Conflictul dintre generatii
Conflictul dintre generatii este o sintagma care ar fi fost bine sa lipseasca din vocabularul nostru. Foarte adesea, acest subiect este privit cu superficialitate, considerandu-se ca este vorba de o problema care se rezolva de la sine, odata cu trecerea timpului. Sa fie oare chiar asa ?
Daca vom inlocui in aceasta sintagma cuvantul “conflict” cu un alt cuvant, “razboi”, sintagma capata deja alte nuante: “razboiul dintre generatii.” Termenul “razboi” ne spune ceva despre intensitatea conflictului, iar termenul “generatii” ne arata cat de mare este linia frontului. Daca intr-un razboi fizic exista numeroase victime, unii morti, altii raniti, in mod asemanator, in razboiul dintre generatii aceste victime nu pot sa lipseasca.
Nu, nu e vorba de un conflict izolat care apare, de exemplu, intr-un camin din Groenlanda, apoi mai apare si intr-un camin din Australia, pentru ca , intr-un tarziu, sa apara stirea ca el s-a repetat si in Madagascar. Aici e vorba de un conflict mondial, pe care am putea sa-l definim, fara sa exageram prea mult, ca fiind cel de-al treilea razboi mondial. Un razboi care nu se poarta pe plan fizic, cu arme sofisticate, ci pe plan spiritual, avandu-i ca beligeranti pe parinti, pe de o parte, si pe copii, pe de alta parte. Armele folosite in acest conflict planetar sunt dintre cele mai diverse: cuvinte, sentimente sau resentimente, atitudini, sfidari, neglijente, jigniri si multe altele.
Urmarind cu atentie istoria biblica referitoare la timpurile patriarhale, nu gasim niciun indiciu ca ar fi existat un astfel de conflict in acele vremuri, dimpotriva. Oamenii traiau un mod de viata simplu si sanatos, iar tentatiile pentru generatia tanara erau putine. Prin stilul nomad de viata, patriarhii traiau departe de aceste tentatii, cat mai aproape de natura, dar in acelasi timp, mult mai aproape de Creator.
In cazul raportului biblic legat de jertfirea lui Isaac ( Geneza 22 ), ne-am fi asteptat sa intrezarim macar un semn legat de existenta unui conflict intre cele doua generatii reprezentate prin tatal, Avraam, si fiul sau, Isaac. Dar Biblia nu ne prezinta niciun astfel de indiciu.
Cu forta fizica a tineretii, Isaac s-ar fi putut impotrivi cu succes poruncii tatalui sau de a cara singur lemnele in spate ( vers. 6 ) pana la locul jertfei. El ar fi putut vocifera in fatza tatalui sau pentru ca acesta nu a dat voie slugilor sa care lemnele pana la capat.
Cand Isaac il intreaba pe Avraam in legatura cu jertfa, acesta il sigura ca Dumnezeu urma sa poarte de grija. Din nou Isaac s-ar fi putut revolta. Insa el tace, mergand mai departe si avand incredere in judecata, experienta si credinta parintelui sau.
Ajunsi pe muntele Moria, atunci cand Avraam este nevoit sa-i descopere fiului sau crudul adevar, acesta ar fi putut izbucni intr-o manifestare violenta. Insa el nu reactioneaza deloc asa cum ne-am fi asteptat, ci in tacere, se lasa legat si asezat pe altarul de jertfa, cu deplina incredere in deciziile tatalui sau si in fagaduintele lui Dumnezeu.
Capitolul 25 din Geneza reda un alt moment important din viata familiei patriarhale: casatoria lui Isaac. Din nou ne surprinde deplina armonie dintre tata si fiu. Desi Isaac avea la acea data 40 de ani, el lasa problema casatoriei pe deplin in mainile parintelui sau. Subliniez aceste aspecte nu pentru a afirma ca asa trebuie procedat intotdeauna in problema casatoriei copiilor nostri, ci doar pentru a demnostra deplina armonie existenta in acele vremuri intre generatii.
