Cu masca sau fara masca ?

Cu masca sau fara masca ?

     Uneori o imagine spune mai mult decat o carte cu sute de pagini, mai mult decat un discurs de cateva ore. O astfel de imagine sugestiva mi-a ramas in minte si mi-a dat de gandit. Ea il infatiseaza pe un barbat care se odihneste in dormitorul sau. Barbatul transportat in lumea viselor nu are chip. In schimb, deasupra noptierei, pe perete, se afla mai multe masti: unele zambitoare, altele triste, unele exprimand bunatate, altele – manie si intransigenta.

Toate mastile sunt la indemana omului astfel incat, la trezire, in functie de interesele pe care le urmareste in acea zi, el sa poata alege masca cea mai convenabila…

Aceasta este doar o imagine sugestiva, insa ma intreb daca nu cumva in viata reala intalnim astfel de exemple: oameni care vorbesc altfel decat gandesc, oameni care traiesc altfel decat marturisesc, oameni a caror viata este un permanent teatru, un continuu joc de-a v-ati ascunselea. Colectia de masti se regaseste in multe „dormitoare”, in case la care te astepti cel mai putin. Caci, spune Moliere, „prefacatoria este un viciu la moda, si tot ce este la moda trece drept virtute”. Oare colectia de masti se gaseste si in „dormitoarele” propriei noastre vieti ?

Ii plac oare cuiva oamenii prefacuti ? Se pare ca nici in mediile cele mai decazute din punct de vedere moral prefacatoria nu este acceptata. Nici betivii, nici coruptii, nici mafiofii sau desfranatii nu admit prefacatoria in relatiile dintre ei. Cei care sunt prinsi ”cu ocaua mica” sunt pedepsiti cu cea mai mare severitate.

De ce oare? Nu traim intr-o lume in care minciuna este bauta ca apa ? Nu auzim la tot pasul ca daca nu stii sa minti, sa te prefaci si sa inseli, nu vei putea sa supravietuiesti in aceasta lume corupta ? Nu traim noi intr-o lume in care cei care se straduiesc sa fie sinceri, cinstiti si corecti sunt adesea considerati fraieri, naivi, prosti si neadaptati ? De ce atunci prefacatoria nu este acceptata in lumea noastra, asa corupta cum este ?

Raspunsul este simplu: Niciunui mincinos nu-i place sa fie mintit, niciunui desfranat nu-i place sa fie tradat in dragoste, niciunui hot nu-i place sa fie furat si niciunui afacerist corupt nu-i place sa fie inselat in afaceri.  Si atunci ma intreb: Daca oamenii corupti ai acestei lumi decazute condamna si pedepsesc prefacatoria, oare cum este ea privita de Dumnezeul Scripturii, Acel Dumnezeu sfant si drept, despre care profetul Habacuc spune ca „ochii Tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul si nu poti sa privesti nelegiuirea” ( Habacuc 1,13 ) ?

Pentru a ne face o imagine corecta despre modul in care Dumnezeu priveste acest pacat atat de raspandit, e suficient sa aruncam o privire in viata Mantuitorului.. Stiti care a fost pacatul contemporanilor Sai pe care Mantuitorul l-a mustrat cu cea mai mare severitate ? Nu, nu e vorba nici de desfrau, nici de crima, nici de furt, nici de idolatrie… Daca a fost vreun pacat care a starnit repulsia Sa maxima , uneori pana la manie, atunci acesta a fost prefacatoria. Sau , folosind alti termeni sinonimi pe care ii aminteste DEX-ul: fatarnicia, ipocrizia, lipsa de sinceritate, duplicitatea.

     Cuvintele „fatarnic” si „fatarnicie” apar de 23 de ori in cele patru Evanghelii si intotdeauna legat de ele este subliniata dizgratia lui Dumnezeu fata de acest pacat. Iata cateva exemple:

– Matei cap. 5-7: In Predica de pe munte intalnim patru referiri la fatarnicie: trei din ele legate de binefacere, rugaciune si post, iar a patra, legata de pilda paiului si a barnei.

„Dar tu, cand faci milostenie, nu suna cu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si in ulite, pentru ca sa fie slaviti de oameni” ( cap. 6,2 )

„Cand va rugati, sa nu fiti ca fatarnicii, carora le place sa se roage stand in picioare in sinagogi si la colturile ulitelor, pentru ca sa fie vazuti de oameni” ( cap. 6, 5 )

     „Cand postiti , sa nu va luati o infatisare posomorata ca fatarnicii, care isi slutesc fetzele ca sa se arate oamenilor ca postesc” ( cap. 6,16 ).

