Caracterul celor 144 000

Caracterul celor 144 000

In lumea crestina exista un interes crescut legat de numarul celor 144 000, un numar tainic ce apare doar pe paginile Apocalipsei. Preocuparea celor mai multi se indreapta insa doar intr-o singura directie. Cine sunt acestia ? Cine va face parte din numarul lor ?

Mai putini dintre noi sunt preocupati de o alta intrebare: Ce caracter au acesti oameni privilegiati ? Ce caracter ar trebui sa avem noi pentru a face parte, daca e posibil, din numarul lor ?

Cei 144 000 apar pentru prima data pe paginile Apocalipsei in cap.7, care nu este altceva decat un intermezzo intre descrierea pecetii a sasea din finalul cap.6, si a pecetii a saptea din debutul cap.8. In descrierea evenimentelor dramatice care insotesc ruperea celui de-al saselea sigiliu ( Apoc. 6,12-17 ), evenimente care nu ne pot lasa indiferenti, apare o intrebare pe deplin justificata: “Caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare ?” ( vers.17 ).

Intr-adevar, comparandu-ne natura pacatoasa si slaba cu natura sfanta si maiestoasa a Creatorului, nu putem decat sa fim sceptici cu privire la posibilitatea omului de a rezista in fatza maretiei lui Dumnezeu. Intrebarea pe care o vor rosti cei nelegiuiti, ingroziti de dezastrele cosmice care vor insoti ruperea celui de-al saselea sigiliu, este o intrebare retorica. Omul, pacatos prin natura sa, nu se asteapta la un raspuns pozitiv.

Totusi, ceea ce la om e imposibil, la Dumnezeu e cu putinta. Vor exista oameni care vor putea sta in picioare, adica vor rezista in criza finala care va precede revenirea in slava a Mantuitorului ? Vor exista oameni care vor putea privi cu demnitate inainte ? Vor exista oameni care, in ciuda faptului ca s-au nascut cu o natura decazuta, Il vor putea privi in ochi pe Dumnezeu, atunci cand istoria acestui pamant se va fi sfarsit ? Raspunsul dat de cer este : “Da ! Vor exista asemenea oameni !” Acestia sunt reprezentati de grupul celor 144 000 descrisi in Apoc, 7,1-8.

O prima dilema in care se afla crestinul care e preocupat de numarul 144 000 este legata de natura acestui numar. Este el un numar real, sau dimpotriva, este un numar simbolic ? Daca numarul ar fi real, nu ar fi descurajant sa stim ca din miliardele de oameni care traiesc pe pamant doar 144 000 vor fi pregatiti sa-L intampine pe Domnul Christos la a doua Sa venire ? Iar daca este un numar simbolic, ce mesaj se ascunde in spatele lui ?

Intentia nu este aceea de a clarifica natura acestui numar ( simbolic sau real ), ci de a intelege motivul pentru care acesti oameni vor fi gasiti vrednici pentru a mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

Capitolul 7 din cartea Apocalipsei este un capitol simbolic. Astfel, cum ne-am putea imagina ca cei patru ingeri sunt vazuti stand in cele patru “colturi ale pamantului” ? Si apoi, “vanturile” pamantului” ( cele patru ) pot opri ele o lucrare spirituala ? Cum am putea intelege ca din fiecare semintie a lui Israel sunt selectati exact 12 000 de oameni, cand astazi niciun iudeu nu mai stie din ce semintie face parte ?

Dupa distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Chr si imprastierea evreilor in intreaga lume, cine mai poate dovedi cu acte ca face parte dintr-o semintie sau alta ? Si apoi, din enumerarea celor 12 semintii, de ce lipsesc doua din ele : Dan si Efraim  ? Chiar niciun iudeu apartinand acestor doua semintii nu va fi gasit vrednic pentru cer ?

Avem deci indicii suficiente sa consideram ca nu doar numarul celor 144 000 este simbolic, dar chiar si numele semintiilor sunt simbolice. De fapt, studierea atenta a cap. 7 ne ajuta sa observam un amanunt semnificativ. Cand Ioan e facut sa auda numarul celor care vor sta in picioare in ziua revenirii Mantuitorului, el aude numarul lor: 144 000.

Cand insa lui Ioan ii este dat privilegiul sa-i vada pe cei mantuiti, el vede “o mare gloata pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului imbracati in haine albe si cu ramuri de finic in maini” ( cap. 7,9 ).

