Christos si Sabatul
Unul din adevarurile revelate de Biblie este si acela ca Fiul lui Dumnezeu a participat la actul Creatiei alaturi de Tatal si Duhul Sfant ( vezi Evrei 1, 1-3 ; Ioan 1,3 ). Rezulta de aici ca Domnul Christos S-a odihnit in ziua a saptea, punand-o deoparte pentru om. El Insusi marturiseste in Marcu 2, 27.28: “Asa ca Fiul Omului este Domn chiar si al Sabatului.”
Cu o astfel de autoritate de “Domn al Sabatului”, Iisus ar fi putut sa se dispenseze de obligatia de a pazi Sabatul in timpul lucrarii Sale pamantesti. Totusi, in intreaga Sa lucrare si invatatura El a exemplificat pentru noi credinciosia in pazirea zilei de odihna, conform poruncii a patra.:
1) Christos a luat parte in mod obisnuit la serviciile divine din sinagoga in zilele de Sabat.
“A venit in Nazaret, unde fusese crescut, si dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga.” ( Luca 4, 16 )
2) Christos ii invata pe oameni in Sabat.
“S-a pogorat in Capernaum, cetate din Galilea, si acolo invata pe oameni in ziua Sabatului.” ( Luca 4,31 )
3) Christos vindeca oameni in Sabat.
In Evanghelii sunt raportate sapte vindecari miraculoase facute de Iisus in ziua Sabatului ( vezi Matei 12, 10-12: vindecarea omului cu mana uscata )
4) Christos a dezlegat Sabatul de traditiile omenesti.
“Tocmai de aceea cautau si mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai ca dezlega ziua Sabatului…” ( Ioan 5,18 )
Atunci cand citim ca Iisus “dezlega” ( “viola”, dupa traducerea Crampon ) Sabatul, trebuie sa intelegem cum era pazita aceasta zi in acele vremuri. In jurul poruncii a patra exista o intreaga traditie omeneasca. De teama de a nu cadea din nou in dizgratia divina, dupa intoarcerea din robia babiloniana, au fost date o serie de prescriptii omenesti care nu aveau legatura cu porunca lui Dumnezeu.
Intre aceste porunci de origine omeneasca se afla si interdictia de a manca oul ouat sambata, de a scuipa pe iarba in ziua Sabatului ( gestul era considerat lucrarea de udare a ierbii ), de a calca pe iarba ( gestul era interpretat ca fiind cosire ), de a purta batista ( gestul insemna purtatea de poveri; de aceea batistele erau cusute de haina, pentru a face parte din imbracaminte ), etc.
Existau in vremea Mantuitorului doua scoli rabinice: una condusa de Hilel si cealalta condusa de Shamai. Cei doi polemizau mereu pe tema pazirii Sabatului, iar atunci cand se intalneau pe strada, unul statea intr-un capat al strazii, iar celalalt in capatul opus, vorbind tare si in contradictoriu, ca sa atraga cat mai multi gura-casca.
Intre cei doi rabini existau controverse serioase pe tema scarii care urca in porumbar. Daca in Sabat era nevoie de un porumbel pentru jertfa, unul spunea ca putea fi mutata scara, in timp ce celalalt afirma ca in Sabat nu e permis asa ceva.
Intr-o asemenea atmosfera, in care Sabatul era inabusit de molozul traditiilor omenesti, facand din aceasta zi de bucurie o zi de povara, exemplul Mantuitorului parea provocator, dand impresia violarii, a desfiintarii, a dezlegarii Sabatului. Insa Mantuitorul , nu doar in dreptul Sabatului, ci si in dreptul altor porunci, in calitate de interpret suprem al Legii, a condamnat ascultarea exterioara si formala de Lege ( vezi Matei 5, 21.22. 27.28; 9,13; 23, 1-39 ). El a acordat importanta atat spiritului, cat si literei Legii. In schimb, nu a acordat nicio valoare traditiei omenesti.
“Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu in folosul datinei voastre? …Degeaba Ma cinstesc ei , invatand ca invataturi niste porunci omenesti…Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina.” ( Matei 15, 3.9.13 )
La acuzatiile ca ar fi venit sa strice, sa violeze Legea lui Dumnezeu, inclusiv Sabatul, raspunsul Domnului a fost cat se poate de clar:
“Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. “ ( Matei 5, 17.18 )
Acest raspuns indica intentia Mantuitorului de a implini Legea asa cum dorea Dumnezeu, nu cum si-au imaginat oamenii. Iisus este un model desavarsit pentru noi in felul in care trebuie sa pazim Legea Celor Zece Porunci, inclusiv Sabatul poruncii a patra.
5) Christos a fost preocupat de pazirea Sabatului si dupa inaltarea Sa la cer.
“Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat.” ( Matei 24, 20 ). Daca Sabatul ar fi fost desfiintat de Iisus, aceasta grija a Sa pentru pazirea lui in viitor de catre urmasii Sai nu ar avea niciun sens.
6) Christos a pecetluit lucrarea Recreatiunii prin odihna Sa in ziua Sabatului, in mormant, dupa cum S-a odihnit si la Creatiune.
Concluzii:
Domnul Christos a pazit Sabatul intr-un mod provocator pentru contemporanii Sai, insa aceasta s-a datorat numai modului lor gresit de a pazi Sabatul. Pentru El, Sabatul era o zi in care omul poate sa faca bine ( “Este ingaduit a face bine in zilele de Sabat” – Matei 12,12 ), o zi in care poti salva viata cuiva aflat in primejdie ( Marcu 3,4 ), o zi in care trebuie sa arati mai degraba mila decat religiozitate ( “Mila voiesc, iar nu jertfa” – Matei 12,7 ), o zi in care omul trebuie eliberat de poverile lui fizice si spirituale ( Luca 13,16 ).
Toate acestea ne arata ca Mantuitorul a dorit sa clarifice adevarata pazire a Sabatului, nu sa anuleze aceasta porunca. Daca privim la Christos si exemplul Sau, aflam cel mai puternic argument in favoarea pazirii Sabatului biblic, caci “cine zice ca ramane in El trebuie sa traisca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 2,6 )
Apostolii si Sabatul
1) Respectul ucenicilor fatza de institutia Sabatului s-a observat cu ocazia mortii Mantuitorului. Odata cu inceperea zilei de Sabat, ei si-au intrerupt pregatirile pentru ingropare, iar “in ziua Sabatului s-au odihnit dupa Lege” ( Luca 23,56; 24,1)
2) Dupa trecerea mai multor ani de la inaltarea Domnului, apostolii au continuat sa respecte Sabatul, sa predice in aceasta zi si sa tina servicii divine in Sabat. Daca ei ar fi inteles ca Domnul Iisus ar fi desfiintat Sabatul, cu siguranta ca ei nu ar fi continuat sa-l pazeasca.
Fapte 13, 14.44: Pavel a predicat in Sabat in Antiohia Pisidiei
Fapte 16, 13: In Filipi, deoarece nu exista o sinagoga, Pavel a tinut serviciul divin in afara cetatii, langa un rau, in mijlocul naturii. Lipsa unei sinagogi nu l-a impiedicat sa tina Sabatul si sa se inchine impreuna cu alti crestini.
Fapte 17,2: In Tesalonic, Pavel a predicat trei zile se Sabat la rand, in sinagoga, “dupa obiceiul sau.”
Fapte 18,4.11 : In Corint, Pavel a predicat timp de un an si jumatate in fiecare Sabat.
3) Apostolul Ioan, scriind cartea Apocalipsei in jurul anului 96-97 d.Chr, foloseste expresia “ziua Domnului” : “In ziua Domnului eram in Duhul…” ( Apocalipsa 1,10 )
Majoritatea crestinilor considera ca expresia “ziua Domnului” se refera la Duminica ( “Dies Domini” ). Insa la sfarsitul secolului I nu era cunoscut acest termen. Doar lipsa simtului istoric ne-ar putea face sa folosim termenul de “Duminica” in primul secol crestin. De altfel, nu exista niciun precedent biblic care sa ne arate ca Ioan s-ar fi referit la prima zi a saptamanii.
Deoarece Domnul Christos afirma despre Sine ca este “Domn al Sabatului” ( Marcu 2, 27.28 ), deoarece profetul Isaia numeste Sabatul “ziua Mea cea sfanta” ( Isaia 58,13 ) si deoarece profetul Ezechiel vorbeste despre ziua de odiha ca fiind “Sabatele Mele” ( Ezechiel 20,20 ), concluzia este ca “ziua Domnului” despre care se vorbeste in Apocalipsa nu poate fi o alta zi decat Sabatul zilei a saptea.
Scriind despre Sabat ca zi a Domnului spre sfarsitul primului secol crestin, la circa 70 de ani de la inaltarea lui Christos la cer, apostolul Ioan ne da dovada ca crestinii primului secol serbau Sabatul biblic.
Lori Balogh
” zapisul” este un termen vechi din limba slavona (zapis s.n. (înv.) Document, înscris, act. Nu avea nici un fel de zapis (CA. PETR.). ◊ Zapis de datorie v. datorie. ◊ Fig. Pe zapisele lumii s-a șters sub lacrimi scrisul (VOIC.). • pl. -e. /<slav. запись.) , sursa DEX ,pe care nu îl mai întâlnim azi în limbajul actual. În limba greaca este folosit termenul χειρόγραφον – cheirografon care înseamnă dovada datoriei , în textul din Coloseni este vorba nu de TORA ci de condamnarea ei pe care DOMNUL JESHUA a luat-o asupra SA când a fost țintuit pe lemn
Frate Eugen ,in saptaminile trecute am studiat invatatura despre ,,indreptatire” din epistola catre Romani si va marturisesc ca , convingerea ca un credincios ramine permanent ,,in Hristos” mi-a fost intarita si mai mult . VA doresc binecuvintarea Domnului nostru Isus Hristos !
Harul să vă fie înmulțit, frate Remus.
Motive personale m-au împiedicat să comunic cu dumneavoastră în ultimul timp.
Sper ca întârzierea mea să nu vă fi supărat.
Despre unele lucruri pe care le-ați amintit mai sus :
1. Evident, nu pentru că vorbiți despre har am scris că vă găsiți în întuneric, ci pentru încumetarea cu „permanența”. Și insist în această privință : în Numele Domnului Isus Hristos vă rog, cu rugăciune întoarceți-vă asupra Cuvântului și reevaluați-vă concluziile.
2. Dacă urmez un raționament până la efectele sale ultime, nu înseamnă că vă citez. Deasemenea, când exprim un gând la persoana I-a singular sau la modul general nu înseamnă că mă refer la dumneavoastră.
3. Abuzați de cuvântul „firesc”. Când Scriptura în ansamblul ei vă contrazice teoria, nu puteți spune că e firesc omul care vă semnalează aceasta.
În altă ordine de idei, pot să vă înțeleg îndîrjirea pe care o arătați pentru apărarea respectivei teorii, dacă ați pierdut persoane dragi și ați simțit că trebuie să vă clădiți (sau să aderați la) un raționament care să vă dea siguranță.
Subliniez, am scris „înțeleg”, nu „aprob”.
În anul 2016, mama mea a trecut la odihnă. Durere mare…
Vă mărturisesc că nu mi-e la îndemână să mă gândesc la acel eveniment, având în minte amănunte ale discuției noastre.
Dar cred că nu e o soluție să strâmb înțelesul Scripturii pentru a-mi asigura confortul psihic.
Soluția mea constă în faptul că nu cunosc cu ce gânduri și-a încheiat mama viața (exista încă har, plus soluția „tâlharul pocăit”) și am încredere desăvârșită în judecata Tatălui nostru.
Despre Sabat și umblarea în lumină
Umblarea în lumină ca și nașterea din Dumnezeu exclude, ne asigură Scriptura, păcatul sub orice formă s-ar afla el.
Noțiunea de păcat (= fărădelege) indică, în primul rând și nu exclusiv, la călcarea poruncilor Decalogului.
Iar Sabatul este prezent acolo.
Așa cum știți și dumneavoastră, numai că nu faceți legătură, Domnul nostru a spus că vor fi excluși de la mântuire unii creștini cu realizări importante, dar care au lucrat fărădelege. Adică cu păcat(e)… (Matei 7:21-23)
Aici este, după o părerea mea, problema principală a fraților creștini care aderă cu ochii larg deschiși la amăgirea cornului cel mic din Daniel 7:24-25.
Iar lepădarea Sabatului aduce făptuitorului probleme cu întregul Decalog, așa cum ne învață fratele Iacov la 2:10.
Dau slavă Tatălui nostru din ceruri pentru harul revărsat asupra lumii întregi prin Jertfa Fiului Său, har care permite și creștinilor (în cazul acesta, mie și dumneavoastră) să-și reașeze viețile după Cuvântul și voia Sa, atunci când realizează că au fost înșelați într-o privință oarecare.
Osana ! Aleluia !
În ultimul rând, pune fratele Pavel un cuvânt în Evrei 12:4, anume „ÎNCĂ”, cuvânt care , atunci când extrag învățătura pentru mine însumi, mă învață că pentru orice creștin vine un timp în care trebuie să se împotrivească păcatului până la sânge, după modelul Mântuitorului.
Judecând lucrurile din această perspectivă, pot spune că „permanența” pe care ați susținut-o este doar o altă cale, prin care se taie din crucea care ne-a fost poruncită fiecăruia.
Frate Remus vă doresc toate cele bune pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră.
Precizez că nu aștept niciun fel de răspuns pe această temă. Vă cunosc argumentele deja, nu e nevoie să le repetați. Și nici dacă, în cea mai fericită situație, v-ați schimbat ideile nu e cazul să reveniți la temă, aici. Părerea mea.
Harul și pacea să-ți fie înmulțite, frate Dorin.
Despre fratele Petru și păcatul lui.
În orele premergătoare Marii Jertfe, doi ucenici, Iuda și Petru, au experiențe asemănătoare și totuși total diferite în esența lor.
Le descriu, nu pentru că nu le-ai cunoaște, ci pentru că nu poți trage concluzii cu privire la păcatul cu voia privind doar la unul din ei.
La fel ca în pustie, când aprecierea modului în care a fost judecat Moise de Tatăl nostru nu se poate face separat față de ceilalți, care AU MURIT în urma judecății aceluiași Judecător.
Iuda își aranjase „ploile”. În deplină cunoștință de cauză, purtându-și gândul vânzării în inimă, el rezistă oricărei încercări de a-l întoarce.
Domnul bun îi spăla picioarele, spune între ucenici că pentru cel care Îl vinde era mai bine …(auzi!) să nu se fi născut, apoi îl indică direct ca fiind vânzătorul, moment în care doar el și Mântuitorul înțeleg despre cine e vorba.
Cuvintele Domnului reprezintă JUDECATA care urma a i se face celui ce deliberat L-ar fi vândut.
Iuda putea să evite această judecată în momentul în care a luat cunoștință de ea, dar momeala Satanei a fost mai puternică în mintea lui decât siguranța personală.
Și Iuda, frate, nu va putea invoca în favoarea lui nici măcar faptul că Satana i-a tulburat mintea în seara aceea, căci Satan NU POATE intra în mintea cuiva decât dacă este invitat prin ALEGERILE făcute de partea lui de respectivul om.
Or Iuda practica păcatul cu voia chiar trăind alături de Domnul Isus Hristos, era hoț.
Ne spune fratele Ioan în Evanghelia sa : ” lua el ce se punea în ea” adică în punga ce-o aveau ucenicii în comun. (12:6)
Pentru furt exista ispășire, cum ne asigură fratele nostru Remus, dar există și consecințe. Nota bene !
Fratele Petru are și el un „fix” al lui, anume : „Să te ferească Dumnezeu, Doamne!”.
Nici mustrarea :
„Înapoia Mea, satano!”,
nici cuvintele :
„… căci este scris :” Voi bate Păstorul și oile turmei vor fi risipite.” ”
nu l-au putut clinti din convingerea lui.
Precum Iuda și Petru merge neclintit pe drumul lui, dar aici asemănarea dintre situațiile în care se găsesc cei doi se oprește.
Fratele nostru Luca este singurul dintre cei trei evangheliști sinoptici care notează o avertizare suplimentară din partea Domnului : Satana ceruse să-i cearnă pe ucenici, DAR Domnul Isus s-a rugat pentru Petru ! (22:32)
O altă JUDECATĂ.
Întrebare : oare de ce Domnul nu s-a rugat și pentru Iuda ?
Răspunsul îl găsim, așa cum am mai scris, în Evrei 4:12 dar și în ultimele 2 versete din capitolul 2 al Evangheliei după Ioan : Domnul ne cunoaște pe fiecare în parte, știe ce se ascunde în noi.
Iar judecata Lui nu e una arbitrară, ci ține cont de toate amănuntele.
Lui Petru îi lipsește, în raport cu Iuda, cel puțin premeditarea răului, lucru care, precum se vede, contează.
Sper, frate, că de data aceasta observi, că eu nu caut să-l scuz pe Petru, ci doar observ judecata pe care Domnul o face și caut rațiuni logice pentru ea. Ele nu lipsesc.
Cine nu procedează așa ajunge la concluzii stranii despre Tatăl nostru din ceruri și Împărăția Sa.
Sunt, în Vechiul Testament, judecăți descrise sumar, care te pot determina, când nu CUNOȘTI pe Tata, să gândești că El este arbitrar sau chiar nedrept.
Vorbesc, aici în Bran, cu un fost creștin, care la așa concluzii a ajuns. Trist, foarte trist …
Despre curățirea de păcate în timpul umblării în lumină.
La finalul capitolului 18 din Evanghelia fratelui Matei există „Pilda robului nemilos”, unul din elementele care face această Evanghelie distinctă în raport cu celelalte trei surori.
Robul IERTAT de datoria de 10.000 de talanți, măsoară cu altă unitate de măsură pe datornicul lui.
Urmarea : IERTAREA SE ȘTERGE, căci el e pus în închisoare pentru „TOT CE DATORA”. (18:34)
Tragedia, frate Dorin, pentru cei ce cred precum fratele Remus este că Domnul nostru drag, nu eu, spune la sfârșitul pildei că Tata va face LA FEL oricărui om care schimbă unitățile de măsură în raporturile pe orizontală.(18:35)
„La fel” înseamnă că pentru orice păcat mărturisit și părăsit deja se va cere socoteală în condițiile sus amintite.
Ca atare, ideea cu „permanența” și iertarea păcatelor „viitoare, până în ultima clipă a vieții” este doar o încumetare.
Dacă cineva se va simți ispitit să scrie, de data aceasta, că umblarea în lumină înseamnă doar iertare, vreau să atrag atenția că textul ne obligă să ținem seama la felul umblării în lumină care ni se cere : „după cum El însuși este în lumină”.
Or, Tata nu e doar iertător și milos, El este, printre altele, și neprihănit și drept.
Am să închid aici ceea ce aveam să-ți spun, frate Dorin, și despre Sabat o să scriu fratelui Remus.
Domnul Isus Hristos să vegheze asupra ta și asupra familiei tale.
Frate Eugen , daca sunteti un om care spuneti ca umblati in lumina sa stiti ca nu este corect sa folositi o metoda de dialog care mi se pare ne la locul ei .Dumneavoastra vorbiti cu fratele Dorin care stiti ca nu va mai raspunde dar in realitate vorbiti despre mine .Daca aveti sa-mi spuneti ceva ,daca sunteti sincer va rog sa mi-o spuneti direct . Daca dumneavoastra credeti ca un om care vorbeste despre HAR este in intuneric pentru simplul motiv ca , crede in HAR este treaba dumneavoastra . Daca Domnul ne-ar judeca acum oare cum ar gasii afirmatia pe care o faceti despre mine ca eu sustin ca antihristi ar fi ,,in Hristos” cind eu nu am spus asa ceva ? Daca dumneavoastra judecati fireste si va permiteti sa spuneti ca si antihristilor li s-a atribuit neprihanirea lui Hristos este treaba dumneavoastra dar nu puneti in gura altuia lucruri pe care nu le-a spus si nu le crede .Cit despre faptul ca mi-ar fi constiinta patata lasati pe Dumnezeu sa judece pe fiecare ca doar el cunoaste constiinta fiecaruia .Eu afirm cu toata taria ca numai HARUL INDREPTATESTE , CA FAPTELE OMULUI NU AU NIMIC DEAFACE CU INDREPTATIREA IAR INDREPTATIREA TINE DE CREDINTA FARA SA AIBA DEAFACE CU FAPTELE OMULUI . Noi cind ne intoarcem la Domnul ni se iarta toate pacatele (trecutul , prezentul si pacatele viitoare pina in ultima clipa a vietii ) atunci de ce vi se pare ca atunci cind cadem in pacat nu mai suntem ,,in Hristos” Ba suntem caci HARUL NE TINE IN HRISTOS .Sigur ca daca avem o gindire fireasca credem ca daca harul ne tine in Hristos putem trai oricum dar daca am fost nascuti din nou nu putem gindi asa caci HARUL ,,ne invata sa -o rupem cu paginatatea si cu poftele lumesti si sa traim cu scumpatate si evlavie ”
Fitii binecuvintat !
Harul și pacea să-ți fie înmulțite, frate Dorin.
Despre faptul că am citat cuvintele fratelui Pavel din Filipeni 3:15.
Nu este niciun fel de mândrie din partea mea în acest fapt. Pur și simplu, cu privire la subiectul pe care îl discutăm, anume „necesitatea ca ucenicii Domnului Isus Hristos să umble în lumină = umblare în neprihănire”, nu am niciun fel de dubiu, atât tu cât și fratele Remus trebuie să veniți la lumină.
Să pui în relație pe Domnul Isus Hristos cu păcatul (!!!) prin exprimări de genul (17.02.2018) „un copil al lui Dumnezeu, chiar dacă a căzut în păcat, el rămâne ÎN HRISTOS” sau (27.02.2018) „de aceea un credincios chiar dacă cade (pardon de exprimarea pe care o citez) în păcat el rămâne în Hristos” arată că atât fratele care a scris, cât și tu, care îl susții, sunteți în întuneric cu privire la acest subiect.
În niciun caz nu sunteți credincioși care înțeleg duhovnicește Scriptura.
Nu are niciun sens ca atunci când propria conștiință te condamnă și citești cuvintele fratelui Ioan despre cum stă treaba cu cel ce păcătuiește, tu să gândești :” a, fratele Ioan vorbește despre viața practică, dar eu sunt în Hristos, mi-a fost atribuită neprihănirea Sa.” !!!
Aceasta e beznă adâncă.
Oare acelor oameni pe care fratele Ioan îi numește „antihriști” și care proveneau din adunarea creștină, nu le fusese și lor atribuită neprihănirea Domnului Isus la momentul pocăinței și primirii în adunarea creștinilor ?
Teoria dezvoltată neglijent de fratele Remus conduce la ideea că și ei erau „în Hristos”(!!!) chiar în momentul în care fratele Ioan avertiza adunarea cu privire la activitatea lor.
Multele cuvinte scrise de fratele Remus și faptul că pare să nu înțeleagă situația descrisă în Corinteni nu trebuie să dezorienteze pe nimeni.
Dânsul a argumentat greșit, cu citate biblice, cu aparente studii pe Scriptură și la momentul când susținea că umblarea în lumină înseamnă mărturisirea păcatelor.
Singura care are de pierdut atunci când cineva recunoaște că a susținut o idee greșită este mândria blestemată. Domnul bun să ne ajute eliberîndu-ne de ea.
Din nefericire există și alternativa de a da mândriei apă la moară și oamenii să nu se oprească din a se îndreptății .
Despre faptul că fratele Lori a șters comentariile fratelui nostru în Adam, Cristi.
Sunt și eu de părere că fratele Lori n-ar fi trebuit să șteargă acele comentarii.
Dar tu, fratele meu, te-ai grăbit să saluți acele cuvinte ca fiind scrise de cineva care „a ieșit din iudaism”(am citat din memorie…) și îți mulțumesc frumos pentru „aprecierea” pe care mi-ai făcut-o.
Însă ai ALES să omiți ceea ce autorul scrisese cu privire la modul în care domnia sa se raporta la Sfânta Scriptură.
Prea repede, frate Dorin, dai mâna cu cei ce vorbesc în modul care convine poziției pe care ai luat-o, fără să ții seama de faptul că aceasta te poate include în categorii în care nu ți-ai dori să fii amintit.
Din acest motiv, cred că e foarte bună și sănătoasă hotărârea ta de a părăsi discuțiile.
Eu voi mai reveni doar o singură dată cu adresare către tine pentru a scrie despre apostolul Petru, pe care l-ai pomenit, despre curățirea păcatelor în timpul umblării în lumină și ca final problema Sabatului în discuțiile despre umblarea în lumină.
Domnul bun să vegheze asupra ta.
Ce gindire fireasca aveti frate .Dumneavoastra cautati o indreptatire prin eforturi personale cea ce Dumnezeu nu aproba .Nici macar faptele lui Avraam care trebuie sa le facem si noi nu puteau duce la indreptatire , spune Pavel ca Avraam nu a fost indreptatit prin fapte si nimeni nu va fi indreptatit prin fapte .Dupa ce Pavel vorbeste despre indreptatire in Rom 3:21 -31 , apoi in cap.4 arata ca indreptatirea vine prin credinta nu prin fapte ,incepe cap 5 aratind roadele indreptatiri iar apoi prin paralela pe care o face intre Hristos si Adam ne arata cum vine indreptatirea peste noi . ,,Prin neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi ” deci noi fara sa fi pacatuit , prin doar faptul ca Adam a pacatuit am devenit pacatosi pt. pacatul lui ni s-a IMPUTAT noua . De ce ? Pentruca toata omenirea era ,, in Adam”. Tot asa ,,prin ascultarea unui singur om cei multi au fost facuti neprihaniti ” Deci noi nu suntem neprihaniti prin ce facem noi ci exact cum neascultarea lui Adam ni s-a ATRIBUIT noua tot asa ascultarea lui Hristos (viata lui neprihanita traita pe pamintul acesta ni se ATRIBUIE noua ) fara sa facem nimic ,doar sa credem . Deacea un credincios chiar daca cade in pacat el RAMINE IN HRISTOS pentruca el chiar daca practic a pacatuit totusi el este imbracat cu neprihanirea lui Hristos care i-a fos ATRIBUITA la convertire pentruca ,,toti cei ce s-au botezat in Hristos s-au imbracat cu Hristos ” .Daca nu facem deosebire intre pozitia noastra in Hristos care se refera la lucrurile primite IN DAR SI PRIN HAR si viata practica crestina vom raminea in incurcatura si confuzie .Ex :
Pavel vorbeste de oameni firesti si totusi ,,in Hristos ” pe cind Ioan ne spune ca daca pacatuim nu putem fi in El .La prima vedere Pavel si Ioan par a se contrazice dar la o cercetare a intregului NT nu numai a epistolei lui Ioan ( caci NT nu este numai epistola lui Ioan ) vedem ca cei doi vorbesc de doua lucruri diferite .Corinteni firesti erau totusi ,,in Hristos ” avind neprihanirea lui Hristos ATRIBUITA prin HAR iar Ioan vorbeste de viata practica care o traim in Hristos (adica in unire cu El )
Harul și pacea să-ți fie înmulțite, frate Dorin.
Despre oameni ce au ales neprihănirea de la un moment al vieții lor, dintre cei ce au trăit prin credință :
Avraam, după episodul de pe muntele Moria.
Manase, fiul lui Ezechia, după ce s-a smerit înaintea Domnului.
Apostolul Pavel, cel puțin de la momentul în care ii scrie fratelui Timotei cuvintele ce ne-au rămas la 2 Timotei 4:6-8 „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
Apostolul Ioan, cel puțin din momentul în care scrie 1 Ioan.
M-am străduit frate să aleg oameni prezentați în Sfânta Scriptură cu cât mai multe amănunte, astfel încât să evit, de e cu putință, acuzația de speculație.
Este evident că ei toți datorează acea alegere de a merge în neprihănire Harului revărsat din jertfa Mântuitorului nostru. Și Harul le-a fost ținut aproape și lor, ca și nouă azi, în caz de derapaj. Dar frații noștri au ales să predea controlul vieților lor în mâna Celui ce ne poate duce și pe noi la desăvârșire.
În altă ordine de idei, când ai scris despre Moise, Aaron, David și Solomon la un loc, m-am gândit că scrii sub imboldul momentului, căci eu în continuare aleg să cred că tu citești în întregime ceea ce scriu. Există diferență și e una mare între cei ce merg prin vedere și cei ce merg, ca și noi, prin credință.
Să intri cu mixerul în Scriptură, doar pentru a etala cunoștințe pe care însă nu le așezi la locul lor, cui folosește ?
Doar te ambalezi singur și apoi te crezi apărătorul dreptei credințe și al surorilor care se roagă pentru copiii dumnealor… Ba, ți-ai făcut și datoria …
Despre „păcatul cu voia întâmplător”. Există iertare, dacă mărturisești păcatul, dar te rog să fii atent căci „întâmplarea” vine tocmai să ne arate ce ALEGERI facem când ne credem la adăpost.
Și căderea necesită pocăință de unde decurge că până la mărturisire avem o problemă cu Domnul, nicidecum nu ne aflăm în Hristos cu păcatul nostru cu tot …
Eu nu pot uita sentimentul copleșitor de vină, când mă plec înaintea Domnului cu conștiința păcatului pe care sigur l-aș fi evitat dacă mă predam cu totul Lui.
De aceea lupta mea cea mai mare este să fac din Domnul nostru prima prioritate a vieții mele. Voia Lui și nu voia mea să se împlinească.
Și dacă aș fi citit sau aș fi văzut pe internet că frații din alte biserici creștine zâmbesc și sunt siguri pe ei atunci când mărturisesc propria lor vină, mi-aș fi pus problema legat de cele afirmate de fratele Remus.
În realitate, ceea ce se întâmplă este exact ce scrie fratele Isaia la 59:1-2 „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un ZID DE DESPĂRȚIRE între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”
Textul fratelui nostru Isaia se adresează clar celor ce merg prin credință, ca și noi, iar el oferă aceeași soluție pe care o cunoaștem deja :
Isaia 59:20: „„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov CARE SE VOR ÎNTOARCE DE LA PĂCATELE LOR, zice Domnul.”
Așa încât ideea că păcătosul poate fi în Domnul Hristos e complet falsă. Fără pocăință nu există iertare.
Revin
Harul şi pacea să-ţi fie înmulţite, frate Dorin.
Mă bucur, frate, că eşti interesat de înţelesul duhovnicesc al Scripturii, căci eu însumi sunt interesat de acesta.
Totuşi ceea ce ai scris lasă să se vadă că dai un înţeles aparte expresiei. Adică, un text care sună confortabil convingerilor pe care le-ai dobândit, nu găseşti că trebuie mustrat, chiar dacă ideile contrazic bunul simţ.