Din toate cele trei situatii amintite rezulta ca in „dormitoarele” multor oameni care par spirituali se afla multe masti… Singurul lor tel este acela de a aparea inaintea semenilor lor intr-o lumina cat mai favorabila, cu totul diferita de realitate. Ceea ce nu stiu prefacutii de acest gen este faptul ca iti poti ascunde adevarata identitate fatza de oameni, dar nu si fatza de Dumnezeu. Ochii Sai patrunzatori vad dincolo de cea mai reusita masca…

– Matei 15, 1-9: Pasajul reda dialogul dintre Domnul Iisus si carturari si farisei pe tema datinei batranilor. La intrebarea fariseilor: „Pentru ce calca ucenicii Tai datina batranilor?” ( vers. 2 ), raspunsul Domnului este cat se poate de dur: „Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, cand a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”  ( vers. 7.8 ).

– Matei 16, 1-3: Fariseii si saducheii Ii cer Domnului un semn din cer. Si de data aceasta raspunsul Lui este cat se poate de dur: „Fatarnicilor, fatza cerului stiti sa o deosebiti si semnele vremurilor nu le puteti deosebi ? Un neam viclean ( prefacut, fatarnic nn ) si preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decat semnul prorocului Iona.”

– Matei 22, 15-18:  Fariseii isi trimit ucenicii la Iisus cu o intrebare: „Se cade sa platim bir cezarului sau nu?” Raspunsul Domnului ne vorbeste din nou cat de odios este pacatul prefacatoriei in ochii lui Dumnezeu: „Pentru ce Ma ispititi, fatarnicilor?”

     – Matei 24, 45-51: Pilda celor doi robi. Ni se spune ca robul cel rau va fi taiat in doua si „soarta lui va fi soarta fatarnicilor” ( vers. 51 ) Ne imaginam ca la judecata finala cei prefacuti vor fi taiati in doua, la propriu, de sabia lui Dumnezeu ? Nicidecum ! In discutie este o parabola si, prin definitie, orice parabola lucreaza cu simboluri.

Ceea ce vrea sa ne arate Domnul este ca va veni o zi a judecatii in care Dumnezeu va scoate mastile de pe fetzele oamenilor si-i va descoperi inaintea Universului asa cum sunt ei in realitate, nimicind pentru totdeauna pacatul duplicitatii, al fatarniciei si al ipocriziei.

– Luca 12,1: „In vremea aceea, cand se stransesera noroadele cu miile, asa ca se calcau unii pe altii, Iisus a inceput sa spuna ucenicilor Sai: „Mai intai de toate, paziti-va de aluatul fariseilor care este fatarnicia.”

„Mai intai de toate” este o expresie care ne atrage atentia asupra unei prioritati: Daca este vreun pacat pe care trebuie sa-l asezam in prim-planul atentiei noastre si pe care trebuie sa-l biruim, atunci acesta este prefacatoria. Daca Insusi Mantuitorul ne da acest indemn, El stie de ce o face…

– Matei 23 : Acest capitol, intitulat „Iisus mustra pe carturari si pe farisei”, reda probabil cel mai dur discurs al Mantuitorului din cate au fost consemnate pe paginile Evangheliilor. Aproape ca nu-L recunoastem pe Iisus cel iubitor, iertator si plin de bunatate in acest sever rechizitoriu, care nu este altceva decat  o palida manifestare a ceea ce Apocalipsa numeste „mania Mielului” ( Apocalipsa 6,16 ).

De data aceasta, pe banca acuzatilor se afla carturarii si fariseii, adica spuma intelectualitatii si religiozitatii poporului evreu din acea vreme. Sa observam insa ca Domnul Christos nu-i mustra pe acestia nici pentru lacomie, desi cei mai multi dintre ei erau lacomi de bani, nu-i mustra nici pentru desfrau, desi unii dintre ei calcau stramb in privinta poruncii a saptea, nu-i mustra nici pentru vreun alt pacat la care ne-am astepta.

Laitmotivul care apare in acest discurs este un „vai” adresat acestei categorii de oameni: „Vai de voi carturari si farisei fatarnici”.  De sapte ori ( cifra desavarsirii ! ) apare acest refren in discursul Mantuitorului ( vers. 13. 14. 15. 23. 25. 27. 29 ) , ceea ce ne face sa intelegem ca prefacatoria este un lucru cat se poate de serios in ochii lui Dumnezeu.

