Dintre cugetările lui Vasile Ghica
(profesor de limba și literatura română, inspector de specialitate, autor de aforisme)
„Proba de foc a altruismului este sărăcia.”
„Blândețea nu poate salva oaia de prostie.”
„Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte.”
„Nu vom mai putea probabil să rezistăm pe verticală decât sprijiniți de cruce.”
„Să lăsăm posterității cuvinte, nu vorbe.”
„Admir îndrăgostiții pur-sânge, nu corciturile.”
„Devin fără suflet cei admirați fără măsură.”
„Aspirațiile nu pot decola cu aripi de împrumut.”
„Contează foarte mult la ce înălțime se deschide parașuta aspirațiilor.”
„Fără picătura de nebunie, geniul rămâne în scutecele talentului.”
„Mult geniu înmagazinat în vin se duce pe apa sâmbetei.”
„Geniilor li se iartă orice, dar mult mai târziu.”
„Geniile se pot lipsi de nume, calomniatorii și de prenume.”
„Geniile se nasc prea devreme, inventatorii sunt acceptați prea târziu, numai imbecilii se simt oricând ca în sânul lui Avraam.”
„Idealul muștei este bălegarul.”
„În materie de idealuri nu nordul contează, ci zenitul.”
„Sunt și idealuri care se țin cu degetele de nas.”
„Indiferența poate jigni mai mult decât o insultă.”
„Când nu pricepi la timp, nu-ți rămâne decât șansa să înțelegi prea târziu.”
„În materie de invidie, se pare că nu mai avem niciun Everest de cucerit.”
„Ironia este oxigenul omului de spirit.”
„Se lăuda că a scris niște epitafuri mortale.”
„Leneșii au un mare avantaj: îi găsește moartea odihniți.”
„Priviți în ce hal a ajuns lumea, și nu e om care să nu aibă iluzia că și el a făcut-o ceva mai bună.”
„Când este prea puternică, lumina doare.”
„Ne mulțumim, în cele din urmă, cu longevitatea scheletului.”
„Nu-mi trebuie statuie. Mă mulțumesc cu un bust, ca să nu mă poată lovi posteritatea sub centură.”
„Nu te mulțumi să-i dai fericirii adresa ta. Că ți-o pierde.”
„Copilăria este tărâmul fericirii. Pentru că, doar atunci, ne mulțumim cu lingouri de nisip.”
„Obsedat de muncă, țăranul se simte vinovat și de boală.”
„Moartea: singura nedreptate echitabilă.”
„Obstacolul: o nedorită proteină a talentului.”
„A ajuns roata o piedică în calea vitezei.”
„Moartea este un obstacol major. Dar, până acum, nu i s-a întâmplat nimănui să nu-l poată trece.”
„Un permanent și incomod obstacol: visurile noastre.”
„Observ că nu mă pot autodepăși decât punându-i piedică celui care am fost.”
„Când târâtoarele nu-ți dau pace, nu ai încotro, trebuie să zbori.”
„Cândva, cuvântul om suna ca o promisiune.”
„Viitorul nu a fost nicicând altceva decât paradisul promisiunilor.”
„Libertatea: un risc sublim.”
„Dacă faci prea tare pe deșteptul, riști să te înțeleagă numai snobii.”
„Sub orice pâlpâire de viață mocnește o taină.”
„Unii și la șireturi se încheie cu talent.”
„Dumnezeu îi dă scriitorului talent. Dar nu i-l introduce în călimară.”
„Lipsa de talent se pedepsește. Dar și surplusul.”
„Mai mult ne pune în mișcare teama decât aspirațiile.”
„Teama de moarte nu se învață. E o zestre ereditară.”
„Când ai aceeași viteză cu el, nu observi când trece timpul.”
„Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul.”
„Violența nu poate fi decât bastardul pasivității.”
„Nu pentru toate visurile s-au putut construi ascensoare.”
Culegere de Lori Balogh
