Legea in Noul Testament

Legea in Noul Testament

Domnul Christos a avut cea mai inalta consideratie fatza de Legea lui Dumnezeu. Inca din vremea lui David, o profetie mesianica se referea la legatura lui Mesia cu Legea lui Dumnezeu: “Atunci am zis: “Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine; vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule si Legea Ta este in fundul inimii Mele.” ( Psalm 40,7.8 )

O parte a misiunii Domnului Christos pe pamant si unul din scopurile intruparii Sale a fost “sa vesteasca o Lege mare si minunata” ( Isaia 42,21 ). Pentru a implini acest scop, El a devenit model, aratandu-le oamenilor cum sa se raporteze la vesnica si sfanta Lege divina. Iata cateva argumente care dovedesc respectul Mantuitorului fatza de Legea lui Dumnezeu:

1) Discutia dintre Mantuitorul si tanarul bogat ( Matei 19,16-22 ).

La intrebarea tanarului: “Invatatorule, ce bine sa fac ca sa am viata vesnica ?” , Domnul raspunde: “Daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile” ( vers. 16.17 ). Cand tanarul intreaba din nou: “Care ?”, Iisus ii aminteste cateva porunci de pe a doua tabla a Legii, porunci legate de relatiile cu semenii. Daca Legea Morala ar fi fost desfiintata, asa cum sustin unii crestini, Mantuitorul nu ar fi trebuit sa-l incurajeze pe tanarul bogat sa respecte aceasta Lege, in forma cunoscuta in Vechiul Testament.

2) Avertismenul din Matei 7,21-23

“Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri… Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege !

Domnul subliniaza clar faptul ca doar cei care implinesc voia lui Dumnezeu vor avea parte de mantuire. Or voia Sa este exprimata in Legea Sa. Faptul ca cei ce vor respinge cerintele acestei Legi nu vor fi mantuiti rezulta din expresia  “voi toti care lucrati faradelege”. Calcarea voita a Legii lui Dumnezeu este considerata de catre cer “faradelege” , ducand la excluderea din societatea celor mantuiti.

3) Marturia personala a Mantuitorului in legatura cu Legea ( Matei 5, 17-19 )

“Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci, adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile

Domnul precizeaza unul din scopurile intruparii Sale: sa ridice Legea la adevarata ei autoritate si, prin respectarea ei, El sa devina un model de ascultare pentru neamul omenesc. Daca cerul si pamantul inca nu au trecut, potrivit cuvintelor Mantuitorului, nici Legea divina nu si-a incheiat rolul sau.

4) Iisus a legat iubirea urmasilor Sai fatza de El de ascultarea de Lege

“Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele” ( Ioan 14,15 )

“Daca paziti poruncile Mele, veti ramanea in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui” ( Ioan 15,10 )

Dragostea fatza de Dumnezeu nu este doar un sentiment, ci este un mod de viata. Ea se manifesta prin ascultare de voia lui Dumnezeu exprimata in Legea Sa. O dragoste care nu are acoperire in fapte de ascultare nu este o dragoste veritabila.

5) In discutia cu femeia prinsa in adulter, Mantuitorul intareste porunca a saptea

Cand Domnul o asigura pe femeie: “Iertate iti sunt pacatele” ( Luca 7,48 ) si cand o indeamna : “Du-te si sa nu mai pacatuiesti” ( Ioan 8,11 ) El intareste, de fapt, porunca a saptea, caci despre acesta era vorba.

6) Fariseii si datina batranilor ( Matei 15, 1-14 )

Domnul le reproseaza fariseilor: “Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu in folosul datinei voastre? … Si ati desfiintat astfel Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre” ( vers. 3.6 ), stabilind relatia corecta care trebuie sa existe intre Legea divina si traditia omeneasca.

Cuvintele lui Iisus:“Degeaba Ma cinstesc ei , invatand ca invataturi niste porunci omenesti”( vers.9 ), sunt cea mai clara concluzie cu privire la traditia omeneasca bazata pe porunci omenesti. Acestea nu au nicio valoare inaintea lui Dumnezeu daca , in acelasi timp, Legea Sa este calcata si dispretuita.

7) Domnul Christos a vorbit mult despre “voia Tatalui” in timpul lucrarii Sale pamantesti

“Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela Imi este frate, sora si mama” ( Matei 12,50 ). Voia tatalui este cel mai clar exprimata in Decalog.

8) Regula de aur a Bibliei ( Matei 7,12 )

“Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii.” Asa cum a fost enuntata de catre Domnul, regula de aur contine in sine obligativitatea omului de a asculta de Legea lui Dumnezeu.

9) Predica de pe munte ( Matei cap. 5-7 )

“Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: “Sa nu ucizi”… Dar Eu va spun…” Matei 5,21.22 )

Domnul Christos nu desfiinteaza poruncile Decalogului, ci le intareste , adancindu-le semnificatia si scotand in relief spiritualitatea Legii. In predica de pe munte, El coboara problematica pacatului de la fapte, pana la nivelul gandurilor si sentimentelor umane. 

10) Domnul a rostit o fericire pentru cei care asculta de Cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc

Ferice mai degraba de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc” ( Luca 11,27.28 )

11) Afirmatia Domnului: “Stiu ca porunca Lui este viata vesnica ( Ioan 12,50 )

Prin aceasta afirmatie Domnul leaga mantuirea omului de ascultarea de Lege, aceasta fiind o conditie, nu un mijloc de mantuire.

Lori Balogh

This entry was posted in Adevaruri biblice and tagged . Bookmark the permalink.

42 Responses to Legea in Noul Testament

  1. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.

    Am citit saptamana aceasta cartea „Legea lui Hristos” scrisa de fratele pastor baptist Charles Leiter, cu un cuvant inainte scris de fratele baptist Paul Washer, om pentru care am o mare admiratie in urma vizionarii unor materiale pe you tube.
    Am inteles citind-o ca unele comentarii, care au aparut la diversele articole ale fratelui Lori Balogh, au fost simple citari ale acestei carti, ce-i drept fara ghilimelele de rigoare.
    Am sa-mi permit sa analizez public mai multe afirmatii ale cartii pe pagina mea de facebook, imediat ce voi incheia ceea ce am inceput deja acolo.
    Doresc insa sa scriu aici cateva ganduri pentru fratii care gandesc ca poate fi vorba de ipocrizie daca eu am aprins becul in Sabat, acum cand scriu aceaste randuri, sau daca imi incalzesc hrana in Sabat (ideea, mai putin aprecierea de ipocrizie, e prezenta in cartea fratelui Leiter).
    Fratii mei, Tatal nostru din ceruri ne-a dat multe exemple ca El este o Persoana echilibrata, care judeca dupa dreptate si nu dupa infatisare.
    Nu ma refer doar la ceea ce arata ca o calcare de Lege din partea preotului Ahimelec care ofera lui David painea sfintita pe care o puteau manca doar preotii, caci Domnul Isus a lamurit aspectul, dar ma gandesc si la alte lucruri, de pilda la armata evreilor care a stat inaintea filistenilor cel putin 40 de zile cat Goliat iesea si ii batjocorea. Intelege cineva din Biblie ca Goliat facea pauza in Sabat si nu mai venea cu ocara lui ? Sau ca evreii paraseau campul de lupta in Sabat si lasau tara neaparata ? Eu cred ca nu si spun ca si Tata nu-i va judeca pentru ceea ce arata a fi ca o calcare a poruncii a4a din Decalog, totusi nu era.
    Adventistii de ziua a saptea au fost smulsi din valul acestei lumi de bunul Pastor, dar ei nu au fost chemati sa formeze un popor care locuieste pe acelasi teritoriu si nici nu vorbesc toti aceeasi limba, ba exista si diferente culturale notabile.
    Risipiti intre popoare ei traiesc in interiorul acestora si in anumite limite, dupa regulile de vietuire ale respectivelor popoare.
    In Romania, in particular, nu adventistii au hotarat programul de munca al oamenilor acestei tari. Nu special pentru noi si nu la cererea noastra functioneaza in Sabat telefonia mobila, internetul, transportul in comun sau este produs curentul electric, etc.
    Ne folosim de ele pentru ca traim fiecare acolo unde ne-a gasit Domnul cand ne-a chemat la pocainta si la ucenicie, intr-o tara pe care nu noi am organizat-o, dar in folosul careia lucram pentru salvarea oricarui roman, daca este cu putinta.
    Sigur ca in interiorul bisericii advente din Romania exista momentan o mare problema legata de Sabat, dar aceea consta in ceea sta scris in Isaia 58:13,14, nu in alte lucruri.

  2. Eugen Duțu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.

    Observ că discuțiile au avansat mult.
    Am să mă mărginesc atunci la o simplă remarcă.
    Pilda nunții fiului de împărat arată un fapt extrem de important.
    Dacă e limpede că nu există merite personale care să recomande un om pentru mântuire, în același timp e valabil faptul că păcatul = fărădelege rămâne de neacceptat în condițiile Legii lui Hristos și ale noului legământ.
    Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.
    Rămas bun.

  3. dorin says:

    imi cer iertare daca v-am suparat.
    Dumnezeu sa va pazeasca in razboiul ce va veni peste lume!

  4. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.
    Folosesc interventia mea de astazi pentru a vorbi, in cadrul discutiei despre „Legea in Noul Testament”, de autoamagirea unei categorii de crestini din toate bisericile care citind in Apocalipsa 7:9 despre marea gloata pe care nu putea s-o numere nimeni, gandesc ca va fi posibila o mantuire la gramada.
    Doresc sa spun ca toti acei oameni care formeaza marea gloata mentionata mai sus sunt rezultatul unei selectii extrem de riguroase si argumentez in felul urmator :
    1 Cap de lista Matei 7:23 Atunci le voi spune curat : „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati FARADELEGE”
    ( am folosit italice pentru evidentierea problemei reale de la timpul sfarsitului)
    2 Matei 13:47,48 Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti. Dupa ce s-a umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun si atunca afara ce este rau.
    ( mai sunt doua versete interesante in continuare, rog cititorul sa-si foloseasca Biblia)
    3 Matei 20:16 Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, iar cei dintai vor fi cei din urma; PENTRU CA MULTI SUNT CHEMATI, DAR PUTINI SUNT ALESI.
    ( am folosit din nou italicele pentru ca aceste ultime cuvinte schimba anumite idei cu privire la semnificatia pildei lucratorilor viei si face covarsitor acel „pleaca” din versetul 20:14.)
    4 Matei 22:14 Caci multi sunt chemati, dar putini sunt alesi
    (las la latitudinea cititorului sa analizeze toata pilda nuntii fiului de imparat si sa hotarasca singur daca problema hainei de nunta are sau nu legatura cu faradelegea).

    In incheiere doresc sa remarc ca toate exprimarile generale ale fratelui Pavel cu privire la alesii lui Dumnezeu se subordoneaza celor de mai sus.
    Ma opresc aici in seara asta, revin „maine” dupa amiaza.

  5. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,

    Cititi si Psalmul 119 si veti gasi raspunsul la intrebarea dv. Dar daca alegeti doar acele pasaje care va convin si care nu va scot din zona dv. de confort, inseamna ca nu sunteti de buna credinta si dialogul nu mai are sens.

    Am spus ca nu voi mai continua dialogul cu dv. si ma voi tine de cuvant. Cred ca in toti acesti ani de dialog s-a spus ce trebuia spus spre marturie reciproca, iar pozitiile noastre fatza de problema Poruncii a patra s-au polarizat. Insa alegerea ne apartine si cu aceasta alegere ne vom infatisa si eu si dv. in fatza scaunului de judecata al lui Christos. Din fericire, inca mai este timp de har si ne putem schimba atitudinea gresita.

    Oricum, acest dialog in contradictoriu m-a ajutat sa inteleg si mai bine esenta ultimului act al luptei dintre bine si rau, in care problema zilei de odihna va fi in centrul atentiei intregii lumi. Ce s-a intamplat in mic, pe acest blog, se va intampla la scara mondiala. Nu o spun eu, ci profetia biblica.

    Desigur, veti avea de comentat in continuare. Poate ca undeva, in adancul inimii mele, am tanjit si eu, cel putin cate o data, la un cuvant de aprecire pentru munca ce se afla in spatele acestor articole. Am primit in schimb doar critici distructive. Daca eu sunt cel gresit in invatatura cu privire la Sabat, iar dv. sunteti pe calea cea buna, dragostea la care faceti mereu referire ar fi trebuit sa se vada in tot ceea ce ati scris in comentarii. Doar cu dragoste m-ati fi putut convinge ca sunt gresit, iar dv. sunteti pe calea cea dreapta. Din nefericire, cu o exceptie sau doua, dragostea crestina a fost doar o teorie frumoasa.

    Am rugamintea sa nu mai continuati comentariile si, daca ideile prezentate pe acest blog sunt ca un spin in ochii dv., chiar nu inteleg de ce il mai vizitati. Sau o faceti doar ca sa gasiti eventuale fisuri in doctrina adventista, citind comentariile unor dizidenti ? Doar Domnul stie adevarul. Oricum, internetul este plin de pagini care nu va deranjeaza si care nu va cer sa parasiti confortul dv. spiritual.

    Aceleasi ganduri le adresez si fratilor Remus si Tibi. Domnul sa ne ajute pe fiecare !

    In speranta ca in viitor veti reveni la sentimente mai bune fatza de biserica din care fac parte si fatza de inavaturile pe care le propovaduieste, inchei, totusi, salutandu-va in final cu multa pace de la Domnul nostru Iisus.

  6. dorin says:

    Psalm 7.10: Scutul meu este in Dumnezeu, care mantuieste pe cei cu inima curata.
    Psalm 9.1: Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
    Psalm 13.5: Eu am incredere in bunatatea Ta, sunt cu inima vesela, din pricina mantuirii Tale.
    Psalm 16.9: De aceea inima mi se bucura, sufletul mi se veseleste, si trupul mi se odihneste in liniste.
    si exemplele pot continua.
    Frate Lori, chiar vi se pare ca cel ce a scris aceste texte asculta de niste legi scrise pe niste table?
    Ia Domnul Isus a pazit multe alte legi pe care noi nu le mai pazim, oare trebuie sa revenim la ele? Cand e vorba de Sabat tot puneti acest text ca sa traim ca Domnul Isus, cand e vorba de alte legi pe care le-a respectat aduceti alte argumente.
    Domnul sa ne dea tuturor intelepciune de sus!

  7. Lori Balogh says:

    Frate Tibi,

    Cunosc si eu situatia din spitalele adventiste din Occident si nu ma pot lauda cu ceea ce se petrece acolo. Dv. stiti prea bine ca biserica din timpul sfarsitului ( nu doar cea adventista ! ) este zugravita in solia catre Laodicea din Apocalipsa 3, iar in aceasta solie sunt mustrari severe adresate acestei biserici de care „Martorul credincios si adevarat”.

    Totusi, daca biserica are lipsuri grave, aceasta nu ne indreptateste sa o criticam si sa o tavalim in noroi asa cum vrea firea noastra pamanteasca. Asa slaba cum este, biserica este trupul lui Christos, si cine face ceva ( bun sau rau ) acestei biserici, Ii face lui Christos. Nu uitati ca la finalul soliei catre Laodicea, in ciuda mustrarilor severe adresate ei, exista una din cele mai frumoase fagaduinte facute de Dumnezeu ( Apocalipsa 3, 21 ). Daca in aceasta biserica nu ar fi si biruitori, fagadunita nu ar avea sens. Eu ma rog sa fim cat mai multi biruitori la final de istorie.

    Vreau sa revin asupra unui subiect din comentariile dv. anterioare. Am observat si eu, dar si alti cititori ai blogului, ca reveniti mereu si mereu la studiile din 2017 din epistolele lui Pavel catre galateni si romani. Am scris deja ca si eu si alti frati cu care am discutat despre aceste studii nu am gasit nimic revolutionar in ele. Sunt lucruri pe care le stiam deja, inclusiv faptul ca Pavel, cand foloseste termenul Lege, se refera uneori, in functie de context, fie la legea ceremoniala, fie la Decalog, fie ( de cele mai multe ori ) la intreaga Lege.