Adesea, cand dorim sa atragem atentia asupra seriozitatii unei situatii, spunem: „Asta nu e de ras, ci de plans !” Ei bine, in mod paradoxal, prefacatoria este si de plans, dar si de ras…

Imi amintesc de una din orele de limba romana din liceu, in care profesorul ne vorbea despre comicul in operele literare. Incercand sa defineasca termenul, profesorul ne spunea: „Comicul apare atunci cand exista o diferenta intre aparenta si esenta”. Cu alte cuvinte, cand stii cine este omul din fatza ta si cand vezi cum isi pune masca, ascunzandu-se dupa aparente, iti vine sa razi. Este cu adevarat o situatie comica. Omul devine ridicol si de tot rasul.

Din nefericire, lumea este plina de astfel de oameni: saraci care vor sa pozeze drept bogati, oameni needucati care vor sa para eruditi, oameni care nu-L iubesc pe Dumnezeu care vor sa para spirituali, oameni plini de rautate care vor sa para buni, oameni corupti pana in maduva oaselor care vor sa para cei mai corecti oameni din lume… Lista e prea lunga pentru a fi amintita aici.

Daca noua oamenilor, care nu avem posibilitatea sa depistam intotdeauna falsul si prefacatoria semenilor nostri, ne vine sa radem cand vedem asemenea lucruri, oare cum apar in ochii atotvazatori ai lui Dumnezeu asemenea situatii ? Nu ma mira de ce unii scriitori ai Bibliei, exprimandu-se intr-un limbaj cat se poate de omenesc, afirma uneori despre Dumnezeu ca „rade” privind la incercarile  oamenilor de a aparea altfel decum sunt in realitate( vezi Psalm 2,4 ).

Exista o infinitate de forme de prefacatorie, ceea ce face ca „inventarierea” lor sa fie aproape imposibila. Intalnim prefacatoria in lumea politica, insa acolo i se spune foarte elegant:  diplomatie. O intalnim in viata de familie sub forma duplicitatii, in lumea afacerilor sub forma ipocriziei, in viata bisericii sub forma fariseismului, in relatiile dintre oameni sub forma lingusirii… Dar indiferent de forma sub care se manifesta, prefacatoria nu aduce niciodata nimic bun in viata personala a omului , a familei, a bisericii sau a societatii.

Imi amintesc de un tanar activ si foarte implicat in activitatile bisericii, un bun organizator de programe cu tinerii , de excursii si ocazii de recreere ale acestora. La un moment dat, in mod surprinzator, acest tanar a parasit biserica. Intrebat de ce s-a intamplat acest lucru, el fiind pana atunci un om foarte activ, a spus un lucru care i-a dezarmat pe ascultatorii sai: „Tot ce am facut in biserica a fost doar teatru. Simplu teatru…”  

Iata de ce apostolul Petru, el insusi cazut in plasa prefacatoriei intr-o anumita imprejurare a vietii, alaturi de Barnaba ( Galateni 2, 11-13 ) , ne sfatuieste in epistola sa: „Lepadati orice rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, de pizma si de clevetire.” ( 1 Petru 2,1 )

Biblia este plina de exemple care ne dovedesc ca nimeni nu e scutit de ispita de a cadea in cursele acestui pacat odios in ochii lui Dumnezeu. Ori de cate ori s-a intamplat acest lucru, indiferent de cel cazut in plasele prefacatoriei, nu a fost bine. Nu a fost bine deloc !

Priviti la David ! Satul de a fugi de sabia lui Saul prin padurile si pesterile Palestinei, opteaza la un moment dat pentru o alta solutie, care la data aceea i s-a parut buna: trece la filisteni, la Achis, imparatul Gatului. Insa acolo apare o problema: filistenii, care nu aveau memoria prea scurta, isi amintesc de laudele cu care David fusese intampinat cu ceva timp in urma pe cand se intorcea victorios din luptele cu filistenii: „Saul si-a batut miile lui, iar David, zecile lui de mii” ( 1 Samuel 21, 11 ).