Insa timpul s-a scurs iremediabil si societatea oameneasca a suferit schimbari majore. Dupa trecerea vremurilor patriarhale, in care acest conflict dintre generatii pare sa nu fi existat, au venit vremuri noi. Si, pe masura ce secolele trec, acest conflict dintre generatii devine tot mai evident.
Pe vremea Domnului Christos, conflictul dintre generatii este foarte bine redat in Pilda fiului risipitor ( Luca 15,11-32 ). In timp ce fiul cel mic se afla intr-un conflict deschis cu tatal sau, fiul cel mare se afla in aceeasi postura, conflictul cu tatal sau fiind insa mocnit, camuflat. La intoarcerea fratelui sau, mastile cad si conflictul dintre fiul mai mare si tatal lor devine la fel de violent ca si in cazul fiului cel mic.
In timpurile moderne, acest conflict intre generatii devine tot mai evident, capatand uneori nuante de o violenta neateptata. Recent, o stire venita din India traditionalista, spunea ca se inmultesc asa-numitele “crime de onoare”. Aceste crime sunt comise de parintii care isi ucid proprii copii, atunci cand acestia refuza sa se casatoreasca cu persoanele hotarate de ei.
Prapastia dintre generatii devine tot mai mare pe masura ce posibilitatile, tentatiile si orizonturile se largesc inaintea celor tineri. Reclamele TV sau cele de pe marginea strazilor, muzica moderna, filmele, discotecile si intenetul nu fac altceva decat sa transmita tinerilor un mesaj ascuns, dar eficace: “Traieste-ti viata independent. Gusta si tu fericirea pe care ti-o oferim.”
De fapt, care este sursa acestui razboi intre generatii ?
Este evident ca se fac greseli si de o parte, si de alta. Care sunt acestea ?
Parintii gresesc atunci cand uita ca propii lor copii au nevoie nu numai de radacini, ci si de aripi. Ei gresesc atunci cand cauta sa descurajeze orice avant al copilului spre alte zari ale cunoasterii si ale vietii, taind aripile copilului ori de cate ori acesta vrea sa zboare. Ei gresesc cand uita ca si ei au fost candva copii, cu vise si idealuri, cu dorinte si aspiratii. Ei gresesc cand vor sa-i modeleze pe copii dupa propriul lor tipar de gandire. Si ei mai gresesc cand uita ca acesti copii sunt in primul rand copiii lui Dumnezeu, si abia apoi sunt copiii lor.
Copiii gresesc si ei atunci cand uita de porunca a cincea din Decalog, aceasta fiind singura porunca insotita de o promisiune: “Sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau” ( Exod 20,12 ). Ei gresesc cand isi pierd increderea in parintii lor, considerand ca acestia le vor raul si nu binele. Ei gresesc cand au impresia ca sunt suficient de intelepti si ca au destula experienta de viata ca sa faca fatza provocarilor vietii. Ei gresesc cand vor sa-si uite radacinile.
Exista o solutie biblica pentru razboiul dintre generatii ?
Da, exista. Si aceasta solutie se numeste Iisus Christos: “Dar acum, in Christos Iisus, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin sangele lui Christos. Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea.” ( Efeseni 2,13.14 )
Persoana Mantuitorului este elementul unificator al tuturor generatiilor, caci in El “nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Christos Iisus. Si daca sunteti ai lui Christos, sunteti samanta lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta.” ( Galateni 3,28.29 )
Dar pentru ca acest ideal sa fie implinit in Biserica ce se pregateste sa-L intampine pe Domnul ei, mai este nevoie de ceva: de implinirea unei promisiuni pe care Dumnezeu a facut-o in ultimele versete ale Vechiului Testament:
“Iata, va voi trimite pe prorocul Ilie inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata. El va intoarce inima parintilor spre copii, si inima copiilor spre parintii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem.” ( Maleahi 4, 5.6 )
Acesta este “testamentul” Vechiului Testament. Oare cine nu-l va lua in considerare ?
Lori Balogh