În schimb, dacă apare ceva ce nu e în accord cu viziunea pe care o ai, imediat : “nu e duhovnicesc” sau, altă idee care am văzut că-ţi place, etichetezi greşit ceea ce nu vrei să primeşti, cu teoria lui Titu Maiorescu.
Exemplu : toată expunerea despre umblarea în lumină din 1Ioan 1:7 nu ţi-a smuls niciun cuvânt dezaprobator, câtă vreme ea venea de “acasă” . Probabil ţi s-a părut extrem de “duhovnicesc” ceea ce fratele Remus scria.
Însă fratele pur şi simplu se înşela.
(Şi se înşală şi acum cu privire la “permanenţă”.
Sau pentru tine nu e clar că dânsul nu are explicaţie de ce fratele nostru Ioan a scris că cine păcătuieşte este de la diavolul, ba că cine păcătuieşte nu L-a văzut , nici nu L-a cunoscut pe Domnul nostru drag ? (Şi când am scris “nostru” m-am referit în primul rând la noi trei, tu, fratele Remus şi eu)
Dânsul face afirmaţii şi apoi vorbeşte despre alte texte, care luate doar acelea i-ar da dreptate, dar ce îl contrazice, ignoră ! Momentan aş mai spune eu, căci a dat un semn că se poate îndrepta.)
La fel cum tu te-ai înşelat cu privire la altă expresia : “născut din Dumnezeu” .
Să ştii frate că nu e nimic duhovnicesc în a alege din Scriptură numai textele care-ţi convin şi a aplica tactica struţului cu privire la acelea care nu te avantajează. Autoamăgire se numeşte treaba asta.
Viu este Domnul că nu ţi-aş fi scris despre lucrurile acestea. dacă nu ai fi apăsat atâta pe “înţelesul duhovnicesc”.
Dacă mai privim încă o dată la fraţii evrei din pustie, spune-ţi te rog, la ce-ţi foloseşte ţie să te uiţi la episodul Aaron şi Maria şi să scoţi de acolo numai faptul că Aaron s-a ales cu mustrarea şi apoi a devenit preot.
Vezi şi singur că Tata a făcut diferenţă între fraţi, ştii că El este Dragoste, e întotdeauna drept şi sigur nu e misogin, dar nu te-a durut mâna să scrii că eu caut motive pentru păcat !
Sau la episodul cu viţelul de aur, puteai vedea şi singur că aproape 3000 AU MURIT, dar Aaron şi restul poporului au fost cruţaţi.
Pune-ţi şi tu întrebarea, de ce ? Tata nu e nedrept. Atunci au existat raţiuni pentru aceste diferenţe.
Sau păcatul lui Moise. De ce Tata îl judecă diferit pe el, decât pe Nadab şi Abihu ? Sau decât pe Core, Datan şi Abiram plus familiile lor ?
(Apropo, poţi să vezi în cazurile Nadab şi Abihu plus cei 250 de bărbaţi care se uniseră cu Datan, Abiram şi Core, o umbră a focului despre care se vorbeşte în Evrei ?)
Dacă Tata a judecat diferit în aceste cazuri, există o explicaţie.
Sunt conştient că sunt doar un om şi nu unul bun, de aceea nu ţin la părerea mea că aceşti oameni au păcătuit împinşi de la spate, dar au existat EVIDENT raţiuni clare, neprihănite, pentru care Moise şi Aaron au fost judecaţi diferit faţă de ceilalţi.
Nu poţi susţine un har atotcuprinzător privind doar la Moise şi Aaron, dar neamintind de Maria şi toţi ceilalţi.
Doar când eram copii puteam privi un film, ca apoi să ne fixăm doar pe eroul “pozitiv” , fără să luăm seama la cei ce “mureau”, de regulă, în jurul lui.
Revin cu oameni pomeniţi de Scriptură care dintr-un anume moment al vieţii au rupt-o (minim) cu păcatul cu voia. Nu sunt sigur că azi, dar revin.
Ati pacatuit vreodata ,,cu voia ” in sensul pe care il dati dumneavoastra expresiei ,,pacat cu voia” ? Punctul de vedere a dumneavoastra privitor la ,,pacatul cu voia” este punctul de vedere a Biserici Adventiste sau un punct de vedere personal ? Fiiti linistit in privinta aceasta frate : un copil a lui Dumnezeu chiar daca a cazut in pacat el ,,ramine in Hristos” (1 Cor 3 nu v-am putut vorbii ca unor oameni duhovnicesti ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni FIRESTI ca unor prunci IN HRISTOS ) daca nu ar fi asa NIMENI nu ar putea fi mimtuit .S-au credeti ca Hristos a murit degeaba ?
In discutia pe care ati avut-o cu mine si cu fratele Dorin dumneavoastra nu ati folosit un dialog care sa plece de pe picior de egalitate cu noi cea ce nu este in regula . Ba v-ati considerat parte in Biserica care detine TOT adevarul (cea ce nu poate fi valabil in vremea noastra cind este atita incurcatura si Babilonul este la el acasa ) daca ati fi trait in Biserica Primara pe vremea apostolilor va credeam , ba ati plecat de pe pozitia de APOSTOL (ati spus ,,Dumnezeu VA VA lumina ” ) cea ce doar Pavel ca Apostol a putut zice Filipenilor ,noi ar trebui sa zicem ,,Dumnezeu NE VA LUMINA ” Frate daca permiteti un sfat nu pentru ca sunt eu in masura dar un sfat nu este de prisos niciodata : Putina smerenie nu strica ,,Fiti binecuvintat de Domnul care a facut cerurile si pamintul „
E Sabat sfânt, timp binecuvântat de comuniune şi mai strânsă cu Stăpânul şi Mântuitorul nostru. Osana !
Frate Dorin, reiau răspunsul ce ţi-l datorez pornind nu de unde rămăsesem, ci mai de departe, totodată cerându-ţi iertare pentru întârzierea cu care revin. Există unele circumstanţe acum în viaţa mea care nu avantajează o discuţie pe internet.
Şi discuţia despre păcatul cu voia e aşa de importantă încât nu mă încumet să o mai tratez de la volan şi printre clienţi.
Mai mult, după ce am citit prima dată ultimele tale postări am intenţionat un răspuns aspru. Dar Domnul bun mi-a pus în minte cum s-a purtat El cu mine şi asta m-a blocat, ba încă mă blochează, căci ispita de a scrie cum nu trebuie e mare !
Acum scriu şi mă rog Domnului să scriu după voia Lui, nu după a mea.
Frate, căutând să nu mă mint singur cu Scriptura, eu consider că un creştin care păcătuieşte cu voia este despărţit de Domnul Hristos.
Am mai scris, dar nici tu şi nici fratele Remus nu vreţi să luaţi în seamă :
Fratele Ioan zice : 1Ioan 3:6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
Ba fratele Ioan ne bagă degetul în ochi : 1Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
Ceea ce a scris fratele Ioan este varianta pentru creştinii ce trăiesc prin credinţă.
Cum nici tu şi nici fratele Remus nu aţi reacţionat la aceste cuvinte ale fratelui Ioan, iar fratele Remus continua să susţină “ permanenţa”, am redat cuvintele din Evrei :
Evrei 10: 26,27 Căci dacă păcătuim cu voia , după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar aşteptarea înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Amândoi aţi intervenit, foarte hotărâţi…
Însă aceste cuvinte sunt varianta pentru creştinii care trăiesc prin vedere, fraţii evrei creştini contemporani cu apostolii şi acei creştini dintre neamuri care ajung să trăiască în condiţii similare.
Textele sunt paralele : să vrea Mântuitorul să nimicească un urmaş al Său fiindcă ajunge să păcătuiască cu voia nu este mai puţin grav decât aşteptarea înfricoşată de care se face vorbire în cazul Evreilor.
În niciuna dintre situaţii nu e valabilă rămânerea “PERMANENTĂ” în Hristos.
E o formulare nefericită. Faptul că există un har care permite încă păcătosului să trăiască un timp după păcat, în unele cazuri, nu înseamnă că acela e “în Hristos”.
Creştinii adventişti de ziua a şaptea nu se găsesc într-o situaţie mai bună decât fraţii din alte denominaţiuni, în privinţa păcatului cu voia. Îmi pare rău dacă tu sau altcineva aţi înţeles din cuvintele mele o asemenea idee.
Păzirea Sabatului nu e o umbrelă care apără de păcat, la fel cum nu este nici o garanţie a mântuirii. Garanţia mântuirii o dă rămânerea în Hristos, iar mântuirea este darul care vine prin credinţă, la fel ca pentru toţi ceilalţi.
Dar problema Sabatului este o problemă legată de păcat şi neprihănire, atât pentru unii cât şi pentru ceilalţi. Voi reveni asupra aspectului la sfârşitul comentariului meu.
Iarăşi, împotriva ideii de permanenţă a rămânerii în Domnul în condiţiile păcatului cu voia aduc alt text din 1Ioan :
1Ioan 2:18 şi 19p.p. Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină antichrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti : prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. EI AU IEŞIT DIN MIJLOCUL NOSTRU , dar nu erau dintre ai noştri […]
Dacă împotrivitorii Domnului Isus Hristos au ieşit din mijlocul bisericii creştine, atunci ei făceau parte dintre cei ce au fost la un moment dat sfinţiţi, îndreptăţiţi ş.a.m.d.
Dar e evident că un antihrist nu … rămâne în Hristos, nu ?
Revin.
Harul şi pacea să-ţi fie înmulţite frate Dorin.
Ai dat drumul la gură, frate, dar mă bucur dacă măcar consideri că te-ai răcorit. Şi mă bucur deasemenea că nu ai încheiat cu “adventişti sectanţi şi spălaţi pe creier”.
Când am văzut exprimarea cu “voi adventiştii” mă gândeam că acolo te vei opri…
Frate Dorin, să pui toată lumea în cazan şi să amesteci cu polonicul nu e o atitudine care să avantajeze dialogul pe teme biblice. Eu cred despre tine şi despre fratele Remus că sunteţi complet diferiţi faţă de mulţi alţi fraţi pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Dacă procedam altfel, nu trebuia să mai vorbesc cu nimeni.
Oricum, să ştii că mă rog cu stăruinţă atăt pentru tine cât şi pentru fratele Remus. Domnul bun, care ascultă rugăciunea, va proceda după voia Sa în ceea ce ne priveşte pe toţi participanţii la dialog.
Pauza mare mare în care nu am comunicat se datorează unei probleme de sănătate a soţiei mele, problemă care, culmea, îmi permite în dimineaţa asta să scriu.
Acum, să lămuresc unele aspecte.
Din câte îmi dau seama, tu fratele meu, doar din spirit de contradicţie, pui un nume acţiunilor mele şi apoi mă cerţi ca şi cum eu aş fi făcut ceea ce spui.
Zici că eu caut motive pentru păcat ? Omul lui Dumnezeu, uită-te la Tata, nu la mine.
Tata îl pune pe Aaron între cei ce au rămas în viaţă în urma episodului cu viţelul de aur, asta în timp ce porunceşte uciderea a aproape trei mii de oameni ce au păcătuit cu voia, fiind evident iniţiatorii acţiunii şi liberi de orice fel de constrângere.
Eu ştiu că Tata nu e nedrept, ca şi tine. Am căutat cu rugăciune o explicaţie şi am scris-o şi mai sus. De ce îmi aduci mustrare ?
De unde scoţi tu că eu încurajez păcatul, scornind motive ? Mai bine gândeşte-te dacă, după teoria ta, nu cumva Tata a încurajat păcatul revărsându-şi harul asupra lui Aaron şi a restului poporului. Ba, după acelaşi model de gândire, poţi spune că Tata e un judecător nedrept, de vreme ce a pedepsit imediat şi fără niciun har aproape trei mii, iar pe restul i-a tratat diferit !
Pentru Numele lui Dumnezeu, frate, încetează să te copilăreşti, aruncând cuvinte !
Domnul a judecat după dreptatea Sa, la fel ca în grădina Eden.
Ai acolo trei păcătoşi cu voia : Diavolul, reprezentat prin şarpe, Eva şi Adam. Toţi trei sunt judecaţi, dar există diferenţe . Şarpele e sortit morţii, îi va fi zdrobit capul, dar cu Eva şi Adam situaţia stă diferit. Ba chiar între ei doi există diferenţe şi fratele Pavel le aminteşte, de exemplu la 1Timotei 2:14. Dar nu insist, discutăm problema păcatului cu voia.
Toate acestea se întâmplă datorită unei realităţi descoperite într-un verset care e mult pomenit şi la tine în biserică şi pe care l-am scris şi mai sus : Evrei 4:12.
Tata judecă simţirile şi gândurile inimii !
Mai există un text care, poate, trebuie lămurit cu privire la episodul viţelul de aur.
Fratele Moise scrie în Deuteronom 9: 20 :
“Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron , aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el.”
Există oameni care gândesc că fratele Moise era mai “bun” decât Tata Însuşi.
În realitate este o repetare a episodului cu Sodoma şi Gomora, când Domnul a oferit ocazia lui Avraam să mijlocească pentru ai săi.
Moise, şi el mijloceşte. Şi mijlocirea lui Moise a fost pentru întreg poporul rămas în tabără, inclusiv pentru Aaron, aşa cum citim în Exod. Nu găsim în Scriptură că Moise a vrut să salveze de consecinţe doar pe unii din popor, iar pentru cei aproape trei mii nu a mijlocit.
Moise a mijlocit, dar aproape trei mii de oameni au pierit sub săbiile leviţilor. Roagă-te şi gândeşte singur, oare de ce ? Şi răspunde-ţi ţie însuţi.
Despre Aaron, Maria şi misoginism.
Frate, nu eu am lovit cu lepră pe Maria în timp ce Aaron a fost cruţat. Eu am descris ceea ce Tatăl nostru a făcut.
E Domnul misogin sau judecă simţirile şi gândurile inimii ?
Ba mai mult, poporul Israel ţine câte treizeci de zile doliu după Aaron, treizeci după Moise, dar după Maria … tăcere. Erau misogini acei evrei ?
Revin.
Ştiu că te-ai retras din discuţii frate, dar scriu pentru că poţi proceda ca fratele Remus, care după ce şi-a anunţat retragerea din dialog, a intervenit să mă lămurească că dânsul purta în minte acele lucruri pe care nu le amintise in teoria pe care o dezvolta …
Voi ignora orice alt comentariu până voi încheia ceea ce am de scris.
Frate Eugen, eu sunt profund dezamagit de explicatiile pe care le dai pacatelor acestor oameni a Lui Dumnezeu. Tu gasesti motive pentru pacat? Cu alte cuvinte daca gasesc motiv pentru pacatele mele cum ca as fi fost impins de la spate sa le fac Dumnezeu ma iarta? Cand ai citit ultima data Iacob 1:14,15 frate drag? NIMENI nu face pacat impins de la spate! Si asta o spune Biblia nu eu.
Apoi vis-a-vis de Maria. Daca as arata rationamentul tau unei persoane care nu te cunoaste ar spune ca esti misogin. Eu sunt incredintat ca nu esti, dar rationamentul tau e depasat rau. Tu judeci o femeie ce a trait acum cateva milenii prin prizma propriei tale experiente cu femeile timpurilor noastre. Stii ce e ala biais de interpretare? Asta ai facut tu concluzionand ca totul a pornit din inima Mariei. Si indiferent ca a pornit totul de la Maria sau nu, nimeni nu l-a fortat pe Aaron sa intre in schema cu ea. Nu uita ce i-a raspuns Adam Lui Dumnezeu: „femeia mi-a dat din pom si am mancat”. I-a acceptat Dumnezeu lui Adam motivul? Nici vorba, a fost si el pedepsit. Am impresia ca si tu esti un mic Adam punand vina pe Maria. Imi aduc aminte si de femeia prinsa in preacurvie, imediat barbatii evrei au adus-o Domnului Isus si stateau cu pietrele in mana gata gata sa o pedepseasca. Dar au uita sa il aduca si pe el, ca femeia nu preacurveste singura, era unul acolo, o fi fugit mai repede si nu l-au prins, nu stiu.
Apoi spui ca Aaron ar fi slab. Se poate, dar stiu ca a stat in fata lui faraon si i-a vorbit ceea ce Dumnezeu i-a poruncit sa vorbeasca. Asta numai slabiciune nu e, a dat dovata de mult curaj sa stea in fata imparatului acestei lumi. Ca apoi a devenit slab acceptand vitelul asta e alta problema, eu cred ca nu avea inca credinta foarte puternica desi Dumnezeu ii trecuse prin multe semne si minuni. Dar asta se poate intampla cu oricine inclusiv cu noi.
Am mai scris, Dumnezeu daca ar judeca dupa dreptate ar trebui sa ne omoare pe toti, dar harul Domnului e atat de mare incat „nu oboseste iertand”, slavit sa-i fie Numele! Asta nu inseamna ca putem avea o viata de pacat si sa speram ca la judecata vom fi iertati. La sfarsit ajungi la concluzia fratelui Remus si a fratelui Lori (citeste articolul https://www.loribalogh.ro/2015/04/evrei-6-4-6-pacatul-de-neiertat/) atunci cand spui, citez, ” moartea seceră necruțătoare viețile celor ce practică păcatul cu voia în pustie, în prezența vizibilă a Dumnezeului nostru.”.
Sa nu uitam ca exista o pilda importanta a iertari. Pilda fiului ratacitor. Acel barbat era fiu in casa tatalui sau si nu sluga. Si noi stim ca suntem fii si fiice dupa ce am fost adoptati de Dumnezeu. Deci dupa ce am cunoscut adevarul. Si totusi Domnul Isus arata clar ca oricine isi vine in simtire si regreta viata de pacat este acceptat de Dumnezeu cu bratele deschise.
Daca combin toate aceste texte Evrei 6:4-6, Evrei 10:26-27, Evrei 10:38-39, 2 Petru 2:20-21, 1 Ioan 5:16-17, vedem ca o viata de impietrire a inimii dupa ce am cunoscut Adevarul ne duce la moarte sigura. Pacatul cu voia de care se vorbeste in Evrei 10:26 eu cred ca e renuntarea voluntara la credinta in Domnul Isus ca Mantuitor si Rege! Si cred asta prin prisma versetelor 29, 38 si 39.
Frate drag, nu apartenenta la un cult crestin ne mantuieste ci o umblare prin credinta si prin puterea Duhului Sfant. Sa nu uitam ca doar fecioarele cu candela plina au intrat in odaia de nunta, restul au ramas pe dinafara. Se poate sa pacatuim cu voia accidental si nu ca un mod de viata si Dumnezeu sa ne ierte? Da, daca acel pacat e o neleguire ce poate fii iertata. Exemplul imparatului David ne arata sa credem asta. El a fost pedepsit aici in aceasta viata pentru dublul pacat dar a fost iertat iar din samanta lui a venit Mesia. Biblia ne spune ca Dumnezeu pedepseste in aceasta viata pe cei ce-i iubeste ca sa nu fie osanditi odata cu lumea (1 Corinteti 11:32). Am fost si eu pedepsit destul pentru pacatele mele si sincer ma bucura pentru ca am nadejdea ca Dumnezeu ma iubeste si ma vrea cu El in eternitate.
Nu motivez prezenta vreunui pacat cu voia in viata mea, departe de mine acest gand. Dar vad in biserica tineri ce au crescut acolo dar au plecat in lume, parintii lor se roaga fierbinte inclusiv la serile de rugaciune si unii din ei au revenit. Ce sa le spunem, ca nu mai e nici o speranta pentru ei, ca trebuie sa isi astepte cu infricosare judecata si vapaia unui foc care ii va mistui? Nicidecum.
Dumnezeu sa fie binecuvantat pentru harul Sau mare!
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Frate Eugen chiar credeti ca aderarea la o anumita confesiune crestina ne face mai aproape de Domnul sau chiar credeti ca vre-o confesiune detine numai adevarul fara sa aiba si greseli de doctrina ? Ma faceti sa zimbesc .
Am revenit.
Aseară n-am mai scris textul biblic la final căci ocup mult spațiu cu el, de aceea remarc doar din versetul 27 (Exod 32:27) cuvintele lui Moise care ne lămuresc a cui judecată s-a produs când aproape trei mii de oameni au murit :
„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel”
Deci judecata aparținea Domnului, nu a fost ideea lui Moise.
Să studiem acum problema lui Aaron cu sora sa, Maria. Relatarea apare la capitolul 12 din cartea Numeri.
Știm doar o fracție din cele discutate de cei doi frați. Dar să privim reacția Tatălui din ceruri.
Sunt chemați toți trei frații înaintea Lui.
Moise află ce s-a întâmplat, iar Aaron și Maria sunt mustrați aspru.
Însă doar Maria se alege cu lepra. Cunoscând din experiență cum se manifestă unele femei, chiar surori creștine și judecata amănunțită pe care Tata o poate face, citind direct în inimile oamenilor, discernem că Maria a fost la originea declanșării problemei.
Fratele Aaron dă dovadă repetat că are un caracter slab când e vorba să stea la principii. Iar această problemă a lui se exacerbează printre urmașii pe care îi are.
Marele preot Eli e slab cu proprii copii și-și atrage blestemul, care atunci când lovește, ucide toată preoțimea din Nob. Dar toate aceste rele își au originea în fratele nostru Aaron.
În fine, evenimentul care ți-a aprins imaginația, frate Dorin.
Păcatul lui Moise.
Tata îl descrie și îl și judecă astfel : „Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.”
(Numeri 20:12)
De ce nu moare Moise atunci, pe loc ? Sau de ce nu este „degradat” pe loc din poziția lui de om special al lui Dumnezeu ?
Pentru că Tata judecă așa cum numai Dumnezeu poate judeca oamenii, am scris mai sus.
În tot Deuteronom-ul apare refrenul rostit de Moise : „Din cauza voastră” spune el israeliților.
Din nou ne găsim în fața unui om „împins” la păcat.
Și judecata lui Tata nu e părtinitoare.
De partea cealaltă privește frate Dorin, cum moartea seceră necruțătoare viețile celor ce practică păcatul cu voia în pustie, în prezența vizibilă a Dumnezeului nostru.
Revin.
Pacea Domnului Isus în inima ta frate Eugen. Nu m-am supărat pe tine, nu știu de unde ai tras concluzia asta. Aştept continuarea rationamentului tău dar intre timp am și eu de spus câte ceva la ceea ce e scris pentru nu mi se pare prea biblic raționamentul tău. Spui că Aaron s-a lepădat de Domnul în fața mulțimii ce îi stătea împotrivă. Cu alte cuvinte când vor veni unii să ne ceară să ne lepădăm de Cristos (căci asta se va cere nu să ne lepădăm de Sabat cum spuneți voi adventiștii, cel puțin în Biblia mea așa scrie) putem să o facem ca să ne salvăm pielea. Iar când Domnul se va lepăda de noi în fața Tatălui putem să obiectăm și să spunem că există un precedent și că am avut voie să facem asta? Ți se pare biblic să îl aperi astfel pe Aaron când au fost atâția creștini de-alungul secolelor care au preferat să moară decât să se lepede de Regele nostru? Mie unuia nu așa că te rog frumos în Numele Domnului să vii cu altă explicație, duhovnicească de data asta.
O zi binecuvântată tuturor
Harul și pacea să-ți fie înmulțite, frate Dorin.
Nu mai găsesc timpul necesar pentru a scrie în liniște, de acasă, așa încât îți scriu tot din mașină.
Te superi zadarnic, frate. Textul biblic spune așa :
Filipeni 3:15: „Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu VĂ VA lumina şi în această privinţă.”
După cum se poate observa, el nu este o invitație la îngăduință ecumenică.
Iar eu sunt convins, e adevărat, că sunt în biserica care are adevărul întreg.
Discuțiile cu tine și alți frați, aici, în cadrul oferit de fratele Lori, m-au întărit în convingerea mea. Am avut ocazia să verific justețea argumentelor folosite împotriva învățăturii advente și pot spune că sunt liniștit în privința lor.
În același timp am verificat pe propria-mi piele că omenescul nu are niciun amestec în lucrarea Domnului.
Am văzut că valoarea raționamentului sau a argumentelor biblice nu este la mare căutare. Doar când m-am rugat serios pentru frații parteneri de discuție am văzut vreo urmă de speranță că putem ajunge la un numitor comun.
Dar să mă întorc spre problema păcatului cu voia.
Exod 32:1: „Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
Cred frate că ți s-a întâmplat vreodată, poate în timpul școlii, să fi înconjurat din senin de un grup de semeni ai noștri, fiecare chitit pe tine. Nu e deloc plăcut, iar fratele Aaron a avut cel puțin 3000 de astfel de oameni în jurul său.
Mă întreb sincer cum aș fi reacționat în locul lui. Dar tu, frate Dorin, cum crezi că ai fi vorbit în locul lui ? Dar tu, cititorule ?
Cert este că învățăm alături de fratele Aaron că măsura credinței personale o dăm în situațiile de criză.
Aaron le-a împlinit cererea. Laș ? Sigur. Păcătos ? Și asta e sigur, dar e unul împins de la spate. Iar asta contează în judecata Dumnezeului nostru.
Ev. 4:12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”
Odată vițelul turnat, poporul îl declară ca fiind Dumnezeul care i-a scos din Egipt și fratele nostru Aaron încearcă să dreagă busuiocul.
El se găsea între două realități imposibil de împăcat. Pe de o parte chipul cioplit, pe de alta Sinaiul de unde răsunase porunca a 2a și unde Moise se urcase. Și atunci, fiind la înghesuială și cum înțelesese că jertfa te scapă de păcat și proclamă sărbătoare în cinstea Domnului.
Ex. 32:4-6: „El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.”
Normal că Moise e super supărat pe el. Se aștepta ca fratele lui să stea la spărtură. Și reproșurile sunt aspre. Totuși, deși Moise pune greul vinei pe Aaron, judecata Tatălui lovește necruțător, însă nu pe … Aaron. Dacă Tata l-ar fi considerat vinovat în primul rând pe Aaron, el ar fi pierit primul între cei trei mii uciși atunci.
Căci păcatul cu voia în prezența vizibilă a Domnului nu e tratat cu har.
Revin.
Paranteză : ce postez acum am început a scrie la ora 19 ….
Frate Eugen, pace ție și familiei tale. Mi-ar fi plăcut să văd scris că o să îmi răspunzi cum ai înțeles tu aceste lucruri nu să dai impresia că tu deți adevărul și noi ceilalți umblăm în întuneric. Am vrut să spun de mult că realizez că ai impresia că orice ființă umană care studiază Biblia cu rugăciune și post musai să devină adventist dacă Dumnezeu răspunde rugăciunii acelei persoane. Eu nu sunt de această părere. E multă înșelare în lume. Oricine se ține de dogme nu se ține de Cristos. Eu unul aleg să mă țin de Domnul nostru și doar de El. Accept să îmi răspunzi ca să văd cum înțelegi lucrurile. Dar atât deoarece îmi spuneai cândva să nu mă las influențat de părerile altora. Rămân la ce este scris.
O zi binecuvântată tuturor.
Harul şi pacea să vă fie înmulţite, fraţii mei Remus şi Dorin.
Am aşteptat cu răbdare studiul dumneavoastră frate Remus şi din ceea ce aşteptam văd că ceea ce a scris fratele Dorin e “studiul” dumneavoastră.
Cum doriţi.
Frate Dorin, năvalnic ca apele, îţi voi răspunde pas cu pas la ceea ce ai întrebat, numai lasă-mă să pot scrie pe laptop tot ceea ce găndesc prin HARUL Domnului, asupra subiectului şi nu de pe telefon.
Până atunci, frate, să ştii că eu mă rog consecvent, atât pentru tine, cât şi pentru fratele Remus şi sunt sigur că Dumnezeu vă va lumina şi în privinţele în care sunteţi de altă părere.
Lăudat să fie Domnul Isus Hristos !
Am vrut să spun că Dumnezeu judecă prin har nu prin dreptate; dacă ar fi după dreptate ar fi vai de noi! Nici Iov nu ar scăpa!
Psalmi, 25:8 – Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
Psalmi, 25:9 – El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
Frate Dorin este foarte important sa ne vedem de viata de evlavie dar in acelasi timp trebuie sa stim ca exista un pericol si anume ,pacatul care nu se iarta .Pavel zice ca daca nu raminem in bunatatea lui Dumnezeu vom patii ca si evreii ,vom fi taiati si noi din maslin . Dar aveti dreptate ca daca ne traim viata in evlavie nu avem cum sa ajungem la pacatul care duce la moarte .
Aaron a făcut un vițel de aur și când a fost pus în fața faptului împlinit a dat vina pe ceilalți, normal, putea face altfel? În plus Aaron și Maria s-au răzvrătit împotriva autorității lui Moise; mă întreb de ce totuși Dumnezeu nu numai că l-a iertat pe Aaron dar l-a făcut preot! !! Conform cu Evrei nu ar mai fi avut dreptul la Împărăție! Mă întreb dacă Moise, Aaron, David, Solomon și mulți alții vor fi în Împărăție! Dacă nu vor fi ei întreb și eu ca apostolii, cine poate să fie mântuit? Tare mă tem frate Eugen că tu judeci lucrurile firesc dar avem un Dumnezeu care judecă după dreptate, duhovnicesc; apropo, pe apostolul Petru îl vezi în Împărăție? După ce a cunoscut Adevărul că Domnul Isus e Mesia, s-a lepădat de El!
Haideți fraților să ne vedem de viața de evlavie și să nu mai umblăm cu lupa prin Cuvânt. Cu pacea în suflet vă doresc să aveți parte de toate binecuvântările Domnului și să umblăm împreună în lucrurile cu care ne sincronizăm!
Harul și pacea să vă fie înmulțite, frate Remus.
Foarte bine că vă gândiți la fratele Moise. Vă rog frumos, analizați pentru orice cititor situația lui.
Ce păcat a săvârșit, cum seamănă păcatul lui cu păcatele celorlalți oameni care au pierit în pustie și ce diferențe există, dar mai ales urmăriți judecata aplicată de Tata în pustie în fiecare caz. Verificați dacă Tatăl nostru este un aplicant orb al unor reguli sau El judecă prin Duhul Său toate aspectele înainte de a lua hotărârea cea mai bună. A fost Tata nedrept cu călcătorul de Sabat, de exemplu, de nu-l pomenesc Evangheliile pe muntele schimbării la față decât pe Moise dintre cei de-atunci, sau e vorba de altceva ?
Aștept cu răbdare studiul dumneavoastră și vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos.
Am revenit în primul rând pentru scuze. Citesc ceea ce am scris pe telefon și propriile greșeli de exprimare mă supără la fel ca atunci când le descopăr la alții.
Îmi cer iertare cititorilor și dumneavoastră frate Remus în special.
Vădit lucru, taximetria nu oferă mari avantaje discuțiilor despre cele sfinte. Bașca că am nevoie de ore uneori pentru a asambla un raționament.