De unde stiau filistenii ce se canta la curtea imparatului lui Israel ? Iata ca si acum trei mii de ani serviciile secrete functionau la fel de bine ca si astazi…

David, temandu-se de consecinte, „ a facut pe nebunul inaintea lor”, spune Scriptura . „Facea nazdravanii inaintea lor, facea zgarieturi pe usile portilor si lasa sa-i curga balele pe barba” ( 1 Samuel 21, 13 ). A fost bine ce a facut David atunci ? Nu a fost bine deloc. Lasand la o parte faptul ca el s-a coborat sub demnitatea umana, gestul sau a fost un gest al necredintei in ocrotirea lui Dumnezeu. Daca ar fi existat atunci mijloacele tehnice de inregistrare de azi, si daca cineva l-ar fi inregistrat cu o camera video, iar peste ani i s-ar fi aratat lui David acele imagini, cu siguranta ca ar fi intrat in pamant de rusine.

De aceea, peste ani, cand si-a dat seama de greseala facuta, David a scris Psalmul 12 in care spune: „Vino in ajutor, Doamne, caci se duc oamenii evlaviosi, pier credinciosii dintre fiii oamenilor. Oamenii isi spun minciuni unii altora; pe buze au lucruri lingusitoare, vorbesc cu inima prefacuta. Nimiceasca Domnul toate buzele lingusitoare, limba care vorbeste cu trufie !’ ( Psalm 12, 1-3 ).

Priviti la Iacov ! La sfatul mamei sale, Rebeca, se preface inaintea batranului sau tata ca este Esau, fratele sau, cu scopul vizibil de a-i lua binecuvantarea pe cai necinstite. Si nu a fost bine… Nu a fost bine deloc…

Timp de 20 de ani a trebuit sa simta pe propria piele ce inseamna sa fii inselat in casa socrului sau Laban. Apoi, la plecarea sa pe furis din casa acestuia, nimeni nu poate intelege marea stramtorare prin care a trecut Iacov la paraul Iaboc, atunci cand a luptat pe viata si pe moarte cu ingerul lui Dumnezeu si cu propria lui constiinta incarcata. De abia atunci, in acea noapte teribila de criza , Iacov a reusit sa scape de stigmatul numelui sau: Iacov – „Inselatorul” a devenit Israel – „Cel ce lupta cu Dumnezeu” ( Geneza 32, 28 ).

Priviti la Avraam ! Nevoit sa se coboare in Egipt din cauza unei foamete crunte, si temandu-se pentru viata lui din pricina frumusetii Sarei, sotia lui, el se preface ca aceasta este doar sora lui, nu si sotia lui ( Geneza 12, 10-20 ).  Si nu a fost bine… Nu a fost bine deloc…

Daca nu ar fi intervenit Dumnezeu cu harul sau, Avraam si-ar fi pierdut sotia, si-ar fi distrus familia, iar  fagaduintele lui Dumnezeu facute lui si urmasilor sai ar fi cazut la pamant, ramanand  neimplinite.

Priviti la Iuda ! Ramas in istorie ca un simbol al tradarii, Iuda s-a prefacut ca-L apreciaza si-L iubeste pe Mantuitorul, dandu-i acel sarut vestit din gradina Ghetsemani ( Matei 26, 47-50 ). Si Iuda nu a facut bine… Nu a facut bine deloc…

Sarutul lui nu era sarutul iubirii si al sinceritatii, ci al tradarii si al prefacatoriei. Cand si-a dat seama ce a facut prin gestul sau prefacut, Iuda nu a mai suportat gandul de a trai, sfarsind in funia spanzuratorii.

Biblia ne ofera si exemple pozitive: oameni in „dormitoarele” carora nu exista nicio masca, oameni care nu stiu sa joace teatru si pentru care meseria de actor le este cu totul straina, oameni care nu stiu sau nu vor sa se prefaca, care nu stiu sa linguseasca sau sa fie ipocriti. Puteti sa va ganditi la un astfel de nume ? Unul despre care Insusi Domnul Iisus a spus: „ Iata  cu adevarat un israelit in care nu este viclesug „ ( Ioan 1, 47 )…?

Da, acesta este Natanael ( numit si Bartolomeu ), omul care a urat prefacatoria, care a fost sincer cu sine, sincer cu semenii, si mai ales sincer cu Dumnezeu… Omul fara masca…

Si acum o intrebare: Exista vreo situatie in care „prefacatoria” este o calitate ?