    Referitor la Galateni 3,19 ( text la care faceti deseori referire ), imi aduc aminte ca atunci cand am ajuns in acest punct, cineva a intrebat la care lege se refera Pavel. Iar eu am raspuns fara ezitare( fara sa cunosc afirmatia lui E. White despre acest text ): Pavel se refera la ambele legi: si cea ceremoniala si cea morala. Acum vreau sa ma explic:

    Ambele legi au fost „adaugate” la Sinai. Daca ne uitam in dictionar, verbul „a adauga” poate fi inlocuit cu sinonimele sale: a alipi, a spori, a continua, a pune peste, a anexa. Este evident ca la Sinai a fost adaugat ceva mult mai explicit decat exista pana atunci, atat in domeniul moral, cat si cel al jertfelor.

    Pana la Sinai, Legea morala a fost transmisa oral, din tata in fiu, iar in timpul robiei egiptene, poporul Israel pierduse mult din zestrea morala mostenita de la parinti. Era nevoie de o Lege mai explicita, in forma scrisa, „din pricina calcarilor de lege”, la fel cum era nevoie si de o lege mai explicita cu privire la jertfele care aratau spre Christos si jertfa Sa.

    Nimeni nu poate nega faptul ca Legea morala exista in constiintele oamenilor care au trait inainte de Sinai ( sunt dovezi zdrobitoare in acest seuns, dar asupra carora nu revin acum ), si de asemenea, nimeni nu poate nega ca exista si o forma simpla, primitiva, a legii ceremoniale, prin jertfele aduse de oameni, dupa caderea in pacat, inca de la portile Paradisului. La Sinai, deoarece Israel trebuia sa devina ” o imparatie de preoti si un neam sfant” ( Exodul 19, 6 ) intr-o lume idolatra, Dumnezeu a „adaugat” cele doua feluri de legi, intr-o forma mai explicita si detaliata.

    Daca privim ce se intampla in legislatiile tuturor tarilor, pe masura ce se inmultesc faradelegile, apar si legi mai explicite, care condamna faptele respective. Repet, darea Legii pe Sinai nu inseamna ca Legea morala nu exista si inainte. As putea sa dovedesc acest lucru cu zeci de exemple.

    Galateni 3, 19 are insa si o a doua parte: „pana cand avea sa vina Samanta”. Dv., ca si fratii neoprotestanti din alte confesiuni, vedeti in aceasta afirmatie o dovada ca Decalogul ( ca si legea ceremoniala, de altfel ) si-a incetat rolul odata cu venirea lui Mesia. Opinia mea este insa cu totul diferita de a dv.

    In primul rand, afirmatia lui Pavel nu ma obliga sa inteleg ca Decalogul a fost desfiintat odata cu venirea lui Christos. Mai ales ca Iisus a afirmat clar ca El n-a venit sa strice Legea ( Matei 5, 17-19 ), iar apostolii vorbesc in termeni apreciativi despre Lege ( Romani3, 31; 7, 12; 8, 4; Iacov 1, 25; 2,10-12 etc. ).

    In al doilea rand, venirea lui Mesia intre noi a insemnat revelatia suprema a caracterului lui Dumnezeu. Odata cu venirea lui Iisus, noi nu mai avem doar niste porunci reci, sapate pe table de piatra, ci avem un Model de ascultare fatza de Legea lui Dumnezeu. Pana la Christos, reperul moral erau poruncile Decalogului. De la Christos, reperul este propriul Sau model de ascultare. Iisus a afirmat ca El a pazit poruncile Tatalui Sau ( Ioan 15, 10 ) si „cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus ” ( 1 Ioan 2, 6 ). „Legea lui Christos” nu este altceva decat Legea Tatalui traita si exemplificata in viata Mantuitorului. Daca Mantuitorul a „calcat” Sabatul in vreo ocazie, si noi suntem liberi sa-l „calcam” asemenea Lui, caci El este Modelul nostru suprem de ascultare fatza de voia Tatalui. Dar daca El a pazit Sabatul, si noi trebuie sa-l pazim ca El. Nici mai mult, nici mai putin.

    Expresia lui Pavel „pana cand avea sa vina Samanta” nu se refera la o ruptura, la o intrerupere a autoritatii Legii morale, ci la continuitatea ei. Insa sub o forma desavarsita: Modelul de ascultare al Mantuitorului.

    Asa cum i-am scris si fratelui Dorin, cred ca am dialogat suficient de mult in contradictoriu pe tema Legii si a Sabatului. Daca acum nu putem ajunge la un consens, ne vom vedea fiecare de caile noastre si vom vedea la sfarsit daca pozitia pe care am ales-o a fost cea mai buna.

    Cu stima,
    Lori B.

  8. Sebastian Damaschin says:

    Orice activitate care asigură sfințenia Sabatului este îngăduită în Sabat.

  9. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,

    Eu nu pot spune ca am ajuns la acel nivel. Dar, asemenea apostolului Pavel, ma indrept spre ce este inainte, uitand ce este in urma mea si straduindu-ma, prin harul Domnului, sa fiu cat mai aproape de ideal si sa fiu gasit pregatit pentru intalnirea cu Mantuitorul meu. Doar El si numai El ma poate judeca daca sunt ipocrit sau nu, atat in invatatura, cat si in viata mea.

    In rest, sunt mai multi ani de cand dialogam in contradictoriu pe tema Sabatului. V-am inteles pozitia, v-o respect si ma retrag din acest dialog.

    Cu stima,
    Lori B.

  10. Flaviu says:

    @Tibi:
    Sa facem lucrurile simple: „a ma face iudeu cu iudeul”, nu cred ca inseamna ca Pavel se referea la compromisuri pentru a-i castiga pe iudei.

    Imi pare bine ca spuneti ca Pavel a scris ca „Legea este buna, dreapta si sfanta” sub inspiratie divina, nu ca un compromis, oricare ar fi el. (Atentie la cuvantul „este”, nu „a fost” !!!)

    Cum intelegeti, simplu, ca „acum santem morti fata de Lege” ? Ca acum o putem incalca fara nici o problema ?

    Si daca Dumnezeu a lasat o Lege, este valabila doar pentru evrei ?

  11. Tibi says:

    Frate Lori,
    Ati intrebat de ce Dumnezeu nu numeste toate zilele “zilele Mele cele sfinte, cum este numit Sabatul in Isaia 53.13. Raspunsul este in Neemia (dar nu in traducerea lui Cornilescu).

    Ziua corturilor este numita „ziua sfanta a Domnului” in Neemia 8.9-10:
    NKJV, NIV, ESV 9.”This day is holy to the LORD your God…” 10 “This day is holy to our Lord”

    Apoi in Neemia 10.31 zile de sarbatoare sunt numite „sfinte”: “sa nu cumparam nimic in ziua Sabatului sau in vreuna dintre zilele sfinte”. NIV, NKJV, ESV “we will not buy from them on the Sabbath or on any holy day”, iar Cornilescu traduce “in zilele de sarbatoare”. Deci si zilele de sarbatoare sunt numite sfinte, nu doar Sabatul.

    Argumentele in favoarea doctrinelor adventiste sunt MEREU INCOMPLETE (oricat ar fi de lungi si elaborate).

    Iar Pavel spune sa nu fim judecati cu privire la aceste sarbatori sfinte (Sabatul saptamanal este primul pe lista lor in Lev. 23!), nici cu privire la o luna noua si nici cu privire la o zi de Sabat (zi sfanta ca si celelalte sarbatori)!

    Se comenta pe aici ca doar o singura data se mentioneaza pedepsirea pentru calcarea Sabatului, in cazul celui care a adunat lemne si concluzia era ca nu s-au mai aplicat pedepse pentru ca nu apare scris. La fel nu scrie ca Dumnezeu ar fi dat porunca pentru pazirea Sabatului la creatiune si nu scrie ca cineva l-ar fi tinut inainte de pustie, desi se aminteste totusi despre aducerea de jertfe sau despre taierea imprejur, deci scire clar ca se practicau. La creatiune si casatoria a fost binecuvantata, dar asta nu inseamna ca era si obligatorie. Iar cand Dumnezeu a intentionat sa dea o porunca, a dat-o concret, cum a facut in cazul casatoriei: „inmultiti-va si umpleti pamantul”. In schimb in privinta Sabatului nu a poruncit nimic atunci la creatiune, decat cu privire la casatorie. Sabatul S-a ingrijit sa-l porunceasca mult mai tarziu evreilor, ca sa-si aduca aminte ca au fost scosi din Egipt (Deut. 5.15). Totusi nu gasim in Biblie porunca in care Sabatul sa fie zi speciala de inchinare, ci doar zi de odihna. Si in celelalte zile erau adunari sfinte.
    .
    Sabatul a fost facut pentru om (nu pentru ingeri), iar Isus continua precizarea ca nu omul a fost facut pentru Sabat, adica nu este Sabatul (porunca Sabatului) mai important decat omul. La fel a mentionat ca si circumcizia era mai importanta decat Sabatul (a recunoscut ca erau nevonovati desi calcau Sabatul in favoarea circumciziei, care s-a dovedit a fi mai importanta). Iar circumcizia acceptam ca nu mai este obligatorie, chiar daca era mai importanta decat Sabatul.

    Aceste adevaruri reies atat de limpede din Biblie cand ne dam ochelarii AZS jos. Nu le-am citit in doctrinele vreunei biserici. Revin mereu cu ele pentru ca sunt in Biblie si sunt evitate mereu in argumentele incomplete aduse aici in favoarea doctrinelor adventiste. De aceea vorbeste Pavel despre mahrama in cazul celor care au ramas concentrati prea mult pe VT. De aici se trag si scaparile de cunoastere din Biblie, cum ar fi faptul ca toiagul lui Aaron era in chivot sau ca si celelalte sarbatori erau sfinte (sarbatoarea corturilor ziua sfanta a Domnului), nu numai Sabatul…

    In privinta lucrarii in Sabat in spitale, teoria (sau idealul) este una, iar practica este cu totul alta. Sotia mea a lucrat peste 11 ani intr-un spital adventit, panda acum cinci ani, cand ne-am mutat in alta parte a tarii. Ea era pe punctul sa fie data afara din cauza Sabatului, dar a avut noroc cu un indian care s-a indurat de ea si a lucrat sambetele in locul ei. Mai tarziu si-a gasit un post intr-un department unde se lucra doar de luni pana vineri. Totusi inainte de a ne muta de acolo, intentionau sa inceapa sa se lucreze sambata si in departamentul respectiv si ne faceam probleme. Este interesant ca romanii erau singurii adventisti care nu lucrau in Sabat! Ceilalti lucrau fara restrictii, chiar si cei angajati pentru curatenie. Si cantina spitalului este deschisa in Sabat. In spitale adventiste este foarte greu sa gasesti intelegere daca incerci sa nu lucrezi in Sabat! Desi este spital adventist, totusi majoritatea angajatilor si chiar majoritatea celor din conducere nu mai sunt adventisti, cum a fost la inceput. O perioada au inceput sa aiba probleme mari financiare si au facut restructurari drastice, ne tinand cont de cei care erau adventisti, iar romanii care incercau sa nu lucreze in Sabat, au fost dati afara primii. Pana la urma spitalul adventist a fot nevoit sa faca parteneriat tocmai cu un sistem de sanatate catolic! Si se stie ca spitalele adventiste sunt unele dintre cele mai scumpe. Intervin atatea implicatii financiare si uneori degenereaza chiar in interese financiare (natura umana isi pune amprenta inevitabil). Mult timp nu s-a servit carne la cantina, insa in ultimii ani s-a introdus si carnea. Sigur ca toate spitalele adventiste au inceput cu mult elan pentru pastrarea principiilor bisericii, insa realitatea este cu totul alta decat idealurile si in timp standardele au coborat treptat, inevitabil.

    Domnul sa ne dea intelepciune si sa ne binecuvinteze pe toti
    Tibi

  12. dorin says:

    ma intreb ce veti spune in fata tronului Lui Dumnezeu cand veti fi intrebat: ati profitat totusi de munca altora in ziua de Sabat? ati aprins lumina furnizata de companiile ce folosesc oameni sambata? ati folosit internetul? etc etc
    aici mi se pare ipocrizia, ne dam sfinti dar profitam de munca altora in zi de Sabat. raman la concluzia pe care am dat-o: Sabat a Lui Dumnezeu facut de oameni dupa reguli propri. In loc sa intrati in adevarata odihna in Domnul Isus!
    chiar traiti cum a trait Domnul Isus???
    Dumnezeu sa se indure de noi toti!

  13. Lori Balogh says:

    Va salut cu multa pace de la Domnul Iisus, frate Dorin,

    O vorba cu talc spune ca la fiecare kilometru de drum exista doi kilometri de santuri. Pe langa calea cea dreapta si echilibrata, propusa de Cuvantul lui Dumnezeu, exista cel putin doua cai gresite: liberalismul si fanatismul.

    In privinta zilei de odihna poruncita de Creator, unii tind sa o transforme intr-o zi oarecare ( liberalism ), in timp ce altii incearca sa o ingradeasca cu tot felul de reguli omenesti, facand din aceasta zi o zi de restrictii nedorite.

    Asa au facut rabinii din vremea Mantuitorului, adunand in jurul Sabatului tot felul de reguli si restrictii omenesti ( nu se manca oul ouat in Sabat, nu se scuipa in iarba, nu se purtau batiste, etc. ). Cred ca trebuie sa ne ferim de ambele „santuri” si sa mergem pe urmele Mantuitorului si in privinta pazirii Sabatului.

    Totusi, in Sabat nu-L putem gasi pe Domnul nici in atelierul de tamplarie, nici la munca campului, oricat de binecuvanta ar fi munca pentru om…”Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 2, 6 ).

    Cu stima,
    Lori B.

  14. Flaviu says:

    @Lori:
    „Sa stiti ca si eu m-am gandit la un scenariu ipotetic in care toata lumea ar pazi Sabatul, in conditiile actuale ale pacatului. Cred ca ar exista servicii de urgenta si de asigurare minima a nevoilor in orice domeniu care nu permite amanare. Ar exista un serviciu de garda minima in orice spital, in orice camin de batrani sau orfelinat, etc.”

    Lumea ar arata cu totul altfel, probabil ca nu ar mai trebui servicii medicale :) … sau cel putin, doar cele de extrema urgenta … sa ne amintim ce promitea Dumnezeu evreilor dupa revenirea din robia Babilonului, cand cei care urmau sa traiasca doar 120 ani vor fi numiti „pacatosi” …

  15. Flaviu says:

    Pentru Tibi: Daca sustineti ca Sabatul nu mai este valabil, ce faceti cu Semnul Lui Dumnezeu pentru cei care respecta Sabatul ? (Exod.31:13), (Exod.31:17), (Isa.66:19), (Ezec.20:12), (Ezec.20:20) ? Acest Semn nu mai poate fi aplicat acum nimanui ? Ex: [Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezec.20:20)]

    Noi, cei din ziua de azi nu mai putem beneficia de acest semn ? Daca ar fi asa, Dumnezeu ar fi nedrept … Dar Dumnezeu e drept si bun !

  16. Tibi says:

    Flaviu,
    Nu-mi vine sa cred ca-mi puneti o astfel de intrebare, cand raspunsul este dat atat de clar de insusi Pavel in 1 Cor. 9.20: „Cu iudeii m-am facut ca un iudeu, CA SA CASTIG PE IUDEI; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca NU SUNT SUB LEGE), CA SA CASTIG pe cei ce sunt sub Lege; 21. cu cei ce sunt fara Lege m-am facut ca si cum as fi fost fara Lege (macar ca nu sunt fara o Lege a lui Dumnezeu, ci SUNT SUB LEGEA LUI HRISTOS), CA SA CASTIG pe cei fara lege.”