Mă întorc la frații evrei cărora le-a fost adresată epistola.
Putem spune despre ei că știau lucruri importante despre apostolii Domnului, cel puțin despre fratele Pavel, căci stă scris : „Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel” (Fapte 19:11)
Și iată-i pe frații creștini dintre evrei aflându-se în aceeași situație precum Anania și Safira.
Aveau cunoștință, aveau dovezile.
Apostolul numai lor, evreilor, le vorbește la acel moment cu cuvintele : ” Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei …”
Părăsirea adunării de către frații evrei nu însemna plecarea lor la păcatele comune, nici faptul că deveneau atei, ci se întorceau în sinagogile din care plecaseră.
Asta însemna negarea Domnului Isus Hristos. Evreii și astăzi asteaptă pe Mesia.
Și fratele le scrie un lucru foarte bine înțeles de ei. Păcatul cu voia când ai cunoștințe și ai și dovezile e fără scuză.
Revin.
Frate Eugen ,va las sa terminati ce doriti sa spuneti despre destinatari cartii Evrei ,va raspund la ce ati scris pina sa vorbiti despre cei din cartea Evrei .
Dumneavoastra spuneti ca eu consider ca in caz de pacat cu voia chiar si cei sfintiti si desavirsiti in Hristos sunt pierduti .Raspunsul meu este ca nu stiu daca sunt pierduti sau nu Dumnezeu stie .Eu nu mi-as lepada copii oricit ar fi de rai deacea nu stiu daca Dumnezeu o face .Cea ce stiu este ca in Evrei 10 pentru cei ce pacatuiesc cu voia Pavel arata ca va fi o judecata aspra ,,Domnul va judeca pe poporul Sau ,GROZAV lucru este sa cazi in mina Dumnezeului Celui Viu ” Daca aceasta grozavie inseamna pierderea insasi a mintuiri sau este alceva nu stiu .In 1 Cor .3 este descrisa judecata Biserici si Pavel vorbrste de doua sau poate trei de categorii de crestini :
– crestinii care sunt si mintuiti si au si rasplata
– crestini care sunt mintuiti dar isi pierd rasplata si trec si prin foc
– crestini care sunt nimiciti (,,daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu pe acela il va nimici Dumnezeu)
As spune citeva lucruri :
– vedem ca este o deosebire intre rasplata si mintuire
– cei nimiciti PAR as pierde insasi mintuirea dar este posibil sa intre totusi in categoria celor mintuiti prin foc dar fara rasplata
Frate nu teama ma facut sa subscriu definitiei pe care am dat-o ci am ajuns la aceasta convingere in urma unui studiu cu fratii baptisti de cam 1 an pe cartea Numeri si Evrei . As mentiona ca fratii Baptisti cred in ,,odata mintuit pentru todeauna mintuit” nu Penticostali . In urma studiului majoritatea (din grupul cu care s-a studiat) au ajuns la concluzia ca mintuirea se poate pierde tocmai pe baza textului din Evrei 6 si 10 ,o parte am ramas la concluzia ca poate se pierde mintuirea sau poate numai rasplata iar un frate avea tendinta sa creada ca epistola ar fi necanonica din pricina textelor din cap.6 si 10.
Eu nu stiu greaca dar pot spune ca nu termenii grecesti sunt neaparat definitorii in interpretarea unui text ci contextul .Manuscrisele care exista in prezent cele mai vechi sunt din sec.4 deci nu avem originalele .Daca ar exista originalele intradevar termenii grecesti ar fi definitorii.Eu merg pe urmatorul rationament :
– a fura ,a mintii ,a …… SE IARTA daca rezolvi problema pacatului chiar daca toate aceste vin din vointa omului. ,,singele lui Hristos ne curateste de ORICE pacat
– pacatul cu voia din Evrei si Numeri NU SE IARTA , nu este jertfa pentru el ci ,,doar ….focul care va mistui pe cei razvratiti” iar in Numeri se zice ca cel ce pacatuieste fara voie SA ADUCA JERTFA DE ISPASIRE dar cel ce pacatuia cu voia SA FIE NIMICIT
Sigur in sensul normal al expresiei pe care il da limba romana a pacatui cu voia inseamna a face un lucru care vine din vointa ta dar in sensul din Evrei 10 si Num.15 contextul ne duce la un alt sens
Eu inteleg ce vreti sa spuneti prin judecata lui Dumnezeu in cazul in care umblam prin vedere dar totusi ma gindesc la Moise care a vazut atitea dar totusi a pacatuit
Harul și pacea să vă fie înmulțite, frate Remus.
Frate, apreciez că am făcut un pas înainte.
Deci dumneavoastră considerați că în caz de păcat cu voia chiar frații care au fost sfințiți și făcuți desăvârșiți prin credința în Domnul Isus Hristos sunt pierduți.
E un pas înainte pe calea spre Adevăr.
În privința definiției „păcat făcut cu voia”.
Teama v-a determinat să subscrieți unei definiții liniștitoare.
Păcat cu voia înseamnă chiar păcat făcut cu intenție, din proprie inițiativă sau dinadins.
Dacă puteți dovedi că termenii grecești folosiți înseamnă alt ceva decât a tradus fratele Cornilescu, am să bat în retragere.
Dar până atunci, nu !
La Numeri 15 e frumoasă explicația oferită, vă apreciez sincer, doar concluzia cu păcatul facut cu voia e trasă de păr de versetele 32-36 !
Am realizat în cele din urmă unde vă e durerea. Dumneavoastră nu faceți diferența între judecata lui Dumnezeu atunci când omul trăiește prin vedere și judecata lui Dumnezeu atunci când omul trăiește prin credință.
Din cauza aceasta ați formulat raționamentul cu păcatul făcut cu voință, dar care nu e păcat făcut cu voia !!!
Mă abțin să-l cataloghez.
Poporul evreu în pustie, nu mergeau prin credință, mergeau prin vedere.
Umbră ziua, lumină noaptea, norul se ridică, înseamnă că plecăm, norul stă pe cort înseamnă că rămânem pe loc.
Aici nu era vorba de credință.
În atare condiții păcatul se pedepsește cu moartea.
După episodul acesta, Sabatul a fost călcat secole de-a rândul, fără ca pedeapsa cu moartea să mai fie aplicată, doar pentru că israeliții au rămas să trăiască prin credință.
Urmăriți în Noul Testament situația paralelă cu Anania și Safira.
Fratele Petru, mișcat de Duhul care era în el, spune direct : „N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (Fapte 5:4 u.p.)
Acum vă rog să gândiți : de la Anania și Safira nu s-a mai întâmplat ca unii creștini să mintă ? De ce n-au murit asemeni celor doi ?
Credința e răspunsul.
Anania și soția au mers să mintă pe un Petru ce tocmai rostise : „În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă !” , iar cuvintele lui au fost însoțite de puterea vindecătoare a Domnului.
Minciuna nu e mai vinovată decât curvia de care s-a făcut vinovat fratele din Corint, diferența pedepsei aplicate vine din faptul că în Corint frații trăiau prin credință, la fel ca noi astăzi.
Acum, legat de epistola adresată Evreilor.
Toate bisericile creștine amintite în Faptele Apostolilor au frați evrei în ele.
Nu mai vorbesc de prezența fraților creștini dintre neamuri care înainte de a deveni creștini frecventaseră sinagoga iudaică din postura de „tematori de Dumnezeu”.
Dar frații evrei aveau în mod deosebit cunoștințele necesare pentru a înțelege cuvintele referitoare la Lege, Legământ, preoție ș.a.m.d.
Cum toate epistolele sunt scrise înainte de anul distrugerii Templului, cu puțin efort al imaginației ne putem imagina situația acelor frați evrei.
Rude, prieteni, cunoștințe în marea majoritate aveau dintre evreii necreștinați.
Înainte de botezul creștin ei toți mergeau la Ierusalim la sărbătorile importante.
Legăturile de familie erau foarte puternice.
Totodată informațiile pe care aceștia le aveau despre Domnul, lucrarea Lui minunată și despre apostolii Lui erau de prima mâna.
Revin
Pace de la Tatal nostru si de la Domnul Isus frate Eugen.
In tot acest rationament ai uitat frate ca Moise a pacatuit cu voia dupa ce a cunoscut deplin Adevarul si totusi a fost deja inviat. Cum intelegi 1 Corinteni 11:32 integrat in tot acest rationament ca suntem nevoiti sa traim fara pacat asa cum a trait Domnul Isus. Acolo in 1 Corinteni e vorba de faptul ca exista credinciosi care nu traiesc fara pacat de aceea sunt pedepsiti de Dumnezeu aici pe pamant.
Poti sa imi dai cateva exemple bilbice de oameni ce au ajuns fara pacat dupa ce au cunoscut pe deplin Adevarul?
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Am revenit.
Mare lucru la 1 Corinteni 5:5 nu e cazul să mai adaug. Doar pentru frații sinceri care gândesc că țin la Cuvântul Domnului și-și zic ” dacă Pavel n-a scris de pocăință, ce tot zice adventistul ăsta ?” scriu următoarele :
Întotdeauna la studiul Scripturii cu rugăciune, Duhul Sfânt ne călăuzește. Niciodată călăuzirea Domnului nu ne văduvește de logică sau de bun simț în aprecierile pe care le facem cu ajutorul Lui.
De aceea spun : să gândim asupra textului biblic. Dacă nicăieri în Scriptură un creștin în Hristos nu este dat pe mâna Satanei pentru distrugerea cărnii, atunci nu avem niciun motiv să credem că fratele păcătos din Corint având păcatul asupra lui se găsea în starea de om mântuit permanent.
Creștinul în Hristos, după spusa Duhului Sfânt prin pana fratelui Ioan, trăiește precum a trăit Domnul Isus. Fără păcat.
Mă opresc aici, am de dat un răspuns fratelui Remus.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.
Am să continui ceea ce începusem să scriu înainte de intervenţia târzie a fratelui Remus, după aceea mă voi întoarce la cele scrise de dumnealui.
Mă reîntorc la 1Corinteni şi merg la un verset care pare, repet PARE, să încurajeze pe cei ce gândesc “odata mântuit, pentru totdeauna mântuit”.
În capitolul 5 al epistolei se discută situaţia tristă a unui frate păcătos, faţă de care mulţi din adunarea creştină din Corint aveau o atitudine ciudată, de acceptare.
Spune fratele Pavel : “Şi voi v-aţi fălit ! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, ….” (versetul 2)
Atutudinea este una care se încadrează foarte bine spusele fratelui Iuda : “… oameni neevlavioşi care SCHIMBĂ ÎN DESFRÂNARE HARUL DUMNEZEULUI NOSTRU …” (Iuda versetul 4 – am citat trunchiat , rog fraţii să nu-şi imagineze că nu cunosc, nu înţeleg, etc . Epistola lui Iuda, am izolat doar ideea)
Paranteză
Din nefericire mi s-a întâmplat să asist la o adunare administrativă unde cineva a fost disciplinat, dar a apărut şi ideea “Lasă frate, că n-a furat, n-a dat în cap, n-a stricat casa nimănui …”
Mă rog, fiecare generaţie trece prin aceleaşi tipuri de încercări ca şi precedentele…
Închid paranteza.
Dar fratele Pavel scrie la un moment dat următoarele cuvinte :
1Corinteni 5:5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei , pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus Hristos
Există fraţi (nu mă refer la fratele Remus, să fie clar asta !) care consideră că finalul versetului îi îndreptăţeşte să gândească că, uite creştinul poate păcătui şi totuşi va fi mântuit.
Totuşi dacă citeşti epistola mai departe, găseşti cuvintele pe care le-am citat mai sus : “ Nu vă înşelaţi în privinţă aceasta : nici curvarii … nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”1Corinteni 6:10-11.
Cum se împacă “duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus Hristos” cu afirmaţia clară “curvarii … nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” ?
Foarte simplu : POCĂINŢĂ !
Deşi ea nu este scrisă acolo, în 1Corinteni, vederea generală asupra subiectului arată că aceasta este SINGURA SOLUŢIE pentru păcat.
Revin.
Sa va raspund la intrebarea daca ma consider in legatura cu Domnul cind fac un pacat nu va raspund pentruca o gasesc ne la locul ei .
Eu ce sa mai spun de pacatul cu voia ,nu vreau sa mai intind subiectul ca este prea lung dar spun atit : expresia nu se refera la un anumit pacat anume facut cu buna stiinta ci la starea de impietrire in care ajunge un om sau un credincios printr-o traire pentru o peroioada de timp in pacat in mod sistematic ajungind la caderea din credinta (vezi.si Evrei cap.6)
De ex : daca furi o faci cu voia ,cu buna stiinta dar totusi Domnul zicea ca cine fura sa dea de 4 ori inapoi si sa aduca jertfa de ispasire dar cind se foloseste expresia ,,pacat cu voia ” in Num.15 si Evrei 10 pentru acest pacat nu mai este jertfa deci concluzia ar fi ca expresia ,,pacat cu voia ” din Evrei 10 nu se refera la un anumit pacat (a fura ,a mintii ,a insela etc.) chiar daca sunt cu buna stiinta si venite din vointa noastra ci se refera la starea de impietrire la care se ajune si pentru care nu este iertare .
Harul şi pacea să vă fie înmulţite , frate Remus.
Vă rog să încheiaţi ceea ce aveţi de spus, frate , eu vă respect dreptul de a vă încheia raţionamentul.
Şi, vă rog frumos, nu uitaţi să menţionaţi un fapt : dumneavoastră când comiteţi un păcat cu voia, să zicem că priviţi o imagine indecentă sau vorbiţi cuiva nepotrivit, consideraţi că sunteţi în legătură cu Domnul Hristos ?
Vă promit că nu voi mai interveni până nu menţionaţi că aţi încheiat ce aveţi de spus în legătură cu păcatele cu voia şi relaţia lor cu creştinismul nostru.
Mă bazez pe buna dumneavoastră credinţă în privinţa promisiunii pe care v-o fac.
Proverbe, 24:16 – Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
Referitor la pacatul ce nu se iarta as spune fratilor urmatoarele cu ingaduinta fratelui Balogh .
– pericolul acestui pacat exista in realitate
– el vizeaza si pe cei mintuiti nu numai pe cei nemintuiti cum spun unii
– el aduce o mare grozavie in viata celui ce il savirseste ,,grozav lucru este sa cazi in mina Dumnezeului Celui Viu (Evrei 10) (nu stiu daca aceasta grozavie se refera la pierderea insasi mintuiri sau la alceva dar oricum aduce o mare nenorocire )
– el este definit in mai multe feluri : pacat cu voia (Evrei 10:26 ,Num 15:30,31) ; hulirea lui Dumnezeu (Num.15:30,31) ; nesocotirea lui Dumnezeu (Num.15:30,31) ; calcarea porunci Domnului in sensul de ruperea legamintului pentruca nu zice ,,poruncilor Domnului ci PORUNCII la singular (Num.15:30,31) ; hulirea Duhului Sfint ; cadere din har (Gal 5:4 ; Evrei 6 ) ; lepadare de Dumnezeu (2Tes 2 ,2Tim.2:12) ; pacat care duce la moarte 1 Ioan 5:16,17) poate mai sunt si alte denumiri .Toate aceste se refera la o realitate groaznica si anume se poate ajunge la pacatul care nu se iarta .
– el nu se refera la un pacat anume pentruca se zice ,,ORICE NELEGUIRE este PACAT dar nu PACAT CARE DUCE LA MOARTE .Deci PACATUL CARE DUCE LA MOARTE nu trebuie cautat in sfera calcari uneia din poruncile Domnului ci trebuie inteles altfel
– pacatul de neiertat este o STARE in care se ajunge prin calcarea SISTEMATICA in picioare a VOIEI LUI DUMNEZEU si a SOLUTIEI LUI DUMNEZEU . EL are de aface cu :
– persoana lui Dumnezeu (nesocotirea Domnului ,lepadarea de Domnul ,hulirea Domnului)
– Legea lui Dumnezeu calcata in mod sistematic (Num 15:30,31)
– solutia Domnului pentru pacat care este jertfa lui Hristos (Evrei 10 -,,calcarea in picioare a Fiului lui Dumnezeu si batjocorirea singelui cu care am fost sfintiti „)
Daca vrem sa intelegem cel mai bine pacatul de neiertat trebuie sa cercetam cartea Numeri si Evrei impreuna .Evrei 3,4 se refera la evenimentul din Num.14 iar Evrei 10 unde se foloseste expresia ,,pacat cu voia” face referire la Num.15:30,31 In Num.14 Dumnezeu incheie povestea cu prima generatie lepadindu-i iar in Num.15 deja vorbeste noii generatii si le spune sa nu ajunga sa pacatuiasca cu voia (adica sa nu se lapede de Domnul voit) si sa repete povestea primei generatii .
Despre prima generatie se zice in Num.14 : ,,pina cind ma va nesocotii poporul acesta …..” sau ,,de 10 ori ma-ti ispitit pina acum ” sau ,,ei TODEAUNA se ratacesc in inima lor (Evrei cap.3) Vedem dar ca se refera la o traire SISTEMATICA in pacat ,sau ,,mi-ati adus voi timp de 40 de ani jertfa in pustie „(Fapte 7:42)
As mai spune ceva referitor la Evrei 10 unde se vorbeste de ,,pacatul cu voia ” se zice ,,nu mai este NICI o jertfa ” de ce nu zice ,,nu mai este jertfa „ci zice ,,nu mai este NICI o jertfa . Care era situatia acolo ? Se pare ca unii din Biserica aveau tendinta de a parasii adunarea crestina (Evrei 10:25) si de a se intoarce inapoi la iudaism adica la ALTE JERTFE la jertfele Legii lui Moise iar Pavel zice ,,nu mai este NICI o jertfa „adica daca cautati alte jertfe nu aveti nici o sansa la iertarea pacatelor.
Cu ingaduinta fratelui Balogh as mai spune ceva . Frate Eugen dumneavoastra puneti in gura mea cuvinte pe care eu nu le-am spus .De ex :
– David a pacatuit cu voia (eu nu am spus niciodata asa ceva )
– ,,odata mintuit pentru todeauna mintuit ” – eu in discutia cu dumneavoastra nu am spus acest lucru chiar daca este posibil sa fie adevarat , nu stiu , Dumnezeu stie ca El hotaraste mintuirea nu noi .
– spuneati ca eu am impartasit o invatatura pe care altul a nascocit-o si eu mi-am insusit-o . De unde stiti asta ca mi-am insusit aceste idei de la altii ? Eu pot marturisii in Numele Domnului ca aceste lucruri le-am inteles mai intii prin studiu personal si apoi am vazut ca le marturisesc si altii .Nu este bine sa judecati nedrept un om fara a fi in cunostinta de cauza ca daca judecam nedrept cum umblam atunci in lumina ?
Sa stiti ca eu cind am scris aceste lucruri din Evrei fiti sigur ca am avut in minte si idea pacatului cu voia pe care dumneavoastra il definitii gresit .Spuneatii ca pacat cu voia se refera la ,,lucruri foarte comune ca nepazirea ochilor , vorbe ce nu trebuie .” Eu va intreb : Nu ati pacatuit niciodata cu ochii sau cu gura ? Pai la cum ziceti dumneavoastra nu mai aveti iertate caci pacatul cu voia nu se iarta ,daca aceasta inseamna pacat cu voia asa cum il definiti dumneavoastra .Pacat cu voia in context este cu totul alceva .
– Daca cad in pacat mai ramin eu in Hristos ? cititi 1 Cor 3:1-3 si vedeti ,,v-am vorbit ca unor oameni FIRESTI ca unor prunci IN HRISTOS „. Pai cum cum spuneti dumneavoastra nu putem fi in Hristos nici O SECUNDA caci chiar si perioada ,,umblari in lumina ” nu este FARA CUSUR .
Daca cadem in pacat mai suntem copii Domnului ? Da caci Ioan zice ,,avem la Tatal un Mijlocitor ” .Deci chiar daca pacatuim Dumnezeu ne este tot TATA .
Frate eu va dau un sfat crestinesc nu ca sunt eu in masura sa sfatuiesc : cautati umblarea in lumina bazindu-va pe har nu pe stradanii proprii si in felul acesta veti avea o viata de biruinta .
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.
Alt text propus a fost din 1 Corinteni capitolul 6. Să-l citim împreună :
11 Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.
Este acest text o garanţie că noi rămânem în Hristos chiar dacă păcătuim ?
Am văzut mai devreme cum stă treaba cu cei sfinţiţi, din cartea Evrei.
Să cercetăm dacă Corintenilor Duhul Sfânt le-a vorbit la fel ca Evreilor.
Fix două versete înainte de versetul citat găsim următoarele :
9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Aşa cum citim, fraţii din Corint erau pe cale să se înşele în privinţa efectului păcatului. Aveau probabil o imagine deformată asupra harului lui Dumnezeu …
Deci aceşti fraţi din Corint erau pe cale să rateze Împărăţia Cerurilor. Putea fi posibil aşa ceva dacă ar exista o permanenţă a rămânerii în Hristos în timp ce păcătuiau ? Evident, răspunsul este NU !
Mărturisesc că modul de gândire al fratelui Remus în această privinţă m-a derutat puţin.
Dânsul ştie şi afirmă că “ în Hristos nu este păcat” dar pune expresia în următorul cadru :
“ Frate Eugen crestinul este deja in Hristos ,daca este in Hristos cum mai poate fi intinat de pacat pentruca in Hristos nu este pacat .El nu este in Hristos doar dupa ce isi marturiseste pacatul si se pocaieste ,el este in Hristos PERMANENT.”
Dacă un credincios păcătuieşte şi afirmi ca el este “în Hristos” , atunci nu spui că este păcat în Hristos ?
Eu aşa înţeleg că spune fratele Remus.
Vreau să spun clar că eu nu-l cred pe fratele Remus drept propovăduitor de sofisme (SOFÍSM s.n. Raționament fals din punctul de vedere al conținutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit în scopul de a induce în eroare. [< fr. sophisme, cf. gr. sophisma].)
Dânsul a împărtăşit cu noi o învăţătură pe care altcineva a născocit-o, acela a propovăduit-o şi fratele şi-a însuşit-o.
Revin
Am revenit.
Îmi cer iertare cititorilor pentru penultimul cuvânt din precedenta postare.
Am intenționat să scriu „păcatele cu voia”, din grabă am dat drumul textului cu „păcatele ci voia” !!!!
Acum, cu privire la aceste păcate cu voia, mă refer la lucruri foarte comune, ca de pildă, nepăzirea ochilor și datul liber gurii să vorbească ce nu trebuie.
Iată ce se întâmplă în realitate atunci când facem așa ceva : jertfa pentru păcate s-a dus, am rămas fără Mântuitorul !
Cred că este limpede pentru toată lumea acum că păcatul cu voia odată comis, NE DESPARTE de Domnul nostru.
Nu închid paranteza înainte de a menționa faptul că păcatele amintite mai sus și-au făcut culcușul în inimile noastre prin tratarea conștientă sau nu a HARULUI revărsat din jertfa Mântuitorului drept har ieftin, ușor de procurat și mereu la îndemână, plus repetarea necugetată de la amvoane a refrenului „noi NU PUTEM să trăim ca Domnul Isus” ca și cum Scriptura ne-ar chema în van la așa ceva. Închid paranteza, dar voi reveni pe subiect.
Să citim mai departe în Cuvânt pentru a descoperii ce se întâmplă cu credincioșii sfințiți în cazul păcatului cu voia.
Ev. 10:27 ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți.
Ev.10:28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
Ev.10:29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legămîntului CU CARE A FOST SFINȚIT și va batjocori pe Duhul harului ?
Cuvântul e clar, e limpede. În caz de păcat cu voia nu există niciun fel de permanență
a rămânerii în Domnul Hristos.
Revin.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor, iar Duhul Sfânt să ne lumineze mintea fiecăruia, astfel încât aceste discuții frățești să ne ajute și nu să ne împingă în ambiguitate.
Apreciez, frații mei, că este delicată tare discuția despre umblarea în lumina atunci când o asociezi cu o idee populară în anumite cercuri neoprotestante.
Mă refer la enunțul ” o dată mântuit, pentru totdeauna mântuit.”
Mi-am propus să fac aici o analiză, atât cât îmi luminează Domnul mintea, a textelor indicate de frații care au scris mai sus și intenționez și să formulez unele concluzii, din punctul meu de vedere.
A fost propusă asocierea logică și de bun simț a trei versete din capitolul 10 al Epistolei către Evrei 9,10 și 14.
La versetul 9 s-a accentuat în sensul argumentației folosite, doar prima parte.
Să citim împreună textul biblic indicat :
Ev. 10:9 apoi zice : „Iată-mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.
Ev. 10:10 Prin această „voie” am fost sfințiți noi și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.
Ev. 10:14 Căci printr-o singură jertfă a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.
Există frați creștini care valorizează atât de mult acest text încât ajung să creadă că indiferent de modul în care își conduc viața ei se găsesc permanent „în Hristos”.
Fac o paranteză și spun că firii pământești îi place tare ideea asta.
Din nefericire pentru ea, Scriptura se opune cu hotărâre acestei idei și chiar în același capitol 10 al Epistolei către Evrei.
Să citim Cuvântul Domnului :
Ev. 10:26 căci dacă păcătuim CU VOIA după ce am primit cunoștința adevarului nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate
Paranteză : fratele Remus s-a referit doar aluziv la păcatele cu voia, pomenindu-l pe împăratul David, dânsul insistând pe păcatele fără voie … Totuși imensa povară a bisericilor de azi o constituie păcatele ci voia.
Revin.
Frate Eugen cu siguranta nu sunt deacord cu faptul ca Pavel a devenit desavirsit intre v.12-15 .Pavel ca si orice credincios devine desavirsit in momentul cind se intoarce la Hristos ,,caci printr-o singura jertfa el a FACUT DESAVIRSITII PENTRU TODEAUNA pe cei sfintiti (Evrei 10 ) , ,,prin aceasta voie am FOST SFINTITI noi si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos .Pavel zice despre corinteni ,,ati fost spalati ,ati fost sfintiti ,ati fost indreptatiti ….” (1 Cor 6 )
spalarea – este inceputul relatiei cu Domnul
sfintirea – este umblarea pe cale pina la sfirsit
indreptatirea – are loc la judecata adica finalul drumului (in Scriptura indreptatirea tine intodeauna de judecata)
Ce este interesant este ca toate verbele sunt la TRECUT ca si cum inaintea lui Dumnezeu crestinul nu numai ca a inceput relatia cu Domnul ci el a si terminat-o ,el a si fost la judecata si a si fost deja indreptatit ba mai mult in Rom 8 se spune ca a si fost proslavit . Frate Eugen crestinul este deja in Hristos ,daca este in Hristos cum mai poate fi intinat de pacat pentruca in Hristos nu este pacat .El nu este in Hristos doar dupa ce isi marturiseste pacatul si se pocaieste ,el este in Hristos PERMANENT.
Este foarte important sa punem acent si pe viata practica dar si pe pozitia credinciosului in Hristos care este lucrarea HARULUI altfel avem o Evanghelie in dezechilibru .Eu ma bucur ca vorbiti mult despre umblarea in lumina dar daca nu punem HARUL ca temelie nu avem nici o sansa sa umblam in lumina ci doar ne luptam prin forte proprii sa fim placuti Domnului dar nu vom putea .De ce ? caci HARUL ,,ne invata sa-o rupem cu paginatatea ”
Eu ma opresc din dialog si va doresc multa binecuvintare .
Am revenit.
Atunci de ce mustrarea e blândă în comparație cu altele adresate celorlalte cinci biserici care au avut aceeași soartă ?
Trebuie văzută imaginea de ansamblu. În istorie, Filadelfia urmează Sardesului, biserica moartă.
Filadelfia este viața nouă, plăpândă, iar Domnul bun care poruncește ocrotirea celor plăpânzi, văduva și orfanul, care ne spune să facem dreptate, dar totodată SĂ IUBIM MILA, vorbește cu blândețe Filadelfiei.
La fel a vorbit Duhul Său, prin Elisei lui Naaman sirianul. „Du-te în pace !”
O situație evident asemănătoare cu a Filadelfiei.
Frate drag, Domnul e bun, probabil mult mai bun decât puterea închipuirii noastre despre El.
De aceea, Duhul Sfânt a și încurajat prin apostolul Pavel, fratele nostru, bebelușii creștinismului, bisericile secolului I.
Mă opresc aici azi.
Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.
Azi noapte nu a mai fost chip să scriu, îmi cer iertare.
Discuția cu dumneavoastră îmi amintește de o alta la care am asistat în Marea Britanie.
Cu rugăciune, se discuta într-un grup despre scrisorile Apocalipsei.
Și cineva pune întrebarea : de ce nu există mustrare pentru biserica din Filadelfia ?
Și o doamnă apreciază că din cauza lipsei motivelor. Frații se iubeau, erau lucrători, uite ce cuvinte frumoase le adresează Domnul Isus.
Mi-a rămas în minte explicația care i-a fost oferită :
O privire superficială asupra textului biblic poate conduce la asemenea concluzii.
Textul conține mustrarea : a putut exista oare pe pământ vreun om căruia Domnul să-i spună : „Știu faptele tale !” și care să se simtă apoi confortabil în propria piele ?
Și dacă privim în istorie, bisericile creștine care se înscriu în perioada profetică sunt departe de ideal.
Revin.
Am revenit.
Regret că scriu în felul acesta, dar mă strecor între clienți.
Frate Remus, cred că sunteți de acord cu mine : dacă fratele Pavel nu a scris așa cum a scris pentru a încuraja, atunci sigur el a devenit desăvârșit între versetele 12 și 15.
În opinia mea, ideea dumneavoastră despre o curățire permanentă și mai ales despărțită de voința păcătosului are o bază într-o teamă despre care voi scrie mai jos, însă nu are fundament biblic.
Ați amintit despre situația regelui David și faptul că fratele Pavel îl amintește în capitolul 4 al epistolei către Romani.
Vă rog să reapreciați situația citind în Psalmul 32 mai jos de versetele 1 și 2 citate de fratele Pavel.
David spune foarte clar acolo că abia în momentul în care și-a mărturisit păcatul a primit iertarea.
Nu a existat și nu există nici azi vreo curățire permanentă despărțită de pocăință.
Cine moare în păcat cunoscut este pierdut, fără umbră de îndoială.
Legat de HAR, frate Remus, este limpede că o măsură se revarsă peste fiece om, din momentul nașterii.
Este harul care ne îngăduie viața până realizăm că trăim prin voia unui Creator, O Ființă eminamente morală, care are un cuvânt de spus în privința acelor gânduri și a acelor fapte în privința cărora ne mustră propria conștiință.
Revin.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.
Frate drag, vă îndrăgostiți de câte o idee și nu vreți să renunțați la ea …
Mai citiți încă o dată textul din Filipeni. Sunt complet de acord că fratele Pavel a scris mișcat fiind de Duhul Sfânt.