Tinand cont ca in Biblie numarul 12 este numarul Imparatiei lui Dumnezeu ( 12 patriarhi,  12 semintii, 12 ucenici, 12 apostoli, 12 porti ale Noului Ierusalim, 12 temelii ale cetatii ), iar 144 000 este un multiplu al numarului 12 ( 12 x 12 000 ), putem lua in calcul varianta potrivit careia numarul 144 000 este totusi simbolic.

Mesajul capitolului 7 este insa cu totul altul. Intentia lui Dumnezeu nu este aceea de a ne satisface curiozitatea cu privire la numarul celor mantuiti, ci de a ne ajuta sa intelegem de ce fel de caracter avem nevoie pentru a putea face parte din acest grup privilegiat. Daca pe noi ne intereseaza mai mult cantitatile ( cati ?  ), pe Dumnezeu Il intereseaza in mod deosebit calitatea celor ce vor mosteni Imparatia Sa.

Studiul caracterului celor 144 000 este important din cel putin doua motive:

1) Daca revenirea Mantuitorului va avea loc in generatia noastra, atunci e clar ca dintre noi, cei ce traim astazi, vor fi selectati cei 144 000. In acest caz, ne intereseaza caracterul care va fi aprobat de Dumnezeu.

2) Daca revenirea Domnului nu va avea loc in generatia noastra, cunoasterea caracterului celor ce vor face parte din acest grup este la fel de importanta, deoarece sigilarea este o lucrare permanenta. Ea incepe in momentul convertirii si se incheie la terminarea timpului nostru de proba, care poate insemna fie incheierea vietii, fie incheierea harului si revenirea Domnului Christos.

Deci, fie ca facem sau nu parte din ultima generatie, cunoasterea caracterului celor 144 000 este foarte importanta pentru noi daca dorim cu adevarat sa mostenim Imparatia cerurilor.

Unele trasaturi de caracter ale grupului celor 144 000 ne sunt redate in mod direct in capitolele 7 si 14. Astfel. intelegem ca:

1) “Ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu” ( cap. 7,3 ). Aceasta inseamna ca nu sunt slujitori ai eului lor, nici ai placerilor, nici ai lumii si ai pacatului, asa cum se intampla cu majoritatea oamenilor, ci ei si-au consacrat intreaga lor viata si fiinta lui Dumnezeu.

2) “Ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului” ( cap. 7,14 ). Iata un amanunt incurajator. Ei nu sunt sfinti nascuti in chilia unei manastiri, ci oameni ca oricare dintre noi, construiti din acelasi “material” al naturii pacatoase. Candva, ei au avut “hainele” murdare, au cunoscut ce inseamna pacatul in viata lor, au gustat ce inseamna urmarile pacatului, insa s-au agatat de crucea lui Christos pentru a gasi iertare. Apoi s-au lasat condusi de Duhul Sfant pana ce caracterul lor a ajuns la un asemenea nivel de moralitate incat a fost aprobat de Dumnezeu si sigilat pentru vesnicie.

3) “Ei nu s-au intinat cu femei” ( cap. 14,4 ). Doar celibatarii vor face parte din acest grup privilegiat ? Desi poate fi si acesta un mod de a interpreta Apocalipsa, este oare corecta aceasta interpretare ?

In Biblie, femeia este simbolul bisericii. Daca femeia este curata si virtuoasa, ca in Apocalipsa cap. 12, ea reprezinta biserica curata a Domnului Christos. Daca dimpotriva, femeia este desfranata, ea reprezinta biserica apostaziata, asa cum se intampla cu Apocalipsa cap. 17. Despre care “femei” e vorba in Apocalipsa 14,4 ?

Cuvantul “intinat” ne arata ca nu e vorba de biserica adevarata, ci de “fiicele  Babilonului”, adica acele biserici care s-au indepartat de adevar, lasand ca in doctrinele si practicile lor sa patrunda invataturi straine de religia lui Christos.

Asadar, cei care vor sa faca parte din cei 144 000 vor trebui sa se fereasca de adulterul spiritual si de orice compromis cu bisericile decazute, devenite Babilonul spiritual al zilelor din urma.

4) “In gura lor nu s-a gasit minciuna” ( cap. 14,5 ). Este interesant ca in Apocalipsa se vorbeste foarte mult despre minciuna, cei care se vor alipi de ea aparand pe lista celor nemantuiti din Apocalipsa 21,8 si 22,15.