    Deci iata cat de clar explica Pavel de ce elogiaza legea evreilor uneori: CA SA-I CASTIGE! Studiul 8, trim. 4, marti, 21 noiembrie 2017 afirma exact acelasi lucru: „Pentru ca iudeii venerau Legea, Pavel o elogiaza pe toate caile posibile” (Traducerea romaneasca: „Pavel o elogiaza ori de cate ori are ocazia)”

    Si bineinteles ca in Romani 7.1-12 se refera la Legea morala pentru ca aminteste una dintre porunci „Sa nu poftesti”. Si inspirat de Dumnezeu spune ca legea este sfanta, dreapta si buna (nici o problema), dar asta dupa ce, tot sub inspiratie, a precizat in versetul 4 ca „AM MURIT IN CE PRIVESTE LEGEA”, asa cum femeia maritata este dezlegata de legea barbatului care i-a murit. Si spune ca legea este sfanta dreapta si buna dupa ce, tot inspirat de Dumnezeu, subliniaza in versetul 6 ca „AM FOST IZBAVITI DE LEGE SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGEA ACEASTA care ne tinea robi”. Si ca sa nu creada cineva ca am fost izbaviti si suntem morti doar faţă de Legea ceremoniala, in versetul 7 Pavel precizeaza ca suntem morti si am fost izbaviti si de Legea morala, citand din ea „Sa nu poftesti”!

    Dupa ce a facut afirmatia asta greu de acceptat pentru evrei, Pavel incearca sa-i linisteasca in textele care urmeaza, spunand ca legea este dreapta, buna si sfanta, asa cum precizeaza lectiunea, pentru ca iudeii venerau legea, iar el afirma ca dorea sa-i castige pe cei care erau sub lege (chiar daca EL NU ERA SUB LEGEA LOR, 1 Cor. 9.20!)

    Deci in concluzie Pavel incearca sa-i linisteasca pe iudei spunandu-le ca legea este dreapta, buna si sfanta, fara nici o problema, dar in versetele 4 si 6 precizeaza, sub inspiratia lui Dumnezeu, ca totusi LEGEA NU MAI ESTE VALABILA PENTRU CA AM FOST IZBAVITI DE EA SI AM MURIT FAŢĂ DE EA, asa cum femeia maritata este „dezlegata de legea barbatului ei cand acesta moare” (vers. 2)!

    Cu stima,
    Tibi

  17. dorin says:

    pacea Domnului Isus frate Lori,
    pentru mine toate locurile de munca ar trebui sa fie in folosul altora (1 Corinteni 12:7) si pana la urma sunt multe tipuri de joburi care trebuie sa ramana active in Sabat. Aici fac o distinctie intre servici de urgenta si mentinerea serviciilor de baza. pana la urma a scrie ganduri si impresii sambata pe acest blog (de exemplu) se poate realiza doar pentru ca sunt altii multi care lucreaza. sper ca va este clar asta.
    cine dintre crestini isi face lucrul lui in timpul saptamanii? oare nu Dumnezeu ne da painea pe masa si posibilitatea sa fim uneltele Sale pentru hrana familiei? Munca este un dar de la Dumnezeu, azi. Adevarat ca in trecut dupa caderea din Eden a fost un blestem. Dar pentru mine azi mi se pare o binecuvantare si ii multumesc zilnic Domnului ca imi hraneste familia prin munca mea chiar daca asta inseamna sa fiu programat sa muncesc sambata sau duminica, si asta indiferent de tipul de munca.
    Dumnezeu fie laudat!

  18. Lori Balogh says:

    Pace frate Dorin,

    Cand vorbim de Sabatul Domnului, nu putem confunda situatiile de forta majora cu situatiile normale de viata. Insusi Mantuitorul a facut distinctie intre cele doua situatii, cand S-a referit la oaia cazuta in groapa in Sabat. Daca exista situatii de forta majora si domenii de activitate care cer slujirea continua a semenilor, acestea pot fi reglementate tinand cont atat de porunca din Decalog, cat si de nevoile oamenilor.

    Sa stiti ca si eu m-am gandit la un scenariu ipotetic in care toata lumea ar pazi Sabatul, in conditiile actuale ale pacatului. Cred ca ar exista servicii de urgenta si de asigurare minima a nevoilor in orice domeniu care nu permite amanare. Ar exista un serviciu de garda minima in orice spital, in orice camin de batrani sau orfelinat, etc. Dar aceasta nu inseamna ca toti sa lucreze in Sabat ca in oricare alta zi din saptamana.

    Am in minte exemplul unui medic adventist care participa regulat la serviciile de cult in Sabat, insa isi lasa mereu numarul de telefon la clinica in care lucra pentru a fi chemat in caz de urgenta. Daca se ivea un astfel de caz, el nu ezita sa ofere ajutorul necesar. Era aceasta o calcare de Sabat ? Pentru legalistii din orice confesiune, da, este o calcare de Sabat. Insa, privind la exemplul Mantuitorului, care nu a ezitat sa ofere ajutor urgent ori de cate ori era nevoie, nu e vorba de legalism, ci de intelegerea corecta a intentiei Creatorului atunci cand a instituit Sabatul:”Sabatul a fost facut pentru om” ( Marcu 2,27 )

    Ce pacat ca multi antinomianisti ii judeca pe adventisti dupa regulile rabinice cu privire la Sabat ( pe care Insusi Mantuitorul le condamna in Matei 15, 9.13 ) si nu dupa exemplul suprem al vietii Mantuitorului !

    Cu stima,
    Lori B.

  19. Flaviu says:

    @Tibi: „Totusi nimeni nu ma lamureste cine din biserica are dreptate in privinta legii din Galateni”

    la fel cum dumneavoastra nu lamuriti declaratia ce ati fact-o aici:

    „Bineinteles dupa ce a facut afirmatia asta inacceptabila pentu evrei, Pavel incearca sa-i mai linisteasca, recunscand ca legea nu este ceva pacatos, dimpotriva este sfanta, dreapta si buna, nici o problema”

    Caci indata ce ati clarifica aceasta declaratie, veti gasi usor raspunsul la intrebarile pe care vi le puneti … :)

    Caci daca Pavel a spus in Romani 7:12 ca „Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna” doar ca sa ii linisteasca pe evrei, inseamna ca nu a scris inspirat, si atunci nu are rost sa mai luam Biblia ca reper … insa daca a scris-o inspirat de Dumnezeu, la ce Lege se refera Pavel in Romani 7:12 ? La Legea morala ? Caci daca e asa, Legea ramane valabila: sfanta, dreapta si buna !

  20. dorin says:

    Pace frate Lori.
    Sabatele ceremoniale sunt tot ale Lui Dumnezeu deci ideea de „Sabatul vostru” nu e biblica. Nu putea Dumnezeu sa zica „al vostru” de ceva ce tocmai a poruncit EL! Ati citat cateva versiuni dar exact versiunea pe care o asteptam nu o vad. In King James apare „your sabbath” care vine dintr-un singur cuvant in ebraica „shabbath” deci nu exista nici un „your” in ebraica. Nu am studiat ebraica dar cred ca e destul de clar pentru oricine ce inseamna „shabbath”. E usor de verificat online sau pe aplicatiile de pe telefoane care au versiunea KJV interlinear.
    Nu am vrut sa fiu ironic dar stiu ca ne cosiderati „pacatosi” ca lucram (daca e nevoie) in zi de Sabat. Azi putem da o mana de ajutor cand arde o casa sau exista o spargere dar MUNCA ADEVARATA o fac pompierii sau politistii aflati la post si sambata pentru binele mers al societatii. Nu cred ca pastorul Dough Batchelor se va putea infatisa in fata Tronului Lui Dumnezeu si sa zica ca a respectat Sabatul cand chiar el zice ca unii trebuie sa munceasca in aceasta zi. Ca sa nu mai zic de cum functioneaza azi un spital si cati LUCREAZA pe langa medici si asistente pentru bunul mers al lucrurilor chiar si in zi de Sabat.
    Unde-i lege nu-i tocmeala dar tocmai pe aceasta tocmeala se bazeaza multi in ziua de Sabat stiind ca altii muncesc in zi de Sabat pentru bunul mers al lucrurilor. Apropo, au venit pompierii si zi de Sabat sa salveze casa cumnatului? Puneti-va doar gandul acesta: ce s-ar intampla daca politistii nu ar lucra in zi de Sabat in aceasta lume a pacatului? S-ar transforma aceasta zi din zi de odihna in zi de groaza si de bocet? Deci ne place ca unii, asa pacatosi cum sunt, lucreaza si in zi de Sabat. Si acestea sunt doar 3 exemple de joburi care trebuie sa functioneze 7/7. Mai sunt si altele.
    Nu sunt impotriva voastra, inteleg ca vreti sa slujiti Lui Dumnezeu cu toata fiinta (atat d-voastra cat si fratele Eugen) dar asta vreau si eu si nu cred ca v-ati pus vreodata aceste intrebari. Poate gresesc.
    Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti!

  21. Lori Balogh says:

    Frate Dorin,

    Eu nu am afirmat ca „sabatele voastre” ( adica sabatele ceremoniale ) nu sunt ale Domnului. Ar fi absurd sa sustin acest lucru, din moment ce Domnul le-a poruncit si pe unele si pe altele. Deci nu cred ca am exagerat cu nimic, iar dv. puneti in contul meu afirmatii pe care nu le-am facut.

    Dar „robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blîndeță pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia” ( Tit 2, 24-26)

    Nu stiu la care „original” va referiti. Ati citit Leviticul 23 in ebraica veche ? In toate traducerile pe care le-am consultat apare aceeasi idee, sub diferite exprimari, a unor „sabate ale voastre”:

    „…sa praznuiti odihna voastra” ( Biblia ortodoxa )
    „…vous celebrerez votre sabbat” ( Louis Seconde )
    „…shall you keep your sabbath” ( RVS)
    „…you are to observe your sabbath” ( NIV )
    „…sa sarbatoriti sabatul vostru” ( Noua traducere revizuita a lui Cornilescu )
    „…sa va sarbatoriti sabatul” ( Fidela )
    „…you shall celebrate your sabbath” ( Douay )
    „…vous observerez votre sabbat” ( Crampon)

    Orice cititor de buna credinta a Bibliei nu poate sa nu observe, atat in cap. 23 din Leviticul, cat si din contextul mai larg al Bibliei, ca exista diferente evidente intre Sabatul saptamanal si sabatele ceremoniale poruncite de Dumnezeu poporului evreu.

    – Sabatul saptamanal ( la care se refera Porunca a patra din Decalog ) exista de la Creatiune; sabatele ceremoniale exista doar de la Sinai. Avand originea la Creatiune, Sabatul saptamanal se deosebeste de orice alte sarbatori care au fost poruncite de Dumnezeu ulterior poporului evreu.
    – Sabatul saptamanal „a fost facut pentru om”, adica pentru intreaga omenire, in amintirea Creatiei, nu pentru evrei ( Marcu 2, 27 ). Evreii au aparut la natiune doar dupa aparitia lui Avraam, primul numit de Biblie „evreu”. Daca Sabatul ar fi fost doar o sarbatoare evreiasca, de la Sinai incoace, Mantuitorul nu s-ar fi exprimat in felul acesta, ci ar fi spus clar: „Sabatul a fost facut pentru evrei”. Iar Domnul stie ce spune.
    – Pentru ca fost facut pentru om ( omenire ) si nu doar pentru un popor, el este universal si intreaga omenire este responsabila ( desigur, in masura cunostintei ) de a asculta de vointa lui Dumnezeu in aceasta privinta. Spre deosebire de Sabatul saptamanal, sarbatorile anuale au fost date la Sinai doar poporului evreu, avand o valabilitate temporara, „pana va veni Samanta”.
    – Sabatul saptamanal a fost inclus in Decalog, scris cu degetul lui Dumnezeu si asezat in chivotul legamantului, asezat la randul lui in cel mai sfant loc din sanctuar; sarbatorile anuale au fost scrise de Moise intr-o carte aflata in afara chivotului.
    – Sabatul saptamanal a fost instituit de Dumnezeu inainte de aparitia pacatului pe pamant si nu are legatura cu aspectele temporare ale Planului de Mantuire. Prin contrast, sarbatorile anuale erau legate de unele aspecte ale Planului de Mantuire, gasindu-si implinirea in viata, moartea si lucrarea Mantuitorului. Odata ce tipul s-a intalnit cu antitipul, sarbatorile poruncite poporului evreu nu isi mai gaseau rostul.

    Mantuitorul a prevazut opozitia unora fatza de Porunca a patra din Decalog si argumentul lor potrivita caruia Sabatul ar fi o institutie pur evreieasca. De aceea El a accentuat fara echivoc: „SABATUL A FOST FACUT PENTRU OM” ( NU PENTRU EVREI !! ) – Marcu 2, 27

    Apoi tot Mantuitorul adauga: „De aceea, Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului” ( Marcu 2, 27.28). Inteleg din afirmatia Mantuitorului ca daca El este Domn al Sabatului, atunci Sabatul zilei a saptea Ii apartine intr-un mod special, oricat am vrea noi sa uniformizam zilele de inchinare ( caci, intr-adevar, un copil al lui Dumnezeu se inchina in fiecare zi, nu doar in Sabat ).

    De ce oare Dumnezeu se refera in Isaia 53,13 la Sabat ca fiind „ziua Mea cea sfanta”? Daca toate zilele sunt la fel in privinta inchinarii, de ce Dumnezeu nu le numeste pe toate „zilele Mele cele sfinte” ?

    Cat priveste intrebarea dv. ( cu destul iz ironic ) cu privire la cazurile de forta majora, vreau sa va asigur ca un adventist adevarat, care a inteles modul cum trebuie pazit Sabatul din exemplul Mantuitorului, va lua decizia cea mai buna in astfel de situatii. Cand a ars casa cumatului meu in zi de Sabat, nu am avut nicio ezitare sa merg de urgenta acolo si sa dau o mana de ajutor. A sfinti Sabatul, asa cum este in planul Creatorului, nu inseamna sa stam in pat 24 de ore, fiindu-ne teama ca orice am face de la trezire ( mersul la baie, igiena corporala, aranjarea asternutului, imbracarea hainelor, etc.) ar fi o calcare de Sabat. Doar rabinii faceau reguli absurde cu privire la pazirea Sabatului, pierzand din vedere esenta lui: „Sabatul a fost facut PENTRU OM„, pentru fericirea lui si a semenilor lui, ca desfatare si nu ca ingradire.

    Va doresc binecuvantarea Domnului !
    Lori B.

  22. Tibi says:

    Corect frate Dorin. Este interesant ca sarbatorile Domnului din Levitic 23.2 (“iata sarbatorile Domnului”, “iata sarbatorile Mele”), in Osea 2.11 sunt numite “sarbatorile ei” (deci nu ale Domnului). Exact cum ati subilniat in privinta Sabatului din versetul 32, si sarbatorile acelea au fost poruncite de Dumnezeu prin Moise, nu sunt sarbatori inventate de om si totusi in Osea sunt numite “sarbatorile ei” si chiar pecizeaza ca vor inceta! Deci acesta nu este un criteriu pentru a face distinctie intre legile date de Dumnezeu prin Moise. Toate au fost date de Dumnezeu, inclusiv “legea lui Moise”, iar despre unele chiar precizeaza ca sunt vesnice, cum ati subliniat.

    Fratele Lori incearca sa faca distinctia dintre adunarile sfinte din Sabat si cele din celelalte zile, argumentand ca daca omul si animalul au patru membre, am putea sa tragem concluzia ca omul nu ar fi om. Foarte bine, asa cum omul si unele animale au patru membre, la fel si in Sabat, precum si in celelalte zile, erau poruncite adunari sfinte. Bineinteles ca odata ce Sabatul a fost poruncit ca zi de odihna, evreii erau liberi si era logic ca mergeau in special atunci la sinagoga sau templu. De aceea si Isus si Pavel au mers in sinagoga dupa obiceiul lor, nu dupa lege (Fapte 17.2).

    Despre Daniel nu scrie ca se inchina sambata, ci zilnic. In Daniel 6 imparatul a dat porunca in care nimeni n-avea voie sa se inchine altcuiva, decat imparatului, timp de 30 de zile. Atunci Daniel se inchina lui Dumnezeu de trei ori pe zi „cum facea si mai inainte” (Daniel 6.10). Nu era vorba de sambata sau duminica, era vorba despre 30 de zile in care Daniel se inchina de 3 ori pe zi. Deci fiecare zi era zi de inchinare, nu doar in Sabat. Porunca cu privire la Sabat prevede odihna, nu inchinarea.