Dumneavoastră însă, din motive necunoscute mie, vreți să apreciați doar spusa fratelui cu privire la alți frați dintre filipeni, pe care nu-i cunoaștem și cu privire la care putem gândi orice ne place.
Textul zice însă așa :
Filipeni 3:15 pp ” Gândul aceasta dar să ne însuflețească pe toți, care suntem desăvârșiți…”
Sigur că dumneavoastră puteți perora despre cum Domnul e „Amin” și ce zice fratele Pavel aia e, cu privire la frații cărora le scrie.
Numai că, v-am scris doar, fiind o observație comună, fratele Pavel nu a scris ” Gândul aceasta să VĂ însuflețească pe toți care SUNTEȚI desăvârșiți … ” ci a scris NE și SUNTEM, adică se include și pe sine în categoria desăvârșiților.
Păi tocmai scrisese la 3:12 pp ” Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit …”
Revin.
Frate Eugen ,eu nu cred ca Pavel spune anumite lucruri doar ca sa-i incurajeze pe credinciosii dar in realitate nu crede acele lucruri despre ei .Poate ca asa facem noi oameni deseori cu copii nostrii dar Dumnezeu cind spune un lucru este ,,Amin” si nu trebuie socotit ca Dumnezeu spune una despre noi dar in realitate crede alceva despre noi .Daca Pavel spune ca , credinciosii erau DESAVIRSITI ei chiar erau ,daca spune ca erau SFINTI ei chiar erau ,daca spune ca erau IN HRISTOS ei chiar erau . Noi trebuie sa facem deosebire intre POZITIA noastra IN HRISTOS pe care o avem prin HAR si viata practica in care tindem si ne silim spre desavirsire .Altfel Scriptura se contrazice . De ex :
– ca pozitie in Hristos : suntem desavirsiti – ca viata practica : nu am ajuns inca desavirsiti
– ca pozitie in Hristos – suntem sfinti – ca viata practica – noi trebuie sa ne sfintim
– ca pozitie in Hristos – suntem deja o faptura noua – ca viata practica noi trebuie sa ne inoim in fiecare zi
– ca pozitie – suntem in Hristos (indiferent de performantele noastre spirituale ) -ca viata practica – trebuie sa ne luptam sa raminem in El
– ca pozitie in Hristos noi – am murit fata de pacat – ca viata practica – noi trebuie sa murim in fiecare zi , sa omorim madularele noastre
– ca pozitie in Hristos noi suntem curati (,,printr-o singura jertfa el a facut DESAVIRSITI PENTRU TODEAUNA pe cei ce sunt sfintiti” – Evrei 10 ) – ca viata practica noi trebuie sa ne curatim
Toate lucrurile care tin de pozitia in Hristos el sun prin HAR si aceste lucruri trebuie sa le punem ca temelie a vietii .Daca nu le punem aceste lucruri ca temelie a vietii noi nu putem trai ,, in lumina ” caci trairea in lumina se bazeaza pe har caci ,,harul ne invata sa-o rupem cu paginatatea si cu poftele lumesti si sa traim cu evlavie” .Cind pacatuim noi nu ne pocaim ca sa primim har ci ne pocaim pentruca avem har si ca sa primim har .Daca un credincios devine curat numai prin pocainta el nu are nici o sansa sa fie ,,lipit de Domnul ” si sa fie ,,un singur duh cu El” pentruca aceasta ,,lipire de Domnul ” trebuie sa fie permanenta si se poate realiza numai daca suntem CURATII PERMANENT .Daca curatia apare numai dupa pocainta noi mai mult suntem intinati decit curati caci pina ,,si faptele bune sunt inaintea Domnului ca o HAINA MINJITA ” da alminteri faptele pacatoase .
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.
Vă spun bun găsit în 2018 și trebuie să vă mulțumesc pentru că îmi demonstrați ce ușor mă pot înșela în privința oamenilor.
Eram decis să nu mai discut teme biblice cu dumneavoastră, însă v-am apreciat greșit. Și mi-ați oferit una din puținele dați când mă bucur fiindcă am greșit.
Domnul Isus Hristos să vă binecuvânteze.
Acum, despre ceea ce ați scris.
Frate, nu există curățire fără pocăință. Vă rog citiți încă o dată toată Scriptura și asigurați-vă de ceea ce vă scriu.
Noi suntem oameni și avem în minte să ne încurajăm copiii aflați în creștere, credeți ca Domnul bun nu a făcut El cel dintâi aceasta ?
Fratele Ioan vorbește la 1Ioan 5:13 despre faptul că avem, la prezent, viața veșnică. În ce bază ? În baza credinței în Domnul Isus Hristos.
Dar putem oare uita că tot fratele Ioan zicea ceva mai devreme, la 3:6u.p. , că „… oricine păcătuiește, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.”
Ce mai rămâne atunci din credința în Domnul Isus ? Doar pretenția.
Nu există iertare și curățire fără pocăință, mărturisire și părăsirea păcatului.
Fratele Ioan e foarte precis cu lucrurile acestea.
Dar fratele Pavel e un specialist al încurajării.
De pildă, spune filipenilor, la 3:12-14, că nu crede că a ajuns desăvârșit, dar apoi, la versetul 15, evident încurajînd, zice că gândul de a alerga mereu înainte spre premiul chemării cerești „să ne însuflețească pe toți care SUNTEM desăvârșiți”
Observați conjugarea prezent plural.
Cu frații din Corint în schimb, fratele este la fel de precis ca și fratele Ioan.
Stabilește cu ei că nici curvarii, nici idolatrii, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici DEFĂIMATORII ( păcat ignorat azi de mulți creștini) și nici hrăpăreții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.
Știți ca și mine că fratele vorbea așa unor creștini botezați în Numele Domnului.(6:9-11)
Apoi fratele spune fraților să fugă de curvie, chiar înainte de a le reaminti că trupurile lor sunt temple ale Duhului Sfânt.
Acum despre prezența Duhului Sfânt în noi, nu știu ce credeți dumneavoastră, dar El luptă dinăuntru cu carnea noastră, firea pămîntească.
Revin. Viață de șofer ..
Frate Eugen va pun inainte o situatie .In NT exista citeva binecuvintari care in VT nu le-am gasit si anume :
– avem (in prezent ) VIATA VESNICA
– suntem numiti SFINTI (interesant ca , credinciosii sunt numiti sfintii chiar daca au performante spirituale mai reduse -vezi cazul corintenilor si totusi Pavel zice ,,Templul lui Dumnezeu este sfint si ASA SUNTETI VOI ” sau cei din cartea Evrei care aveau probleme din punct de vedere spiritual si totusii Pavel zice ,,fratii SFINTI „)
– suntem ,,IN Hristos ,IN Dumnezeu Tatal si IN Duhul” (interesant ca Pavel vorbeste de oameni firesti si totusi erau ,,in HRISTOS” (1 Cor 3 :1-3)
– Duhul Sfint IN NOI (interesant ca Pavel zice ca Duhul Sfint era in corinteni care nu excelau spiritual ,,nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu LOCUIESTE IN VOI ” sau Iacov aminteste unor credinciosi care si ei aveau inima impartita ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in ei)
Acuma toate aceste binecuvintari nu pot fi realizate daca cel putin o secunda sa zic asa am fi intinati de vre-un pacat . Un singur pacat si nu mai putem vorbii de :viata vesnica ,pozitia de ,,sfint in Hristos”,Duhul in noi .
Daca nu ar exista o curatire continua a credinciosului nu ar putea exista aceste binecuvintari
De ce ? pentruca exista in viata noastra pacatul in 3 moduri :
– pacatele din nestiinta
– perioada neagra intre momentul pacatuiri si cel al pocaintei despre care am mai vorbit
– vremea umblari in lumina care oricit ar fi de aproape de Domnul NU ESTE FARA CUSUR (vezi ex lui Iov care este declarat de DOMNUL ,,fara prihana”si totusi la urma Iov are nevoie de pocainta)
De acea este imposibil sa beneficiem de aceste binecuvintari daca nu suntem sub o CURATIRE CONTINUA ca sa fim FARA PACAT mai ales ca , crestinul este pus in relatie cu Dumnezeu intr-o unire cu Domnul atit de profunda incit depaseste pina si imaginatia noastra ,,cine se lipeste de Domnul este UN SINGUR DUH CU EL” . In final as dori sa-mi cer scuze pentru interpretarea gresita a expresiei ,,a umbla in lumina „am zis ca ,,a umbla in lumina ” inseamna ati marturisi pacatul . Cercetind textul mai profund am vazut ca umblarea in lumina inseamna umblare in neprihanire.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima ta, frate Dorin.
Îţi doresc, frate, ceea ce îmi doresc mie însumi şi ceea ce doresc tututor fraţilor noştri creştini : un an 2018 al consacrării totale Domnului Isus Hristos, un an NOU 2018, cu totul deosebit în umblarea cu El, faţă de ceea ce am trăit cei mai mulţi dintre noi, până azi.
Înainte de a analiza cele scrise de fratele nostru, să ne oprim o clipă pe o nărozie a fratelui tău Eugen Duţu. Alta, apropo de întrebarea dacă am ajuns fără păcat.
La încheierea dialogului cu fratele Remus, zice fratele Eugen : “Frate Remus, dacă am scris pe înțelesul dumneavoastră, Domnul să fie lăudat. Dacă nu, nu.”
Sunt sigur că ai remarcat greşeala. Bietul tău frate a intenţionat să spună că dacă fratele Remus nu înţelege, să nu înţeleagă. Graba l-a făcut să posteze textul cu înţelesul : dacă fratele Remus nu înţelege, Domnul să nu fie lăudat !
Un sărman prost, fratele tău, Eugen Duţu,
Bineînţeles că Domnul trebuie să fie lăudat ! În orice circumstanţă. Dacă fratele Remus nu înţelege, poate alţi fraţi şi surori vor înţelege.
Acum, după ce l-am arajat pe fratele tău Eugen, să ne ocupăm puţin de textul fratelui Remus.
Spune dânsul : “Frate Eugen eu inteleg ca si dupa ce sintem mintuiti daca pacatul se strecoara iertarea este tot prin har nicidecum prin fapte .”
A scris fratele aceasta din cauză că citise rândurile scrise de mine : “Fratele Ioan spune că e posibilă reîndreptățirea, tot prin credință, cu mărturisirea și, sper că sunteți de acord, cu părăsirea păcatului.”
Dânsul găseşte că dacă un adventist vorbeşte de părăsirea păcatului, atunci sigur acela gândeşte mântuirea prin fapte.
Nu mă opresc la ce scrie în Romani 4 despre David. Nu am timp acum.
Dar fratele ajunge să scrie puţin mai jos în felul următor : “Sunt deacord caci iertarea depinde nu numai de marturisirea pacatului ci si de parasirea lui .”
Înţeleg eu că în gura unui creştin de alt tip decât adventiştii, să vorbeşti de părăsirea păcatului nu e mântuire prin fapte. Mă rog …
Dar problema mare pe care a ridicat-o fratele nostru Remus este aceasta : găseşte că prin apartenenţa la poporul creştin, jertfa Domnului Isus te spală automat, indiferent cum trăieşti, chiar dacă mori în păcatul tău.
Aceasta este o învăţătură contrazisă de Scriptură. De exemplu, spune fratele Pavel chiar fraţilor dintre evrei :
“4 Căci cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi† Duhului Sfânt
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
6 şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.”
E doar un exemplu prin care, oricât de mare este jertfa Domnului Isus Hristos, ea poate deveni inutilă pentru o categorie de oameni .
Şi sunt obligat să scriu aceasta, fratele Pavel era … adventist ! (sâc!) Predica mântuirea prin fapte, mă rog prin lucruri. Ia uite :
9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.
Referirea fratelui Remus la jertfa necurmată are cusurul că aceasta şi-a dovedit ineficienţa în condiţiile păcatului. Totuşi recomand oricui studierea Templului de la Ierusalim, care are în simbolistica sa conţine toată istoria mântuirii.
Numai aşa putem înţelege cuvintele fratelui Isaia din capitolul 1 al cărţii sale :
10. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei!
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
Am revenit.
Frate, am recitit ce ți-am scris și am realizat că în nebunia mândriei ce stă încă lipită de inima mea tocmai ce mă îndreptățeam.
Nu frate, ai dreptate, despre mine scria sora White. Sunt un om mărginit.
Fratele Remus mi-a scris o urare frumoasă, iar eu am răspuns ca un necioplit.
Îmi cer iertare, frate Remus. Mi-e rușine de mine.
În al patrulea și ultimul rând, frate Dorin, te rog să fii atent la raționamentul pe care fratele Remus l-a emis. Mă refer la ultima postare. Pun această atenționare pentru că ești tentat să iei sub titlu de inventar și fără evaluare proprie raționamentele de sorginte penticostala.
Revin
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima ta, frate Dorin.
Îmi cer iertare pentru că nu pot răspunde aici cum aș vrea, adică prompt.
Îți mulțumesc pentru răbdare și îngăduință.
Nu am ajuns încă la viața fără niciun păcat, frate, dar mă lupt să predau viața mea Mântuitorului nostru iubit și n-am niciun dubiu că El mă va duce la desăvârșire.
În legătură cu a doua întrebare, eu nu-s decât un rob nevrednic al Dumnezeului Atotputernic, frate. Ce-aș putea eu spune înaintea Tatălui nostru, decât : mare este HARUL Tău, Creatorul și Mântuitorul meu.
În al treilea rând, frate Dorin, sora Ellen White a scris despre necesitatea folosirii prilejului Crăciunului pentru plantarea în mințile fragede ale copiilor a imaginii umilei întrupări a Mântuitorului.
Revin.
Frate Eugen eu inteleg ca si dupa ce sintem mintuiti daca pacatul se strecoara iertarea este tot prin har nicidecum prin fapte .In Rom.4 Pavel aduce exemplul lui David care se spune ca a fost indreptatit fara fapte .Ce s-a intimplat cu David are loc in timpul vietii de credinta nu la inceputul ei .Sunt deacord caci iertarea depinde nu numai de marturisirea pacatului ci si de parasirea lui .Ati adus in discutie un lucru foarte interesant , acea perioada de timp intre momentul pacatuiri si cel al pocaintei .Ce se intimpla daca mor ? Ma gindesc la David in viata caruia a existat un timp destul de lung intre momentul pacatuiri si relegarea relatiei . Despre acest lucru vorbeste si in Romani 4 cind il aduce pe David ca exemplu .Ce se intimpla cu David daca in perioada aceea murea mai ales ca el era implicat in razboaie ?
Eu inteleg asa : in VT cu privire la Israel se arata ca mai intii ei au avut parte de rascumparare prin singele mielului pascal ,apoi daca pacatuiau puteau relega relatia prin jertfa de ispasire dar mai existau pacatele din nestiinta ,mai exista perioada de care vorbim intre pacatuire si iertare (si pina aduceai jertfa la Cortul Intilniri sau Templu si se pregatea mai trecea un timp pe linga timpul care trecea pina realizai ca esti pacatos si te pocaiai de pacat ) Ce se intimpla daca mureai in acea perioada ? Se mai ispasea pacatul sau erai pierdut ? Raspunsul eu inteleg ca este urmatorul : jertfa necurmata care facea curatirea necurmat a poporului .Daca ne uitam in Exod in baza jertfei necurmate locuia Dumnezeu in mijlocul poporului .Oare cum e in NT ? Daca jertfele erau ,,o umbra a lucrurilor viitoare ” inseamna ca si in NT trebuie sa existe o curatire continua a poporului lui Dumnezeu altfel nu cred ca este mintuire . Pavel zice ca noi suntem ,,sub har ” .Daca suntem ,,sub har ” inseamna ca sintem ,,sub jertfa lui Hristos” cea ce aduce o curatire continua . Cum ? Pentru Israel conditia sa beneficiezi de jertfa necurmata era simpla : sa faci parte din poporul Domnului .Aceasta este conditia si pentru noi .
Va doresc numai binecuvintare .
Harul și pacea să vă fie înmulțite, frate Remus.
Discuția noastră tinde să se prelungească la infinit. Aleg să pun punct, din partea mea, cu această postare.
Numai de bun simț, pentru orice cititor al Sfintei Scripturi, este faptul că am fost mântuiți nu pentru fapte ci prin credință.
Acesta este un fapt și el se găsește în trecut, frate Remus, atât pentru noi doi, cât și pentru destinatarii epistolei fratelui Pavel.
Problema e cu prezentul și viitorul.
Atât fratele Pavel, cât și fratele Ioan spun limpede, că după mântuire păcatul se poate strecura iar.
În momentul în care el s-a strecurat sau a intrat pe ușa deschisă larg de cel ce a fost mântuit, îl desparte pe acesta de Dumnezeu.
Fratele Ioan spune că e posibilă reîndreptățirea, tot prin credință, cu mărturisirea și, sper că sunteți de acord, cu părăsirea păcatului.
Experiența m-a învățat că există un TIMP între momentul comiterii păcatului și mărturisirea lui. Este mai ușor cu păcatele din neștiință sau neatenție, dar mult, mult mai greu cu cele unde e implicată direct voința păcătosului. Fie prin acceptare, fie prin intenție.
În ultimul caz, numai bine și drept spune fratele Ioan că „cine păcătuiește este de la diavolul”.
Acum ce se întâmplă dacă harul se închide în interiorul acelui TIMP, respectiv înainte de pocaință ?
Cum să se închidă harul ? Prin deces !
Scriptura nu autorizează ideea că după moarte se poate interveni în mântuirea sau pierderea unui om.
Atunci fratele sau sora sunt pierduți.
Umblarea în lumină după pocăință elimină acel TIMP nenorocit și sigilează curățirea de păcate.
M-am mirat la început că înțelegeți greu acest lucru. Mi-am amintit însă că fratele Ioan a scris întreaga epistolă 1Ioan numai să-și convingă cititorii că a urî pe fratele tău e un păcat, care trebuie spălat în sângele Domnului Isus Hristos, apoi trebuie trăit precum Mântuitorul, prin puterea Lui, nu a noastră.
Frate Remus, dacă am scris pe înțelesul dumneavoastră, Domnul să fie lăudat. Dacă nu, nu.
Vă doresc binecuvântarea Domnului Isus Hristos.
„Ziua de 25 Decembrie este sărbătorită de mult ca ziua de naștere a lui Isus și nu este intenția mea de a afirma sau de a pune la îndoială justețea celebrării acestui eveniment în ziua aceasta, ci să stăruiesc asupra copilăriei și vieţii Mântuitorului nostru. Intenția mea este să atrag atenția copiilor la felul smerit în care Răscumpărătorul a venit pe lume…
Ce iubire fără seamăn a dovedit Isus pentru o lume căzută! Dacă îngerii au cântat pentru ca Mântuitorului S-a născut în Betleem, să nu răsune în inimile noastre melodia bucuriei: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, pace pe pământ și bună învoire între oameni”? Cu toate că nu cunoaștem ziua exactă a nașterii lui Hristos, noi vom cinsti evenimentul sacru.
Să ferească Domnul ca cineva să fie atât de mărginit în judecată încât să nu ţină seama de acest eveniment deoarece există nesiguranță cu privire la timpul exact. Să facem tot ceea ce putem spre a lega mințile copiilor noștri de acele lucruri care sunt scumpe oricui iubește pe Isus. Să-i învățăm cum a venit Isus pe lume pentru a aduce speranţă, mângâiere, pace și fericire tuturor. Fie ca inimile tuturor să răspundă cu o bucurie nespusă pentru neprețuitul dar al Fiului lui Dumnezeu.” E.G.White-RH 18 December 1889
Frate Eugen ,spuneati ceva despre Pavel ca Domnul l-a luminat cu privire la umblarea in lumina , dar oare cum vedea Pavel invatatura despre iertarea pacatelor ? Sa privim putin la ce scrie el : ,,El ne-a MINTUIT nu pentru FAPTELE facute de noi IN NEPRIHANIRE ci pentru INDURAREA Lui prin SPALAREA nasterii din nou si inoirea facuta de Duhul Sfint „In alta parte este scris ,,pocaitiva si intoarceti-va la Dumnezeu sa vi sa stearga pacatele ” Iar Pavel zice ca Dumnezeu ne socoteste neprihanitii fara fapte se spune in Romani cap.3 si 4.
Cit priveste intruparea Mintuitorului ,ce conteaza ca o legam de 25 Decembrie sau alta zi e tot una important este ca ea sa ne fie de folos .
Harul şi pacea să vă fie înmulţite, frate Remus.
Mă bucur, frate, că vă interesează umblarea în lumină.
Sunt convins că Domnul vă iubeşte şi dacă cu adevărat vă interesează, cum scrieţi, El însuşi vă va ajuta să umblaţi în lumină.
A procedat la fel şi cu fratele Pavel.
Nu există, frate, diferenţe între ceea ce credeţi dumneavoastră şi ceea ce cred eu, diferenţe există între ceea ce scrie în Cuvânt şi ceea ce credeţi dumneavoastră, pe acest subiect.
Nu mă amestecaţi pe mine, eu nu am nici o legătură cu ecuaţia aceasta.
Eu însumi am fost ani de zile convins că e aşa cum credeţi şi dumneavoastră cu privire la iertare.
Dar în ziua când Cuvântul mi-a zis că greşesc, nu m-am îndreptăţit, nici nu i-am numărat pe cei ce cred altfel, nici nu am evaluat “gradele” lor teologice, ci am zis că Domnul e Stăpânul, El ştie mai bine ce şi cum.
Nu-mi asum niciun merit, fiindcă nu am nici unul. E lucrarea Domnului, El să fie lăudat.
Cel mai simplu ar fi fost , desigur, să iau o cariocă neagră şi să acopăr ultima parte din 1Ioan 1:7. Nu se potrivea ce e scris acolo cu ceea ce credeam eu.
Dar la ce mi-ar fi folosit ? Să mă pierd pe mine însumi pentru ce ?
Am ales să mă supun Cuvântului şi vă sfătuiesc, ca un frate pe alt frate, să faceţi la fel.
Să mai lămurim un lucru, frate Remus.
Discuţiile noastre publice, aici, nu sunt partide amicale de scrimă. Mai fandaţi dumneavoastră, mai ripostez şi eu şi fiecare e mulţumit în grupul lui. Nicidecum.
E o problemă de conştiinţă aici.
Discutăm lucruri foarte serioase şi în funcţie de atitudinea pe care o avem faţă de Cuvânt, în urma acestora, cred eu că se hotărăsc lucruri cu privire la noi, în cer.
Căci stă scris că suntem judecaţi după fiecare cuvânt pe care l-am rostit.
Iar noi scriem cuvintele !
Voi reveni cu primul prilej favorabil.
Desigur şi eu vă doresc, frate, tot ceea ce e bine. Doar că 25 Decembrie are legătură cu întruparea Mântuitorului doar pentru cei ce nu citesc Scriptura.
Totuşi apreciez urarea dumneavoastră.
Harul şi pacea să vă fie înmulţite.
Frate Eugen eu nu am insistat pe aceasta idee pentru a ma apara de idea Sabatului pentruca pentru mine nu este important acest lucru pentruca , relatia cu Dumezeu nu este conditionata de tinerea unor sarbatori sau a minca sau nu anumite alimente sau alte lucruri de felul acesta .Cine le face ,,pentru Domnul le face iar cine nu le face tot pentru Domnul nu o face” Aceste lucruri nu sunt vitale in relatia cu Domnul dar iertarea pacatelor si umblarea in lumina este vitala .
Diferenta intre felul cum vedem lucrurile este aceasta :
– dumneavoastra spuneti : pacatuire – marturisire – iertare daca apoi umbli in lumina
– eu cred putin diferit : pacatuire -marturisire -iertare – umblare in lumina nu ca sa fiu iertat ci dupa ce am fost iertat .
Eu nu cred ca ,,umblarea in lumina ” este cadrul in care se petrece iertarea ci doar pocainta si credinta in Domnul Isus Hristos .
Va doresc sarbatori fericite dumneavoastra si tuturor si fie ca intruparea Domnului in lumea noastra sa ne aduca numai bucurie la fel si noul an daca Dumnezeu ne va invretnicii sa calcam in el .
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.
Frate, insistenţa dumneavoastră pe o idee, anume :
“daca eu ,, umblu in lumina dupa cum Dumnezeu este in lumina ” ce nevoie am de curatirea pacatelor .”
mă pune pe gânduri.
Când aţi comentat prima dată, în 03.11.2017 la ceea ce scrisesem în dimineaţa aceleiaşi zile, am gândit că în viteza de a vă apăra de Sabat (când eu nu vorbeam de Sabat !!!), aţi introdus ideea aceasta nostimă în comentariul dumneavoastră.
Constat însă că nu e aşa.
Să recapitulăm. Ceea ce am scris este aceasta :
“O greșeală pe care am facut-o și eu lungă vreme a fost să valorizez 1:9 singur. În realitate el este completat de versetul 7, căci ordinea cronologică este păcătuiești, mărturisești și ești iertat DACĂ umbli în lumină apoi.”
Mă refeream la 1Ioan 1:9 “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire”
Pe care îl puneam în legătură cu 1Ioan 1:7 “Dar dacă umblăm în lumină , după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii , şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.”
Judecaţi dumneavoastră singur, unde e vorba aici de păcate săvârşite … când umbăm în lumină ? !!!!
Trebuie să recunosc că nu am dat atenţie acestui aspect în comentariul dumneavoastră şi m-am orientat să arăt că umblarea în lumină înseamnă trăirea în neprihănire, aşa cum Tata Dumnezeu trăieşte şi nu să-ţi mărturiseşti păcatele, cum dumneavoastră insistaţi :
“Daca ne uitam in contextul din 1Ioan cap 1 sensul de ,,a umbla in lumina” se refera la a ne recunoaste pacatul. Noi trebuie sa umblam in lumina adica sa nu ne ascundem pacatul ci sa il recunoastem si astfel primim iertare. Ca acesta este sensul se vede cum curge in continuare textul cind zice ,,daca zicem ca nu avem pacat ne inselam singuri” sau ,,daca ne marturisim pacatele (adica le aducem la lumina) El este credincios si drept sa ne ierte si sa ne curateasca de orice neleguire”
Să ne întoarcem la 1:7 însă.
Am toată stima pentru dumneavoastră, însă versetul nu spune că umblarea în lumină ne curăţeşte de orice păcat. Verificaţi textul încă o dată.
Sângele Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, curăţă păcatele noastre.
Ceea ce versetul introduce în algoritmul iertării este aceasta : cadrul în care se petrece iertarea. După ce am fost iertat TREBUIE să trăiesc ca Domnul Isus Hristos.
Şi mi se cere aceasta, în puterea mea ?
NU ! NU ! NU ! NU ! NU ! NU ! NU ! NU ! NU ! NU !
E clar pentru toată lumea ?
Fratele Ioan a scris : “Cine zice că rămâne în El …” adică în Domnul Isus Hristos.
Ce însemnă aceste cuvinte ?
Înseamnă RELAŢIE, frate.
Eu trăiesc, e viaţa mea, dar El mă conduce, El e capul.
El conduce fiinţa mea să trăiască neprihănit, după felul Lui, nu eu, căci eu sunt păcătos de felul meu.
Lucrul acesta se petrece tot prin ALEGERE, frate Remus. Dar aceasta este altă alegere decât cele făcute atunci când permitem cărnii noastre să ne conducă.
Plec la biserică, vă las acum, dar pe seară – cred – voi reveni.
Va salut cu multa pace, frate Dorin,
Pentru a raspunde la intrebarea dv., ar trebui sa clarificam intai ce intelegem prin sintagma „fara pacat”: fara tendinte spre pacat sau fara pacate faptuite ?
Daca prin expresia „fara pacat” intelegem fara tendinte spre pacat, atunci, conform luminii pe care o am in prezent, vom scapa de trupul nostru decazut cu tendintele spre rau doar la inviere sau la revenirea in slava a Domnului. Chiar daca am ajunge sa biruim orice ispita, tendinta spre pacat va exista cat timp traim in „trupul acesta de moarte”, de care aminteste apostolul Pavel in Romani 7.
Daca prin expresia „fara pacat” intelegem o viata in care nu mai savarsim pacate, cred ca acesta este idealul lui Dumnezeu pentru orice muritor. Spre el trebuie sa tindem, iar pentru a atinge acest ideal Dumnezeu ne-a pus la dispozitie Duhul Sfant. Apocalipsa 7 ne vorbeste despre o sigilare ( pecetluire ) a celor gasiti slujindu-L pe Dumnezeu. In opinia mea, dupa acesta sigilare cu Duhul Sfant, cei credinciosi nu vor mai pacatui, chiar daca traiesc inca in trupul acesta muritor. Ei au nevoie de aceasta sigilare, dupa ce au fost gasiti pe drumul cel bun, tocmai pentru a rezista in scurta perioada de criza care va precede revenirea Mantuitorului, perioada in care in cer nu mai mijloceste nimeni pentru oameni.
Cu stima,
Lori B.
Frate Eugen cred ca vorbim de doua lucruri total diferite .Eu vorbeam de faptul ca iertarea pacatelor nu se obtine prin umblare in neprihanire iar dumneavoastra imi scrieti despre faptul ca cei ce primesc harul trebuie sa traiasca in sfintenie . A contestat cineva acest lucru ?
Ca ,,umblarea in lumina” din text nu este o conditie pentru iertarea pacatelor o arata insasi textul ,pentruca se spune ,,sa umblam in lumina” iar apoi ne spune cum sa o facem ,,dupa cum El Insusi este in lumina”. Judecati dumneavoastra ,daca eu ,, umblu in lumina dupa cum Dumnezeu este in lumina ” ce nevoie am de curatirea pacatelor .
Nu inteleg ce inseamna ,,stilul arici” eu incerc sa am un dialog cu orcine cit mai de bun simt .
Poate fratele Balogh sau alti isi vor da si dinsii cu parerea la intelesul textului despre care discutam ,ar fi foarte bine ,cu cit sint mai multe pareri putem gasii mai usor adevarul .
Frate Eugen spuneati ca trebuie sa -mi verific convingerile dobindite prin studiul personal ,aveti dreptate se poate gresii in intelegerea unor lucruri .
Eu nu am cautat o posibila alta interpretare a textului pentruca nu dau valoare Cuvintului sau doresc sa strimb textul ci tocmai ca dau valoare Cuvintului merg pe principiu ca Scriptura nu se contrazice pe cind daca as merge pe idea ,,iertari pacatelor prin traire in neprihanire ” as fi in contradictie cu Evanghelia .
Sa stitii frate ca daca stam cu frica de Dumnezeu in fata Cuvintului trebuie sa spunem citeodata ,,nu stiu , se pare ”
Daca ma uit la pozitia mea ca si crestin in Hristos sa stiti ca nu ma consider ,,copilul Domnului Isus ” ci cred ca doar Dumnezeu imi este Tata pe cind Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu .
Pace de la Tatal nostru si de la Domnul Isus Cristos frate Eugen.
Am si eu o intrebare, ca unul care nu are atata cunostinta si umblare cu Domnul Isus cum ai tu sau fratele Remus sau fratele Lori. Ai ajuns fara pacat frate? Sa zicem ca ai ajuns la asta, asa ca vine o a 2-a intrebare. Daca s-ar deschide cerurile in fata ta si ai vedea pe Tatal nostru si pe Domnul Isus la dreata Sa, care ar fi atitudinea ta? Ai zice ca Iov, ca Isaia, ca Solomon, ca Pavel care spunea ca nu a ajuns inca desavarsit? Care ar fi reactia ta? Sunt pur si simplu curios. Nu incerca sa imi atribui ganduri ascunse cu privire la intrebarile mele, ca nu am astfel de ganduri. Departe de mine gandul sa te prind cu ceva.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
PS: Frate Lori, care este opinia d-voastra, putem ajunge sa traim fara pacat in acest trup (nu stiu daca ati scris pe undeva despre asta? Nu ca nu ne-am dori, toti vrem sau ar trebui sa ne dorim asta.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.
Vă mulţumesc pentru răbdare, frate.
Mă întorc la textul biblic.
1Ioan 1:7 se leagă în chip armonios cu 1Ioan 2:6. Acel “TREBUIE” din 2:6 mă obligă pe mine, ca şi pe toţi cei mântuiţi prin credinţa în Domnul Isus Hristos, să întărim legătura cu Domnul nostru şi anume să o întărim până la predarea controlului complet către El.
Să aruncăm o privire spre cuvintele fratelui Pavel, ca nu cumva să rămână în mintea cuiva părerea că acesta propovăduia că nu putem trăi fără păcat şi doar HARUL este important.
Şi pornesc de la Romani 5:21 :
“pentru ca , după cum păcatul a stăpânit dând moartea, TOT AŞA Şi HARUL SĂ STĂPÂNEASCĂ DÂND NEPRIHĂNIREA , prin Isus Hristos , Domnul nostru.”
Dacă citesc numai atât de la fratele Pavel atunci, pun mâna la gură şi mă minunez : ia uite, apostolul Pavel şi apostolul Ioan se contrazic. Fratele Ioan spune că trebuie să trăim cum a trăit Domnul, iar fratele Pavel zice că HARUL dă neprihănirea !!!!
Din fericire, citim mai multe de la fratele Pavel şi găsim declaraţia soră cu 1Ioan 2:6 :
“Cine zice că rămâne în El, TREBUIE să trăiască şi el cum a trăit Isus.”
în prima epistolă adresată Corintenilor la 11:1 :
“Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”
Ah, mă dumiresc, deci fraţii nu se contrazic ? Evident că nu.
Ba mai mult, aşa cum a procedat fratele Ioan , care a descris HARUL la 1Ioan 2:1,2 şi ajunge la TREBUIE să trăim cum a trăit Isus, ba ne şi copleşeşte cu declaraţii precum 1Ioan 3:6 :
“Oricine rămâne în El nu păcătuieşte, oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut”
sau şi mai dureros, 1Ioan 3:8pp :
“CINE PĂCĂTUIEŞTE ESTE DE LA DIAVOLUL…”
tot aşa procedează şi fratele Pavel. După ce afirmă la 5:21 că HARUL stăpâneşte dând neprihănirea, din versetul imediat următor schimbă foaia :
Romani 6:1,2
“Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul?
Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, CUM SĂ MAI TRĂIM ÎN PĂCAT?”
Apoi continuă tot aşa :
Romani 6:11
“ Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă MORŢI FAŢĂ DE PĂCAT şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Observaţi, frate Remus, că fratele nostru Pavel vorbeşte şi El despre ALEGERI, “socotiţi-vă” zice.
Dar să analizăm puţin construcţia versetului : spune fratele Pavel că trebuie SINGURI să ne socotim morţi faţă de păcat ? Nu, el a adăugat : “în Isus Hristos, Domnul nostru”.
E acelaşi tip de gândire, firesc – acelaşi Duh Sfânt a inspirat, ca şi la fratele Ioan.
Nici acesta nu spune fraţilor să trăiască cum a trăit Isus, în puterea lor.
Ci fratele Ioan a scris : “Cine zice că rămâne în El”, adică, frate, cine pretinde că are o relaţie cu Mântuitorul trebuie să trăiască asemenea Lui.
Şi care ar fi tipul de relaţie care mă poate duce la o viaţă asemenea cu Domnul meu ?
Evident subordonare completă, bazată pe încredere, dragoste, recunoştinţă …
Paranteză : boala gravă de care suferă adunările creştine în timpul nostru este tocmai perspectiva păguboasă, nebiblică, asupra HARULUI, alimentată de oameni care spun : NU PUTEM trăi neprihănit, nu în trupul ăsta de carne.
Nu mă refer la dumneavoastră sau la fratele Dorin, nici măcar la fraţii mei din biserica adventă care au ajuns să repete aceeaşi litanie.
Mă refer la teologii care trăiesc din banii daţi de credincioşi Domnului şi care ar trebui să cunoască mai bine Cuvântul pe care îl propovăduiesc. Închid paranteza.
Şi ca să închei, vă scriu şi dumneavoastră, frate, ceea ce am scris fratelui Dorin.
Fratele Pavel închide o idée în capitolul 6 din Romani cu aceste cuvinte :
“ Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.” (Romani 6:14,15)
Ca să sfârşim discuţia despre neprihănire, eu citesc cele de mai sus şi înţeleg acum că existenţa HARULUI nu justifică îngăduinţa de sine.
Fratele Pavel zice : HARUL stăpâneşte dând neprihănirea, dar gata, faţă de păcat suntem morţi, trebuie să trăim neprihăniţi, căci suntem chemaţi să călcăm pe urmele Domnului Isus.
Fratele Ioan, a argumentat şi el la fel ca fratele Pavel. Când a scris că TREBUIE să trăim ca Isus nu a desfiinţat ceea ce scrisese mai sus : dacă păcătuiesc cumva, HARUL există !
Şi amândoi răspund la întrebarea : “păi bine, frate, cum să facem asta ? Că experienţa ne-a arătat că suntem slabi, cădem imediat …” în mod asemănător :
“în Isus Hristos” a zis fratele Pavel
Rămânând în El – a scris fratele Ioan, pe care l-am parafrazat.
Iar la finalul finalului, vă rog, frate, raspundeţi-vă singur la întrebarea următoare, referitoare la Romani 6:14,15 :
cum adică, nu mai sunt sub Lege, dar să nu mai păcătuiesc ? Păi nu dă Legea cunoştinţa deplină a păcatului ?(Romani 3:20)
Nu a spus fratele Pavel cuvintele : “ … Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o Lege.” (Romani 5:13)
Cum e posibil aşa ceva ? Adica, cum să fie adevărate amândouă în acelaşi timp ? Repet nu vreau să-mi scrieţi mie, raspundeţi-vă dumneavoastră înşivă.
Mai am rugămintea rugămintea, frate Remus, să renunţaţi la stilul “arici” în comunicarea cu mine. Am deschis toate porţile posibile pentru un studiu biblic cinstit, onest, nu consider că îmi sunteţi superior, departe de mine gândul că sunt mai bun decât dumneavoastră.
În discuţiile pe care le-am mai purtat, de două ori m-am simţit neplăcut. Prima dată când v-am scris că cel mai mare argument împotriva alegerii oricărei zile ca zi de închinare, în baza textului din Romani 14:5, vine din istorie. Că istoria ne arată că doar Sâmbăta şi Duminica au fost pomenite între creştinii ce ne sunt înaintaşi.
Fără să luaţi în seamă argumentul, care minim, cred eu, este de bun simţ, aţi replicat că vă aşteptaţi la un creştin ortodox sau catolic să vă scrie aşa ceva.
Adică eu eram pierdutul, iar dumneavoastră neoprotestantul “sola Scriptura” !
Atunci am gândit că sunteţi probabil o persoană importanta în adunarea pe care o frecventaţi şi nu v-a îngăduit mândria să consideraţi argumentul.
A doua oară, referitor la acelaşi verset, v-am scris că existenţă lui în mijlocul unei discuţii despre hrană indică o referire la zilele faste şi nefaste obişnuite între romani. Dumneavoastră aţi replicat sec, nu e vorba despre aşa ceva acolo. Fără niciun argument. Nu mai ştiu exact, cred că atunci v-am scris prima dată că vă respect alegerile şi am lăsat-o baltă.
Nu v-am scris niciodată până acum despre lucrurile acestea. Acum însă cred că dialogăm de destulă vreme astfel încât să ne cunoaştem cât de cât.
Vă spun frate că dacă veţi răspunde în acelaşi fel la ceea ce v-am scris, voi înceta să mai dialoghez cu dumneavoastră. Mă voi ruga însă în continuare pentru dumneavoastră şi familia dumneavoastră.
Mă gândesc că e posibil să vă fi supărat puţin sau mult pe ceea ce v-am scris ieri. Şi eu, după ce am postat, m-am gândit că puteam să găsesc cuvinte mai blânde, mai amabile.
Vă spun aici, îmi cer iertare pentru tonul postării de ieri. Nu sunteţi adversarul meu, sunteţi fratele în Isus Hristos Domnul.
Vă rog frumos încă o dată, să mă iertaţi.
Vă doresc ca PACEA Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.
Timpul a devenit marea mea problemă. Vă rog frumos să mă iertaţi pentru că nu pot comunica decât cu sincope.
Aţi intervenit şi aţi clarificat lucrurile din punctul dumneavoastră de vedere. Foarte bine.
Atunci , frate Remus, cred că ar trebui să verificaţi unele dintre convingerile pe care le-aţi dobândit prin studiu personal.
Spun aceasta pentru că ele, convingerile dumneavoastră, vă împiedică pe moment să recunoaşteţi valoarea Cuvântului.
Argumentez cu problema în discuţie. Cuvântul Domnului spune :
1 Ioan 1:7 Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţește de orice păcat.
Dumneavoastră ziceţi : “Cit priveste textul din Ioan adus in discutie poate exista si o alta interpretare .”
Frate Remus, pentru o minte inteligentă pot exista oricâte interpretări poate născoci cu privire la textul biblic. Nu înţeleg la ce vă foloseşte să căutaţi o altă interpretare, decât dorinţa de a strâmba Cuvântul pentru a vă argumenta convingerile personale.
Ia uitaţi-vă aici :
“Nu stiu daca ,, umblarea in lumina ” este o conditie pentru curatirea pacatelor sau mai degraba in text pare a fi o conditie pentru a avea partasie cu Tatal si Fiul si unii cu altii .”
Dumneavoastră, copilul Domnului Isus, vă uitaţi la cuvintele inspirate de Duhul Lui şi ziceţi “nu ştiu”, “pare” …
De ce să nu ştiţi, frate Remus ? E vorba de părtăşie în text, dar cuvântul “ŞI” e acelaşi cuvânt de legătură pe care îl folosim peste tot în limba română. I-aţi pierdut brusc sensul ?
Iar când ziceţi :
“Eu mai mult as merge pe varianta ca umblarea in lumina este o conditie a partasiei nu a curatirii de pacate .”
eu sper că înţelegeţi că ALEGEȚI să renunţaţi la ceea ce versetul spune natural, doar pentru că acele convingeri personale pe care le-aţi dobândit vă sunt mai dragi.
Pentru Numele Domnului Isus Hristos, frate Remus, mai gândiţi încă o dată, e bună alegerea pe care o faceţi ?
Dacă cuvintele la care aţi făcut referire ar fi fost ale mele, aş fi înţeles să vă îndoiţi că am dreptate, să reinterpretaţi sau orice altceva, dar aici vă contraziceţi cu Însuşi Cuvântul.
Eu am să plec la servici acum şi mâine dimineaţă, dacă Domnul îmi ajută voi reveni cu completări.
Vă rog frate să mă mai îngăduiţi o zi, ca să pot încheia ceea ce am de spus.
Vă doresc, frate, ca HARUL şi PACEA să vă fie înmulţite de Domnul nostrum bun, exact la fel cum doresc lucrul acesta pentru mine însumi.
Frate Eugen din cite imi scrieti apreciezi faptul ca ati fost un om care l-ati cautat pe Dumnezeu si ma bucur ca l-ati gasit dupa cum a zis Mintuitorul : ,, cine cauta gaseste ” .Cu privire la mine pot sa va marturisesc ca eu nu am avut atitea cautari crescind de mic in Biserica Penticostala si mai tirziu frecventind mult si Biserica Baptista .Cu alte confesiunii nu am avut legaturi niciodata si nu sunt nici un vorbitor in Biserica locala din care fac parte. Ne find nici vorbitor in Biserica locala si nici avind un loc de frunte in cadrul cultului am avantajul de a-mi exprima propriile convingeri din studiu personal chiar daca am fost si influientat in viata de credinta de doi mari teologii ai bisericii din Romania (unul din ei fiind un pazitor al Sabatului) Deaceea este greu sa fiu partizanul cuiva caci daca va uitati la mai multe lucruri pe care le-am scris pe Blogul fratelui Balogh este greu sa ma incadrati in vre-o confesiune religioasa pentruca imi exprim propriile convingeri nu doctrina unui cult. Eu nu am zis ca pripovaduiti o alta Evanghelie ci am spus ca a propovadui ca ,,trairea in neprihanire aduce iertarea pacatelor ” aceasta este o alta evanghelie indiferent cine propovaduieste acest lucru .Cum sa aduca trairea in neprihanire iertarea pacatelor ? Pai daca traim in neprihanire de ce mai avem nevoie de iertarea pacatelor ?
Am revenit.
Eu, frate, sunt un sangvin, pe vremea aceea mă controlam mai puțin decât astăzi și i-am împuiat capul lui Robert cu aproape tot ce știam.
Într-un târziu am aflat că Robert era creștin azș, ba mai mult, student în ultimul an la teologie pastorală.
Prietenia care se înfiripase între noi a rezistat în timp la multe dispute, până ce eu am ajuns foarte aproape de disperare.
Nu mai știu dacă înainte sau după Robert, am mers la Biblioteca Universitară din București ca să verific infailibilitatea Turnului de veghere (pentru cititorii care nu știu despre ce e vorba, „Turnul de veghere” este principala revistă publicată de martori).
Cred că el mi-a spus totuși că pot verifica învățătura pe care o primeam.
Acolo am citit Turnuri de prin 1912. Vestea că judecătorul american care a trecut la conducerea martorilor, după moartea fondatorului cultului, m-a făcut nepopular la Sala Regatului.
Și dacă te gândești, frate, că îți înșir o poveste tipică adventistă, te înșeli.
Nu l-am crezut pe Robert. A terminat facultatea, a plecat ca pastor undeva în Moldova și eu am rămas cu toate îndoielile mele.
Abia în 1997 am intrat în legămînt cu Domnul, în urma unei experiențe cu rugăciunea și cu Biblia. Dar asta nu e important pentru ce vreau să spun.
Am analizat toată rezistența pe care Robert a înfruntat-o din partea mea.
Și pot să vă spun că ea s-a datorat în mare măsură unei loialități prost înțelese.
Chiar când Adevărul Bibliei îmi băga degetul în ochi cu o problemă, din cauză că martorii mă ajutaseră să descopăr lucruri de extrem de mare importanță pentru mine, ripostam.
Mi-a luat timp îndelungat ca să înțeleg cui datorez de fapt întreaga mea loialitate.
Domnului ! Lui și numai Lui !
Frate, v-am scris aceste lucruri pentru că în opinia mea vă găsiți într-o situație asemănătoare cu aceea în care am fost eu.
Sunteți fără îndoială, un cercetător al Scripturii, mai mult de atât, citiți Cartea Sfântă pentru dumneavoastră, nu trăiți cu hrană mestecată.
Cu toate aceste anumite luări de poziție vă trădează nu obiectivitatea, ci partizanatul.
Mă gândesc că se poate datora aceasta faptului că e posibil să fiți un vorbitor în adunarea pe care o frecventați.
Revin. Vă rog să-mi permiteți să închei.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Remus.
Vă rog frumos să mă îngăduiți cu o povestire la începutul răspunsului meu legat de părerile pe care le exprimați cu privire la 1 Ioan.
Era în 1992. Am căutat sediul central al Martorilor lui YHWH, slăvit să fie Numele Tatălui nostru, din București, cu gândul de a le cere ajutorul, în sensul de a se implica în salvarea copiilor orfani care erau pe stradă în acei ani.
Cum vă puteți imagina, m-au refuzat, însă mi-au propus un studiu biblic GRATUIT.
Cuvântul ăsta a lucrat în mintea mea, aveam o Biblie în bibliotecă, și așa s-au pomenit cu mine la Sala Regatului.
Eram tabula rasa în materie de cunoștințe biblice, aveam prejudecățile mele „ortodoxe”, dar vroiam să știu ce spune Biblia.
Mulțumesc Tatălui din ceruri, în Numele Domnului Isus Hristos, pentru un frate dintre martori, care cu răbdare a început să desfășoare mesajul biblic înaintea ochilor mei.
Bineînțeles, fratele mă învăța după altgoritmul martorilor.
Nu după multă vreme, am crescut în cunoștință. Martorii au o carte mică pentru ajutorul misionarilor lor. Găsești în ea texte biblice aranjate pe subiecte, cu mici comentarii biblice și atenționări la modul în care poate răspunde partenerul de discuție.
Am devenit bunicel în mânuirea argumentelor martorilor și aveam discuții aprinse cu cei de acasă, sau cu colegii de muncă, care vroiau să mă „salveze” de pocăință.
Descoperisem adevăruri importante la martori, jertfa Domnului bun pentru mine păcătosul, mântuirea prin credință și altele bune și frumoase.
Dar asta nu era totul. Mă simțeam dator față de fratele care, cu dragoste și îngăduință mă învăța, să mă botez la martori.
Și m-am decis să mă botez. Acasă probleme la greu cu toți ai mei, iar la sala Regatului începuse să-mi sune strâmb, desele afirmații despre infailibilitatea Turnului de veghere.
Dar mă încredeam că fratele care se purtase așa frumos cu mine putea să-mi spulbere orice îndoieli. Până atunci avusese răspuns la toate întrebările mele.
Și fix în perioada aceea mă întâlnesc, ca din întâmplare (scriu așa pentru că „întâmplare” nu există) cu fratele Robert Iosub.
Revin.
Am revenit.
Cum spuneam, păcatul, oricare ar fi el, nu are ce căuta în umblarea în lumină la care se face referire în verset, căci în aceeași lumină umblă Tata Însuși.
Apoi, frate drag, când afirmi că : „… ținta noastră este sfințenia, desăvârșirea, neprihănirea … dar încă nu se poate ajunge la perfecțiune pentru că încă trăim în acest trup de carne.” eu gândesc că te contrazici singur.
Cum adică, am o țintă dar afirm că nu o pot atinge ? Păi atunci n-am nici o țintă, trăiesc cum vreau, la trecerea timpului, că perfecțiunea oricum nu mi-am propus să o ating. De ce să mai vorbesc atunci că am o țintă ? Nu are sens.
Despre Filipeni 3:12, are sens frate să te rog să citești și două versete mai jos în aceeași epistolă și să-ți răspunzi ție însuți, dacă nu cumva fratele Pavel spune ca ținta numită desăvârșire este chiar pusă pentru a fi atinsă, iar el spune că urmează să o atingă.
Un ultim cuvânt despre modul de exprimare cu privire la desăvârșirea pe care mi-o propun eu – în viziunea ta, căci aceasta rimează foarte bine cu spusa fratelui Remus, cum că predic altă Evanghelie.
Frate drag, discuția publică, în scris, are câteva dezavantaje, mai ales în privința faptului că unii din participanți, dacă s-a întâmplat să susțină o greșeală au accese de mândrie.
Dar există și latura bună, căci ceea ce este scris rămâne și poate fi verificat.
Or, eu am scris că Domnul nostru Însuși, trăind în noi, ne va duce la desăvârșire. Rog cititorii să verifice în comentariile de mai sus.
În ce mă privește, nu cred că eu, în puterea mea și cu voința mea pot ajunge la desăvârșire.
Ar însemna să fiu nebun, căci Scriptura spune că „n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva … duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”
Or, duhurile, prin creație sunt superioare oamenilor.
Însă Domnul Hristos în mine și în oricare alt frate sau soră, ne poate duce la desăvârșire, la perfecțiune, la sfințire sau la orice alt cuvânt preferați pentru a denumi neprihănirea.
Frate, și ca să punem punct disputei pe tema 1 Ioan, te rog frumos, întrebă pe Domnul, în rugăciune, „Stăpâne, te rog în Numele Domnului Isus Hristos, arată-mi dacă fratele Eugen vrea să mă rătăcească, vorbind de la diavolul, cu privire la 1Ioan, sau scrie după voia Ta.”
Am credința, frate, că Domnul care te iubește, îți va răspunde.
Și vei scăpa de obsesia că nu trebuie să fii de acord cu adventiștii.
Îți doresc, frate, binecuvântarea Domnului Isus Hristos peste tine și familia ta frumoasă.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima ta, frate Dorin.
De data aceasta scriu din nou din mașină, din cauză că ieri l-am avut ca oaspete în adunare pe fratele Tiberiu Alexandru Foszto. Povestea dânsului o poate găsi oricine cu un search pe Google.
Totuși, publicitatea negativă pe care i-o fac frații pastori penticostali, care tună și fulgeră împotriva „legalismului” adventist mă determină, doar dacă Domnul îmi permite și dacă fratele Lori nu se supără, să scriu până la capăt ceea ce mă apucasem să explic despre fratele Pavel, motivele lui și modul în care folosește conceptul de Lege.
Dar să ne întoarcem la ale noastre.
Frate, ceea ce ai scris despre forme și fondul lor este frumos, dar nu înțeleg care e imaginea de ansamblu pe care tu o vezi și eu nu.
Uite, te rog, alege ce păcat vrei tu și așază-te în exprimarea din versetul 1Ioan 1:7.
Revin.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie în inima ta, frate Dorin.
Îmi cer iertare încă o dată, dar nu pot comunica aici decât în Sabat şi în ritmul pe care îl observi. De când m-am întors acasă, timpul meu liber îl dedic mai mult familiei, aşa încât doar când găsesc “ferestre” ca astăzi, pot dialoga aici. Pentru moment, cel puţin.
Frate drag, modul în care ai răspuns mă determină să clarific unele aspecte.
În primul rând, eu am crezut că avem o discuţie cât se poate de deschisă.
Când ai scris că apăr doctrine folosind sofisme, eu nu m-am formalizat, deşi definiţia cuvântului arată că mă numeai direct frate cu diavolul, un înşelător ce se foloseşte de aparenţe. Nu am invocat respect sau altceva, ci m-am apucat să desfăşor Cuvântul, ca să se vadă dacă acuzaţia era reală sau nu. Am apreciat însă că te-ai scuzat, şi te asigur, nu este nici o umbră între noi doi. Eşti fratele meu.
La fel, nu am reacţionat când ai scris despre preacurvie spirituală, deşi tu ştii că cel puţin fraţii adventişti cărora li te-ai adresat nu respectă Sabatul, sau altă poruncă a Decalogului pentru a fi mântuiţi, ci tocmai pentru că au fost mântuiţi, prin credinţă, de sângele sfânt al Domnului Isus Hristos, la fel cum ai fost mântuit şi tu şi fratele Remus.
Cu toate acestea, frate, am apreciat sincer grija pe care o ai pentru mântuire mea şi m-am gândit cât de mult semănăm, căci şi eu sunt animat de aceleaşi sentimente, atât pentru tine şi fratele Remus, cât şi pentru orice alt semen al nostru, cu care ajung în contact de-a lungul fiecărei zile.
Şi la fel de adevărat este că mi s-a întâmplat şi mie uneori, când eram mai tânăr, să folosesc cuvinte mai tari în raportul cu unii semeni, tocmai datorită unui zel orb. Şi am regretat pe îndelete.
Acum, despre faptul că am scris că eşti derutat de un anumit aspect şi că porţi o anume prejudecată în minte, când analizezi textul biblic, eu în niciun caz nu am scris, frate, aceste lucruri cu lipsă de respect faţă de tine. Am urmat firul discuţiei libere, în care spunem ce avem în inimă însă respectând fratele cu altă opinie şi dreptul lui de a nu fi de acord cu mine.
Uite de ce am scris despre derută şi prejudecată în ceea ce te priveşte : frate drag ştiu că asculţi şi citeşti multe predici ale fraţilor pastori din diferite denominaţiuni. Este un lucru bun din punct de vedere al acumulării de informaţii, dar el se întâmplă de ceva timp şi tu tot nu ai trecut la stadiul următor, adică la studiul Scripturii doar în doi, tu şi Tata.
Nu te grăbi să te superi, ştiu, citesc comentariile tale şi faţă de primele noastre contacte creşterea este evidentă. Dar la chestiunile delicate este evident că eşti încă dependent de raţionamentele altor fraţi.
Exemplu : , după primul răspuns al fratelui Remus, în care dânsul se grăbea să definească umblarea în lumină ca (doar) mărturisire a păcatelor, te-ai grăbit să scrii “Amin”, fără nici o analiză A TA asupra textului, ci doar te-ai bucurat că sună în felul plăcut ţie. Cred că asta înseamnă prejudecată.
Din cauză că fratele Remus a reanalizat şi a revenit cu alt comentariu, ai vrut să întăreşti ceea ce dânsul argumenta pe tema naşterii din Dumnezeu şi ai adus în discuţie 1Ioan 5:1,4,18.
Asta se cheamă derută, frate Dorin.
Eu am scris că mă duc cu comentariul până la 1 Ioan 3:9 (poţi verifica în comentariile de mai sus) doar ca să fie clar pentru orice cititor cum stă treaba cu sofismele la care făceai referire. Dar nu te teme, am citit Epistola 1Ioan în întregime şi pot să-ţi spun şi mai departe cum stau lucrurile.
Pur şi simplu fratele Ioan afirmă consecutiv : a fi născut din Dumnezeu înseamnă să trăiesc în neprihănire (2:29), să iubesc (zic eu, cel puţin) pe fraţii mei (4:7u.p.) , şi să cred că Domnul Isus este Hristosul (5:1) . Am aşezat textele în ordinea scrierii lor.
Or, frate, aceasta înseamnă că descoperirea înţelesului expresiei este treptată. Nu foloseşte nimănui să se mintă, ignorând din înţelesul expresiei una din definiţiile ei.
Pe de altă parte, versetele 5:4 şi 5:18 (care e o reluare nuanţată a lui 3:9) prezintă consecinţele naşterii din Dumnezeu .
Este periculos pentru tine însuţi să crezi că eşti născut din Dumnezeu DOAR pentru că tu crezi că Domnul Isus este Hristosul (5:1) şi să concluzionezi, de pildă, deci acum am biruit lumea , că sunt credincios (5:4), ba mai mult, eu nici nu păcătuiesc, că Domnul Isus mă păzeşte şi cel rău nu se atinge de mine (5:18).
Eroarea este evidentă. Atât timp cât foloseşti HARUL înseamnă că ai probleme cu păcatul.
Revin, te rog frumos să ai răbdare cu răspunsul, ca să termin ce am să-ţi scriu.
In Polonia, deja se vorbeste despre interzicerea de a lucra duminica, si in senatul American se vorbeste de legi care sa interzica lucrul duminica. Sabatul e un semn al Celui Prea Inalt, si duminica e un semn al unei anumite Biserici, care cheama toti oamenii la ,,unitate ,,
Frate Eugen , in textul din 1 Ioan 1:1-2:2 solutia aratata de Ioan pentru rezolvarea pacatului este : marturisirea lui (recunoasterea pacatului ) si aducerea pacatelor noastre la crucea lui Hristos ,,el este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre” ,eu nu cunosc din Scripturi un alt mod de rezolvare a pacatelor . Cit priveste textul din Ioan adus in discutie poate exista si o alta interpretare .Nu stiu daca ,, umblarea in lumina ” este o conditie pentru curatirea pacatelor sau mai degraba in text pare a fi o conditie pentru a avea partasie cu Tatal si Fiul si unii cu altii . Eu mai mult as merge pe varianta ca umblarea in lumina este o conditie a partasiei nu a curatirii de pacate .Textul vorbeste de faptul ca noi avem partasie cu Tatal si Fiul si uni cu altii. Pentru a avea aceasta partasie avem nevoie de trei lucruri :
— auzirea Cuvintului – cap.1 v.1-4
– umblarea in lumina – cap 1:5-7
– curatirea de pacate -cap 1 :7- 2:2
Ori eu ,ori dumneavoastra ori alcineva , spune Pavel si un inger din cer daca afirma ca mintuirea depinde de fapte nu de credinta propovaduieste o alta Evanghelie. ,,El ne-a mintuit nu pentru faptele facute de noi in neprihanire ci pentru indurarea Lui”
Frate Eugen, cu tot respectul, nu poti spune ca ma deruteaza pluralul folosit de apostolul Ioan sau ca am prejudecata in gandire!
In alta ordine de idei, acum 2000 de ani nu exista internet, bloguri, facebook etc prin care oamenii sa comunice asa cum exista azi. Pe vremea aceea se comunica in scris. Asa ca nu cred ca nu au existat si alte epistole scrise de apostoli. Un exemplu este acela al epistolei trimise in Laodicea care nu apare in NT (Coloseni 4:15).Exista ideea ca aceasta este epistola catre Efeseni, dar poate cineva sa demonstreze asta? Scrisul era modul de comunicare al vremii. De ce atunci exista doar cateva epistole in NT? Ele contin ceea ce avem noi nevoie ca sa intelegem voia Domnului (2 Timotei 3:16-17). Sa nu imi spuneti ca aici se refera doar la VT!
Asa ca Epistolele apostolului Ioan au ramas in canonul Biblic ca noi sa invatam ceva. Exista un dublu mesaj, pentru destinatarii vremii dar si pentru orice crestin de-alungul secolelor. Deci cum intelegem? Orice problema pentru mine are un fond si o forma. Aici forma problemei era un tip de pacat (in spetza ura fata de frati, 1 Ioan 2:9) dar fondul problemei e pacatul in general. Daca ramanem doar la forma problemei riscam sa nu vedem viziunea de ansamblu a ceea ce vrea Duhul Sfant sa transmita.
Cred ca e clar pentru toata lumea ca tinta noastra este sfintenia, desavarsirea, neprihanirea (nu imi spuneti ca as confunda termenii) primite in dar de la Tatal prin credinta, dar nu se poate ajunge la perfectiune pentru ca inca traim in acest trup de carne. Si oricum neprihanirea nu este a faptelor, nu este data de ascultarea de Lege ci e prin credinta dupa cum spune apostolul Pavel in mai multe locuri. Iar daca un astfel de apostol chemat la o lucrare asa de mare spune „nu ca am si castigat premiul sau ca AM SI AJUNS DESAVARSIT” (Filipeni 3:12) cine suntem noi sa credem ca vom putea ajunge vreodata desavarsiti? Daca tu crezi frate Eugen ca poti ajunge la desavarsire, ce sa zic, ferice de tine! Eu inca nu am ajuns la o astfel de cunostinta.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima ta, frate Dorin.
