Originea Sabatului

Originea Sabatului

In crestinism, circula prejudecata ca porunca referitoare la ziua de odihna exista doar de la darea Legii pe Sinai, prin urmare, aceasta ar fi  o porunca adresata in exclusivitate poporului Israel. Biblia insa ne ofera dovezi ca Sabatul a fost dat omului inainte de aparitia poporului evreu. De fapt, primul om numit in Biblie ca fiind evreu este Avraam, la circa doua mii de ani de la Creatiune ( “Avraam evreul “ – Geneza 14,13 ).

Mai mult decat atat, Sabatul vine la noi dintr-o lume fara pacat, el fiind dat omenirii inainte de caderea in pacat a primilor nostri parinti. Sabatul a fost instituit in Eden, la sfarsitul saptamanii Creatiunii, ca monument si memorial al actului creator.

“In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse.” ( Geneza 2,2.3 ).

In antichitate, conducatorii aveau obiceiul sa ridice pe teritoriile cucerite monumente ale posesiunii si  puterii lor ( vezi Tropaeum Traiani, monumentul roman de la Adamclisi, ridicat in amintirea victoriei romanilor asupra dacilor intre anii 106-109 d.Chr. ) In mod asemanator, ca semn al posesiunii si autoritatii Sale asupra Creatiei, Dumnezeu a luat o bucata de timp si a daltuit in el monumentul Sabatului  in amintirea Creatiei.

De ce a ales Dumnezeu sa daltuiasca acest monument din timp si nu dintr-un alt material ? Raspunsul este legat de intelepciunea si atotstiinta lui Dumnezeu. El a prevazut aparitia pacatului pe pamant si a stiut ca omul  devenit pacatos urma fie sa distruga un asemenea monument, fie sa-l idolatrizeze. Insa, deoarece Sabatul este un monument daltuit din timp, omul nu se poate atinge de el. Timpul este deasupra omului, iar acesta din urma nu-l poate distruge.

Faptul ca Sabatul a fost instituit in Eden, inainte de caderea omului, are consecinte deosebit de importante pentru noi:

1) Sabatul este universal. Fiind dat primei perechi de oameni, el a fost dat de fapt intregii umanitati, nu unui singur popor.

2) Sabatul este vesnic. Fiind dat inainte de caderea omului in pacat, cand nu exista moarte, Sabatul este vesnic. Daca primii nostri parinti nu ar fi cazut in pacat, nu ar fi aparut moartea, iar Sabatul ar fi fost respectat pentru totdeauna.

3) Sabatul este independent de Planul de Mantuire. Daca primii oameni nu ar fi cazut in pacat, Planul de Mantuire nu ar fi intrat in functiune si nici nu s-ar fi stiut nimic de existenta lui. In schimb, Sabatul ar fi fost pazit vesnic, in conditiile neprihanirii.

Instituirea Sabatului a fost marcata de trei acte distincte:

1) Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea.

El nu S-a odihnit pentru ca ar fi avut nevoie de odihna, caci “El nu oboseste, nici nu osteneste” ( Isaia 40,28 ). Verbul “shabath” inseamna “ a inceta activitatea”. Cand Biblia spune ca Dumnezeu S-a odihnit, trebuie sa intelegem ca El Si-a incetat activitatea pe care o incepuse mai inainte.

Daca Dumnezeu Si-a terminat efectiv lucrarea in ziua a sasea ( Geneza 2,1 ), ce se intelege prin afirmatia din Geneza 2,2 in care se afirma ca “in ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse” ?

Intr-adevar, Creatorul Si-a incheiat lucrarea in primele sase zile ale saptamanii Creatiei, insa in ziua a saptea El mai avea de facut o lucrare importanta: sa ridice un monument al Creatiunii. Prin faptul ca El S-a odihnit in ziua a saptea, El a creat Sabatul, ultimul Sau act creator.

2) Dumnezeu a binecuvantat Sabatul.

Biblia afirma ca binecuvantarea lui Dumnezeu este vesnica: “Caci ce binecuvantezi Tu, Doamne, ramane binecuvantat pentru vesnicie.” ( 1 Cronici 17,27 ). Aceasta binecuvantare rostita supra Sabatului urma sa se rasfranga asupra tuturor acelora care-l vor fi respectat de-a lungul timpului.

3) Dumnezeu a sfintit Sabatul.

Sabatul este singura zi binecuvantata si sfintita de Creator. “A sfinti” inseamna “a pune deoparte” pentru un scop sfant. Care este acest scop sfant? Dezvoltarea relatiei dintre om si Creatorul sau. Ceea ce aduce binecuvantare si cea ce sfinteste cu adevarat aceasta zi este doar prezenta lui Dumnezeu in acest timp sfant, un timp pus deoparte pentru cultivarea relatiei om-Dumnezeu.

Sabatul a fost prima zi intreaga din viata primilor nostri parinti. Daca vom incerca sa ne imaginam cum a decurs aceasta prima zi intreaga din existenta lor, cum erau ei de uimiti vazand minunile Creatiei, ce comuniune exista intre ei si Dumnezeu, vom intelege ceva din rostul Sabatului pentru omenire.

A existat o porunca clara data omului cu privire la Sabat la Creatiune ?

Raspunsul este “Nu”, dupa cum nu gasim o porunca clara nici cu privire la casatorie. De aici unii crestini au tras concluzia ca Sabatul nu ar fi fost pazit de urmasii lui Adam si nici nu ar fi fost obligatoriu pentru omenire.

Insa textul din Geneza 2,2.3 ne spune ca Dumnezeu a binecuvantat si sfintit aceasta zi. Ce rost ar fi avut ca El sa binecuvanteze o bucata de timp si ce rost ar fi avut ca ziua a saptea sa fie pusa deoparte ( sfintita ) ? Pentru cine, daca nu pentru oameni ?

In realitate, Dumnezeu nu a binecuvantat timpul, care este o notiune abstracta, ci pe oamenii care dedica acest timp intaririi relatiei lor cu Creatorul. De fapt, cartea Genezei nu este o carte a poruncilor, ci a exemplelor. Dumnezeu, prin faptul ca S-a odihnit in ziua a saptea, ne-a lasat un exemplu de urmat.

Lori Balogh