    Primii crestini se inchinau zilnic, conform Fapte 2.46 sau 3.2, inclusiv in ziua intai, conform Fapte 20.6 (desi au stat in cetate 7 zile). Acolo a avut loc un serviciu divin de inchinare pentru ca Pavel “si-a lungit vorbirea” si frangeau painea (chiar daca acasa, in odaia de sus). Deci orice zi (si orice moment) este zi de inchinare, insa in Biblie NU EXISTA LEGE IN CARE SE PORUNCESTE INCHINAREA IN SABAT, in vreun mod deosebit decat in celelalte zile cu adunari sfinte. Iar termenul “inchinat Domnului” este introdus doar de Cornilescu, nu exista in original.

    Dar nici chiar Isus, exemplul nostru suprem, dupa invierea Sa, nu a venit sa se intalneasca cu ucenicii in Sabat pentru inchinare. A venit la intalnirea cu ei abia dupa 8 zile (NU IN SABAT) de la prima intalnire care avusese loc imediat dupa inviere (Ioan 20.26). Inainte nu dadeam importanta acestei atitudini a lui Isus, insa El nu face nimic din greseala sau la voia intamplarii.

    Iar in Coloseni 2.16 Pavel spune atat de clar sa nu fim judecati cu privire la o zi de sarbatoare, o luna noua sau o zi de Sabat. Si eu credeam ca “zi de Sabat” era una dintre Sabatele anuale, insa NU ESTE ADEVARAT. Dar si atunci tot nu putem fi judecati cu privire la Sabat, pentru ca este primul pe lista sarbatorilor (“nimeni sa nu va judece cu privire la o zi de sarbatoare”). Levitic 23. 2 „Iata SARBATORILE DOMNULUI, pe care le veti vesti ca adunari sfinte, iata SARBATORILE MELE: 3. Sase zile sa lucrati; dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfanta”. Deci Sabatul este primul pe lista sarbatorilor, iar Pavel spune sa nu fim judecati cu prvire la o zi de sarbatoare!

    Si eu cand eram student la Bucuresti, asteptam soferii de troleibuz, autobuz sau metrou sa-si faca meseria, ca sa calatoresc, nu doar la adunare, ci chiar si la intalnirea cu tinerii in parc sau alte activitati in Sabat. Totusi femeile nu si-au permis sa calatoreasca in Sabat nici chiar la mormantul lui Isus.

    De curand mi-am cumparat un aragaz nou si, spre surprinderea mea, am descoperit ca are Sabbath mode. Noi adventistii pretindem ca tinem legea si Sabatul, insa facem focul linistiti, desi porunca din lege este atat de clara in Exod 35.3. Noi “implinitorii legii” gasim scuze, insa iata ca sunt altii care respecta legea lui Dumnezeu cu mult mai multa seriozitate. Noi pretindem ca tinem legea, insa Isus, care stie bine ce vorbeste, a spus clar ca nimeni nu tine legea (si Sabatul este in lege)!

    Totusi nimeni nu ma lamureste cine din biserica are dreptate in privinta legii din Galateni. In doctrinele oficiale ale biesericii scrie ca acolo este vorba despre legea ceremoniala, iar una dinte lectiunile oficiale ale bisericii din 2017 a scos la iveala citatul lui Ellen White (careia biserica ii da autoritate deplina) in care afirma totusi ca in Galateni este vorba despre toata legea, si cea morala dar si cea ceremoniala. Dilema mare este in Galateni 3.19. Dupa doctrine doar legea ceremoniala a fost adaugata pana cand avea sa vina Samnata, iar dupa declaratia autorizata a lui Ellen White despre Galateni, reiese ca si legea ceremoniala precum si legea morala au fost adaugate pana cand avea sa vina Samanta (adica Isus), deci CU TERMEN LIMITA. Iar atunci este foarte clar ca legea de la Sinai a fost adaugata doar panca cand avea sa vina Isus. Argumentul infantil favorit ca atunci ar insemna ca putem sa furam, sa ucidem sa mintim etc, este o ignorare totala a Noului Testament. Deci daca vreau sa ma intorc la “adevar”, nu inteleg care este adevarul dintre cele doua variante oficiale ale biserici si nu inteleg cine este autorizat sa stabileasca unde este adevarul in cele DOUA VARIANTE DIFERITE ALE BISERICII.

    Dumnezeu sa ne dea la toti intelepciune,
    Tibi

  23. dorin says:

    Frate Lori, cand vobiti de „Sabatul vostru” ca nefiind al Domnului si deosebit de Sabatul zilei a 7-a, faceti totusi o exagerare. Acel Sabat din Levitic 23:32 e poruncit de Dumnezeu prin Moise si in versetul 31 scrie chiar ca e „o lege vesnica”. Deci sigur nu e un sabat inventat de om. Pana la urma vorbim acolo de ziua ispasirii, o zi foarte importanta nu doar pentru evrei ci si pentru crestini. In textul original nici nu exista cuvantul „vostru” ci doar „shabbath”. Sunt curios sa inteleg cu a abrogat Dumnezeu o „lege vesnica” data de EL.
    Am o intrebare. ce faceti in zi de Sabat daca va imbolnaviti, va arde casa sau cineva va rapeste un membru al familie? asteptati pana a 2-a zi sau apelati si profitati totusi de „pacatosii” ce nu respecta Sabatul si lucreaza chiar si sambata pentru binele comunitatii (adica medic, asistenta, pompier, politist)? L-am auzit pe pastorul Dough Batchelor spunand intr-o predica ca medicii si asistentele vor face cu schimbul, adica vor calca Sabatul cu permisiunea oamenilor. Un fel de Sabat dat de Dumnezeu dar dupa regulile oamenilor. Ciudat mod de a nu calca Sabatul.
    Dumnezeu sa ne dea la toti intelepciune

  24. Lori Balogh says:

    Frate Tibi,

    ati afirmat pe buna dreptate ca „o hermenutica serioasa nu se grabeste sa traga concluzii doar din anumite texte, ci are in vedere tot pasajul si contextul.” Tocmai de acest lucru va rog sa tineti seama cand vreti sa intelegeti un adevar biblic. In Leviticul 23 se face deosebire intre „Sabatul Domnului” ( vers. 3 – Sabatul saptamanal ) si „Sabatul vostru” ( vers. 32 – Sabatele ceremoniale ). Nu eu fac aceasta deosebire, ci textul biblic. Si nu pentru dv. scriu acest lucru, caci il cunoasteti prea bine, ci pentru cititorii neavizati ai blogului.

    Cat despre „logica” cu care vreti sa ne convingeti ca Sabatul saptamanal se afla pe acelasi palier cu Sabatele ceremoniale, imi permit sa ma indoiesc serios de aceasta „logica”. Ati afirmat intr-un comentariu anterior ca pentru evrei Sabatul saptamanal nu era o zi de inchinare, ci doar o zi de odihna. Eu am argumentat ca nu este asa, caci in Leviticul 23,3 se specifica clar faptul ca evreii trebuiau sa aiba in Sabat o „adunare sfanta”. Ca raspuns, dv. aduceti argumentul ( biblic de altfel ) ca si in celelalte Sabate ceremoniale evreii aveau adunari sfinte, incercand sa dovediti prin aceasta ca Sabatul zilei a saptea nu era o zi de inchinare.

    Va intreb: Daca evreii se inchinau Domnului si in alte zile de sarbatoare prin „adunari sfinte”, inseamna ca Sabatul saptamanal nu era o zi de inchinare deosebita de celelalte ? Dupa care „logica” afirmati acest lucru ? Ca sa fiu inteles mai bine, voi folosi o ilustratie la indemana: Omul are patru membre si este om. Cineva adauga insa: dar si unele animalele au patru membre. Concluzia ? Daca si unele animale au patru membre, inseamna ca omul nu este om, caci si el are patru membre. Aceasta este „logica” pe care ati folosit-o ca sa dovediti ca Sabatul saptamanal nu este o zi de inchinare, deoarece si in alte zile de sarbatoare ale evreilor, ei trebuiau sa tina adunari sfinte. Dati-mi voie sa ma indoiesc de forta argumentelor dv.

    Cu stima,
    Lori B.

  25. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.
    Dragul meu cititor, poate ai observat, poate nu, dar atunci cȃnd vorbeşti cu un crestin care se indreptateste cu privire la calcarea deliberata a poruncii a4a din Decalogi si ii ceri sa spuna ce lege guverneaza viata crestinilor in noul legamant ei bine invariabil omul respectiv devine ambiguu.
    In cazul ideilor prezentate de domnul „Tibi”, specialist in hermeneutica intre altele, domnia sa zice ca Noul Testament ii tine loc de lege morala. Convenabila solutia aleasa de dumnealui, alunecoasa ca intreaga-i atitudine.
    Exista insa frati care foarte serios il citeaza pe fratele Pavel cu urmatoarea exprimare :
    1Corinteni 9:21 cu cei ce sunt fara Lege m-am facut ca si cum as fi fara lege (macar ca nu sunt fara o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca sa castig pe cei fara lege.
    Iar cei mai hotarati adauga si :
    Romani 8:2 In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii.
    Problema apare atunci cand ceri sa ti se dea amanunte cu privire la „legea lui Hristos” ori „legea Duhului de viata in Hristos Isus”.
    Cautand o solutie, fratii au editat Biblii sau numai Noul Testament in care cuvintele rostite de Domnul Isus Hristos sunt scrise cu rosu pentru evidentiere si arata ca aceasta este legea in discutie care inlocuieste marea Lege a lui Israel.
    Inainte de a discuta putin despre aceasta metoda, doresc sa remarc ca singura ratiune a acestui demers este dorinta de a demonstra ca „legea lui Hristos” nu contine porunca privitoare la Sabat in timp ce le contine pe toate, dar absolut toate celelalte noua porunci ale Decalogului.
    Daca analizez Evangheliile in dorinta de a afla care a fost legea dupa care s-a ghidat Domnul nostru Isus Hristos nu pot decat sa ma mir de modul in care fratii neoprotestanti dau dreptate opozantilor Domnului Isus.
    Se citeaza in absurd ca fiind nesocotirea Sabatului faptul ca Domnul nostru a vindecat oameni in Sabat, a indreptatit actiunea de a culege spice a ucenicilor FLAMANZI, (apropo, foamea i-a determinat la gest, nu pentru ca le venise deodata cheful de a manca grane) sau a poruncit omului care fusese slabanog timp de 38 de ani (!!!) si afirma ca nu are pe nimeni (!!!) (apropo, Domnul avea putin peste 30 la momentul acela !!!), sa-si ia, in Sabat, patul pe care zacea in momentul vindecarii.
    Se ignora complet urmatoarele amanunte :
    1 desi Domnul nostru drag a fost acuzat pe moment de calcarea Sabatului, acuzatorii insisi au inteles greseala pe care o faceau. Fetele li se umplea de rusine si taceau in fata Lui in timp ce pe ascuns planuiau sa-L ucida. Mai mult, tacerea lor in privinta calcarii Sabatului este evidenta in timpul „judecarii” Domnului. Dupa multe sfortari, Caiafa sfarseste prin a-L declara vinovat de hula !!! Nici o vorba despre calcarea Sabatului din partea unor oameni care erau si ei obsedati (interesant cuvantul !) de respectarea zilei a7a.

    2 Domnul Isus a declarat provocator : „Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat ?” (Ioan 8:46pp). Eu nu am gasit in Evanghelii niciun indiciu prin care sa cunosc ca vreunul dintre impotrivitorii de care Domnul nu a dus lipsa, ar fi spus „Eu pot dovedi ! Esti pacatos ! Ai calcat Sabatul!”

    3 (recunosc ca am zambit cand am citit la domnul „Tibi” ca Domnul Isus nu respecta porunca Tatalui Sau in privinta Sabatului, ci avea El un obicei …)
    Cand Domnul nostru bun argumenteaza ca vindecarea este permisa in Sabat el vorbeste despre ceea ce este „ingaduit”. Nu e oare limpede cu privire la legea dupa care Domnul se conducea si care ne-a lasat-o noua drept model de viata, ca El stia precis ca sunt lucruri care sunt ingaduite in ziua a7a si deasemenea exista lucruri complet neingaduite in aceeasi zi ?

    Revin

  26. Tibi says:

    Frate Lori,
    Ellen White afirma in citatul ei, scos la iveala de lectiune, ca a fost intrebata cu privire la legea din Galateni. Deci este o intrebare cat se poate de legitima, de vreme ce Ellen White a dat un raspuns acelei intrebari importante. Iar asa cum acei oameni au avut dreptul sa isi puna intrebarea aceasta foarte importanta, si carora li s-a dat un raspuns, asa zis autorizat, tot la fel am si eu dreptul sa pun aceeasi intrebare si doresc un raspuns autorizat. Pana in 2017 era un singur raspuns oficial si anume ca este vorba despre legea ceremoniala. Problema este ca lectiunile din 2017 argumenteaza clar, in repetate randuri, ca este vorba totusi depre TOATA LEGEA si ca dovada se scoate la iveala citatul lui Ellen White in care raspunde ca in Galateni este vorba depre TOATA LEGEA (si ceremoniala dar si morala).

    Deci conform variantei initiale doar legea ceremoniala este acea lege care s-a adaugat dupa 430 de ani, pana cand avea sa vina Samanta. Totusi conform lectiunilor (oficiale) din 2017, inclusiv conform lui Ellen White, legea din Galateni (3.19) care a fost adaugata PANA CAND AVEA SA VINA SAMANTA, este de fapt TOATA LEGEA (si ceremoniala dar si morala).

    Asa ca daca doresc sincer sa ma intorc pe calea cea „dreapta”, sunt intr-o mare dilema. Pe care dintre cele doua variante oficiale DIFERITE ale bisericii sa o aleg? Sa intru inapoi in partida majoritara a celor care cred ca in Galateni 3.19 este vorba doar despre legea ceremoniala, asa cum scrie clar in doctrinele oficiale ale bisericii, sau sa intru in partida celor care au acceptat noua varianta, ca in Galateni este vorba despre toata legea, cum a raspuns Ellen White in citatul publicat de lectiunea OFICIALA a bisericii? Iar acest lucru inseamna ca si legea ceremoniala, dar si legea morala (cum a raspuns Ellen White, careia biserica îi da autoritate totala) au fost adaugate doar PANA LA jertfa lui Isus, cum scrie atat de clar in Galateni 3.19!

    Daca cineva stabileste ca varianta initiala oficiala a bisericii este cea corecta cu privire la legea cremoniala, pe ce baza si cu ce autoritate sustine acest lucru, contrar lui Ellen White? Iar daca Ellen White are dreptate, de ce in doctrine scrie totusi clar ca acolo in Galateni este vorba despre legea ceremoniala, nu despre TOATA LEGEA, cum ne invață ea? Este o CONTRADICTIE a bisericii! Eu nu am nici o contributie la ea. Eu sunt doar in cautarea adevarului si vreau sa aleg varianta corecta, ca sa ma pot intoarce la „dreapta credinta”.

    S-ar putea ca noua lumina sa faca parte din „adevarul prezent” promovat de Ellen White, adevar care este respins, cum s-a intamplat initial si in 1888.

    Deci fara sa arunc cu noroi, sunt doar in cautarea unui arbitru AUTORIZAT care sa stabilesca varianta corecta dintre cele doua variante oficiale DIFERITE ale bisericii. Doar legea ceremoniala a fost adaugata cu termen limita sau toata legea (si ceremoniala si morala conform Ellen White) a fost adaugata cu termen limita? Sau poate o fi gresit Ellen White (si) cand a afirmat ca in Galateni este vorba despre toata legea.