Frate, dacă eu aș fi responsabilul cu distribuirea mîntuirii ți-aș putea da un răspuns în ceea ce te privește. Așa, însă, ai adresat întrebarea cui nu trebuie.
Întrebă pe Tata. El îți poate da răspunsul pe care-l dorești.
Dar dacă ești curios să știi cum judec în ceea ce mă privește atunci pot să-ți răspund.
Domnul Isus Hristos să te binecuvânteze pe tine și familia ta frumoasă.
Pace si binecuvantari divine frate Eugen.
Am o singura intrebare atat pentru tine cat si pentru fratele Lori. Daca nu tin Sabatul cum a fost dat evreilor inseamna ca nu voi fin mantuit?
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Am revenit.
Nu mai insist pe ideea Harului, am scris destul in 03/11/2017.
M-au uimit cuvintele dumneavoastra :
„A spune ca daca umblam in neprihanire ne curateste singele lui Isus inseamna a propovadui o alta evanghelie ,pentruca a crede in mintuirea prin fapte nu prin har spune Pavel ca este ,,o alta Evanghelie”.”
Vi se pare dumneavoastra ca eu predic alta Evanghelie ?
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Remus.
Va cer iertare si dumneavoastra pentru intarzierea cu care va raspund. Motive personale m-au impiedicat. Va multumesc frumos pentru ingaduinta crestina.
Acum, despre cele ce discutam :
In 06/11/2017 ati scris :
„Deci a fi in lumina se refera nu numai la a traii in neprihanire ci si la a sti cum sa ne rezolvam problema pacatelor daca am cazut in pacat.”
Consider ca e un pas inainte in discutia noastra, raportandu-ma la ceea ce ati scris in 03/11/2017 :
„Daca ne uitam in contextul din 1Ioan cap 1 sensul de ,,a umbla in lumina” se refera la a ne recunoaste pacatul. Noi trebuie sa umblam in lumina adica sa nu ne ascundem pacatul ci sa il recunoastem si astfel primim iertare.”
Totusi, frate, a umbla adica a trai in lumina, atat in conceptia fratelui Ioan cat si in cea a fratelui Pavel, nu include folosirea HARULUI.
Fratele Pavel explica clar la Romani 6 ca HARUL nu indreptateste pacatul, iar fratele Ioan, prin comparatia folosita in versetul 1Ioan1:7 pp, exclude de asemenea din umblarea in lumina prezenta pacatului care numai aceea impune rezolvarea prin folosirea HARULUI.
Acum va rog sa judecati dumneavoastra insiva : cand crestinul mantuit prin sangele Domnului Isus Hristos comite un pacat, traieste el atunci in lumina ? Sau, din momentul in care a comis pacatul, pana ii vine mintea la loc si cere iertare, traieste el in lumina ?
Dau exemplu cazul Anania si Safira si fratele care a fost exclus din adunarea din Corint. Nu fusesera ei luminati ? Ba da. Doar ca au pacatuit.
Stiti si dumneavoastra, ca si mine, ca atat in iudaism, cat si in crestinism functioneaza aceeasi regula, pe care fratele Ieremia a scris-o in cartea lui : Ieremia 18:9-11
9 Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
10 Dar, dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac.
11 De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă* fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!»
Va rog sa-mi permiteti frate sa cred ca tot la acelasi lucru s-a gandit si fratele Ioan, cand a zis ca … daca umblam in lumina … sangele ne curateste.
Observati dumneavoastra HARUL si in profetia fratelui Ieremia : 18:7,8
7 Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge*, că-l voi surpa şi că-l voi nimici,
8 dar, dacă neamul acesta* despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău** de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac.
Revin
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima ta, frate Dorin.
Imi cer iertare pentru ca abia acum gasesc timpul necesar pentru a continua dialogul nostru. Te asigur ca, desi nu am mai intervenit, am citit tot ceea ce tu si fratele Remus ati scris si am pomenit numele tau si al dansului in rugaciunile mele.
Sper din toata inima ca si tu te rogi pentru mine.
Acum, legat de ceea ce ai scris in 05/11/2017 :
„dar ca nu vom putea ajunge la o perfectiune in acest trup de carne (Romani 3:10).”
Versetul respectiv nu spune asa ceva !
Pentru toti cititorilor, am sa-l scriu in context.
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi*, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11 Nu* este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Cred ca intelegi ca si mine, ca fratele Pavel afirma : la momentul respectiv, adica fara Domnul Hristos, toti iudeii si grecii erau sub pacat.
Dar de la versetele 3:21-24, pe care le-ai citat si tu, apare neprihanirea pe care o da HARUL. Aleluia ! Slava lui Dumnezeu pentru ea !
Dar nici la 3:9-12, nici in 3:21-24 si nici in alta parte in Romani nu apare ideea aceasta, ca nu putem ajunge la perfectiune.
In schimb, frate, gasesti urmatoarele cuvinte, in capitolul 6 :
1 Ce vom zice dar? Să păcătuim* mereu ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am* murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
iar la versetul 15, afirmatia se repeta :
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că* nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
Pun o paranteza aici.
Uita-te la cuvintele fratelui Pavel din versetul 15. Nu mai suntem sub Lege, dar sa nu mai pacatuim !!!
Ca si mine, cunosti ca pacatul este legat de Lege prin definitie. Pacatul este NE LEGIUIRE, FARA DE LEGE.
Deci de ce vorbeste fratele Pavel asa ?
Iti spun : scoate argumentul „Lege” din gura conationalilor sai, crestini, care doreau sa evite prigonirea din partea altor conationali, care respingeau pe Mesia.
Insa el a considerat partile din Lege care aduc „cunostinta deplina a pacatului” permanent in vigoare.
Inchid paranteza.
Fratele Pavel este in deplin acord cu fratele Ioan.
HARUL ne aduce iertarea, curatirea, dar dupa aceea conditia pusa noua este sa traim ca Domnul Isus, fara pacat.
Ai scris : ” Nimeni nu poate ajunge la o viata fara pacat (1 Ioan 1:8)”
Frate, doar pentru ca citesti versetul purtand in minte prejudecata :”Niciun om, in nicio circumstanta, nu poate trai fara pacat”, gasesti in verset ideea aceasta.
In realitate, fratele Ioan, gandea acelasi lucru ca si fratele Pavel : se cere viata traita in neprihanire de la cei ce folosesc Harul.
Hai sa disecam 1 Ioan 1: 8
8 Dacă* zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi** adevărul nu este în noi.
Observa persoana folosita la conjugarea verbelor : zicem, n-avem, ne inselam.
Fratele Ioan se identifica cu cititorii sai. De ce ? Ca sa-i ajute pe calea dragostei.
Vrea el sa spuna despre sine ca mai pacatuieste ? Asa putem intelege ? N-are sens.
Fratele Ioan, care scrie clar necesitatea de a trai ca Domnul Isus traia ca Domnul Isus. Faptele Apostolilor ne transmit mesajul acesta.
Zice, la 3:6 :
6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine* păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
Repet, la 1:8 pot intelege ca fratele Ioan zice si despre sine, ca sunt momente in care nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut pe Domnul Isus ? Ca apoi foloseste HARUL si din nou IL cunoaste ? Reiese asa ceva din 1Ioan ?
Daca intelegem asa ceva, toata epistola nu are sens.
Frate Dorin, am scris aceste lucruri pentru ca pe tine te deruteaza pluralul folosit de fratele Ioan. Din cauza pluralului pe care nu-l intelegi si a prejudecatii pe care o porti in minte, gasesti ca fratele Ioan spune oricarui cititor acele cuvinte din 1:8.
Or, epistola, in intregul ei ne descopera ca fratele Ioan se adresa unor frati din timpul sau care se considerau neprihaniti, dar urau alti frati ai lor.
Fratele Ioan le scrie ca sunt pacatosi datorita acestei atitudini si insista, cu dragoste, punandu-se in rand ei, sa inceteze a pacatui, sa marturiseasca, sa invoce marele Mijlocitor pe care il aveau si ei la Tata, ca si noi, apoi sa traiasca mai departe in neprihanire, adica in lumina.
Frate, ce-ti scriu eu nu e complicat, e chiar Cuvantul pe care vrei sa-L urmezi.
Cu propunerile tale sunt de acord si ma bucur ca le-ai formulat. Sa ne rugam ca cei pacatosi sa se pocaiasca si sa fie mantuiti.
Iti doresc ca binecuvantarea Domnului Isus Hristos sa fie asupra ta si asupra familiei tale.
Nu știu pe cine va omorî Domnul Isus dar știu pe cine nu va omorî:
Galateni, 5:22-23 – Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri NU ESTE LEGE!
Îmi doresc ca Domnul Isus să trăiască în inimile noastre prin credință, având ca temelie dragostea Lui Cristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungem plini de plinătatea Lui Dumnezeu!
Frate Dorin,
Probabil ca discutia noastra ar continua la nesfarsit pe aceasta tema. As fi vrut sa va intreb: Pe cine omoara „slova” si pe cine nu ? Si daca Domnul Christos va omora la sfarsit pe cineva, si pe cine ? Dar nu voi continua, caci am alte lucruri in studiu si vreau sa dedic timpul acestor studii. Crezul meu si argumentele in apararea lui sunt prezentate in toate articolele legate de tema zilei de odihna ( caci aici se afla marul discordiei, nu celelelate porunci, pe care orice crestin sincer le recunoaste ). Va respect alegerea, dupa cum observ ca si dv. o respecati pe a mea. Deci voi incheia, dorindu-va acele binecuvantari ceresti de care aveti cea mai mare nevoie.
Cu stima,
Lori B.
Frate Lori, va raspund aici la „parabola” cu politistul care iarta pe cei care trec prin locuri nepermise. Ati mai ridicat problema asta acum cativa ani (deci nu s-a intamplat recent) si azi o vad altfel. Domnul Isus spune in parabola ispravnicului nedrept (Luca 16:1-13) ca „cine este credincios in cele mai mici lucruri este credincios si in cele mari” si cine „este nedrept in cele mai mici lucruri este nedrept si in cele mari”. Mai departe apostolul Pavel inspirat de Duhul Sfant spune „ascultati de stapanii vostri pamantesti, cu frica si cutremur, in curatie de inima, ca de CRISTOS. Slujiti-le nu numai cand sunteti sub ochii lor, ca si cum ati vrea sa placeti oamenilor, ci ca niste robi ai lui Cristos, care fac din inima voia Lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:5,6). Acelasi lucru este intarit in Coloseni 3:22-24. Iar lui Tit apostolul ii scrie „Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor, sa-i asculte…” (Tit 3:1). Pentru mine azi a trece prin loc nepermis inseamna a avea un duh de razvratire pentru ca „vulpile cele mici strica viile” (Cantarea Cantarilor 2:15) si pentru ca „putin aluat face sa dospeasca toata plamadeala” (Galateni 5:9). Vedem cum Biblia ne invata sa fim supusi stapanirilor lumii (asta daca nu intra in contradictie cu dreptatea Lui Dumnezeu, ceea ce nu e cazul aici) si sa le slujim ca sa placem Lui Cristos si nu oamenilor, deci sa nu trecem strada prin locuri nepermise chiar daca nu ne vede nimeni. Credem noi ca nu ne vede nimeni. Am ajuns sa gandesc asa pentru ca ma las manat de indemnul Duhului, pentru ca vreau sa raman in Cuvantul Domnului si nu pentru ca, citez, „sunt mai atent, nu atat de teama pedepsei, ci din respect fatza de niste oameni care m-au iertat”. Asta e diferenta pentru mine intre a sluji Lui Dumnezeu intr-un duh nou si nu dupa vechea slova (Romani 7:6).
Cu privire la cealalta problema (unde ati vorbit de Psalmul 119 si ca nu va simtiti robi) eu va spun ca vreau sa fiu ROB A LUI CRISTOS si nu al Legii scrise pe table pentru ca slova omoara (2 Corinteni 3:3-6)! Aici apostolul Pavel nu vorbeste de un transfer al Legii de pe Tablele Legamantului in duhul omului! Aici apostolul compara Decalogul cu Legea scrisa in inimile oamenilor. Legea dragostei. In doua porunci se cumprin toata Legea si prorocii si in dragoste implinim Legea (Matei 22:36-40 si Romani 13:10). Pentru mine Domnul Isus este LEGEA SLOBOZENIEI, ODIHNA, DOMNUL, MANTUITORUL! Odihna oferita de EL e mult superioara odihnei de Sabat pentru ca e zilnica, e in duh si nu in slova, e in inima. Nu cred ca Domnezeu raspunde oamenilor si vine la intalnire doar o data pe saptamana, in speta doar sambata! Sa ascultam deci glasul Lui Dumnezeu care ne vorbeste zilnic prin Duhul Sau.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Frate Lori, de acord cu ce spuneti. Atunci de ce exista plin de adventisti pe internet care ne spun noua evanghelicilor ca nu vom fi mantuiti daca nu tinem Sabatul? Daca spuneti „Ar fi o incumetare pentru mine sa spun cine va fi si cine nu va fi mantuit” fiti fericit pentru ca Duhul Sfant v-a descoperit aceste lucruri si nu oamenii. Un astfel de frate adventist m-a intrebat odata „nu ma doare capul de atata prostie”? Ii spusesem doar ca suntem pecetluiti cu Duhul Sfant pentru ca asa ne invata Cuvantul.
Mantuirea e personala si cred ca vor fi mantuiti si dintre cei care tin Sabatul si dintre cei care nu tin Sabatul (asa cum a fost dat in VT). Mantuirea e oferita in dar prin sangele Domnului Nostru Scump pentru ca oricine crede in EL sa primeasca acest dar. Eu vad si printre fratii si surorile din biserica la care merg ca sunt unii care cauda cu sinceritate pe Domnul slavei si altii care vin din inertie la adunarile bisericii. Oricum nu putem sa Il urmam pe Domnul Isus daca Tatal nu ne atrage la El. Dumnezeu va sterge orice pacat celor care au ca tinta pe Domnul Isus si umbla manati de Duhul Sfant.
Am spus toate acestea pentru ca eu cred cu adevarat ca nu apartenenta la o miscare (sau cult) crestina ne mantuieste.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Frate Dorin sunt deacord cu ce spuneti referitor la Rom.7 cind zice ca ,, am murit fata de lege” ca se refera la toata legea unde intra si Decalogul dar referitor la Evrei cap.7 nu pot fi deacord ca se refera la Decalog .De ce ? Evrei 7:11 – ,,sub preotia aceasta a primit poporul legea” Care lege ? Cele 10 porunci ? Nu pentruca atunci cind s-a dat Legea pe Sinai Aaron si preotii nu au fost pusii in slujba inca .De abea de la cap 40 incepe sa se faca cortul si atunci se fac hainele preotesti iar dupa ce se termina cortul este sfintit Aaron si fii lui pentru slujba preotiei. Cartea Exod se termina cu ispravirea cortului ,apoi slava Domnului se coboara in Cortul intilniri . Cartea Levetic incepe asa ,,Domnul a chemat pe Moise ;i-a vorbit din cortul intilniri…..” De aici incepe legea legata de preotie si lucrarile legate de cort . Ceea ce se zice in Levetic este legea primita sub preotia lui Aaron. Practic ,,caile lui Dumnezeu „au fost descoperite lui Israel in : Exod ,Levetic si Numeri pina in cap.14 .Legat de cap 14 din Numeri se zice ,,n-au cunoscut caile Mele” deci cel putin pina la evenimentul din Num .14 caile lui Dumnezeu fusesera descoperite in totalitate altfel nu le-ar fi imputat Dumnezeu ca nu i-au cunoscut caile.
Frate Dorin,
Imi pare rau sa constat ca aveti o perceptie total gresita despre cei care se straduiesc, prin puterea Duhului Sfant, sa asculte de cerintele Legii morale. NOI NU NE SIMTIM ROBI, caci Legea lui Dumnezeu, daca este respectata din dragoste fatza de Dumnezeu, devine o „lege a slobozeniei”, o „lege imparateasca” si o „lege desavarsita” ( Iacov 1, 25; 2,8 ), nu a robiei, cum afirmati dv. Va rog sa recititi Psalmul 119. Dupa ce il veti reciti, spuneti-mi sincer: David considera Legea lui Dumnezeu ca fiind o povara pentru el ?
Noi ne simtim prieteni ai Domnului, caci El a spus: „Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu” ( Ioan 15,14 ). Robi sunt cei ce raman sub condamnarea legii, desi le-a fost pusa la dispozitie toata puterea ( prin Duhul Sfant ) ca sa o implineasca, si tot harul ca sa nu mai cada sub condamnarea ei.
In Sabat, ma simt mai liber ca oricand sa-I aduc slava lui Dumnezeu. Nu ma simt nicidecum rob, ci si Ii multumesc Domnului ca a randuit o zi speciala pentru comuniunea cu El, cu Biserica, cu familia si cu Cuvantul Sau. Bucuria mantuirii o simtim zilnic, dar in ziua randuita de Creator, aceasta bucurie intrece orice pricepere. As vrea din suflet sa gustati si dv. aceasta bucurie, pe care acum o percepeti atat de gresit ca fiind robie.
Cu stima,
Lori B.
Frate Dorin,
Revin cu o dilema provocata de afirmatia dv. ca nu mai sunteti sub Lege. Daca nu mai sunteti sub Lege, ci sub har, inseamna ca aveti libertatea sa calcati Legea ? Nu demult am traversat strada printr-un loc nepermis, si m-a prins politia. Eram „sub Lege” si m-am asteptat la amenda. Totusi, politistii m-au iertat, acordandu-mi „har”. Oare trebuie sa inteleg din gestul lor de bunavointa ca de acum nu mai trebuie sa respect legea circulatiei ? Dimpotriva, de atunci sunt mai atent, nu atat de teama pedepsei, ci din respect fatza de niste oameni care m-au iertat.
Probabil imi veti spune ca si crestinii sunt sub o Lege: Legea lui Christos, Legea iubirii si a ascultarii de indemnurile Duhului Sfant. Dar asta este o alta discutie.
Cu stima,
Lori B.
Frate Dorin,
Sa inteleg din insistenta dv. ca dv. nu acceptati notiuni folosite de teologi doar pentru ca nu le gasim in Biblie exact in forma actuala ? In cazul acesta se complica lucrurile. De curand au ascultat o predica ( daca imi aduc bine aminte a fratelui Luigi Mitoi ), in care dansul ( desi nu este adventist, ci penticostal ) a folosit exact acesti termeni: Lege morala, Lege ceremoniala si Lege sanitara, aratand ca sub termenul de „Lege” folosit in Biblie se ascund mai multe feluri de legi. Ceea ce v-am scris in legatura cu Decalogul din chivot si „cartea Legii” de langa chivot a avut menirea sa va ajute sa intelegeti ca Insusi Dumnezeu face deosebire intre Legea Sa morala si toate celelalte legi date evreilor. Dar se pare ca intentia mea a fost gresit inteleasa.
Cu stima,
Lori B.
Frate Dorin,
Ar fi o incumetare pentru mine sa spun cine va fi si cine nu va fi mantuit. Sa lasam acest lucru in mana Domnului, singurul care are acest drept. Conform Fapte 17, 30.31, in ecuatia mantuirii intervine si cunostinta. Or noi, ca oameni, nu avem imaginea de ansamblu asupra vietii unui om si nu stim in ce masura acel om ( sau grup de oameni ) a avut acces la intregul adevar. Pe mine nu ma ingrijoreaza acei oameni care nu au cunoscut intregul adevar scripturistic, ci tocmai aceia care, desi au Biblia in mana, nu inteleg ( sau nu vor sa inteleaga ) adevarul.
Frate Remus, eu ma intreb daca despre Legea preotiei e vorba. In Evrei 7:11 sta scris ca „sub preotia levitilor a primit poporul Legea”. Vreti sa spuneti ca aici se vorbeste despre Lege in general dar 1 verset mai jos se sare la Legea preotiei? Am dubii.
In alta ordine de idei, am vorbit si eu aici despre Agar si Sara si cele doua Legaminte dar nu a fost inteleasa problema cum se pare ca o intelege Pavel. Mai mult acelasi apostol Pavel vorbeste in Romani capitolul 7 despre faptul ca suntem „izbaviti de Lege si suntem morti fata de Legea aceasta care ne tinea robi” (Romani 7:6). Care LEGE???? Raspunsul e dat in Romani 7:7. Am fost izbaviti de Legea prin care am cunoscut pacatul, una din poruncile aceste Legi fiind „sa nu poftesti”. Las la latitudinea tuturor cititorilor sa priceapa de ce Lege vorbeste apostolul Pavel.
Frate Lori, frate Eugen, daca vreti cu adevarat sa fiti ai Lui Christos (Romani 7:4), trebuie sa muriti fata de Legea care va tinea robi, altfel intrati in preacurvie spirituala. Si nu o spun eu ci o spune apostolul Pavel inspirat de Duhul Sfant si invatat direct de Domnul Isus (Galateni 1:11-12)
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Frate Lori, am intrebat unde scrie de Lege Morala, Ceremoniala, Sanitara etc in Vechiul Testament. Inca astept raspuns. Mi-ati vorbit doar de faptul ca tablele Decalogului au fost puse in Chivot pe cand restul Legi intr-o carte alaturi de Chivot. Tot nu vad impartirea pe articole. Si repet, Romani 2:13 trebuie citit si inteles inmpreuna cu versetul 12: acolo apostolul Pavel se refera la cei cei erau sub Lege si doar auzeau Legea fara sa o implineasca. Cei care sunt sub Lege (noi nu mai suntem), aud Legea dar nu o implinesc sunt sub pacat.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Frate Lori, în țara în care am venit nemânat de Domnul (ca Avraam în Egypt) am întâlnit evrei de toate felurile. Printre ei sunt unii care respectă Sabatul (nu mă refer la balastul fariseic), respectă poruncile Decalogului, au o inimă curată și ajută mult comunitatea dar au o mare hibă: nu Îl cunosc pe Domnul Isus. Credeți că vor fi mântuiți?
Frate Remus,
Cred ca nu este corect sa alegem doar acele texte care se potrivesc cu crezul nostru deja format. Haideti sa privim si la acele texte din NT care vorbesc in favoarea Decalogului: Matei 5, 17-19; Matei 19, 16-20; Marcu 2, 27.28; Fapte 13,44; 16,13; 17, 2; 18, 4.11; Romani 2,13; 3,31; 7,12; 8,4; 1 Corinteni 7,19; Iacov 2, 10.11; Apocalipsa 12,17; 14, 12 si multe altele.
Daca este adevarat ca Biblia nu se contrazice in afirmatiile ei, inseamna ca undeva trebuie sa existe o armonizare intre texte. De asemenea, nu trebuie confundat legamantul cu Legea care sta la baza lui ( am mai subliniat acest lucru ! ), caci altfel ajungem la confuzii mari.
Va salut din nou cu multa pace de la Domnul, frate Dorin,
Revin asupra comentariului dv. din 9 noiembrie, nu pentru ca as dori sa continui polemica pe tema Legii, ci pentru ca va sunt dator cu un raspuns.
Dv. intrebati: „Paganii de-alungul secolelor care nu au venit niciodata in contact cu Legea data la Sinai si cu perceptele moarale ale Lui Dumnezeu, dupa ce lege vor fi judecati? Ca doar nu dupa Decalog de care nu au auzit vreodata. Sunt curios cum intelegeti Romani 2.”
Frate Dorin, eu inteleg Romani 2 exact asa cum sta scris. Inteleg de la apostolul Pavel ca „neamurile ( sa le zicem „paganii” ), macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii…si dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturisesc cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc, sau se dezvinovatesc intre ele.” ( Romani 2, 14.15 ). Inteleg de aici ca Bunul nostru Dumnezeu se ingrijeste ca fiecare om care se naste pe pamant sa aiba in propria sa constiinta semanate principiile morale. Si sunt convins ca Dumnezeu nu a scris in inimile oamenilor o alta Lege decat cea pe care a dat-o poporului Israel pe Sinai, si pe care a reconfirmat-o Mantuitorul nostru prin propriul Sau exemplu. Asa se explica faptul ca legile natiunilor au la baza principiile Legii de pe Sinai, chiar daca nu se recunoaste acest lucru.
Veti spune ca ei nu au cunoscut Sabatul. E adevarat pentru multi dintre ei. Dar la fel de adevarat este ca „Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate…” ( Fapte 17, 30.31 )
Si tot Romani 2 mai spune ceva: „Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt socotiti neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti” ( vers. 13 ). Oare se contrazice Pavel pe sine, cand intr-un loc afirma ca nu suntem socotiti neprihaniti prin faptele Legii, ci prin credinta ( Romani 3,20-24 ), iar aici spune ca doar cei ce implinesc Legea vor fi socotiti neprihaniti ?
Eu nu cred ca apostolul se contrazice pe sine. Mai degraba el vrea sa sublinieze ceva foarte important: Un om este socotit neprihanit prin credinta, dar daca, dupa ce a fost socotit neprihanit, nu isi pastreaza neprihanirea primita prin ascultare de vointa lui Dumnezeu, asa cum este exprimata in Lege, el o poate pierde. Caci este scris: „Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit, – daca se increde in neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita, si va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o” ( Ezechiel 33, 13 ). Iata de ce eu cred ca Legea este necesara in viata unui crestin adevarat: nu pentru a dobandi neprihanirea si pentru a fi mantuit prin pazirea ei, ci pentru a pastra acea neprihanire pe care am primit-o in dar de la Domnul nostru.
Va doresc cele mai ravnite binecuvantari ceresti !
Cu stima,
Lori B.
Frate Dorin acolo in Evrei cap.7 este vorba de schimbarea Legii preotiei .Dar problema ramine .De ce ? Pentruca sunt texte clare care vorbesc si despre desfintarea Decalogului odata cu inlocuirea Vechiului Legamint.
– Gal 4:21-31 – Pavel compara cele doua legaminte cu Agar si Sara si zice ca legamintul de pe Sinai (adica Decalogul) reprezinta pe Agar si naste pentru ROBIE si are deaface cu Israelul care este in robie iar celalalt legamint ne naste pentru Ierusalimul de sus si are deaface cu Biserica (vezi v.27) iar concluzia este ,,izgoneste pe roaba si pe fiul ei” -v. 30
– 2 Cor cap 3 se spune ca ,,slujba aducatoare de moarte scrisa si sapata in pietre (adica cele 10 porunci ) avea o stralucire TRECATOARE (V.7 ) iar SLAVA NOULUI LEGAMINT O INTRECE CU MULT MAI MULT (V.10)
Evrei cap.8 unde se zice ca PRIMUL LEGAMINT a fost INLOCUIT cu un NOU LEGAMINT iar expresia PRIMUL LEGAMINT se refera in primul rind la Decalog conform v.8,9 ,,un legamint nou nu ca legamintul pe care l-am facut cu parinti lor in ziua cind i-am apucat de mina ca sa-i scot din tara Egiptului ” expresia ,,ziua cind i-am apucat de mina ca sa-i scot din tara Egiptului se refera la evenimentul de pe Sinai conform Ieremia 7:22,23
Frate Dorin,
Deosebirea intre Legea morala si celelalte legi ( zise „ale lui Moise” ) este evidenta din insasi porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise: „Dupa ce a ispravit Moise in totul de scris intr-o CARTE cuvintele LEGII ACESTEIA, a dat urmatoarea porunca levitilor, care duceau chivotul legamantului Domnului: „Luati CARTEA ACEASTA A LEGII si puneti-o langa chivotul legamantului Domnului, Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo martora impotriva ta.” ( Deuteronomul 31, 24-26 ).
In cartea legii, scrisa de Moise, se aflau tot felul de legi, oranduieli, si reglementari cu privire la preotie si jertfe, legi privind viata sociala si legi sanitare. In chivot stim cu totii ce se afla. Deosebirea este evidenta: Nici „cartea legii” nu se afla in chivot, alaturi de tablele Legii, nici tablele Legii nu se aflau afara, langa „cartea legii”. Deosebirea nu o facem noi, care sustinem valabilitatea legii morale si astazi, ci o face Insusi Datatorul Legii. Acuzatia dv. ca noi scoatem texte din context pentru a ne apara crezul este, in opinia mea, nedreapta.
Cu stima,
Lori B.
Frate Lori, cu tot respectul, unde găsiți în Vechiul Testament această împărțire a Legii pe Lege morală, Lege ceremonială sau Lege sanitară? Eu unul nu găsesc. Nu cei ce împart LEGEA pe articole sunt cei ce scot texte din context ca să le folosească ca pretext?
Fiți binecuvântat
Care Lege, frate Dorin ? Va ganditi la Legea morala ? Daca tot vorbim de scoaterea unui text din context, despre care Lege vorbeste autorul Epistolei catre evrei aici ?
Frate Remus,
Nu pot fi de acord cu ideea dv. Cand are loc schimbarea unui legamant, nu inseamna ca tot ce a fost legat de vechiul legamant trebuie aruncat la gunoi. De fapt, dv. insiva ati afirmat acest lucru intr-un comentariu anterior: „Avind in vedere aceste lucruri eu afirm cu toata taria ca sunt VALABILE din Vechiul Legamint doar acele lucruri care au fost REAMINTITE din nou in Noul Legamint.”
Sa nu uitam ca Legea morala este oglinda caracterului Legiuitorului. Daca pot fi schimbate anumite prevederi ale legamantului, aceasta nu inseamna ca se schimba si caracterul lui Dumnezeu si cerintele Sale in domeniul moral.
Evrei, 7:12 – Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.
Frate Balogh ,un LEGAMINT este un TOT UNITAR ,deci atunci cind se schimba un legamint se schimba cu tot ce cuprinde el inclusiv cu Legea din el .Noi nu putem lua un Legamint pe bucati nici in valabilitatea lui si nici in desfintarea lui.
Dupa ce am afirmat ca toti facem greseli de interpretare (sau intelegere?) a Cuvantului mi se pare exagerat sa se spuna ca ma tin de doctrina vreunei biserici. Nu intuiti bine frate Lori, martor mi-e Dumnezeu ca nu ma tine de dogme sau doctrine. Ascult predici baptiste, penticostale si adventiste. Chiar aici pe paginile acestui blog am afirmat crezuri sau lucruri comune cu „doctrina” adventista.