Cei care vor primi aprobarea cerului vor fi oameni cu o vorbire curata, sincera, lipsita de fariseismul si duplicitatea atat de urate de Dumnezeu. Desavarsirea in vorbire este, potrivit lui Iacov, un indiciu al desavarsirii intregului caracter, caci, spune el, “cine nu greseste in vorbire este un om desavarsit si-si tine in frau tot trupul” ( Iacov 3,2 ).

5) “Ei cantau o cantare noua” ( cap. 14,3 ). O cantare pe care nimeni altcineva n-o poate canta este dovada unei experiente personale unice cu Dumnezeu. Desi au trait in cele mai grele si descurajatoare imprejurari, cei 144 000 vor ajunge la o asemenea comuniune cu Dumnezeu incat El ii va declara ca fiind al Sai si-i va lua la Sine.

Sa-i cunoastem acum pe cei 144 000 si dintr-o alta perspectiva !

Apocalipsa cap.7 vorbeste de 12 semintii ale lui Israel. Fiecare din acestea a avut caderile ei, slabiciunile ei si experientele ei speciale. Un lucru comun le-a caracterizat pe toate; au biruit raul din viata lor.

Sa observam insa ca lista celor 12 semintii din Apocalipsa cap. 7 nu corespunde cu lista semintiilor care au mostenit Canaanul pamantesc. Lipsesc doua semintii : Dan si Efraim, in locul acestora aparand Levi si Iosif. Se ridica doua intrebari:

1) Daca fiecare semintie in parte simbolizeaza o anumita experienta de viata si o anumita biruinta asupra pacatului, cum de apar intre cei sigilati nume cu trecutul patat ca Iuda, Ruben, Levi si Simeon ? Ne este usor sa intelegem de ce in aceasta lista apare numele lui Iosif, al carui caracter nepatat il recomanda pentru a fi acolo. Dar ceilalti ?

2) De ce lipsesc din lista numele lui Dan si Efraim ? Ce s-a intamplat atat de rau in viata si experienta acestor oameni incat caracterul lor nu va primi  niciodata aprobarea cerului ?

Sa aruncam o scurta privire asupra unora dintre numele cuprinse in lista din Apocalipsa cap.7 pentru a surprinde acele trasaturi de caracter care le-au recomandat pentru cer.

Iuda

Privind la viata patriarhului, nu putem sa nu remarcam trecutul sau patat. El nu este doar cel care a propus vanzarea fratelui sau Iosif, dar si cel care, la un moment dat, paraseste casa tatalui sau Iacov si traieste independent, dupa bunul sau plac. Viata i se complica prin legatura nelegitima pe care o are cu Tamar, nora sa, de la care are si mostenitori.

Totusi, viata lui Iuda cunoaste o schimbare in bine. Dupa paranteza din viata lui in care a stat departe de familie, pe Iuda il regasim in mijlocul fratilor sai. Deosebit de impresionanta pentru cititorul Bibliei este pledoaria pe care Iuda o face inaintea lui Iosif, ajuns deja mare demnitar in Egipt, in  favoarea fratelui sau Beniamin. Aceasta pledoarie, demna de un mare avocat, dovedeste ca intre timp Iuda s-a schimbat.

De ce vorbeste el atat de impresionant in favoarea fratelui sau ? El insusi marturiseste inaintea lui Iosif: “Ah, sa nu vad mahnirea tatalui meu !” ( Geneza 44,34 ). Dovada faptului ca Iuda s-a schimbat in bine nu sunt doar cuvintele lui, ci mai ales faptele lui. Pentru a-l scuti pe tatal sau Iacov de o noua suferinta prin pierderea lui Beniamin, Iuda se ofera pe sine egiptenilor in locul acestuia, garantand cu propria libertate si viata eliberarea lui Beniamin.

Iuda devine in felul acesta simbolul oamenilor cazuti pe cea mai de jos treapta, care au trait departe de Dumnezeu, dar in viata carora a aparut Iisus Christos. Ei s-au schimbat si, dupa ce L-au cunoscut pe Mantuitorul lor, sunt gata mai degraba sa moara decat sa-L mai intristeze pe Dumnezeu printr-o viata pacatoasa.

Sa observam ca Iuda apare in capul listei din Apocalipsa cap. 7, desi nu el era intaiul nascut al lui Iacov, confirmand inca odata marele adevar cuprins in cuvintele Mantuitorului: “Cei dintai vor fi cei de pe urma si cei de pe urma vor fi cei dintai” ( Matei 19, 30 ).