    Cu stima,
    Tibi

  27. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.
    Eram adolescent si am citit sau am vazut intr-un film, nu-mi amintesc exact, urmatoarea cugetare pe seama blandetei care trebuie aratata de un crestin in anumite circumstante ale vietii : „ vii acasa si gasesti pe unu’ care iti violeaza nevasta. Ce faci ? Ii spui linistit, eu cred in porunca a6a (sa nu ucizi), crede si tu in a7a (sa nu preacurvesti) si da-te jos de pe nevasta-mea, sau te porti cumva diferit ?”
    Strain pe atunci de Cuvantul Domnului, textul nu avea parantezele puse acum de mine, m-a frapat ceea ce consideram a fi limita extrema imaginata.
    Raspunsul pe care l-as da astazi la o asa intrebare difera de cel gandit pe vremea aceea, in sensul in care azi categoric nu doresc sa omor niciun om, dar nici nu as sta la discutii blande, cand realitatea cere actiune.
    Fratele Pavel scrie fratelui Timotei linia generala, insa tot el ne exemplifica cum situatia specifica de viata in care oameni dragi lui, fratii lui si ai nostri, erau ȋn punctul de a fi doborati de pe cale de iudaizanti, ei bine acea situatie a cerut cuvinte puternice.
    Il citez : Filipeni 3:2 „Paziti-va de cainii aceia; paziti-va de lucratorii aceia rai; paziti-va de scrijelitii aceia!”
    In cazul de fata spun ca eu m-am purtat rezonabil cu un domn, care punandu-si o masca pe fata scrie ceea ce cu totii am putut citi.
    Insa dincolo de persoana domniei sale, pe mine ma intereseaza textele biblice puse in joc, caci Cuvantul Domnului e viata crestinilor.
    E o ora tarzie in noapte si nevoia de odihna isi spune cuvantul astfel incat, pe moment, am sa ma refer doar la ceea ce domnul „Tibi” considera marea descoperire a domniei sale, contrazicerea crestinilor adventisti in privinta Legii.
    Nu o sa citez acum toate textele din epistolele fratelui Pavel care vorbesc impotriva Legii, sunt bine cunoscute in lumea celor ce iubesc Scriptura.
    Ceea ce doresc sa afirm, pentru a intelege invatatura adventa, este faptul ca absolut toate acele texte sunt in perfecta armonie cu urmatoarele :

    Romani 3:20 u.p. „ … prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului”
    Romani 6:1,2 „ Ce vom zice dar ? Sa pacatuim mereu ca sa se inmulteasca harul ? Nicidecum ! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat ?”
    Romani 6:13p.p. „Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre …”
    Romani 6:15 „Ce urmeaza de aici ? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har ? Nicidecum ?”

    Ma opresc cu citarea aici din ratiuni de ora tarzie, dar si pentru ca Romani 6:15 explica oricui isi deschide inima sa inteleaga, urmatoarele :

    1 Notiunea de pacat = faradelege limiteaza drastic efectele expresiei „nu mai suntem sub Lege”. Cuvantul „Lege” in gura iudeilor secolului I are un inteles extrem de larg, am mai scris in ultimele zile despre asta. Totusi numai anumite parti din aceasta Lege se refera la descoperirea pacatului si, la fel, numai anumite parti din aceeasi Lege se refera la solutia pentru pacat in conditiile vechiului legamant.
    Cele din urma, automat si-au incetat valabilitatea in momentul in care jertfa Domnului Isus Hristos a fost adusa. Jertfele de animale, preotia aaronica, sarbatorile, care se impart in sarbatori care si-au intalnit deja originalul si sarbatori „umbre ale lucrurilor viitoare”, ambele categorii fiind pe aceeasi treapta, acestea toate sunt nule si neavenite in crestinism.
    Langa ele putem cita taierea imprejur impotriva careia a luptat fratele Pavel si inca unele, nu insist acum.
    De partea cealalta pot cita repede si indelung subliniat Decalogul, dar nu numai. Exista elemente in afara Decalogului care descopera pacatul in diverse forme si voi reveni in caz ca se dovedeste necesara enumerarea. Toate acestea au ramas in viata crestinilor si au ajuns pana la noi.
    Repet aici, ambele liste nu sunt inchise. Deasemenea ambele liste contin parti din Legea lui Israel. Dar cand fratele Pavel spune crestinilor ca ei nu sunt sub Lege este evident pentru orice om, (fratii mei din alte biserici neoprotestante recunosc cu toata inima cel putin noua din cele zece porunci ale Decalogului) ca nu se putea referi la acea parte care descoperea pacatul dacat daca odata intrati in noul legamant, crestinii s-ar separa cu totul de pacat. Realitatea a aratat in timpul fratelui Pavel si de atunci acelasi lucru pana astazi, ca dupa intrarea in legamant, marele dusman isi intensifica eforturile asupra crestinilor, iar presiunea constanta exercitata isi gaseste un rezultat in caderile nedorite de nimeni. Laud din toata inima pe Tatal nostru din ceruri pentru HARUL revarsat inca din marea Jertfa a Domnului Isus Hristos. Aleluia ! Osana !

    2 De ce fratele Pavel a procedat astfel ? Rog cititorii sa urmareasca in capitolul 3 din cartea Filipeni, de unde am citat la inceput „cainii” si „scrijelitii” intensitatea unei anumite lupte din biserica crestina de atunci. Evreii erau nelipsiti din bisericile crestine din timpul fratelui Pavel. Era si normal, ei aveau in primul rand cunostintele necesare pentru a intelege Evanghelia in amanuntele ei. In fata acestor oameni, iudaizantii aveau autoritate fix prin Lege !!! Legea aceea mare care include nu numai sistemul ceremonial si pe cel moral (care descopera pacatul) dar si multe alte lucruri.
    Folosind argumentul Lege, iudaizantii puteau buimacii familii intregi cum scrie tot fratele Pavel lui Tit (1:11).
    Ca urmare, fratele Pavel „taie” argumentul Lege. Rog cititorii sa urmareasca acest fapt in lectura epistolelor pauline.
    Realitatea „pacat” introduce din Lege toata partea care descopera acest inamic.

    Revin.

  28. Lori Balogh says:

    Da, frate Dorin, aveti perfecta dreptate. Mai bine zis, Cuvantul are dreptate. Insa sunt situatii si situatii. In dialogul cu fratele Tibi este o alta problema. Dansul pretinde ca este adventist de mai bine de 50 de ani, insa nu mai reprezinta Biserica Adventista in niciun fel. Dimpotriva, dansul incearca sa o denigreze cu orice ocazie de pe pozitia unui anonim. Mi se pare un gest de lasitate.

    Eu ii respect convingerile fratelui, asa cum le respect pe ale tuturor, insa totul are o limita. Dansul poate discredita Biserica Adventista pe alte pagini ( sunt destule si i-am sugerat acest lucru ), sau poate sa-si creeze propria pagina in acest scop. Insa nu are niciun drept sa se foloseasca de blogul acesta, in numele libertatii de exprimare, ca sa arunce cu noroi in biserica din care fac parte si pe care o consider „trupul lui Christos”.

    Da, putem discuta idei in contradictoriu, putem sa nu fim de acord in multe privinte ( cum nu suntem nici noi de acord, nici cu dv., nici cu fratele Remus, nici cu pazitorii sabatului lunar, nici cu fratii evrei care ne mustra ca ne ocupam de profetiile lui Daniel, etc. ). Dar ne putem respecta si ne putem iubi, chiar daca nu am ajuns inca la aceeasi cunostinta a adevarului.

    Cand apostolul Pavel a fost confruntat cu ideile straine de Evanghelie ale unor conationali, el si cu Barnaba „au avut un viu schimb de vorbe si pareri deosebite” cu ei ( Fapte 15, 2 ). Iar cand unii dintre ei au depasit limita, acelasi Pavel a rostit o dubla anatema asupra lor ( Galateni 1, 8.9 ), izbucnind intr-un acces de manie justificata: „Si schilodeasca-se odata cei ce va tulbura” ( Galateni 5,12 ). Acelasi apostol ii numeste „caini”, „lucratori rai” si „scrijelati” ( Filipeni 3,2 ) pe cei ce raspandesc invataturi false in mijlocul bisericii.

    Desigur, nu este cazul nostru aici. Insa am vrut doar sa argumentez o anumita atitudine ferma pe care trebuie sa o ia un crestin cand este confruntat cu oameni rau-intentionati, care, desi cunosc adevarul, il rastalmacesc cu buna stiinta, ratacindu-i si pe altii. Mantuitorul a avut aceeasi atitudine ferma fatza de fariseii vremii. Matei 23 este cel mai dur discurs al Mantuitorului si aproape ca nu-L recunoastem pe Domanul in acest discurs.

    De-a lungul anilor de credinta, Domnul m-a ajutat sa devin mult mai intelegator cu oamenii care nu cunosc adevarul si chiar cu fratii din alte confesiuni crestine care au o alta intelegere cu privire la o doctrina sau alta. Dar, in acelasi timp, am invatat sa fiu ferm cu „cei ce au fost luminati odata si au gustat darul ceresc si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au cazut” , rastignind din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu” ( Evrei 6, 4-6 ).

    Imi cer iertare daca am fost prea ferm in cele scrise, dar ii asigur pe toti cititorii blogului ( si pe dv., frate Dorin, in special), indiferent de confesiunea din care facem parte, de toata dragostea si consideratia mea.

    Va doresc tuturor binecuvantarea Domnului si implinirea cat mai curand a nadejdii crestine: „Amin ! Vino, Doamne, Iisuse !” ( Apocalipsa 22, 20 )

    Cu stima,
    Lori B.

  29. Flaviu says:

    @Tibi

    „Bineinteles dupa ce a facut afirmatia asta inacceptabila pentu evrei, Pavel incearca sa-i mai linisteasca, recunscand ca legea nu este ceva pacatos, dimpotriva este sfanta, dreapta si buna, nici o problema”

    Tibi, crezi tu ca Pavel a scris ceva in Biblie de frica (teama) evreilor ? In functie de raspunsul tau, rationamentul tau se poate schimba radical ! :)

  30. dorin says:

    2Ti 2:24 Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare,
    2Ti 2:25 să îndrepte cu blîndeță pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului;
    2Ti 2:26 și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.

  31. Tibi says:

    Frate Lori,
    Eu nu impartasesc convingerile pastorului Edy Constantinescu cu privire la evolutie, deci nu sunt sub influenta lui. Dar ati remarcat bine intr-adevar ca ati intalnit idei asemanatoare, pentru ca unul dintre verisorii mei care a ajuns in mod personal la aceleasi convingeri, de vreo doua ori mi-a trimis mesaj sa ascult prezentarea pastorului Edy Constantinescu spunandu-mi “parca ne-a auzit pe noi discutand acelasi lucru”. Este interesant cum am ajuns la aceleasi concluzii, fiecare in mod individual, fara sa fim influentati de el sau de altii.

    De fapt, dupa cum am tot afirmat (obsesiv), am fost influentat de lectiunile propriei biserici.

    Dar mai intai, cei care iau in serios hermeneutica stiau deja ca in NT exista text clar care afirma ca toiagul lui Aaron se afla in chivotul vechiului legamant si stiau deja ca si textul din VT afirma acelasi lucru, spre deosebire de cei carora le-au scapat aceste adevaruri pentru ca fac o hermeneutica superficiala, concentrata pe apologia doctrinei bisericii, nu pe adevarul biblic. Si se pun singuri in postura de invatatori, fara sa fie constienti ca au inca mahrama pe inima.

    La fel o hermeneutica serioasa nu se grabeste sa traga concluzii doar din anumite texte, ci are in vedere tot pasajul si contextul. Astfel in Leviticul 23, nu doar Sabatul este cu adunare sfanta, ci si si ziua intai (versetul 7 si 25), precum si ziua a opta (26), la fel si in Numeri 28.18; 29.1 si 35; Neemia 8.18. Adunarile sfinte nu erau numai in Sabat ci si in alte zile.

    Este foarte interesant ca in Levitic 23 nu numai Sabatul este sarbatoarea Domnului, ci sarbatorile Domnului sunt si Pastele, Rusaliile, Anul Nou, Ziua Ispasirii si Corturile. Iar Sabatul este prima pe lista acestor sarbatori ale Domnului. Tocmai de aceea si Pavel in Coloseni 2.14 sau in Galateni 4.9-10 s-a referit si la Sabatul saptamanal amintit primul in Levitic 23. Si eu sustineam ca acolo era vorba despre Sabatele anuale, ignorand faptul ca in Levitic 23 Sabatul saptamanal este primul pe lista aceea a sarbatorilor Domnului, mentionate de Pavel in Coloseni 2.14.

    Asa cum am tot subliniat (obsesiv) este absurd sa incercam sa convingem cititorii ca porunca cu privire la Sabat prevede inchinarea. Inchinarea nu are cum sa fie limitata la o zi. Tocmai de aceea adunarile sfinte erau si in ziua intai, a opta sau alte zile. De aceea si ucenicii se adunau la templu in fiecare zi.

    Numai cei care sunt limitati la citirea bibliei in limba romana sunt derutati de traducerea lui Cornilescu, care a introdus in Exodul 20.10 termenul “inchinata”. In original nu exista termenul “inchinat”. Iar daca este sarbatoarea Domnului, atunci am amintit mai sus ca in Biblie nu doar Sabatul saptamanal este sarbatoarea Domnului, ci sunt si celelalte zile, cum apar in Levitic 23 si in alte locuri. Hermeneutica ne obliga sa vedem toate aspectele.

    Nu pot sa cred ca ma intrebati ce este atat de nou si revolutionar in lectiunile care au recunoscut ca Pavel si evreii nu faceau diferenta dintre legi, ci pentru ei legea era un intreg, chiar daca Pavel se referea uneori la poruncile din Decalog sau alte ori la alte porunci din lege.

    Evrei 7.12 spune ca odata cu schimbarea preotiei, S-A SCHIMBAT SI LEGEA. Deci TOATA LEGEA s-a schimbat. S-a schimbat, nu s-a cosmetizat doar (cum credeam si eu inainte,) pentru ca nici preotia nu s-a cosmetizat doar, ci s-a schimbat! Iar aici nu este vorba despre controversa cu privire la neprihanirea prin faptele legii. Legea s-a schimbat, dar nici acum nu avem voie sa furam, sa ucidem, sa mintim etc.

    Romani 7.1-7 afirma ca asa cum femeia este dezlegata de barbatul care a murit, la fel suntem si noi izbaviti de lege si subliniaza ca suntem MORTI FATA DE LEGE (TOATA LEGEA). Dupa cum ati subliniat, aici Pavel aminteste o porunca tocmai din Decalog (sa nu poftesti), ca sa nu fie nici un dubiu ca am fost izbaviti, ba chiar morti fata de lege, inclusiv de legea care cuprindea si pofta (Decalogul). Bineinteles dupa ce a facut afirmatia asta inacceptabila pentu evrei, Pavel incearca sa-i mai linisteasca, recunscand ca legea nu este ceva pacatos, dimpotriva este sfanta, dreapta si buna, nici o problema. Dar a precizat deja ca am fost izbaviti de ea si suntem morti fata de ea! Nu este interpretare baptista sau a altei biserici, ci este interpretarea clara a lui Pavel! Nici aici nu este vorba despre controversa cu privire la neprihanirea prin faptele legii.

    Iar Galateni 3.19 nu afirma ca doar legea ceremoniala a fost adaugata (dupa 430 de ani) cu termen limita, pana cand avea sa vina Samanta, adica Isus, chiar daca doctrina adventista afirma lucrul acesta. Chiar si Ellen White recunoaste ca in Galateni este vorba despre TOATA LEGEA. Atunci, la Sinai scrie clar ca au fost scise si poruncile pe tablele legii, lege (TOATA LEGEA) despre care precizeaza ca a fost adaugata din cauza calcarilor de lege (deci calcarii legii existente inainte), pana cand avea sa vina Samanta (termen limita)! Si nici aici nu este vorba despre controversa cu privire la neprihanirea prin faptele legii.

    Si eu argumentam inainte ca Decalogul a existat si inainte, intrucat Cain a stiut ca a pacatuit, deci se stia despre furt, ucindere, minciuna etc, numai ca ei stiau la fel si despre jertfe si circumcizie. Deci dupa acelasi rationament si legea ceremoniala ar fi existat inainte sub aceeasi forma, cum credem ca a existat si Decalogul. Iar daca au existat deja sub aceeasi forma, de ce a mai fost nevoie ca legea (TOATA LEGEA) sa fie adaugata totusi la Siani (cu termen limita)? Nu inteleg cum de nu vedeam dovada cea mai simpla ca nu era acceasi lege, pentru ca tocmai in Decaolog se mentioneaza scoaterea din robia egipteana. Iar Cain, Isaac, Iacov, Iosif etc, nu au fost scosi din Egipt.