Fiti binecuvantat
Va salut cu multa pace de la Domnul, frate Dorin,
Despre Lege si Sabat discutam de mai multi ani, fara sa ajungem la un numitor comun. Nici nu am pretentia ca eu sa conving pe cineva despre un adevar in care eu cred, deoarece doar Duhul Sfant o poate face. De aceea, nu voi continua discutia in contradictoriu cu dv., ci doresc sa fac doar cateva precizari.
E adevarat ca textul din Maleahi 3,6 nu a fost citat complet. Insa acest lucru nu schimba cu nimic mesajul lui: Dumnezeu nu Se schimba, dupa cum si dv. ati recunoscut. Unele adevaruri sunt evidente si in context, dar si scoase din context. De ex., cand Biblia spune ca „Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ), acest lucru este adevarat si in context, si afara din context. De aceea, cred ca ceea ce afirma profetul Maleahi despre Dumnezeu, sub inspiratia Duhului Sfant, este valabil in orice situatie, chiar daca nu citam intregul capitol sau intreaga carte.
O a doua problema pe care am remarcat-o in comentariile dv. este legata de notiunea de „dogma” sau „doctrina”, dv. aratandu-va oarecum rezervat fatza de acest lucru. Insa chiar crezul pe care l-ati afirmat aici in mai multe randuri este o dogma la care nu renuntati, chiar daca dv. spuneti ca este Cuvant, si nu dogma. Mai mult decat atat, intuiesc faptul ca acest crez nu il impartasiti doar dv., ci este al unei intregi biserici din care faceti parte. Si atunci, cum ramane cu rezervele dv. fatza de ideea de „dogma” ? Sau sunt dogmatici doar cei care sustin valabilitatea Legii si implicit a Sabatului, iar ceilalti crestini evanghelici nu sunt ? La urma urmei, acea unica credinta adevarata de care vorbeste apostolul Pavel in Efeseni 4, 4-6 are la baza niste adevaruri care, toate la un loc, nu sunt altceva decat o dogma. E adevarat ca sunt dogme si dogme, dar asta este o alta problema. Important pentru mantuirea noastra este sa o cunoastem si sa o traim pe cea adevarata. Acest lucru mi-l doresc si mie, si dv. si tuturor celor care doresc cu adevarat sa fie urmasii Mantuitorului nostru.
Cu stima,
Lori B.
Pace si binecuvantari divine fratilor
Frate Lori va raspund aici la cuvantul pe care mi l-ati adresat pe 3 noiembrie.
Probabil va mai aduceti aminte de celebrele „comentarii la romana” pe care eram nevoiti sa le tocim. Imi aduc aminte si acum de un astfel de comentariu unde un anume critic literar comenta lucrarea unui scriitor contemporan dand tot felul de explicatii despre ce a vrut sa spuna si transmita acel scriitor. Raspunsul scriitorului a fost clar: „n-am vrut sa spun asa ceva”. Din pacate in lumea crestina gasim astfel de „critici” care isi dau cu parerea despre ce a vrut sa spuna Dumnezeu Tatal, Fiul, Duhul Sfant, apostolul Pavel, apostolul Petre etc. Raspunsul Domnului este simplu si din pacate in multe cazuri ar putea sa spuna: „nu am vrut sa spun asa ceva”. Nu vorbesc aici doar de adventisti ci de toate cultele crestine. Sunt sigur ca si eu fac astfel de greseli. Toti le facem.
De acord ca Dumnezeu e Acelasi ieri, azi si pentru totdeauna dar in Maleahi 3:6 apare „Eu sunt DOMNUL, Eu nu Ma schimb, de aceea, voi, copii ai lui Iacov n-ati fost nimiciti”. Daca taiem versetul in doua ajungem la un text scos din context care devine pretext, adevarat? De promisiunea aceasta data copiilor lui Iacov nu vorbiti niciunde desi apostolul Pavel vorbeste despre ea in Romani 11. Noi asteptam „primirea lor din nou”, iesirea lor din „impietrirea care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor”. Dar nu vad nicaieri ca adventistii ar astepta aceste lucruri desi citati „Eu sun Domnul, Eu nu Ma schimb”. Stiu ca asta nu are de a face cu Sabatul in NT dar am profitat de faptul ca ati amintit acest verset din Maleahi. Trebuie sa ne tinem deci de Cuvant in totalitate nu de doctrine, cand citam un verset. Trebuie citat tot daca taindu-l in doua schimba sensul frazei.
Ca sa revin la subiect, nu sustin ideea schimbari Decalogului, principiile acestuia sunt valabile si azi. Dar tinta porunci este dragostea care vine din inima curata, din cuget bun si credinta neprefacuta (! Timotei 1:5). Intelegerea mea este aceasta. Ca parinti trebuie sa avem o purtare sfanta si o relatie buna cu copii nostri ca sa le devenim modele si sa nu isi ia model din lume pe altcineva. La fel, copii ai Lui Dumnezeu fiind, noi Il luam pe Dumnezeu ca model. Domnul Isus n-a facut nimic de la El ci a facut doar ceea ce a vazut ca face Tatal (Ioan 5:19, Ioan 8:28). La fel si Duhul Sfant (Ioan 16:13). La fel si copiii Lui Dumnezeu. Noi trebuie sa ajungem copii ascultatori de Dumnezeu (1 Petru 1:14), supusi, sa nu facem nimic de la noi. Orice gand (ca de la gand pornesc vorba si fapta) sa il facem rob ascultarii de Cristos (2 Corinteni 10:5). De ce trebuie sa facem asta? Pentru ca in Dumnezeu nu este pacat si nelegiuire (Psalmi 92:15, Isaia 53:9, Tefania 3:5 etc). Fac o paranteza: nu am spus si nici nu am gandit vreodata ca Domnul Isus ar fi comis pacat asa cum sunt acuzat. Inchid paranteza. Evident, pe langa ascultare trebuie si fapte. Dar care fapte? Ale Legii? Nu. Faptele bune pregatite de Dumnezeu sa umblam in ele (Efeseni 2:10, Matei 25:34-40, Romani 12:6-8, 1 Ioan 3:18, Iacob 1:27).
Gandul Lui Dumnezeu nu-l cunoaste nimeni. Asa ca nu putem lansa supozitii cu privire la felul Sau de judecata. Asa fac azi homosexualii spunand ca si pe iei ii iubeste Dumnezeu si ii accepta asa cum sunt pentru ca Dumnezeu e dragoste. Paganii de-alungul secolelor care nu au venit niciodata in contact cu Legea data la Sinai si cu perceptele moarale ale Lui Dumnezeu, dupa ce lege vor fi judecati? Ca doar nu dupa Decalog de care nu au auzit vreodata. Sunt curios cum intelegeti Romani 2. Vreti sa spuneti ca li se va imputa faptul ca nu au tinut Sabatul? Ganditi-va la secolele de negura in care biserica catolica a tinut lumea intreaga. Dupa ce lege vor fi judecati acei oameni? Romani 2 da raspunsul la aceasta intrebare si nu ideea ca vor fi judecati dupa lumina pe care au primit-o. Asta e o doctrina falsa care schimba cu adevarat moralitatea Lui Dumnezeu. Spuneti ca in predica de pe munte Domnul Isus a aprofundat Legea morala. Daca Decalogul in forma sa data pe Sinai era de ajuns de ce a fost nevoie de o aprofundare? Nu spune Domnul Isus „David plin de Duhul Sfant”? Duhul Sfant facea inteleasa Legea si inainte. Doar la o citire a Legii pe timpul lui Neemia a facut ca tot poporul sa planga, deci era clara Legea. Veti spune ca acum 2000 de ani oamenii erau impietriti dar cei sinceri care il cautau pe Dumnezeu in vremea aceea au inteles moralitatea Lui Dumnezeu chiar si fara aceasta aprofundare pentru ca Duhul Sfant era la lucru (dau doar un exemplu: Simeon din Luca 2). Decalogul trebuia sa ajunga la sufletul omului de ce deci spune Dumnezeu ca va face un Nou Legamant si va pune Legile Sale in inima omului? De ce nu a ramas la acelasi Legamant? In Ezechiel 20:11 Dumnezeu vorbeste de faptul ca a dat Legi si porunci pentru ca poporul Sau sa traiasca prin ele. Lucrul acesta e confirmat si de apostolulu Pavel in Galateni 3:12. Legea spune ca cine face aceste lucruri va trai prin ele. Dar noi traim prin credinta nu prin Lege. Romani 2:13 in context se refera la cei ce au fost sub Lege. Nu pot sa ma pronunt cu privira la timpul verbelor in ebraica dar stiu ca si in traducerea in engleza King James e „you shall” deci viitor. Faptul ca oamenii isi pun intrebari legate de un subiect sau altul nu exclude intelegerea Cuvantului Lui Dumnezeu. Toti ne punem intrebari, unii mai multe altii mai putine.
Intr-adevar, in Tatal nostru ceresc nu este schimbare nici umbra de mutare (Iacob 1:17) si nici pacat, dar nu pot accepta ca Dumnezeu ne da intalnire o data pe saptamana cand Duhul Sau Sfant locuieste in templul trupului nostru, deci zilnic. Dumnezeu ne vorbeste zilnic si noi suntem chemati sa intram in odihna Sa si sa traim doar pentru El. Cum spune Domnul Isus bogatului: „vino si urmeaza-Ma”. In discutiile cu acest bogat si cu invatatorul Legi sunt redate poruncile pe care Dumnezeu le-a pus in inima noua taiata imprejur de Duhul Sfant. Ciudat ca niciunde nu vorbeste de tinerea Sabatului.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Frate Remus,
Vorbim de doua lucruri diferite: legamantul si Legea, ca temelie a legamantului. Daca vechiul legamant a fost inlocuit cu cel nou, nu inseamna ca si Legea, care sta la baza ambelor legaminte, a fost inlocuita. Doua legaminte nu inseamna doua Legi morale diferite. Un Dumnezeu care este in natura Sa neschimbator, poate initia noi legaminte, dupa cum considera El de cuviinta, dar baza morala a lor este aceeasi.
Intradevar un legamint cuprinde mai mult decit o lege pentruca in vremea accea un legamint cuprindea citeva lucruri si anume :
-cele doua partii care incheie legamintul
– obiectivul legamintului
– indatoririle legamintului
– mijlocitorul legamintului
– binecuvintarea si blestemul (consecintele respectari sau calcari legamintului )
– martori legamintului
Referitor la ce spunea-ti dumneavoastra despre faptul ca nu ati gasit scris in NT ca legea ar fi fost abrogata odata cu inlocuirea Vechiului Legamint eu as spune urmatorul lucru : apostolul in cartea Evrei nu zice ca Noul Legamint ar fi fost ADAUGAT Vechiului Legamint sau ar fi COMPLECTAT Vechiul Legamint sau ar fi CORECTAT anumite lucruri din Vechiul Legamint ci zice ca a INLOCUIT Vechiul Legamint . Daca l-a INLOCUIT nu inseamna aceasta ABROGAREA VECHIULUI LEGAMINT ?
Multumesc pentru raspuns, frate Remus,
In opinia mea, Legea morala nu s-a schimbat odata cu trecerea de la vechiul la noul legamant. Ea se afla la baza ambelor legaminte, fiind o oglindire a caracterului Legiuitorului, care nu se schimba ( vezi Ieremia 31, 31-33 si Ezechiel 36, 26.27 ). Intr-adevar, tablele Legii erau numite „tablele marturiei” ( Exodul 31,18 ), insa Legea era doar temelia legamantului, nu legamantul in sine. Legamantul este ceva mult mai complex decat o simpla lege.
Ati afirmat: „Cind o lege se schimba, lucrurile pe care le contine ea mai sunt valabile doar daca sunt reamintite si in noua lege care o inlocuieste pe prima.”
Schimbarea unei legi presupune abrogarea explicita a celei vechi. Or eu nu am gasit in NT o asemenea abrogare. Dimpotriva, sunt o multime de pasaje biblice care arata spre valabilitatea Legii „vechi” si in NT ! Legea cea „noua” este de fapt tot legea cea „veche”, insa cu o noutate: exemplul de ascultare al Fiului lui Dumnezeu si fagaduinta de a fi asistati de Duhul Sfant, care „scrie” cerintele Legii nu pe table de piatra, ci pe „tablele” inimii omului.
Ar fi interesant de alcatuit o lista cu lucrurile din „vechea” lege care se regasesc in „noua” lege. Ce ziceti, ati putea sa faceti o astfel de lista ?
Cu stima,
Lori B.
Frate Balogh am redat textul din Evrei asa pt. se pare ca asa este in original. Din pacate unele afirmatii din Scriptura le avem redate gresit fie ca anumiti copiisti le-au copiat gresit (voit sau ne voit) si in sensul acesta exista dovezi istorice din primele secole ,fie ca ne sunt traduse gresit (voit sau ne voit). ,Cornilescu sau altii traducatori romani au tradus textul din Evrei gresit ei probabil au fost influentati de conceptia lor cu privire la Sabat.
Cit priveste afirmatia mea eu inteleg urmatorul lucru cel putin dupa lumina pe care o am in prezent :
– cind o lege se schimba lucrurile pe care le contine ea mai sunt valabile doar daca sunt reamintite si in noua lege care o inlocuieste pe prima.
– LEGAMINTUL VECHI era compus din Decalog care este numit INSUSI LEGAMINTUL (vezi expresia TABLELE LEGAMINTULUI) iar apoi a fost ADAUGATA legea preotiei cu tot ce tine de ea ,initial legea preotiei nu a facut parte din legamint ci a fost ADAUGATA mai tirziu (vezi Ieremia cap.7:21,22) In Ieremia Domnul mustra pe Israel ca puneau accent pe jertfe dar nu ii interesa si ascultarea de Domnul si le zice ca in ziua cind i-a scos din Egipt nici nu le-a vorbit de jertfe ,deci legea preotiei si a jertfelor era considerata ADAUGATA.
Acum cartea Evrei ne spune ca a fost INLOCUIT LEGAMINTUL cu un LEGAMINT NOU (Evrei 8:7 ,,daca legamintul dintii ar fi fost fara cusur n-ar mai fi fost nevoie sa fie INLOCUIT cu un al doilea ” Evrei 8:13 ,,prin faptul ca zice UN NOU LEGAMINT a marturisit ca cel dintii este vechi iar ce este vechi ce a imbatrinit este aproape de PIEIRE .” La fel si legea preotiei s-a desfintat ,,odata schimbata preotia trebuia numaidecit sa aiba loc si o schimbare a legii (referirea este la legea preotiei) ” (Evrei 7:12)
Avind in vedere aceste lucruri eu afirm cu toata taria ca sunt VALABILE din Vechiul Legamint doar acele lucruri care au fost REAMINTITE din nou in Noul Legamint.
Sabatul cuprindea o latura spirituala a odihnei sufletului printr-o apropiere in mod special de Dumnezeu dar si a odihnei trupesti odihnindu-te in ziua a 7-a de toate lucrurile tale . Cit priveste ODIHNA SUFLETULUI este reamintita in Evrei cap.4 cind zice ,,ramine o odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu” ,cit priveste odihna trupului in ziua a 7-a nu am gasit o asemenea porunca in Noul Legamint.
1 Ioan, 5:1 – Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu;
1 Ioan, 5:4 – oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea;
1 Ioan, 5:18 – oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.
Frate Eugen ,pentru a intelege ce inseamna a trai in lumina trebuie sa intelegem ce inseamna ,,a fi luminat” dupa cum zice apostolul in Evrei ,,ati fost luminati” (cap 10) sau Rom.9:1 ,,cugetul meu luminat de Duhul Sfint”. A fi luminat inseamna sa incepi sa intelegi si sa vezi adevarul lui Dumnezeu ,sa ti se deschida ochi sa intelegi adevarul ,sa pricepi voia lui Dumnezeu in viata ta. Acum aceasta lumina trebuie sa se manifeste in fiecare compartiment al vieti crestine. De ex. daca luam epistola 1 Ioan ,apostolul ne invata cum se manifesta lumina lui Dumnezeu in anumite domenii ale vieti crestine:
– in problema rezolvari pacatului lumina lui Dumnezeu ne invata ca solutia pentru pacat este Hristos ca jertfa si Mijlocitor si ne invata cum sa beneficiem de aceasta solutie si anume recunoscindu-ne pacatul si marturisindul.(1 Ioan1:6-10)
– apoi dupa ce am rezolvat problema pacatului Duhul ne lumineaza cum sa traim in neprihanire si cum sa iubim pe fratii.(1 Ioan 2:9-11)
Deci a fi in lumina se refera nu numai la a traii in neprihanire ci si la a sti cum sa ne rezolvam problema pacatelor daca am cazut in pacat.
A spune ca daca umblam in neprihanire ne curateste singele lui Isus inseamna a propovadui o alta evanghelie ,pentruca a crede in mintuirea prin fapte nu prin har spune Pavel ca este ,,o alta Evanghelie”. Evanghelia lui Dumnezeu este aceasta:
– prin pocainta si credinta primim iertarea pacatelor prin jertfa lui Hristos
– apoi dupa ce am fost iertati trebuie sa traim in neprihanire
– daca se intimpla sa pacatuim trebuie sa ne rezolvam pacatul dar tot prin credinta si pocainta.
Nici in VT si nici in NT nicaieri nu se invata iertarea pacatelor prin ,,traire in neprihanire” ci doar prin pocainta si credinta.
Cit despre afirmatia ,,botezul si primirea Duhului Sfint nu ne transforma automat in oameni nascuti din Dumnezeu ” mie mi se pare ca nu este asa .Daca suntem copii ai lui Dumnezeu suntem si ,,nascuti din Dumnezeu” spune tot Ioan in Ioan 1:12,13 iar daca am primit Duhul lui Dumnezeu suntem copii ai lui Dumnezeu caci ,,daca n-are cineva Duhul lui Hristos nu este a Lui. (Rom.8:9)
Noi trebuie sa pastram echilibru intre ce zice Ioan ,,oricine traieste in neprihanire este nascut din Dumnezeu ” si faptul ca Pavel numeste ,,prunci in Hristos ” chiar pe uni crestini pe care ii numeste ,,firesti” (1 Cor 3 :1-3)
Imi cer iertare daca te-am suparat sau jignit cu ceva frate Eugen.
Eu nu vad lucrurile atat de complicat. Continui sa cred ca suntem chemati la o impartasie sfanta cu Tatal, cu Fiul (1 Ioan 1:3) si cu Duhul Sfant (2 Corinteni 13:14) dar ca nu vom putea ajunge la o perfectiune in acest trup de carne (Romani 3:10). Deocamdata am aceasta lumina. Neprihanirea la care putem ajunge este un cadou de la Dumnezeu si este prin credinta in Domnul Isus (Romani 3:21-22, 24). Nimeni nu poate ajunge la o viata fara pacat (1 Ioan 1:8). Ca sunt oameni care au o viata sfanta si par fara pacat in biserici asta se intampla si in bisericile evanghelice nu doar in cele adventiste. Sper ca nu o sa spuna nimeni ca nu exista pentru ca nu se tine Sabatul in cele evanghelice si deci ar comite faradelege.
Daca tot vrem sa ajungem la o viata fara pacat frate Eugen, am putea incepe cu desavarsirea dragostei. Daca pazim Cuvantul Domnului Isus dragostea Lui Dumnezeu a ajuns desavarsita in noi (1 Ioan 2:5). Dar ce inseamna dragoste desavarsita? Este bine explicat chiar de Domnul Isus in Matei capitolul 5 (43-48). De exemplu sa iubim pe homosexuali sau sa nu spunem despre negustorii care promoveaza sarbatori pagane „Domnul sa le rasplateasca” ci sa ne rugam pentru ei. Nu de alta dar nici arhanghelul Mihail n-a indraznit sa rosteasca judecata de ocara ci doar a zis „Domnul sa te mustre”. Sau am putea sa ne rugam pentru clasa politica si pentru tot poporul roman. Nu de alta dar parca e scris ca Dumnezeu pune pe toti conducatorii, sau ma insel? Daca poporul umbla in intuneric va avea parte de conducatori pe masura, repet, pusi de Dumnezeu. Ce zici frate Eugen, incepem sa ne rugam pentru trezirea spirituala a romanilor de pretutindeni? Ca Dumnezeu sa se indure de noi si sa puna politicieni pe masura? Asta ca dragostea Lui Dumnezeu sa ajunga desavarsita in noi. Sa fim multumitori in toate.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inimile noastre, ale tuturor, frații mei.
În versetele finale ale capitolului 2 din 1Ioan conțin dialogul cald al prezbiterului cu frații cărora le scria.
V20 … voi ați primit ungerea … știți orice lucru…
V21 … cunoașteți … adevărul…
V22 … Anticristul … tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul
V23 relația între Tatăl și Fiul
V24 rămânerea în Fiul și Tatăl. Să subliniem : se vorbește din nou de rămânerea în Domnul Isus Hristos, la fel ca la 2:6.
Pentru că nu intenționez să duc analiza mai departe de 3:9, ca să fie limpede cum stă treaba cu apărătorii doctrinelor ce folosesc sofisme în raport cu cei ce analizează și păzesc Cuvântul, introduc aici remarca privitoare la 4:9
Am scris că Domnul Isus Hristos, trăind – cu permisiunea noastră – în trupul nostru va trăi neprihănit.
Versetul 4:9 spune care a fost unul din scopurile cu care Tata L-a trimis pe Domnul Isus Hristos : „… ca noi să trăim prin El.”
Nimeni să nu se sperie că cerința de a trăi o viață neprihănită înseamnă să ne căutam fiecare merite personale. Nu există așa ceva. Cerința aceasta se bazează numai și numai pe predarea controlului în mâinile bune ale Domnului nostru. Să trăim prin El.
V25 viața veșnică
V26 există oameni ce vor să rătăcească pe ucenici. În ceea ce privește dialogul nostru, frații mei Remus și Dorin, sunt convins că niciunul nu ne-am gândit câtuși de puțin la a rătăci pe frații care au alte păreri decât ale noastre. Fiecare am scris, de bună credință, ceea ce credem în baza Scripturii pe care toți o citim.
Vă reamintesc, frate Dorin, că în urmă cu ceva vreme m-am retras din grupul de discuții unde participam amandoi, atunci când corespondand tot despre neprihănire, dumneavoastră mi-ați scris că eu vreau să vă trag într-o parte, alta decât vă trag frații dumneavoastră.
Eu frate nu trag pe nimeni în nici o parte. Argumentez doar credința la care Domnul m-a chemat.
Vă prețuiesc și vă respect, frații mei Dorin și Remus și veți rămâne în lista mea de rugăciune indiferent de cum veți reacționa la cele ce v-am scris aici.
Versetele 27-29 le voi trata împreună.
Frații mei, în adunarea noastră din Zărnești am prezbiter un frate care se apropie mult de fratele Ioan. Este mai tânăr decât mine, dar mi-e rușine să deschid gura dacă am ceva de amintit fie și pe departe, despre vreo problemă apărută în comunitate. Atât de iubitor, de modest, de muncitor și sincer este fratele meu Nicușor, prezbiterul comunității azs din Zarnesti.
Pe fratele Ioan am planuri mari să-L cunosc odată, în veșnicii. Dar va mărturisesc că citesc cuvintele pe care el le scrie cu dragoste unor frați ce urau pe alții ca ei și mă gândesc la Nicușor al nostru.
Și zice fratele Ioan : „… ungerea pe care ați primit-o de la El, rămâne în voi … n-aveți trebuință să vă învețe cineva .. copilașilor, rămâneți în El …
Versetul 29 răspunde direct cerințelor versetului 3:9.
Născut din Dumnezeu este fratele care trăiește în NEPRIHĂNIRE.
Aș fi putut, frate Dorin, să-ți fi scris direct 2:29 la acuzația că am folosit sofisme, dar am vrut, din respect pentru creștinul care ești, să înțelegi cum mă raportez la Cuvânt.
Cuvintele folosite în primele două versete din capitolul 3 dezvăluie dragostea prezbiterului care a fost fratele Ioan pentru acești frați cărora le scrie, repet, ca să-i convingă să-i iubească pe frații cu care aveau probleme.
Auzi : … ce dragoste ne-a arătat Tatăl … suntem copiii ai lui Dumnezeu …
Fratele Ioan îi așază în rând cu el, după ce, în capitolul 1 am citit cum se cobora pe sine la nivelul lor : … dacă … umblăm în întuneric, mințim … dacă zicem că n-avem păcat ne înșelăm singuri …
Apostolul Domnului nu avea nici o legătură cu problema lor, dar se pune intre ei folosind persoana Ia plural. Noi, zice el.
Asta înseamnă dragoste în limbajul biblic. 1Corinteni 13:4-7. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, …nu caută folosul său, … acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
La versetul 3, fratele Ioan construiește pe temelia creată în versetele anterioare.
„Oricine are nădejdea aceasta în el, SE CURĂȚEȘTE ,după cum El este curat.”
V4 … păcatul este FĂRĂ DE LEGE.
Decalogul.
V5 …în El nu este păcat
V6 ideea pe care fratele Ioan o repetă obsedant : „Oricine RĂMÂNE ÎN El, nu păcătuiește …
Nu e vorba de cine e mai tare ca pacatul, de merite personale, de fapte ale omului. E vorba de ceea ce face Domnul cu noi, când alegem să ne predăm cu totul Lui.
V7 „Copilașilor (dragostea…) nimeni să nu vă înșele ! …”
Avertismentul care urmează ne privește pe toți fraților, adventiști și neadventiști, care ne bazăm pe HAR, și neglijăm să ne predăm cu totul Domnului Isus.
” … Cine trăiește în neprihănire este neprihănit, cum El însuși este neprihănit”
Adică nu sunt neprihănit dacă m-am botezat, trăiesc mult mai curat decât atunci când eram în lume, dar îmi mai scapă piciorul – cu voia mea, nu fără ea – ?
Răspuns : NU.
În cercul vicios har-păcat-har-păcat-har-păcat-har-păcat…, nu este neprihanire. Domnul nu a trăit așa. TREBUIE să trăim ca El.
V8 Dușul rece meritat de noi toți. „Cine păcătuiește este de la diavolul..”
Stai, stai frate Ioan, dar botezul, ungerea, dragostea Tatălui, tot ce-ai scris mai înainte, cum rămâne cu ele ?
N-ai zis că dacă păcătuim avem la Tatăl un Mijlocitor ?
„Cine păcătuiește este de la diavolul …” „…oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.”
Și finalul verset 9. Oricine este născut din Dumnezeu (= trăiește în neprihănire) nu păcătuiește (pentru că ” Oricine rămâne în El, nu păcătuiește …)
Amin.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.
1Ioan 2:7,8
Fratele Ioan folosește același procedeu ca și Mântuitorul nostru drag, referindu-se la aceeași poruncă : frații în Hristos Isus trebuie să se iubească unii pe alții. E poruncă !
Și spune și apostolul : porunca e nouă, dar e și veche totodată.
Însă mă interesează referirea la Lumină și întuneric pe care fratele nostru Ioan o face la sfârșitul versetului 8.
Fratele Remus a fost, cred, puțin derutat de ideile cu care a citit capitolul 1.
Căci versetele 9 și 10 nu mai lasă loc la interpretări.
Le rezum așa : dacă urăști pe fratele în Domnul Isus Hristos, ești în întuneric oricât ai crede că ești în lumină.
Dacă înțelegi, de exemplu, că la versetul 10 pp apostolul zice : „Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină…” adică își mărturisește păcatele, iar la versetul 11pp : „Dar cine urăște pe fratele său, este în întuneric … ” adică își ține păcatele ascunse, atunci ajungi la o controversă mare cu cine nu te aștepți.
Căci la 1:7 scrie așa : „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în lumină…”
„El” din verset este Tata Însuși ! Dumnezeul Cel Atotputernic își ține păcatele la vedere ? Își recunoaște păcatele ?
Să fim serioși !
Din versetele 12-14 ne putem face o idee despre destinatarii epistolei. Fratele Ioan îi iubea pe acei oameni, frații nostri și ei. Ca o doică, ca un adevărat prezbiter le scrie fratele Ioan unor frați care urau pe alți frați în Domnu Isus.
Și zice : copilașilor, părinților, tinerilor, copilașilor, părinților, tinerilor și fiecăruia în parte le reamintește binefacerile Harului. Numai și numai să-i înduplece să împlinească porunca.
Știu că unora dintre cititori n-o să le placă, dar porunca să iubești pe fratele tău în Domnul Isus Hristos își are rădăcinile în porunca cu care Domnul a rezumat 6 din poruncile Decalogului.
„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.(Matei 22:39, de exemplu)
Iar Domnul Isus a fost conștient de aceasta când a dat apostolilor porunca nouă : ” să vă iubiți unii pe altii, cum v-am iubit Eu…”.
Porunca era nouă căci cea veche era rezumatul din Decalog. Și Domnul după ce a explicat că aproapele este și samariteanul milos, adică vecinul păgân, acum zice (parafrazez) : aproapele tău cel mai mare este fratele de credință.
Versetele 15-17 se pot rezuma așa : nu iubiți lumea, că lumea trece.
În versetele 18 și 19 găsim o informație valoroasă pentru unii dintre noi : anticriștii vin din mijlocul bisericii.
Botezul în Numele Domnului Isus Hristos și primirea Duhului Sfânt (fratele Pavel zice ” … nimeni nu poate zice :”Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” 1Corinteni 12:3) nu transformă automat noul frate într-un „născut din Dumnezeu”.
Vom ajunge imediat să identificăm precis pe cei născuți din Dumnezeu.
Revin
Va salut cu multa pace de la Domnul, frate Remus,
Am o dilema in legatura cu ultimul dv. comentariu legat de Sabatul crestin. Dv. afirmati: „Cit priveste Sabatul el este valabil daca este reamintit si in Noul Legamint. Sigur ca in Noul Legamint se zice ca ,, RAMINE o odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu” Deci apostolul zice ca Sabatul ,,RAMINE”. Dar el spune ca Sabatul este ,,ASTAZI” adica Sabat in fiecare zi .Daca in VT credinciosii erau chemati sa traiasca in ziua a-7-a intr-un mod special pentru Dumnezeu ,credinciosul NT este chemat sa traiasca fiecare zi ca un Sabat.”
In primul rand tin sa remarc faptul ca ati redat corect textul din Evrei 4,9, in care Cornilescu a introdus prepozitia „ca”, ce nu se regaseste in original. Asadar, textul corect este: „Ramane o odihna de Sabat ( fara „ca” !) pentru poporul lui Dumnezeu”. In opinia mea, cand apostolul vorbeste despre despre o noua „zi”, nu este vorba de o noua zi de odihna, ci de o noua ocazie ( sansa, har ) de a intra in odihna mantuirii de care se vorbeste in capitolul 4. Daca citim cu atentie intregul capitol, acesta este sensul corect al expresiei „o noua zi”.