Ruben

Ruben, intaiul nascut al lui Iacov, are si el o viata plina de caderi. Desi are cele mai bune intentii, se dovedeste a fi slab. Cand fratii sai planuiesc uciderea lui Iosif, el vrea sa-l scape, dar nu are curajul sa-i infrunte pe fatza pe fratii sai.

Mai mult decat atat, uneori se lasa biruit de patimi, caci Biblia il surprinde facand o fapta reprobabila: se suie in patul tatalui sau , culcandu-se cu Bilha, “tiitoarea” ( concubina ) acestuia ( Geneza 35, 22; 49,4 ).

In ciuda caderilor sale, Ruben se schimba in bine. Si se schimba in asa masura incat Moise, in cantarea sa, spune: “Traiasca Ruben si sa nu moara ! Si barbatii lui sa fie multi la numar !” (Deuteronom 33,6 ).

Prin viata lui patata si plina de slabiciuni, Ruben este un simbol al celor slabi, biruiti de poftele lor, dar care in final se lasa calauziti si sfintiti de Duhul lui Dumnezeu, devenind oameni cu totul noi.

Levi

Levi apare pe paginile Genezei ca un om crud, violent  si nestapanit. Datorita macelului pe care il provoaca in Sihem, impreuna cu fratele sau Simeon, tatal lor Iacov rosteste un blestem asupra lor, cu putin timp inainte de moarte: “Blestemata sa fie mania lor, pentru ca a fost prea turbata; si furia lor, caci a fost prea salbatica !” ( Geneza 49,7 ).

Cu toate acestea, in mod neasteptat, numele lui Levi apare in lista celor 144 000 din Apocalipsa. Care e secretul ? In istoria semintiei lui Levi s-a produs o schimbare, iar Biblia ne relateaza pe larg acest lucru. Cu prilejul inchinarii poporului Israel , proaspat iesit din Egipt, inaintea vitelului de aur, Moise someaza poporul: “Cine este pentru Domnul, sa vina la mine !” ( Exod 32,26 ).

Scriptura ne spune ca atunci “toti copiii lui Levi s-au strans la el”, dovedind deplina lor loialitate fatza de Dumnezeu intr-o vreme de mare criza spirituala. Levi devine astfel simbolul tuturor celor cu un temperament navalnic, impulsiv, al tuturor celor brutali chiar, dar care, atunci cand Il cunosc pe Iisus Christos se schimba si trec cu intreaga lor fiinta de partea Sa, canalizandu-si intreaga energie si toate capacitatile pentru a-L onora pe Dumnezeu.

Beniamin

El este numit de tatal sau Iacov “un lup care sfasie”, pentru motive pe care Scriptura le tine ascunse. Insa Beniamin este deplin reabilitat de Moise, ceea ce dovedeste ca si acest fiu al lui Iacov si-a schimbat caracterul in bine. In cantarea lui Moise, Beniamin devine “prea iubitul Domnului” care “va locui la adapost langa Dansul. Domnul il va ocroti totdeauna si se va odihni intre umerii Sai” ( Deuteronom 33,12 ),

Astfel, Beniamin devine simbolul oamenilor care au un temperament aspru, al celor care asemenea lui se lupta impotriva tuturor fratilor sai, dar care, in cele din urma lupta pentru fratii sai.

Dar de ce lipsesc cele doua semintii: Dan si Efraim ? Desi erau dintre cele mai puternice semintii ale lui Israel, ele lipsesc din lista celor 144 000… Care e cauza lipsei lor din marea gloata a celor mantuiti ?

Dan a fost o semintie asezata in nordul Palestinei, la hotarul cu fenicienii si sirienii, doua popoare pagane si idolatre. Intreaga istorie biblica veche ne arata ca, inca de la inceputul existentei sale, semintia lui Dan a fost inclinata spre idolatrie. Multa vreme aceasta semintie a mentinut o preotie aparte de a celorlalte semintii.

Mai mult decat atat, Ieroboam, regele Regatului de Nord, cel care a adus Israelul pe cea mai de jos treapta de idolatrie, era din semintia lui Dan. Semintia danitilor a manifestat intotdeauna un spirit de independenta si razvratire. Insusi Iacov, rostind inainte de moarte binecuvantarea asupra fiilor sai, spune despre Dan ca “va fi un sarpe pe drum, o naparca pe carare, muscand calcaiele calului si facand sa cada calaretul pe spate” ( Geneza 49, 17 ).