    Romani 10. 4. „Caci HRISTOS ESTE SFARSITUL LEGII, pentru ca oricine crede in El sa poata capata neprihanirea.” Hristos nu este sfarsitul neprihanirii prin faptele legii, ci este tocmai SFARSITUL LEGII (TOATA LEGEA)!

    Chiar si in Matei 5.17-19 Isus se refera la TOATA LEGEA, nu doar la legea morala! Si ca o dovada in plus, in continuare, in versetul 21 aminteste uciderea, deci legea morala. Dar nu se opreste aici, ci tot in continuare, in versetlul 23 aminteste aducerea darului la altar (jertfele), deci iata ca avea in vedere si legea ceremoniala. Nici Isus nu facea diferenta cand se referea la lege. Deci nu a venit sa strice TOATA LEGEA, (urmeaza cheia:) INAINTE CA SA SE FI INTAMPLAT TOATE LUCRURILE. Toata legea si proorocii isi asteptau implinirea in El, iar El a implinit toate aceste lucruri.

    Pentru cei care au obsesia ca daca legea de la Siani a fost adaugata doar pana cand avea sa vina Samanta, pentru ca Isus este sfartistul acelei legi, atunci ar insemna ca putem sa furam, sa ucidem sa poftim etc, amintesc ca NT nu ne lasa sa facem toate acestea.

    Nu sunt interpretari baptiste sau ale altor biserici, ci acestea sunt exemple de diferente majore de intelegere, cand luam in serios adevarul cu privire la lege acceptat si afirmat de lectiunile din 2017. Din pacate majoritatea adventistilor (si cei care comenteaza aici) nu accepta acest adevar, pentru ca vine in conflict cu doctrinele scrise ale bisericii. De exemplu despre Galateni 3.19 in punctele de doctrina, la capitolul Legea lui Dumnezeu, subcapitol Legea si Evanghelia dupa Golgota, scrie ca este vorba despre legea ceremoniala, iar lectiunile au publicat citatul lui Ellen White in care afirma ca in Galateni este vorba totusi despre toata legea!

    Stiu ca nu veti accepta, chiar daca controversele sunt vadite, insa cititorii au dreptul sa stie si adevarurile acestea, nu doar interpretarile adventiste. Si stiu si toate contraaargumentele pentru ca le foloseam si eu inainte, ignorand adevarul ca legea de la Sinai era un intreg.

    Cu stima,
    Tibi

  32. Lori Balogh says:

    Frate Tibi,

    Mi-am propus sa nu continui dialogul cu dv. din motivele aratate in comentariile mele anterioare. Insa vazand insistenta cu care sustineti niste aberatii de pe pozitia unui crestin adventist care a activat 50 de ani in biserica, imi iau totusi putin timp sa clarificam cateva lucruri. Nu pentru dv., caci ati spus de mai multe ori ca argumentele adventiste va sunt cunoscute, ci pentru cititorii neavizati ai blogului.

    Reveniti in mod obsesiv la studiile biblice din Romani si Galateni din 2017, afirmand ca in aceste studii biserica rastoarna doctrina anterioara cu privire la Lege. Citind comentariile dv., ma tot intreb ce idei deosebite ati gasit in aceste studii, idei care ar contrazice adevarurile pe care le cunosteam deja. Nici eu, nici cei cu care am studiat aceste lectiuni nu am inteles ca ar fi vreo contradictie intre cele prezentate in studii si doctrina adventista.

    Cu privire la faptul ca Pavel se refera adesea la Lege ca intreg ( si cea morala si cea ceremonaiala ) vreau sa va spun ca acest lucru il stiam inainte de aceste studii. Ce vi se pare atat de nou si revolutionar in aceste lectiuni la care faceti referire atat de obsesiv? Pavel foloseste termenul Lege diferit: uneori se refera la Decalog, alte ori la Legea lui Moise, iar alteori la intreaga Lege data pe Sinai. Doar contextul in care apar anumite afirmatii cu privire la Lege poate stabili la care Lege se refera apostolul. Daca nu tinem seama de context, putem ajunge la aberatii. Acesta este un principiu de baza al hermeneuticii ( interpretarea Bibliei ).

    Ati afirmat de mai multe ori ca Sabatul este doar zi de odihna, nu si de inchinare, si ca este o blasfemie sa afirmam noi adventistii ca ar exista o falsa zi de inchinare. Va marturisesc ca in lunga mea traire si in multele lucrari pe care le-am citit legat de ziua de odihna ( si pro si contra Sabatului biblic ) inca nu am intalnit o astfel de idee.

    Sa zicem ca Sabatul le-a fost dat evreilor doar ca zi de odihna dupa eliberarea din robie, fara ca ei sa aiba in aceasta zi si o ocazie speciala sa se inchine Domnului ( pe langa inchinarea zilnica ). Ce ar fi trebuit sa faca un evreu in timpul Exodului in aceasta zi dupa ce a fost dat Decalogul ? Sa doarma 24 ore din 24 ? Sau sa stea la usa cortului si sa-si barfeasca vecinii ? Sa faca excursii prin pustiu ? Cum ar fi trebuit un evreu sa respecte ziua Sabatului ?

    Cand citati Porunca a patra si va opriti doar la ideea de odihna, dv. treceti cu vederea ( nu stiu daca o faceti intentionat sau nu ) faptul ca Dumnezeu a specificat chiar in continutul poruncii ca Sabatul este „ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau” ( Exodul 20, 10 pp. ). Ce inseamna ca o zi din sapte sa fie inchinata Domnului ? Daca noi trebuie sa ne inchinam Domnului in fiecare zi ( ceea ce este perfect adevarat ), de ce totusi doar ziua a saptea este considerata de Dumnezeu ca fiind inchinata Lui ? Si daca Sabatul este „inchinat Lui”, nu inseamna ca Insusi Creatorul face deosebire intre Sabatul zilei a saptea si celelalte zile ?

    Am intrebat mai sus ce ar fi trebuit sa faca un evreu credincios si ascultator fatza de Legea lui Dumnezeu in Sabat. Iata ce trebuia sa faca: „Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfanta. Sa nu faceti nicio lucrare in timpul ei: este Sabatul Domnului in toate locuintele voastre” ( Leviticul 23, 3 ). Ce va spune ideea de „adunare sfanta” legata de Sabat ? „Adunarea sfanta” nu este prin definitie o ocazie speciala de inchinare colectiva, in afara de inchinarea zilnica a fiecarui credincios ?

    As mai avea multe de adaugat, insa ma opresc aici. In alta ordine de idei, observand ideile pe care le impartasiti cu atata zel in numele unei lumini noi, revolutionare, pe care credeti ca ati primit-o, intuiesc ( poate gresesc si, in acest caz imi cer iertare ) ca sunteti un admirator la pastorului Edy Constantinescu. Am intalnit in prezentarile sale idei asemanatoare, insotite de acelasi spirit critic fatza de biserica. Daca ati cazut sub influenta lui, va compatimesc sincer. Eu l-am cunoscut personal si, daca va voi spune cateva lucruri pe care le stiu de la prima mana, dar pe care nu vreau sa le fac totusi publice, probabil ca va veti schimba radical pozitia.

    Harul este inca deschis si mai este timp de pocainta. Domnul sa va dea darul pocaintei, ca de altfel, noua tuturor, caci toti suntem pacatosi care avem nevoie de jertfa Mantuitorului.

    Cu stima, dar si cu ingrijorare,
    Lori B.

  33. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.
    Reiau. Ultimele versete din capitolul 3 al Evangheliei lui Luca puse alaturi de informatiile din Geneza 4 ne descopera ca Tata discuta „in familie” cu membrii primei familii umane.
    Rog acum cititorul sa reanalizeze urmatoarele informatii :
    Geneza 2:1,2,3
    1. Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor.
    2. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
    3. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse.
    Exod 31:13-17
    12. Domnul a vorbit lui Moise si a zis:
    13. „Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: „Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc.
    14. Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfant. Cine il va calca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare in ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului sau.
    15. Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.
    16. Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legamant necurmat.
    17. Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat.”

    Ezechiel 20:12,20
    12. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.
    20. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”

    Scurta pauza pentru intelegerea pedepsei cu moartea mentionate in textul Exodului.
    Ca oricare din poruncile Decalogului si calcarea poruncii a4a atrage moartea. Acesta este un lucru stabilit.
    Cum s-a aplicat lucrul acesta in Scriptura ?
    In capitolul 15 din cartea Numeri este relatat cazul omului care strangea lemne in Sabat.
    Pedeapsa este aplicata in consecinta. Dupa aceea, pedeapsa aceasta „dispare” din cartile Vechilui Testament. De ce ? Nu era tot poporul Israel si nu era aceeasi Lege ? Ba da. Suntem obligati sa privim in ce moment a fost aplicata pedeapsa. Cand omul respectiv a fost pedepsit, mergea Israel prin credinta sau prin vedere ? Biblia raspunde : prin vedere, caci cel putin stalpul de foc si de nor ii insotea permanent iar un nor acoperea cortul lui Moise. Acest fapt explica singura mentionare a aplicarii pedepsei in pustie si lipsa ei in momentele in care, de pilda, profetii deplangeau parasirea poruncii Domnului. Ultima mentiune : dupa umila mea parere, la judecata de care niciun om nu va scapa calcarea voluntara a poruncilor Decalogului va produce moartea vesnica. Astfel incat oamenii care se plang ca adventistii au preluat porunca a4a fara pedeapsa sa stea linistiti in aceasta privinta in ceea ce ne priveste si totodata in ceea ce ii priveste – ma refer explicit in acest caz la domnul „Tibi”. Pedeapsa va veni la „intalnire”.
    Am incheiat pauza.

    Mai sus sunt textele din Vechiul Testament. Ma intorc la afirmatia de la inceput : Tata vorbea „in familie” primei familii umane, iar El are acest semn al Lui pe care l-a pus in timp si in cadrul Creatiei.
    Rog cititorul sa gandeasca : Tata vorbeste cu Cain despre pacat = faradelege. Mai sus domnul „Tibi” afirma : „Sigur ca aceste legi aveau elemente comune pentru ca niciodata nu are cum sa fie ingaduit furtul, uciderea, minciuna etc” In acord cu domnia sa eu zic ca domnul Cain cunostea lucrurile mentionate cu mentionarea ca in „etc” sunt cuprinse toate celelalte porunci ale Decalogului. De ce ?
    La discutia Tatalui din ceruri cu Cain pacatul era deja instalat in lume iar Satan era activ pe noul teritoriu cucerit prin inselaciune. Zic si eu : nu tine oare de logica sa gandesti ca Tata, Dumnezeul Atotputernic, care nu se schimba, vorbise deja cu primii oameni, de pilda ca nu e bine sa-si faca alt Dumnezeu, ca nu e bine sa se inchine la chipuri cioplite (NB, domnule Tibi!), ca nu e bine sa ia in desert Numele Sau, ca semnul Sau in timp trebuie insusit ? Le spusese doar de ucidere, preacurvie, furt, minciuna si pofta ?
    Asta in conditiile in care le vorbise evident si de jertfele care simbolizau marea Jertfa a Mantuitorului ?
    Fiecare cititor sa decida pentru sine insusi.
    Daca domnul „Tibi” se simte ispitit sa scrie din nou ca folosesc „rationamente” intortocheate si texte scoase din context, doresc sa ii spun ca ceea ce scriu tine de cunoasterea Dumnezeului caruia ma inchin.
    Revin caci mai sunt cateva amanunte in Geneza 4 la care doresc sa ma refer, bineinteles daca fratele Lori e de acod si imi permite.

  34. Tibi says:

    Biserica Catolica isi permite sa faca si sa afirme ce doreste, tocmai pentru ca face parte din Babilon. Iar Babilon s-a stabilit ca inseamna incurcatura, asa ca nu putem sa luam in considerare sau in serios invataturile ori pretentiile ei. Ar fi neintelept sa ne bazam pe afirmatiile, intelegerea sau interpretarile ei.

    Asa cum am constatat si cum am mai mentionat, cei rebeli nu vor admite niciodata invataturile clare ale Bibliei si nici logica cea mai elementara, apeland mereu la “argumente” lipsite de logica si vor evita la nesfarsit sa raspunda intrebarii de cine trebuie sa ascultam. Sa ascultam de cei care sustin ca in Biblie atunci cand se mentioneaza legea de la Sinai uneori este vorba despre legea morala, iar alte ori este vorba despre legea ceremonial, dupa cum este mai convenabil, sau sa ascultam de invataturile clare si oficiale ale lectiunilor bisericii, care precizeaza in repetate randuri ca este vorba despre toata legea. Celor rebeli, care resping invatatura aceasta clara a propriei biserici, nu le convinde deloc adevarul acesta si de aceea vor evita la nesfarsit sa raspunda de cine trebuie sa ascultam, de dansii sau de invatatura din lectiunile oficiale ale bisericii si cine stabileste de cine trebuie sa ascultam.

    Cu stima,
    Tibi

  35. Eugen Duțu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos. Recitind intr-un moment de pauza ceea ce am postat in graba, fara sa ma verific, am constatat exprimarea defectuoasa careia i-am dat drumul din graba.
    „A ales calea in care domnia sa „demonstreaza” ca inchinarea nu are ce cauta in Sabat in timpul careia afirma ca a existat in mod evident o Lege in timpul acela „INSA NU AVEA CUM SA FIE EXACT ACEEASI LEGE” cu Decalogul din pricina ca porunca 1a a acestuia face referire la eliberarea din robia egipteana.”
    Cer iertare cititorilor pentru graba mea.
    Reiau ideea : A ales calea in care domnia sa „demonstreaza” ca inchinarea nu are ce cauta in Sabat in timp ce afirma ca a existat in mod evident o Lege in timpul primilor oameni „INSA NU AVEA CUM SA FIE EXACT ACEEASI LEGE” cu Decalogul din pricina ca porunca 1a a acestuia face referire la eliberarea din robia egipteana.
    Mulțumesc frumos pentru intelegere.
    Revin curand.

  36. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.
    Se cuvine sa-l instiintam pe domnul „Tibi” ca e cazul sa-si pledeze cauza si in mijlocul bisericii catolice unde duminica a preluat prerogativele Sabatului.

    * „Biserica Catolica a fost cea care, prin autoritatea lui Iisus Christos, a transferat aceasta odihna la ziua de Duminica, in amintirea invierii Domnului nostru. Astfel pazirea Duminicii de catre protestanti este un omagiu pe care il aduc, impotriva vointei lor, autoritatii Bisericii Catolice” ( Monsignor Segur, Plain Talk About Protestantism of Today, p. 213 ).