Ce ziceti de scena alegerii lui Saul cand, prin tragere la sorti,  a fost desemnat de Dumnezeu drept imparat al lui Israel ? Biblia consemneaza ca , in acea ocazie, „s-au gasit insa si oameni rai care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta ?’ Si l-au dispretuit si nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a facut ( s-a prefacut nn ) ca nu-i aude.” ( 1 Samuel 10,27 )

„Prefacatoria” lui Saul in acea ocazie a fost un pacat sau o calitate ? I-a auzit Saul pe acesti carcotasi rostind cuvinte de dispret la adresa lui sau nu i-a auzit ? Desigur, i-a auzit ! Insa s-a prefacut ca nu-i aude… Cu alte cuvinte, Saul a trecut cu vederea dispretul unora din conationalii sai, vazandu-si de drum si evitand un conflict iminent. De fapt, aceasta trecere cu vederea  inseamna, in termeni omenesti , iertare si har, asa cum le poate oferi un om pacatos unui alt om pacatos. Ea inseamna stapanire de sine…

Este buna o astfel de „prefacatorie” ? Categoric, da ! Este benefica in primul rand  celui care trece cu vederea un rau facut propriei persoane, caci aduce cu sine exersarea stapanirii de sine si una din cele mai valoroase virtuti: rabdarea; este benefica relatiilor, caci in lipsa ei acestea s-ar deteriora ; este benefica bisericii, caci o fereste de conflicte deschise si, mai ales, este placuta lui Dumnezeu, caci este dovada maturitatii spirituale a unui om.

Am citit un material despre „Principiul 90/10”, descoperit de un oarecare Stephen Covey. El sustine ca aplicarea acestui principiu in viata de zi cu zi o poate schimba radical. In ce consta acest principiu ? Autorul sustine ca 10% din lucrurile care ni se intampla nu le putem controla. De exemplu, nu putem opri ploaia, nu putem rezolva traficul aglomerat, nu putem evita intarzierile de tren si multe alte lucruri care nu depind de noi.

In schimb, 90% din lucrurile care ni se intampla le putem controla si, daca vom lua o atitudine pozitiva fatza de ele, viata noastra s-ar putea schimba radical in bine.  Iata un exemplu de lucruri banale pe care , daca nu le controlam , „prefacandu-ne” ca nu le vedem,  vor face ca ziua respectiva sa fie una din cele mai rele. Pe scurt, iata un scenariu posibil:

Dimineata, intreaga familie se afla la micul dejun. Fata varsa din greseala cana cu lapte pe covor. Tatal nu se stapaneste si da drumul unei serii de reprosuri adresate fiicei lui. Aceasta nu mai mananca, se ridica de la masa si pleaca spre scoala suparata. Dar pierde autobuzul si se intoarce acasa ca s-o duca tata cu masina. Acesta , pentru a nu intarzia si el la serviciu, goneste cu viteza , dar e prins de radar si amendat. Ajunge la servicu mai tarziu si este certat de seful sau. Fata, suparata, nu se poate concentra la ore si ia nota mica. Tatal nu se poate concentra in munca lui si da rateuri, pentru care din nou e mustrat de sef. La sfarsitul programului, toti sunt din nou acasa, insa tensiunea din familie e maxima: tatal e nervos pentru ca a fost amendat, pentru ca seful l-a certat si pentru ca ca fiica lui a luat nota mica. Mama e suparata pentru amenda, pentru esecurile sotului la serviciu si pentru nota mica a fiicei. Fiica e suparata de reactia dura a tatalui si de nota proasta luata la scoala. Totul ca intr-un urias joc de domino.

O zi intr-adevar proasta ! Putea fi evitata ? Desigur ! Cu o conditie: daca tatal ar fi trecut cu vedera  ( s-ar fi prefacut ca nu vede ) greseala fiicei sale. Daca el ar fi reactionat altfel, fiica lui ar fi prins autobuzul spre scoala si ar fi avut un tonus bun, ajutand-o sa ia o nota buna. Tatal nu ar fi intarziat la serviciu, nu ar fi fost prins de radar si s-ar fi concentrat asupra lucrului , fara sa mai fie certat de seful sau. Iar seara, la cina, intreaga familie ar fi fost fericita…  Si toate acestea , daca tatal s-ar fi „prefacut” ca nu vede greseala fiicei sale, trecand-o cu vederea.

Revin acum la prefacatoria  nociva, toxica si pacatoasa. Poate ar fi bine sa facem curatenie prin  „dormitoarele” vietii personale , aruncand orice masca aflata acolo, redevenind noi insine, cu calitati si defecte, insa oameni sinceri, integri… Oameni „dintr-o bucata”… Oricum suntem „actori’ in marea drama a luptei dintre bine si rau. Cu masca sau fara masca ? In aceasta drama vor birui doar cei fara masca …                                                                                                                                                                                Lori Balogh