Maxime și cugetări despre păcat

Maxime și cugetări despre păcat

Suntem atât de păcătoși și din vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite” (Vasile Ghica).

Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste, cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine, o teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate; a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne; a fi înșelat un om care se încrede în tine. După ce L-ai cunoscut pe Christos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine” (Nicolae Steinhardt).

Dumnezeu ne iubește suficient de mult ca să ne accepte așa cum suntem, însă ne iubește mult mai mult ca să ne lase așa cum suntem” (autor necunoscut).

Cel mai bun mod de a dovedi că un băț este strâmb nu este cearta de vorbe, ci să pui un băț drept lângă cel strâmb” (Dwait Moody).

Prețurile pot să urce sau să scadă; prețul pentru păcat este mereu același: moartea” (autor necunoscut).

Nimeni nu este mai orb decât cel ce nu vrea să vadă” (Cristian Moisescu).

Puțini sunt cei care sunt duși în ispită; cei mai mulți merg singuri acolo” (autor necunoscut).

Poți alege păcatele, dar nu poți alege și consecințele” (autor necunoscut).

Rănile făcute de Dumnezeu vindecă, sărutările păcatului ucid” (William Gurnall).

Iadul este dat acelora pentru care păcatul a fost, în mod obișnuit, un rai pe pământ” (Thomas Brooks).

Dacă ne cercetăm bine, întotdeauna vom găsi la noi un păcat pe care-l osândim la alții” (Lev Tolstoi).

Pe înșelător pedepsește-l sau iartă-l. Nu-l înșela!” (Benone Burtescu).

În spatele fiecărei mari averi se ascunde o fărădelege” (Honore de Balzac).

Curăță-ți degetul înainte să arăți cu el spre petele mele” (Benjamin Franklin).

Păcatul este un bumerang pe care știi când îl arunci, dar nu știi când se întoarce și te lovește în cap” (Robert Frost).

Socot că este o crimă să dezvălui păcatul unui om, câtă vreme nu e limpede ce trebuie făcut pentru a-l salva” (George Eliot).

A păcătui este o treaba umană; a justifica păcatele este o treaba diavolească” (Lev Nicolai Tolstoi).

Când noi ne aducem aminte de păcatele noastre, Dumnezeu le uită” (Ioan Gură de Aur).

Cine te iubește mult și te urăște mult îți vede păcatele” (Nicolae Iorga).

Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate” (Octavian Paler).

Ce păcat că la școala vieții nu există repetenție” (Valeriu Butulescu).

Sfințenia nu este incapacitatea de a păcătui, ci capacitatea de a nu păcătui” (autor necunoscut).

Pentru asemenea zvonuri e păcat să-ți mai speli urechile” (Valeriu Butulescu).

Sunt două păcate principale din care toate celelalte păcate se nasc: nerăbdarea și lenea” (Franz Kafka).

Păcatul e ca apa de mare: când bei, ți se face mai sete” (Valeriu Butulescu).

Uitarea nu te scapă de păcate” (Seyfoddin Mohammad Ferghani).

E păcat să-ți periclitezi dantura, scrâșnind a răzbunare” (Valeriu Butulescu).

Există unele păcate care sunt pe drept considerate mai grave decât infidelitățile” (Jean Baptiste Massillon).

O singură fisură va cufunda corabia așa cum un singur păcat îl va distruge pe păcătos” (John Bunyan).

Orice păcate, cât de mici, au avut nevoie în toate timpurile de justificare” (Samuel Butler).

Am căzut prin păcat, dar ne ridicăm prin căință” (sfântul Vasile cel Mare).

Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă” (sfântul Vasile cel Mare).

Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om: n-am fost fericit” (Jorge Luis Borges).

Gelozia este cel cel mai înfricoșător păcat involuntar” (Iris Murdoch).

Sau te va ține Biblia departe de păcat, sau păcatul te va ține departe de Biblie” (Jim Smith).

Nimeni nu poate plăti în contul altuia ratele pe care acesta le are de achitat vieții, ca plată pentru luxul propriilor păcate” (Elena Stan).

Păcatul este oboseala în credință!” (Girel Barbu).

Nuferii onoarei nu se dezvoltă în balta fărădelegii. Păstrăvul nu trăiește decât în ape limpezi” (Marius Ghilezan).

Desfrâul și onoarea nu se înțeleg niciodată” (Publilius Syrus).

Culegere de Lori Balogh

This entry was posted in După subiect. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.