    Am copiat mai sus unul din citatele pe care fratele Lori le-a pus la dispozitia publicului, deoarece mi-a fost cel mai la indemana.
    Deci domnule „Tibi” va rog sa informati clerul catolic despre greseala pe care dansii o fac chemand credinciosii la biserica duminica pentru liturghie, caci ziua e numai pentru odihna.
    Va doresc mult succes in demersul dumneavoastra, dar va rog totodata sa aveti grija sa nu va excomunice fara dragoste din cauza acestor afirmatii.
    Asa cum am avertizat deja cititorii, domnul „Tibi” s-a pornit sa demonstreze ca porunca privitoare la ziua a saptea nu facea parte din cunostinta pe care o aveau Adam, Cain si Abel.
    A ales calea in care domnia sa „demonstreaza” ca inchinarea nu are ce cauta in Sabat in timpul careia afirma ca a existat in mod evident o Lege in timpul acela „INSA NU AVEA CUM SA FIE EXACT ACEEASI LEGE” cu Decalogul din pricina ca porunca 1a a acestuia face referire la eliberarea din robia egipteana.
    Sub aspectul acesta sunt de acord cu domnul „Tibi” robia egipteana nu facea parte din cunostinta celor trei, dar exprimarea „Eu sunt YHWH Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei afara de Mine” era sigur si precis in cunostinta lor.
    Inainte de a demonstra aceasta, rog cititorii sa nu se sperie de cuvintele domnului „Tibi” care evident trateaza Scriptura la modul cel mai superficial si daca gaseste explicate anumite amanunte la care nu se gandise mai inainte atunci sigur emitentul acestora apeleaza „la tot felul de „rationamente” intortocheate si la texte scoase din context.”
    Este opinia domniei sale, nimic mai mult !
    La fel, trebuie sa spun ca folosirea repetata a cuvantului „rebel” prefigureaza in gandirea domniei sale momentul in care va numi „teroristi” pe toti aceia care sunt de alta parere cu dumnealui.
    Acum doresc sa ma asigur ca toti cei ce citesc aici remarca modul in care Tata din ceruri relationa cu Cain, conform Geneza 4:9-15. In Sfanta Scriptura gasim putini oameni care sa se gaseasca in aceasta situatie privilegiata in care exista dialog nemijlocit.
    Cum se explica in dreptul lui Cain aceasta favoare ?
    In Evanghelia dupa Luca capitolul 3 gasim o genealogie a Domnului Isus menita sa ne explice anumite aspecte.
    Dupa ce citim tot fragmentul de la versetul 23-38 va propun sa ne concentram atentia pe ultimele trei versete.
    Si vom incepe cu ultimul care afirma ca fratele nostru Adam era fiul lui Dumnezeu. Expresia clarifica situatia specifica din timpul lui Noe, cand fiii lui Dumnezeu au cazut luindu-si neveste dintre fiicele oamenilor.
    Pe linia Adam-Set-Enos-Cainan-Maleleel-Iared-Enoh-Metusala-Lameh-Noe cu familiile lor s-a perpetuat neamul fiilor lui Dumnezeu, iar Cain este evident responsabilul cu neamul fiilor oamenilor.
    Sunt nevoit de probleme personale sa intrerup aici, prin harul Domnului Isus Hristos, voi reveni tot azi daca va fi cu putinta.
    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.

  37. Tibi says:

    Cititorii inteleg bine ca animalele amintite in porunca a 4-a nu au cum sa se inchine in Sabat si de aceea inteleg ca porunca a 4-a este cu referire clara doar la odihna. Nici un cititor nu a gasit in porunca a 4-a vreo porunca cu privire la inchinare.

    Porunca cu privire la inchinare este cu totul diferita si este data de Isus in Luca 18.1 „trebuie sa se roage necurmat”, nu doar in Sabat si se gaseste in NT in 1 Tesaloniceni 5.17 „Rugati-va neincetat”, nu doar in Sabat. Inchinarea este zilnica, in orice moment, de aceea nu avea cum sa fie poruncita sa aiba loc in Sabat si NICI IN VREO ALTA ZI!

    Tocmai de aceea scrie ca Domnul Isus in ziua Sabatului a intrat in sinagoga DUPA OBICEIUL SAU, NU dupa porunca. Nu are cum sa existe porunca de inchinare in vreo zi anume. Si ca sa nu mai existe nici un dubiu, Fapte 2.46 chiar precizeaza ca „Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu IN FIECARE ZI”. Deci iata ca “fratii evrei din vechime” se inchinau Domnului in fiecare zi, nu doar in Sabat! Cei tematori de Dumnezeu nu vor indrazni sa refuze niciodata sa se inchine lui Dumnezeu indiferent de zi, pentru ca ei nu gasesc in Biblie vreo porunca de a se inchina sau de a nu se inchina in vreo zi anume. Porunca este doar cu privire la odihna, nu cu privire la inchinare.

    Cititorii cred in Cuvantul lui Dumnezeu, inteleg bine textul din Romani 5.13 care subliniaza atat de limpede ca PACATUL A EXISTAT DEJA INAINTE DE LEGE (este limpede ca se refera la legea morala si ceremoniala, asa cum s-a dat la Sinai, dupa 430 de ani, pana cand avea sa vina Samanta!). Cain este tocmai un exemplu de persoana care a pacatuit inainte de lege (legea de la Sinai). Bineinteles ca exista lege (scrie ca Avraam avea legi, porunci si randuieli), insa Galateni 3.19 precizeaza ca legea de la Sinai (cu componentele ei morale si ceremoniale), inca nu fusese data decat dupa 430 de ani de la fagaduinta facuta lui Avraam si Semintei lui! Sigur ca aceste legi aveau elemente comune pentru ca niciodata nu are cum sa fie ingaduit furtul, uciderea, minciuna etc, insa nu avea cum sa fie exact acceasi lege pentru ca INCA NU FUSESERA SCOSI DIN EGIPT, dupa cum mentioneaza clar legea de la Sinai, data special celor scosi din robia egipteana. Abia atunci li s-a dat si chivotul legamantului care continea si toiagul lui Aaron, pe termen limitat. Intai a fost legamantul avramic, apoi a fost facut legamantul mozaic iar acum suntem sub noul legamant, deci iata ca sunt trei legaminte, cu elemente comune bineinteles. Cine crede Cuvantul lui Dumnezeu nu are cum sa ignore si sa contrazica aceaste invataturi subliniate in Biblie si care sunt atat de usor de inteles. Totusi nu are cum sa fie acceptate de cei care tin cu inversunare la agenda proprie, pastrand mahrama care îi impiedica sa inteleaga adevarul.

    In privinta legii de la Sinai, din pacate, vor ramane in continuare multi rebeli care vor ignora si vor contrazice fațiş chiar si invataturile clare ale propriei biserici, apeland la tot felul de „rationamente” intortocheate si la texte scoase din context. Spre deosebire de ei, biserica a admis totusi, in sfarsit, adevarul biblic ca atunci cand se face referire la legea data la Sinai, se aveau in vedere legea ceremoniala si morala impreuna, asa cum au fost date impreuna la Sinai si asa cum existau in conceptia evreilor si a apostolului Pavel. Am dat deja citatele din lectiunile oficiale ale bisericii. Cei rebeli nu vor admite niciodata acest adevar, chiar deca este promovat de propria biserica si vor continua la nesfarsit sa incerce sa-si justifice necredinta.

    Cu stima,
    Tibi

  38. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie ȋn inima oricărui cititor.
    Mă gȃndeam să scriu mai departe, dar observ că domnul „Tibi” a descoperit ȋntre timp că există o Lege care descoperă păcatul şi care funcţionează concomitent cu ȋntreaga istorie a omului păcătos.
    E un lucru bun la urma urmelor dacă cei din biserica care excomunică avansează ȋn Studiul Scripturii. Rog pe Domnul să le schimbe inimile şi să le dea ȋnţelepciunea şi de a se supune Lui ȋn urma avansării ȋn studiu.
    Acum noi să facem un pas ȋnainte. Anticipez spunȃnd că pasul următor al domnului „Tibi” va fi să ȋncerce să arate că legea care descoperă păcatul şi care exista ȋn timpul lui Adam, Cain şi Abel, nu conţinea porunca privitoare la Sabat.
    Episodul Cain – Abel cu toate amănuntele lui dezvăluite ȋn capitolul 4 al Genezei arată copiilor lui Dumnezeu care studiază cu rugăciune Cuvȃntul, nu numai că atunci, la ȋnceput, Decalogul a funcţionat, dar ȋn acelaşi timp funcţiona şi ceea ce noi, adventiştii, numim „legea ceremonială” – sistemul de jertfe.
    Decalogul ȋn sine nu are soluţie pentru cei ce-i calcă poruncile. Legea ceremonială este cea responsabilă cu soluţia. Ea arăta că omul păcătos nu are nici o altă cale de a fi primit de Dumnezeu decȃt să fie iertat mai ȋntȃi prin jertfa Mȃntuitorului, iar ȋn aşteptarea Lui, oamenii acelor timpuri trebuiau să jertfească pentru păcatele lor anumite animale, nu orice animal şi anume animale care simbolizează nevinovăţia şi curăţia Domnului nostru.
    Dacă compari jertfa adusă de fratele Abel cu jerfele poruncite lui Israel nu poţi să nu remarci paralele clare care indică aceeaşi cunoştinţă. „…din oile ȋntȃi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor” a scris fratele Cornilescu la Geneza 4:4, iar la Numeri 28:9 unde stă scris despre unele activităţi ale preoţilor ȋn ziua Sabatului, sunt menţionaţi mieii ca parte a jertfelor care se aduceau ȋn Sabat. Mai departe, dacă priveşti la Mȃntuitorul ȋntrupat nu poţi să nu remarci afirmaţia fratelui Ioan Botezătorul care spunea : „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29,36), iar dacă citeşti şi Apocalipsa nu poţi rata imaginea din capitolul 5 :6 „ … un Miel. Părea ȋnjunghiat …” . Jertfa Mȃntuitorului străbate Scriptura, de la Geneza la Apocalipsa.
    Paranteză. Problema lui Cain cu Abel fost una legată de ȋnchinare. Asemănătoare ȋn parte cu cea ridicată de domnul „Tibi” aici. Ȋn parte am zis, căci Cain de atunci vroia mȃntuire prin faptele lui, munca lui şi atunci schimba sistemul de ȋnchinare.
    Domnul „Tibi” care a pozat iniţial ȋn creştin adventist ţinteşte şi dumnealui ȋnchinarea căci se arăta contrariat de cum adventiştii se ȋnchină Domnului sȃmbăta, cȃnd sȃmbăta este zi de odihnă. Problema aceasta domnia sa trebuia să o pună mai ȋntȃi fraţilor evrei din vechime, care se odihneau ȋn Sabat = sȃmbătă, ȋnsă se şi ȋnchinau Domnului. Nici nu putea fi altfel, căci Sabatul este semnul Dumnezeului evreilor şi creştinilor. Mă opresc ȋn direcţia aceasta.
    Dar de ce face domnul „Tibi” toate afirmaţiile pe care le postează cu insistenţă ? Pentru că dȃnsul se identifică cu problema lui Cain, cu o deosebire. Nu mai vrea mȃntuire prin faptele omului, vrea acum ȋnchinare ȋn ziua aleasă de om.
    Profeţia din Daniel 7:25 este istorie de secole. Schimbarea vremurilor şi a legii, adică schimbare ȋn timp şi lege au realizat-o unii oameni din biserica Romei. Tot unii oameni din această biserică ȋşi asumă public schimbarea şi o numesc semn al puterii bisericii lor, care a generat, iată, ascultare ȋn toată lumea. Cei drept, cu unele excepţii . Tot ei practică „excomunicarea fără dragoste” a celor ce nu le mai sunt pe plac, excomunicare de care vorbea deunăzi domnul „Tibi”. Excomunicarea, spre deosebire de excludere, conţine, bineȋnţeles, şi blestemul aferent.
    Ȋnchid paranteza.
    Frate Lori, vă rog frumos să mă iertaţi pentru lungimea comentariului propus pentru postare, mă gȃndesc totuşi că ȋmi veţi arăta aceeaşi bunăvoinţă ca şi domnului „Tibi”.
    Domnul Isus Hristos să binecuvinteze orice cititor.

  39. Tibi says:

    Cititorii au inteles deja si nu au cum sa ignore precizarea din Romani 5.13 „Caci INAINTE DE LEGE PACATUL ERA IN LUME”. Deci iata cat de usor este de inteles: pacatul era si inainte de legea de la Sinai. Si citiorii stiu ca exista lege si inainte de Sinai, pentru ca au citit clar in Galateni 3.19: „Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege (ba aici chiar face si distinctia: legea de la Sinai cu „L” litera mare, iar legea dinainte de Sinai cu „l” litera mica, tocmai ca sa nu fie confuzie), până când avea să vină „Sămânţa….”

    Deci exista calcarea legii (PACAT) si inainte de legea de la la Sinai (data dupa 430 de ani), asa cum precizeaza Romani 5.13. Biblia este foarte clara: pacat era si calcarea legii dinainte de Sinai. Abia atunci, la Sinai, s-au scirs si cele 10 porunci pe tablele care au fost puse alaturi de toiagul lui Aaron in chivotul vechiului legamant (care nu mai exista astazi). Si bineinteles cei dinainte de Sinai nu au fost scosi din Egipt (de exemplu Isaac, Iacov, Iosif).

    Iacov 2.10 ii avertizeaza pe cei care pazesc TOATA Legea de la Sinai si care gresesc intr-o singura porunca (sunt 613 porunci), se face vinovati de toate. Deci daca suntem sub legea de la Sinai, trebuie sa tinem toate cele 613 porunci.

    Si ca sa nu mai fie nici un dubiu ca este vorba despre TOATA LEGEA, reamintesc citatele din lectiunile oficiale ale bisericii, promovate de insasi Conferinta Generala:

    Studiul 4, trim. 4, 2017, Duminică, 22 octombrie, Faptele Legii:
    „Pavel foloseste termenul „lege” în sensul lui larg, asa cum îl întelegeau iudeii din zilele lui. Prin Torah (cuvântul evreiesc pentru „lege”), chiar si un evreu din zilele noastre întelege învatatura data de Dumnezeu în primele cinci carti ale lui Moise, dar si în întregul Vechi Testament, în general: Legea morala, plus dezvoltarea ei în regulile si legile judecatoresti, precum si în regulile ceremoniale. Din acest motiv, putem sa consideram „Legea” de aici ca însemnând ÎNTREGUL SISTEM IUDAIC.” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=6)

    Studiul 8, trimestrul 4, Luni 20 noiembrie, Pacatul si Legea:
    „PENTRU PAVEL LEGEA ESTE INTREGUL SISTEM INTODUS LA SINAI, care continea si Legea morala, dar nu se limita la aceasta. De aceea, el a citat din ea, la fel cum ar fi putut sa citeze din oricare alta parte a sistemului iudaic, pentru a-si sustine ideea.” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=5)

    Studiul 2, trim. 4, 2017, Luni, 9 octombrie, Legile şi rânduielile iudaice:
    „Noua ne este convenabil sa clasificam legile Vechiului Testament în câteva categorii: Legea morală, legea ceremonială, legi civile, legi judecătoreşti şi legi pentru sănătate.
    Aceasta clasificare este insa partial artificiala. În realitate, unele categorii sunt corelate şi se suprapun considerabil. CEI DIN VECHIME NU LE-AU PRIVIT CA FIIND DISTINCTE.
    În gândirea iudeilor toate acestea formau probabil un singur pachet de legi, deoarece TOATE VENEAU DE LA DUMNEZEU” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=6)

    Studiul 4, trim. 3, 2017, Luni, 17 iulie, Faptele Legii:
    „Cuvântul „lege” (nomos în greaca) apare de 121 de ori în epistolele lui Pavel. El poate desemna voinţa lui Dumnezeu pentru poporul Său, primele cinci cărţi ale lui Moise, tot Vechiul Testament sau doar un principiu general. Totuşi Pavel îl întrebuinteaza în principal cu referire la INTREAGA COLECIE DE PORUNCI date de Dumnezeu poporului Sau prin Moise.

    Prin urmare, ÎN EXPRESIA „FAPTELE LEGII” SUNT INCLUSE TOATE CERINTELE GASITE ÎN PORUNCILE DATE DE DUMNEZEU PRIN MOISE, FIE ELE MORALE SAU CEREMONIALE.” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=7)

    Chiar si Ellen White recunoaste acelasi lucru:

    Studiul 7, trim. 3, Vineri 11 august, 2017:
    „Sunt întrebata cu privire la Legea din Galateni: Care lege este îndrumatorul care ne aduce la Hristos? Eu raspund: ATAT LEGEA CEREMONIALA, CAT SI CODUL MORAL AL CELOR ZECE PORUNCI.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 208 (233) (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=7)

    Doar cei rebeli fatza de invatatura oficiala a bisericii se incapataneaza totusi sa contrazica aceste adevaruri biblice clare si incearca sa ne convinga ca ei au drepate, nu invatatura oficiala, atat de clara a propriei biserici, asa cum apar in citatele de mai sus! Biserica a admis, in sfarsit, ca in Biblie, atunci cand este amintita legea de la Sinai, se refera la TOTATA LEGEA (inclusiv apostolul Pavel si Ellen White), insa cei rebeli, se incapataneaza sa contrazica invatatura bisericii, sustinand cand le convine lor ca este vorba despre legea morala iar unde nu le convine sa fie vorba despre legea morala, ei stabilesc ca este vorba despre legea ceremoniala, tot dupa cum le convine lor, chiar daca (repet) propria biserica a admis, in sfarsit, ca este vorba despre TOATA LEGEA! Ei apeleaza la tot felul de texte scoase din context, care doar par ca sustin doctrina lor. Nu au cum sa fie chemati de Dumnezeu sa contrazica invataturile propriei biserici si sa creeze astfel de confuzii!

