Maxime și cugetări despre consolare
„Când nu ai ceea ce-ți place, trebuie să-ți placă ceea ce ai” (Th. Corneille).
„Ușor ne consolăm, pentru că ușor ne și întristăm” (Blaise Pascal).
„Poate cea mai mare consolare a celor obidiți este de a se crede superiori tiranilor lor” (Julien Green).
„Consolare: informația că un om mai bun este mai ghinionist decât tine” (Ambrose Bierce).
„Nu e sincer cel ce plânge ca să fie consolat; cel ce plânge fără martori plânge cu adevărat” (Marțial).
„Prietenul cel mai bun e totdeauna soțul; consolarea cea mai întreagă – soția” (Tudor Arghezi).
„Fără femei, începutul vieții noastre ar fi neajutorat, mijlocul lipsit de plăcere, iar sfârșitul ei de consolare” (Victor Joseph Etienne de Jouy).
„Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarășele noastre în vremea maturității, sprijinul nostru la bătrânețe, consolarea noastră în nenorociri, și victimele noastre în toate timpurile” (Robert Sabatier).
„Regretul pentru lucrurile pe care le-ai făcut se poate stinge cu timpul, însă regretul pentru ceea ce nu ai făcut nu are consolare” (Sydney J. Harris).
Culegere de Lori Balogh