Astfel, Dan ii  simbolizeaza pe toti aceia care raman idolatri pe tot parcursul vietii lor si al caror caracter nu se schimba, in ciuda tuturor ocaziilor de har oferite de Dumnezeu. Si, pentru ca cei 144 000 au un caracter desavarsit, fara viclesug, cei asemenea semintiei lui Dan nu pot face parte dintre cei mantuiti.

Efraim apare si el intre cei exclusi din randurile celor mantuiti. La prima vedere, e de neinteles acest fapt, mai ales ca semnificatia numelui Efraim este “rodire”. Tocmai el sa lipseasca in ziua culegerii roadelor ?

Da, tocmai el, caci numele cuiva, sau aparteneta lui de o biserica sau alta nu garanteaza nimanui mantuirea. Care a fost de fapt vinovatia lui Efraim ?

Psalmul 78, 9-11 ne raspunde: “au dat dosul in ziua luptei”. Efraim a fost las in timpul crizei finale. Si inca ceva: Efraim “n-a voit sa umble intocmai dupa Legea Lui”. In epistola sa, Iacov ne atrage atentia ca “cel ce pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate” ( Iacov 2, 10 ). Cei care au o astfel de mentalitate, care afirma in doctrinele bisericilor lor ca doar unele din poruncile Legii lui Dumnezeu trebuie tinute, in timp ce altele nu ( vezi porunca a doua si a patra ), dovedesc prin aceasta ca au caracterul lui Efraim si nu sunt vrednici pentru cer.

Tot despre Efraim sta scris ca “a dat uitarii lucrarile Lui”, ceea ce ne atrage atentia asupra unui alt aspect: cei care uita de misiunea lor pe pamant, de misiunea bisericii de a duce Evanghelia in lumea intreaga, fac parte in mod simbolic din semintia lui Efraim si nu vor primi aprobarea cerului.

In istoria semintiei lui Efraim se poate observa o despartire grada de Dumnezeu, asemenea macazului de cale ferata, o lama subtire care conduce trenul spre o destinatie cu totul gresita. Verdictul trist pus de Dumnezeu asupra acestei semintii, dar si asupra celor care vor avea caracterul lui Efraim, este cat se poate de trist: “Efraim s-a lipit de idoli; lasa-l in pace !” ( Osea 4,17 ).

Viata si experienta semintiei lui Efraim este un semnal de alarma pentru fiecare dintre noi. Micile abateri si neglijente cu privire la dobandirea unui caracter curat, sau cu privire la lucrarea lui Dumnezeu, insotite de alipirea de idoli, inseamna excluderea din randurile celor ce vor fi sigilati pentru cer. “Lasati-l in pace !” sunt cele mai teribile cuvinte care vor fi rostite de Dumnezeu in dreptul unui om. Acestea inseamna ca Dumnezeu leapada si nu se va mai ocupa de mantuirea acelui suflet.

Osea 12,7.8 reprezinta o declaratie cutremuratoare cu privire la Efraim: “Efraim este un negustor care are in mana o cumpana mincinoasa. Ii place sa insele. Si Efraim zice: “Cu adevarat m-am imbogatit, am facut avere, si in toata munca mea nu mi s-ar putea gasi nicio nelegiuire care sa fie un pacat.” Nu seamana aceasta declaratie a lui Efraim cu cea a laodiceanului din Apocalipsa 3,17: “Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic”?

Subiectul caracterului celor 144 000 este tulburator, determinandu-ma sa ma intreb:  Eu oare din ce semintie fac parte ? Nu cumva merg pe calea lui Dan sau a lui Efraim ? Nu cumva m-am departat de Legea lui Dumnezeu, considerand totusi ca stau bine din punct de vedere spiritual ?

Subiectul este insa si incurajator, caci suntem asigurati ca se poate obtine biruinta asupra pacatului, oricare ar fi acesta. Intre cei sigilati nu vor fi sfinti din nastere, ci oameni pacatosi , deveniti sfinti prin biruinta asupra oricarui pacat. Si daca aceasta lista a semintiilor din Apocalipsa cap. 7 nu ne incurajeaza suficient de mult, sa citim cu atentie o alta lista, mult mai bogata si variata – cea din Evrei cap. 11.

Este lista celor indreptatiti prin credinta lor in Iisus Christos, Domnul nostru. Lista este inca deschisa. Va fi si numele meu inscris in ea ? Dar numele tau ?

Lori Balogh