    Cu stima,
    Tibi

  40. Eugen Duțu says:

    Domnule „Tibi”
    1 Ioan 3:4: „Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.”
    Ca urmare noțiunea de păcat nu poate fi despărțită de fărădelege.
    Că dumneavoastră nu vreți să acceptați că termenul „fărădelege” se referă la Decalog în primul rând este o alegere pe care o faceți, eu vă respect dreptul de a alege, pe amândoi ne judecă Tatăl meu.
    Totuși voi scrie pentru ceilalți cititori că Domnul vorbește despre păcat lui Cain și asta indică existența unei Legi în funcțiune încă de atunci. Fix de aceeași Lege se vor lovi oamenii cărora Domnul le va spune „nu vă cunosc”.
    Se merită să repet teoria lui „nu vă cunosc” pentru cei ce nu o știu încă.

    1Corinteni 8:3 „Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.”

    Deci ca să mă cunoască Tata eu trebuie să Îl iubesc.
    Și cum poate iubi un om pe Dumnezeu ?

    1 Ioan 5:3: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele,”
    Înțelepciunea care vine de sus spune că la Matei 7:23 se întâmplă acea situație în care Domnul repetă o afirmație indicând hotărârea cu privire la un anumit aspect.

    Matei 7:23 Atunci le voi spune curat : „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

    Când Domnul va spune unor oameni „Niciodată nu v-am cunoscut” le va spune în primul rând că ei nu au păzit poruncile lui Dumnezeu, iar când va continua vorbind despre fărădelege = păcat va spune exact același lucru.
    Ca tabloul să fie complet în această privință, mai trebuie citat fratele Iacov :

    Iacov 2:10 Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

    În încheiere trebuie să menționez ceva : eu sunt un om obișnuit, cu familie și servici ca mulți dintre dumneavoastră, dragi cititori. Ca urmare nu dispun de timpul necesar pentru a răspunde tuturor afirmațiilor făcute de domnul care-și spune „Tibi”.
    Asta nu înseamnă că nu există răspuns la ceea ce dânsul scrie, ba afirm că se înșeală amarnic.
    Vă rog să aveți răbdare, voi răspunde în funcție de modul în care Domnul îmi va crea timpul necesar.
    Și vă rog ca tot timpul să verificați cu Sfânta Scriptură dacă ceea ce afirmă cineva (și mă refer în primul rând la mine, abia apoi la alții) în baza Bibliei se confirmă de învățătura generală a Acesteia sau nu.
    Cu stimă,
    Eugen Duțu

  41. Tibi says:

    Cititorii au dreptul sa cunoasca si cealalta fatza a monedei (adevarul), nu doar interpretarile adventiste.

    Daca Domnul Isua a afirmat in Mat. 7.23. „Atunci le voi spune curat: ‘Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege”, putin inainte tot Domnul Isus a precizat ca degeaba au prorocit, au scos draci sau au facut minuni fara dragoste (in care este cuprinsa Legea si Prorocii): 2.Mat 7.12. „Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii”. Nu avea cum sa se refere la Decalog aici pentru ca atunci cand se vorbea despre lege, nu se facea diferenta intre legea morala si legea ceremoniala! O sa dau mai jos citatele din lectiunile oficiale ale bisericii, ca sa nu mai existe nici un dubiu.

    1Ioan 3:4 spune ca „pacatul este faradelege”. Totusi Romani 5.13 precizeaza ca nu este vorba despre Decalog: „Caci INAINTE DE LEGE PACATUL ERA IN LUME. Deci iata cat se poate de clar: pacatul era si inainte de lege (Decalog)!

    Conform exemplului dat de Domnul Isus in Matei 12.5 preotii CALCAU SABATUL ca sa implineasca legea ceremoniala (taieriea imprejur) si Domnul Isus precizeaza ca ERAU NEVINOVATI. Deci aici Domnul Isus recunoaste si chiar subliniaza ca circumcizia era mai importanta decat Sabatul!

    Studiul 8, trim. 4, Marti, 21 noiembrie 2017 precizeaza „de ce fratele Pavel a fost condus de Duhul Sfant sa scrie in felul acesta, aparent complicat, in care Legea este si dreapta si sfanta si buna, dar crestinii au murit fata de ea”:

    „Pentru ca iudeii venerau Legea, Pavel o elogiaza ori de cate ori are ocazia” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=5)

    In 1 Corinteni 9:20 apostolul Pavel explica el insusi de ce vorbeste uneori in favoarea legii: „Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, CA SA CASTIG PE IUDEI; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca NU SUNT SUB LEGE), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege.” Deci apostolul Pavel precizeaza aici ca el NU era sub legea Iudeilor. Mai departe tot apostolul Pavel precizeaza ca el nu era totusi fara lege (ca cei care sunt fara lege), ci subliniaza ca el era sub legea lui Hristos. Oare apostolul Pavel nu sita ca Tatal si Fiul sunt una, de ce a avut grija sa sublinieze ca el era sub LEGEA LUI HRISTOS? De ce nu a ramas la afirmatia de mai inainte ca nu era fara o lege a lui Dumnezeu? Este acea precizare referitoare la legea lui Hristos a apostolului Pavel, foarte deranjanta si inacceptabila pentru doctrina adventista. Romani  8.2 exprima acelasi lucru: „In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii” (legea lui Hristos, care ne da viata, ne-a izbavit de legea toata de la Sinai, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cel ce pacatuia-Romani 7.10-11. Chiar si legea Sabatului poruncea moartea, confrom Exod 31. 14.15)

    Intr-adevar in Romani 7.1 apostolul Pavel scria unor oameni care cunosteau legea si de aceea mai departe, in vesetele 4 si 6 precizeaza clar ca „ATI MURIT IN CE PRIVESTE LEGEA” si „AM FOST IZBAVITI DE LEGE SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGEA ACEASTA”. Iai versetul urmator 7 precizeaza ca este vorba tocmai despre Decalog („Sa nu poftesti)! AM FOST IZBAVITI SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGE (cu precizarea Decalog), asa cum o sotie este dezlegata de sotul ei cand ii moare barbatul, conform versetului 3! Bineinteles Noul Testament nu ne lasa sa furam, sa mintim, sa ucidem, sa poftim, sa avem alti dumnezei etc.

    Marea problema si confuzie este contradictia din biserica cu privire la lege: cand Isus a afirmat ca nu a venit sa strice legea, se spune ca lege inseamna cea morala, iar cand apostolul Pavel afirma ca Hristos este sfarsitul legii, lege care a fost adaugata pana cand avea sa vina Samanta si cand spune ca am fost izbaviti si suntem morti fata de ea, atunci nu mai este convenabil sa fie legea morala, ci acum legea este doar cea ceremoniala, conform alegerii doctrinelor bisericii. Deci unii inca incearca sa sustina diferenta dintre legea ceremoniala si legea morala, iar lectiunile din 2017 (lectiunile oficiale ale bisericii, traduse in multe limbi) au precizat in repetate randuri tocmai contrariul, subliniind ca evreii si apostolul Pavel nu faceau diferenta:

    Studiul 4, trim. 4, 2017, Duminică, 22 octombrie, Faptele Legii
     
    „Pavel foloseste termenul „lege” în sensul lui larg, asa cum îl întelegeau iudeii din zilele lui. Prin Torah (cuvântul evreiesc pentru „lege”), chiar si un evreu din zilele noastre întelege învatatura data de Dumnezeu în primele cinci carti ale lui Moise, dar si în întregul Vechi Testament, în general: Legea morala, plus dezvoltarea ei în regulile si legile judecatoresti, precum si în regulile ceremoniale. Din acest motiv, putem sa consideram „Legea” de aici ca însemnând ÎNTREGUL SISTEM IUDAIC.” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=6)
     
    Studiul 8, trimestrul 4, Luni 20 noiembrie, Pacatul si Legea:
     
    „PENTRU PAVEL LEGEA ESTE INTREGUL SISTEM INTODUS LA SINAI, care continea si Legea morala, dar nu se limita la aceasta. De aceea, el a citat din ea, la fel cum ar fi putut sa citeze din oricare alta parte a sistemului iudaic, pentru a-si sustine ideea.” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=5)
     
    Studiul 2, trim. 4, 2017, Luni, 9 octombrie, Legile şi rânduielile iudaice:
     
    Noua ne este convenabil sa clasificam legile Vechiului Testament în câteva categorii: Legea morală, legea ceremonială, legi civile, legi judecătoreşti şi legi pentru sănătate.
    Aceasta clasificare este insa partial artificiala. În realitate, unele categorii sunt corelate şi se suprapun considerabil. CEI DIN VECHIME NU LE-AU PRIVIT CA FIIND DISTINCTE.
    În gândirea iudeilor toate acestea formau probabil un singur pachet de legi, deoarece TOATE VENEAU DE LA DUMNEZEU” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=6)

    Studiul 4, trim. 3, 2017, Luni, 17 iulie, Faptele Legii:
     
    Cuvântul „lege” (nomos în greaca) apare de 121 de ori în epistolele lui Pavel. El poate desemna voinţa lui Dumnezeu pentru poporul Său, primele cinci cărţi ale lui Moise, tot Vechiul Testament sau doar un principiu general. Totuşi Pavel îl întrebuinteaza în principal cu referire la INTREAGA COLECIE DE PORUNCI date de Dumnezeu poporului Sau prin Moise.
     
    Prin urmare, ÎN EXPRESIA „FAPTELE LEGII” SUNT INCLUSE TOATE CERINTELE GASITE ÎN PORUNCILE DATE DE DUMNEZEU PRIN MOISE, FIE ELE MORALE SAU CEREMONIALE.” (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=7)

    Studiul 7, trim. 3, Vineri 11 august, 2017:

    „Sunt întrebata cu privire la Legea din Galateni: Care lege este îndrumatorul care ne aduce la Hristos? Eu raspund: ATAT LEGEA CEREMONIALA, CAT SI CODUL MORAL AL CELOR ZECE PORUNCI.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 208 (233) (https://www.viatasisanatate.ro/resurse/majori?page=7)

    ACUM INTREBAREA SE PUNE PE CINE TREBUIE SA CREDEM SI CINE STABILESTE?

    Cu stima,
    Tibi

  42. Eugen Dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.

    Deoarece am avut de-a lungul timpului mai multe discutii cu frati crestini neoprotestanti pe baza Legii din Noul Testament, consider ca e firesc sa scriu aici un pic din ceea ce Domnul m-a condus sa inteleg despre subiect.
    Evident voi scrie un comentariu si nu un articol sub articolul fratelui Lori.
    Fratele Lori s-a oprit in articolul de mai sus doar la nivelul Evangheliilor, iar eu voi puncta pentru inceput legatura intriseca existenta intre o anume parte a Legii si pacat, legatura care iese foarte bine in evidenta din Evanghelii.
    Fratele a amintit Matei 7:23, doresc doar sa subliniez valoarea pentru timpul nostru a cuvintelor Stapanului nostru iubit. La sfarsitul timpului, la judecata, se va face uz de o Lege si trebuie sa intelegem exact despre ce Lege este vorba, caci fiecare vom fi raportati la ea.
    Este momentul sa fac urmatoarea observatie : chiar daca cuvantul Lege in intreg Noul Testament are un inteles foarte larg, care depaseste cu mult, cu foarte mult cadrul Decalogului, totusi pacatul asa cum a existat el inainte de Domnul Isus Hristos si cum exista si astazi este direct legat de Decalog.
    Fratele Ioan ne-a lasat scris la 1Ioan 3:4 ca pacatul este faradelege.
    Dar despre ce faradelege vorbim ?
    Fratele Matei ne-a lasat scris la 11:3 ca Legea profeteste si e adevarat. Legea cuprinde Tora iar in cartea Genezei gasim profetii inca din primele capitole, totusi acea faradelege pomenita la 1Ioan 3:4 si Matei 7:23 nu are de-a face cu profetia.
    Tot fratele Matei ne spune la 12:5 ca Legea descrie munca pe care preotii o faceau in Templu in ziua de Sabat. Totusi faradelegea care va fi luata in seama la sfarsit nu are legatura cu preotia aaronica.
    Pot da multe alte exemple insa nu e locul aici.
    Scurtez firul : faradelegea de la inceput pana la sfarsit are legatura cu poruncile Decalogului. Nu doar cu una, nu doar cu noua dintre ele, ci cu toate zece. Inainte de oricine altcineva, oglinda care este Decalogul descopera pacatul.
    Pasul urmator este la fratele Pavel si la discursul lui aparent paradoxal pe tema Legii.
    Nu este un mister ca desi fratele Pavel vorbeste clar, pe alocuri, impotriva Legii,(alteori are insa exprimari favorabile) , el vorbeste la fel de clar si ferm impotriva pacatului. Pacat care nu ar exista daca Decalogul nu ar mai fi in vigoare.
    Intrebarea de pus in rugaciune, draga cititorule, nu este : cum se impacau aceste lucruri in mintea fratelui nostru, Apostol al Neamurilor ?
    Intrebarea care trebuie pusa este DE CE fratele Pavel a fost condus de Duhul Sfant sa scrie in felul acesta, aparent complicat, in care Legea este si dreapta si sfanta si buna, dar crestinii au murit fata de ea ? (am parafrazat cateva versete din Romani).
    Ce scriu acum va fi inteles mai usor de fratii mei azs alaturi de care studiez trimestrul acesta din nou cartea Faptele Apostolilor.
    Cand fratele Pavel s-a intors din prima calatorie misionara la Antiohia, a facut dureroasa descoperire ca marele pericol pentru tanara biserica crestina nu venea de la iudeii care il respingeau fatis pe Domnul Isus ,mari amatori de aruncat pietre, ci , culmea, de la iudeii care primisera pe Domnul.
    Toate bisericile crestine existente in acel moment aveau o importanta componenta iudaica.
    Iar iudeii erau extrem de sensibili atunci cand cineva pomenea Legea lui Israel. Templul de la Ierusalim era inca in picioare si o multime de notiuni se invarteau in mintile noilor crestini.
    Pe fondul acesta reuseau iudaizantii sa buimaceasca familii intregi (Tit1:11) cu taierea imprejur si sarbatorile de la Templu.
    Ca urmare fratele Pavel a fost ghidat de Duhul Sfant sa proclame domnia Harului si restristea pentru Lege. DAR, zice el, atentie la pacat !!!
    Aceste trei elemente ale discursului sau indica faptul ca fratele Pavel, oricat de unitar era conceptul de Lege pentru iudei, incepe sa faca anumite diferente in cadrul acestuia.
    Modalitatea in care Duhul Sfant l-a condus pe fratele Pavel in rationamentele sale obliga cititorul Epistolelor pauline sa caute distinctia intre poruncile morale ale Legii si cele ceremoniale.
    Tot discursul impotriva Legii al fratelui Pavel tinteste dezarmarea iudeilor crestini care ar fi adus crestinismul in postura de ruda saraca a iudaismului. Iar iudeii nu puteau fi conducatorii lucrarii in crestinism pentru ca timpul lor se scursese deja. Si fratele Pavel le scoate din minte faptul ca pot veni cu altceva decat poruncile morale inaintea noilor convertiti.
    Daca cineva se grabeste sa afirme ca Epistola catre Romani (de exemplu) e scrisa Neamurilor, imi permit sa atrag atentia asupra versetului 7:1 din aceasta carte.
    Faptul ca fratele Pavel scria unor oameni CARE CUNOSTEAU LEGEA nu poate fi imaginat fara prezenta iudeilor printre ei.
    Asa incat epistola vizeaza direct cunoscatori ai Legii si lor le vorbeste clar si limpede, cum spunea domnul „Tibi”.
    Ma opresc aici sperand ca am oferit iubitorilor Scripturii cel putin un motiv de reflectie.
    Domnul Isus Hristos sa dea binecuvantarea Sa cititorului care nu se multumeste cu putin, ci, in casa lui, verifica ceea ce am afirmat mai sus.

    Cu stima,
    Eugen Dutu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.