Insa dilema mea este alta: Daca pentru crestini fiecare zi trebuie sa fie o zi de Sabat, traita special pentru Dumnezeu, cum ramane cu cerintele Poruncii a patra, care cer ca sa ne oprim de la orice activitate productiva in aceasta zi ? Or, ma indoiesc ca un crestin se abtine de la lucrul sau pentru a-si castiga existenta sapte zile din sapte. Cred ca se face o confuzie intre odihna mantuirii, care trebuie traita zilnic de copiii lui Dumnezeu, si odihna Sabatului, care este saptamanala, dupa modelul pe care Insusi Creatorul ni l-a lasat.
Cu stima,
Lori B.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inimile dumneavoastră, frații mei.
Cum am scris mai sus, ideea cu a trăi în Lumina = a trăi în Neprihănire revine în textul fratelui Ioan. Și ușor, ușor și cu răbdare vom cerceta și dacă fratele Ioan contrazice ceea ce fratele Pavel a scris.
Am părăsit studiul la versetul 10 din capitolul 1 și spuneam că și primele două versete din capitolul 2 descriu Harul. Totuși merită să zăbovim o clipă asupra primei fraze din versetul 1, unde fratele Ioan subliniază poziția pe care o argumentează.
„Copilașilor, vă scriu aceste lucruri CA SĂ NU PĂCĂTUIȚI.”
Apoi, în continuarea versetului 1 și în versetul 2 explică cum lucrează iertarea păcatelor și curățirea de orice nelegiuire pe care le-a pomenit la 1:9. Adică simpla mărturisire a păcatelor nu poate produce iertarea și curățirea , dacă nu este menționat Numele Mântuitorului și meritele sângelui Său.
Dar de la versetul 3 discursul fratelui Ioan se schimbă radical. Harul și-a făcut treaba, acum cum trăiesc ?
Și zice fratele Ioan : păzind poruncile Domnului Isus Hristos, Cuvântul Său (v3-5).
Nu doresc să polemizez cu nimeni pe tema Cuvântului Domnului și a poruncilor Sale. Frații mei din bisericile surori protestante au înroșit în Evanghelii cuvintele rostite de Mântuitorul. Foarte frumos, zic.
Dar versetul 6 ne ridică ștacheta fiecăruia, frații mei, până la cer.
„Cine zice că rămâne în El trebuie SĂ TRĂIASCĂ și El cum a trăit Isus.”
Îmi fac socotelile : a trăi nu înseamnă numai a crede . Înseamnă și fapte la greu, ce mai încolo și încoace, înseamnă viață.
Altfel : a fost Domnul Isus un păcătos care trăia prin har ? Exclus.
Spunea Domnul : „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat ?” (Ioan 8:46pp)
Din păcate, peste veacuri, unii frați răspund cu DA, la aceasta întrebare, afirmând că Domnul, prin vindecările făcute în Sabat, călca Legea Tatălui Său.
E neobișnuită concluzia pe care dânșii o trag, ținând cont de faptul că fariseii care-L acuzaseră pe Domnul de călcarea Sabatului au făcut pas înapoi când au auzit explicațiile oferite de El.
Să acuzi e la îndemână oricui, să demonstrezi, să dovedești este cu totul altă problemă.
Mă hotărâsem să abordez și viziunea conform căreia noi nu putem trăi ca Domnul nostru, pentru că El fiind Dumnezeu a putut păzi Decalogul, dar noi suntem carne păcătoasă și nu putem.
M-aș întinde totuși prea mult și nu vreau să abuzez de bunăvoința fratelui Lori.
Am să argumentez totuși împotriva ei, în caz că apare, mai ales pentru că a devenit dragă și unor frați din biserica mea.
Dacă Domnul a trăit o viață neprihănită, atunci fratele Ioan tocmai ne-a comunicat că de fiecare dată când folosim Harul, după aceea imediat trebuie să ne mobilizăm să trăim ca Domnul nostru.
Prin stăruințele noastre personale ? Nicidecum.
Versetul 6 are la început ideea rămânerii în Isus.
El, Domnul nostru, trăind în trupurile noastre va duce aceeași viață neprihănită ca atunci când El Însuși luase chip de rob …
Vă povestesc experiența mea negativă cu rămânerea în Domnul nostru.
Prost și nebun cândva fiind, foloseam Harul ca să mă ierte Tata și să mă curățească. După aceea plecam cu Domnul de la biserică sau după ce mă ridicam de la rugăciune și în loc să mă concentrez pe Domnul meu, făceam ce-mi plăcea mie. Negreșit trebuia să apelez iar la Har.
Intrasem într-un cerc vicios, în care mă îngrozea ideea că timpul în care se vor rosti în Cer anume cuvinte se apropie tot mai mult.
Iată-le : „Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; CINE ESTE FĂRĂ PRIHANĂ, SĂ TRĂIASCĂ ȘI MAI DEPARTE FĂRĂ PRIHANĂ. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe.” (Apocalipsa 22:11)
Evident teama mea era să nu fiu „prins” nedrept sau întinat, căci din acel moment Harul este istorie. Dacă Domnul îmi spune cumva că pot fi nedrept și întinat pe mai departe e limpede că nu mai pot fi scăpat și voi împărtăși soarta de la sfârșit a diavolului.
Tot evident, că am folosit majuscule în verset ca să atrag atenția că și Apocalipsa, ca și fratele Ioan, ca și fratele Pavel, zic în cor că SE POATE.
Fratele Pavel a scris : ” Ce vom zice dar ? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul ? Nicidecum !” (Romani 6:1,2pp)
Chiar fratele Pavel, care o idee mai devreme spunea „… harul să stăpânească dând neprihănirea …” (Romani 5:21, cam pe la mijloc!)
Cum dă harul( pardon, HARUL) neprihănirea ?
Cum ne explică fratele Ioan. Mărturisesc invocand Numele Mantuitorului și jertfa de la Golgota și gata ! Sunt iertat și curățat, sunt neprihanit !
Dar după asta, zice și fratele Pavel, cu păcatul, gata !
Mai scriu doar, că pe timpul când mă jucam, în negheobia mea, cu Tata din ceruri de-a credința, mă minunam totodată de cuvintele Mântuitorului nostru drag din Apocalipsa 3:20pp : Iată Eu stau la ușă și bat…
Eram orb și nu vedeam că atunci când foloseam Harul, Domnul se lipea iar de mine, iar eu, în Duh, îi spuneam : Stăpâne, te rog mergi puțin afară, tocmai vreau să privesc filmul sau imaginile indecente, tocmai ce vreau să glumesc cu prietenii, uneori cu unii frați, pe seama păcatului, ș.a., ș.a.
Permanent spuneam Domnului să stea la ușă și mă miram de textul Apocalipsei !
Nu am cuvinte de ajuns ca să mulțumesc Tatălui nostru pentru HARUL revărsat prin jertfa Domnului Isus Hristos. Aleluia. ALELUIA !
Gata cu experiența mea. Poate cineva se regăsește în ea, atunci îi va fi de folos să citească și mai departe. Celorlalți vă spun, frații mei vă rog să mă iertați că v-am ocupat timpul.
Am să revin cu textul din 1 Ioan.
AMIN
Fratilor ,expresia ,,daca umblam in lumina singele lui Isus ne curateste de orce pacat ” poate sa ne faca sa credem ca iertarea pacatelor se obtine prin ascultare de legile si poruncile lui Dumnezeu dar daca ar fi asa ar aparea citeva probleme :
– noi ne cerem iertare pentruca nu am ascultat de Dumnezeu nu pentruca am ascultat
– daca iertarea este prin ascultare de Dumnezeu ar fi prin fapte si nu prin har iar ,,daca este prin fapte harul n-ar mai fi har” zice Pavel in Rom.cap 9.
– Ioan s-ar contrazice cu Scriptura care propovaduieste iertarea prin pocainta si credinta nu prin fapte.
Daca ne uitam in contextul din 1Ioan cap 1 sensul de ,,a umbla in lumina” se refera la a ne recunoaste pacatul. Noi trebuie sa umblam in lumina adica sa nu ne ascundem pacatul ci sa il recunoastem si astfel primim iertare. Ca acesta este sensul se vede cum curge in continuare textul cind zice ,,daca zicem ca nu avem pacat ne inselam singuri” sau ,,daca ne marturisim pacatele (adica le aducem la lumina) El este credincios si drept sa ne ierte si sa ne curateasca de orice neleguire”
Cit priveste Sabatul el este valabil daca este reamintit si in Noul Legamint .Sigur ca in Noul Legamint se zice ca ,, RAMINE o odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu” Deci apostolul zice ca Sabatul ,,RAMINE” .Dar el spune ca Sabatul este ,,ASTAZI” adica Sabat in fiecare zi .Daca in VT credinciosii erau chemati sa traiasca in ziua a-7-a intr-un mod special pentru Dumnezeu ,credinciosul NT este chemat sa traiasca fiecare zi ca un Sabat.
Va salut cu multa pace de la Domnul, frate Dorin,
Am citit ultimele dv. comentarii si ma bucur nespus ca putem continua dialogul, desi nu impartasim aceleasi convingeri in unele privinte. Acesta este unul din marile avantaje ale protestantismului: ca avem libertatea de a studia Cuvantul si a dialoga pe baza propriilor convingeri personale, fara teama de a fi arsi pe rug. Nu stim pana cand vom avea acest har, dar deocamdata beneficiem de el.
Am inteles din comentariile dv., cat si ale altor cititori ai blogului, ca sustineti ideea schimbarii Legii morale date poporului Israel, aceasta fiind inlocuita cu „Legea lui Christos” – Legea iubirii, scrisa a de Duhul Sfant in inimile noastre.
Va marturisesc ca pe mine ma inspaimanta ideea ca Legea morala ar fi putut fi schimbata vreodata. Iata de ce sustin acest lucru:
1) Schimbarea standardelor morale imi aduce inainte imaginea unui Dumnezeu care le modifica in functie de vreme si imprejurari, El nefiind consecvent cu Sine Insusi. Cum mai putem avea incredere intr-un Dumnezeu care schimba Legea morala ? Romania este vestita acum in lume pentru rapiditatea cu care se schimba legile, mai ales cele din domeniul fiscal si economic. Rezultatul ? Oamenii de afaceri nu mai vin sa investeasca la noi din cauza schimbarilor repetate si imprevizibile ale legilor. Nu mai au incredere intr-o tara in care legea nu este stabila. Daca aceasta inconsecventa apare in domeniul moral, lucrurile sunt cu atat mai grave.
In Biblia mea am gasit insa cu totul altceva despre Creatorul si Tatal nostru: El nu Se schimba ( cunoasteti prea bine textele: Maleahi 3, 6; Iacov 1, 17; Evrei 13, 8, etc. ). De ce ? Ne raspunde apostolul Pavel: „Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu Se poate tagadui singur.” ( 2 Timotei 2,13 ). Inteleg de aici ca Tatal nostru ceresc ramane consecvent principiilor Sale morale, indiferent de vremuri si imprejurari.
2) Daca Dumnezeu ar avea standarde morale diferite, ma intreb ce se va intampla la judecata finala. Unde va fi dreptatea daca evreii vor fi judecati dupa o lege, crestinii dupa alta lege, iar paganii dupa alte criterii ?
3) Ideea schimbarii legii morale aduce cu sine o serie de intrebari fara raspuns. Una dintre ele este legata de intelesul termenului „pacat”. In raport cu ce definim pacatul, oricare ar fi el ? In raport cu „Legea veche”, sau in raport cu cu „Legea noua” ?
4) Ideea schimbarii Legii morale ma inspaimanta si dintr-un alt motiv: Aceasta schimbare ar face inutila jertfa Mantuitorului. Daca Legea ar fi putut fi schimbata, de ce a trebuit sa moara Domnul nostru ? De ce nu a fost schimbata inainte, ca sa nu mai fie nevoie ca El sa moara ? De ce Dumnezeu nu a renuntat la principiile Sale imediat dupa caderea primilor nostri parinti, astfel incat ei sa fie iertati pe loc, fara jertfa, si sa traiasca mai departe vesnic ?
Nu stiu cum privesc altii ceea ce s-a intamplat la cruce, dar pentru mine jertfa Mantuitorului este argumentul suprem ca Legea lui Dumnezeu este vesnica: atat cele doua principii ale ei ( dragostea fatza de Dumnezeu si dragostea fatza de aproapele ), cat si normele ei de aplicare.
Dv. spuneti ca Legea „veche” este o insiruire de restrictii, in timp ce Legea „noua” ne indeamna sa facem ceva pozitiv, sa faptuim ( folosesc ghilimelele deoarece eu nu cred intr-o Lege veche si una noua, ci intr-o Lege vesnica ). Si asa este, daca avem in fatza traducerea in limba romana. Din ceea ce cunosc si am citit, in limba ebraica viitorul verbelor este identic cu conjunctivul lor ( daca gresesc, imi cer iertare – eu nu am facut ebraica ).
Daca asa stau lucrurile, atunci Decalogul poate fi citit dintr-o cu totul alta perspectiva:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. ( Daca Ma iubesti – adaug eu ), tu nu vei avea alti dumnezei afara de mine… Tu nu-ti vei face chip cioplit…Iti vei aduce aminte de ziua de odihna… Iti vei cinsti parintii, etc. Asa inteleg eu Legea morala: nu ca o insiruire de restrictii ( ah, ce as fura, ce as huli, as desfrana, etc., dar nu ma lasa Legea ! ), ci ca o suita de lucruri pe care nu le voi face sau, dimpotriva, le voi face din dragoste fatza de Dumnezeu si fatza de aproapele. De aceea, spune Pavel ca „dragostea este implinirea Legii” ( Romani 13, 10 ). Si tot el spune clar, fara echivoc: „Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt socotiti neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti” ( Romani 2,13 ).
Imi veti spune ca Duhul Sfant scrie aceasta Lege in inima si ne ajuta sa o implinim. Este foarte adevarat. Insa Duhul Sfant nu va contrazice niciodata ceea ce Tatal a spus in vechime, nici ceea ce Fiul a trait si invatat in timpul cat a trait pe pamant. Or Evangheliile ne spun cum S-a raportat Mantuitorul la Moise, Lege si Proroci ( vezi Matei 5, 17-19 si Luca 24, 25-27 ). Si daca El, care a fost evreu, a respectat ( iar in Predica de Munte a aprofundat ) Legea morala, oare urmasii sai nu trebuie sa faca la fel ? ( vezi 1 Ioan 2,6 ).
Nu stiu de ce multi crestini ( mai ales neoprotestanti ) vad o ruptura intre Vechiul si Noul Testament, ca si cum ar fi doi Dumnezei, doua Legi morale, doua abordari ale harului si ale mantuirii. Insa Mantuitorul ne spune clar: „Mantuirea vine de la iudei” ( Ioan 4, 22 ). Mantuitorul Insusi a fost evreu, iar principiile pe care le-a trait si predicat Iisus erau deja scrise in Scripturile de atunci ( vezi cele doua porunci ale iubirii: Deuteronomul 6,5 si Leviticul 19, 18 ). El doar le-a aprofundat si le-a exemplificat in propria Sa viata. Din acest punct de vedere „nu este nimic nou sub soare”.
Daca este ceva nou ( si intr-adevar este ceva nou: „Va dau o porunca noua…” – Ioan 13, 34 ), acea noutate nu este o noua Lege, ci este exemplul de ascultare al Mantuitorului fatza de Tatal Sau si de dragoste fatza de oameni ( „Sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu„ – Ioan 13, 34 ).
Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici, dorindu-va dv., precum si tuturor celorlalti care urmaresc din „umbra” acest dialog, intreaga plinatate a Duhului, care ne va conduce pe fiecare la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu.
Cu stima,
Lori B.
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.
Epistola 1 Ioan este foarte frumoasă, plină de dragoste, dar și înfricoșătoare.
Și când cineva citește selectiv din ea e ușor să tragă concluzii greșite.
Am să explic cum înțeleg eu o serie de afirmații din ea și las la îndemâna cititorului să judece dacă sunt amator de sofisme ori ba.
Fratele Ioan pornește într-o anumită direcție cu următoarele cuvinte : „Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric.” (1:5up) (up = ultima parte, pp = prima parte)
Imediat fratele atacă problema ce-l preocupa : (1:6) Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, MINȚIM și nu trăim adevărul.
Înainte de a explica ce înțelege prin a umbla în întuneric, fratele Ioan introduce în versetul 7 un condițional care multă vreme mi-a scăpat. Zice că doar DACĂ umblăm în Lumină sângele Domnului ne curățește de orice păcat.
Adică, nu există har ieftin. Există iertare pentru păcatele mele, dar dacă nu țin seama că Dumnezeu întrupat Și-a vărsat sângele pentru mine și continui cu păcățelele adio iertare. Ideea aceasta revine în epistolă, cum vom vedea.
Începând cu versetul 8, fratele Ioan ridică voalul format de cuvintele întuneric și lumină și vorbește deschis despre păcat și neprihănire.
Iată-i cuvintele (v 8) : Dacă zicem că nu avem păcat ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.
Deși fratele Ioan scrie la persoana I-a înțelegem că epistola se adresează unor frați care gândeau că stau în lumină dar urau pe alți frați ai lor (2:9).
Iarăși, la v8 cred că traducătorul ar fi trebuit să scrie Adevărul și nu adevarul căci afirmația se referă la Domnul Isus, la fel ca în versetul 10 unde a scris corect Cuvântul.
De la 1:9 la 2:2 fratele Ioan descrie Harul.
Redau v9 care aduce din nou conditionalul „dacă”.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
O greșeală pe care am facut-o și eu lungă vreme a fost să valorizez 1:9 singur. În realitate el este completat de versetul 7, căci ordinea cronologică este păcătuiești, mărturisești și ești iertat DACĂ umbli în lumină apoi.
Nimeni nu poate trăi la mijloc, pentru că mijlocul nu există. Există doar lumină și întuneric adică neprihănire și păcat.
Versetul 10 eu îl înțeleg în posibilul dialogul pe care fratele Ioan îl prevede cu destinatarii epistolei.
Informațiile pe care apostolul le avea l-au determinat să scrie cuvintele din verset.
Revin.
Din pacate aparatorii doctrinelor crestine (aici includ toate doctrinele nu doar cea adventista) folosesc sofisme de genul celor folosite de fratele Eugen pentru a apara doctrina si nu Cuvantul. Dau doar un exemplu „Rationamentul care leaga Ioan 14:26 de 1Ioan 3:9 are hiba ca poate fi folosit doar de cei ce traiesc fara pacat.” SOFISM!
Eu decid sa ma tin de CUVANT si doar de CUVANT si sa nu ma las influentat de dogme. In plus sa demonstrez dragostea primita in dar de la DUMNEZEU prin fapte in ADEVAR. Nu vreau sa devin un fariseu de genul celui descris in Luca 7:39.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima fiecarui cititor.
Dragostea la care face referire fratele Dorin mai sus este descrisa de Duhul Sfant prin fratele Pavel la 1Corinteni 13:4-7. Este de remarcat din descriere ca aceasta Dragoste, printre altele, NU SE BUCURA DE NELEGIUIRE (v6).
Ieremia 31:31-34 si apas pe versetul 33 descrie noul legamant ca fiind punerea LEGII in inima, nu a unui simtant pe care cei ce aleg sa ignore 1Corinteni 13:4-7, il considera … Dragoste.
Rationamentul care leaga Ioan 14:26 de 1Ioan 3:9 are hiba ca poate fi folosit doar de cei ce traiesc fara pacat. Altfel prezenta Duhului Sfant nu te face fara pacat azi cum nu i-a facut fara pacat pe cei ca Dima din timpul fratelui Pavel. In trupul nostru Duhul lupta impotriva firii pamantestiv si firea pamanteasca lupta impotriva Duhului.
Deasemenea prezenta Duhului Sfant nu asigura existenta roadelor Duhului, decat daca fratele in care Duhul a venit colaboreaza cu Acesta pentru a invinge firea pamanteasca si a ajunge la viata fara pacat.
Sa iubesti prin fapte adica prin actiune si adevar e o singura insiruire de cuvinte, daca ignori din intelesul IUBIRII definitia EI din 1Corinteni 13:4-7.
De exemplu astazi unii considera a fi iubire primirea homosexualilor practicanti in biserica.
Eu cred ca nu !
Iar odihna credintei din Evrei 3 si 4 nu a inlocuit niciodata ziua de odihna saptamanala. Istoria o dovedeste.
Pacea Domnului Isus frate Eugen.
Dragostea este implinirea Legii (Romani 13:10). Cine iubeste cu o dragoste ce izvoraste de la Tatal (nu dragostea fireasca ce exista in lume) implineste ceea ce Fiul a dat ca porunca (Ioan 13:34). Iar porunca aceasta este implinita pornind din inima, ca asa a promis Tatal nostru ca va face (Ieremia 31:31-34). In plus „niciunul nu va invata pe aproapele sau pe fratele pentru ca toti Il vor cunoaste pe Dumnezeu”. Cum? Prin Duhul Sfant care a fost trimis ca Mangaietor sa ne invete toate lucrurile (Ioan 14:26). Asta inseamna ca suntem nascuti din Dumnezeu (1 Ioan 3:9) si deci nu pacatuim sau daca vreti, nu facem faradelege (1 Ioan 3:4). Ori daca Duhul locuieste in templul trupului nostru avem si roada Duhului (Galateni 5:22-23) impotriva careia nu este Lege! Atentie mare la diferenta dintre Decalog (slova scrisa pe table de piatra) si legea din inimi scrisa de „Duhul Dumnezeului celui Viu” (2 Corinteni 3:3,6).
Iar faptele care urmeaza credintei (Iacob 2:17) nu sunt restrictii cum sunt poruncile din Decalog ci sunt actiuni. Ca de aceea se numesc fapte. Sa iubesti prin fapte, prin actiune si adevar (Matei 25:34-40, Romani 12:6-8, 1 Ioan 3:18, Iacob 1:27).
In privinta odihnei (sabat asta inseamna nu?) la care suntem chemati nu mai revin, e bine explicat in Evrei 3 si 4 pentru cei ce vor sa intre in acea „odihna ca de Sabat”.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima ta, frate Dorin.
Iti multumesc frumos pentru rabdare, frate.
Am scris despre intelegerea cuvintelor fratelui Pavel cu privire la Lege.
Cred ca nu ai uitat discutiile pe care le-am avut in particular cu privire la acelasi subiect acum cativa ani.
Pe vremea aceea ma rugam si cercetam Scriptura convins fiind ca fratele Pavel a vorbit impotriva Legii, dar excludea Decalogul din intelesul cuvantului.
Astazi, frate, gandesc ca Domnul nostru bun mi-a deschis calea si am inteles modul in care fratele Pavel – guvernat de Duhul Sfant – gandea asupra Legii poporului sau si motivele care l-au condus la acea gandire.
Citeam Faptele Apostolilor si epistolele adresate comunitatilor crestine, care sunt scrise in timpul acoperit de Faptele Apostolilor, raspunsurile se gaseau in fata mea, dar nu le vedeam.
Epistola catre Romani a folosit-o Domnul ca sa ma oblige sa vad ceea ce era evident. Dupa putina pricepere pe care o am i-am intors cuvintele pe cate parti m-am priceput si-am inteles ca ma inselam. Fratele Pavel includea Decalogul in Legea la care se referea.
In acelasi timp El vorbeste despre pacat,(depasind cadrul Romanilor precizez : mai bine zis de necesitatea ca fratii crestini sa traiasca FARA PACAT vezi 1Corinteni 4:16 si 11:1 plus 1 Tesaloniceni 1:6 – ce altceva poate insemna indemnul adresat tuturor de a calca pe urmele Domnului Isus Hristos ?) si mai aminteste ca Legea este sfanta, dreapta si buna.
Am descoperit, frate, ca intrebarea adevarata nu este „Cum se armonizeaza lucrurile acestea ?”.
Ci intrebarea care te ajuta sa intelegi este „Ce anume l-a determinat pe fratele Pavel sa foloseasca aceasta metoda complicata ?”
Ca sa obtinem raspunsul, hai sa privim din nou tabloul general.
Dupa intaia calatorie misionara, fratele Pavel se trezeste la Antiohia ca Legea iudaica i-a devenit deodata adversar al lucrarii misionare in cuvintele unor frati crestini de aceeasi nationalitate cu el. Subliniez : veniti din Iudeea, nu din diaspora.
(Am subliniat asta pentru ca la Galateni 6:12 gasim ca cei ce insistau cu taierea imprejur urmarea doar sa evite ei prigonirea. Or asta se putea intampla in primul rand in Iudeea si in special la Ierusalim, unde existenta Templului si a serviciilor acestuia concentrau evreii de pretutindeni, evrei care aveau legaturi familiare foarte clare si care ar fi prigonit fara indoiala conationalii deveniti crestini. Situatia se schimba daca acestia din urma aratau ca au adus neamurile la credinta lui Avraam)
Cred eu ca acolo, la Antiohia, a incoltit in mintea fratelui Pavel solutia cu privire la crestinii dintre evrei.
Ceea ce fratele nostru Pavel a facut este aceasta : a scos argumentul „Lege” din gura conationalilor sai CRESTINI.
Sa ne amintim ca toate adunarile crestine formate la acel timp aveau o importanta componenta iudaica. Faptele Apostolilor ne arata foarte clar aceasta. Partizanii taierii imprejur si ai sarbatorilor de la Templu, plecati de la Ierusalim si din Iudeea, ar fi gasit imediat simpatizanti printre acestia cu argumentul „Lege” in primul rand.
Mentionez ca iudeii acelui timp foloseau termenul cu intelesul larg.
Eu gandesc ca adunarea apostolilor si prezbiterilor de la Ierusalim i-au dat girul clar fratelui Pavel si au lasat sarcina de a explica aprofundat problema chiar lui, caci avea darurile necesare.
Cand citim recomandarile acelei adunari si nu uitam ca primii destinatari ai mesajului erau fratii din Antiohia (unde erau atat frati iudei cat si frati dintre neamuri si care-si trimisesera delegatii ca sa stie cum e cu taierea imprejur in primul rand) discernem urmatoarele :
– mesajul se adreseaza numai fratilor dintre neamuri;
– mesajul zice ca vestea despre taierea imprejur si pazirea Legii i-a tulburat si zdruncinat; (subliniez : vestea sa pazeasca Legea i-a tulburat si zdruncinat, ba e privita ca o greutate 15:28 ! Subliniez si mai tare : „Lege” aici este in gura unor evrei din secolul I si continutul termenului depaseste cu mult Decalogul – recomandarile pe care adunarea le face dovedesc lucrul acesta)
– apoi, dupa ce adunarea face clara aprecierea cu privire la taierea imprejur si Lege ( de observat ca fratii de la Ierusalim fac primii acest lucru, abia apoi fratele Pavel o repeta in epistole ! ) recomandarile pe care le fac ne produc aceeasi uluiala ca si cuvintele apostolului neamurilor.
– insa ceea ce se intampla este aceasta : fratii zic ca pazirea Legii (adica Pentateuh, plus Psalmi – macar portiuni din acestia, plus unele invataturi rabinice, plus unele idei din Prooroci – cum stim din Evanghelii) tulbura si zdruncina neamurile dar identifica in interiorul Legii mari a lui Israel componente care, reiese din cuvintele lor, nu sunt o greutate (prea mare cel putin), nu-i tulbura si nu-i zdruncina.
– si prima data se duc in Decalog de unde amintesc doar doua porunci a IIa si a VIIa
– a doua oara merg tot in Legea mare dar alaturea de Decalog si amintesc doua chestiuni legate de alimentatie.
– ca si crestini, noi cei de azi, suntem obligati sa ne intrebam : ceea ce a amintit adunarea de la Ierusalim sunt singurele lucruri din Legea lui Israel pe care neamurile trebuie sa le respecte ?
– raspunsul este evident NU. Peste tot unde a rasunat Vestea Buna s-au auzit si cuvintele Domnului Isus. Or, Domnul nostru, in predica de pe munte – Matei 5,6 si 7 – aminteste in primul rand trei porunci din Decalog, al caror inteles il adanceste subliniindu-le obligativitatea : a VIa, a VIIa si a Xa. E gresit sa credem ca ucenicii Domnului, sub influenta Duhului Sfant isi corectau Invatatorul.
Am obosit.E 4h25′.
Revin.
Frate Lori sper ca ma ingaduiti in continuare.
1Ioan 5,3: „Caci dragostea de Dumnezeu sta în păzirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.”
Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: „Învatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?
vers.17: „El i,-a raspuns: „De ce mă intrebi : „Ce bine ? Binele este Unul singur. Daca vrei sa intri în viata, pazeste poruncile.”
vers.18: „Care?” – I-a zis el. Si Isus i-a raspuns : „Sa nu ucizi; sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta, si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuți.”
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima ta, frate Dorin.
Frate drag, sunt complet de acord cu tine daca gandesti ca nu esti obligat in niciun fel Decalogului in legatura cu neprihanirea pe care Tata din ceruri ti-a atribuit-o ca urmare a credintei tale in jertfa rascumparatoare a Domnului Isus Hristos.
La fel gandesc si eu cu privire la neprihanirea care mi-a fost atribuita.
Dar daca gandesti ca odata atribuita aceasta neprihanire poti trai in dezacord cu oricare din poruncile Decalogului, atunci te gasesti frate in dezacord cu fratele nostru apostol Pavel. Caci el subliniaza ca a trai dupa ce ti-a fost atribuita neprihanirea nu inseamna sa pacatuim intruna (Romani 6:1). Combinand limbajul folosit la Galateni 3:25 cu cel din Romani 6:1 as zice ca odata ce a venit credinta nicidecum nu putem trai in pacat.
Si amandoi stim ca Duhul Sfant l-a condus pe fratele Ioan in aceeasi masura in care l-a condus pe fratele Pavel. Si prin pana fratelui Ioan, Duhul Sfant a spus ca PACATUL e FARA DE LEGE. (1Ioan3:4)
Si uite cum Decalogul apare cu necesitate in viata noastra.
Mai mult, Domnul nostru drag a spus si e consemnat la Matei 7:23 ca unora li se va refuza mantuirea din cauza ca au lucrat in timpul vietii lor FARA DE LEGE. Iar discutia redata in versetul mentionat este in viitor si pentru noi, deci oamenii respectivi au trait, traiesc sau vor trai in timpul HARULUI.
Si uite Decalogul iar.
Numai aceste doua aspecte daca le luam in considerare, pacatul de care pomeneste fratele Pavel si legea pomenita de Mantuitorul nostru, ne obliga sa ne punem problema cu privire la modul in care intelegem spusele fratelui apostol al neamurilor.
Revin
https://www.loribalogh.ro/2014/01/galateni-3-24-25-legea-ne-a-fost-un-indrumator-spre-christos/
Asa este , fratele Lory a raspuns mai amanunțit. Pace multa !
Galateni 3:24-25
Aveti dreptate, Legea este indrumatorul spre Christos! Dar acum dupa ce a venit credinta in Isus Christos Domnul nostru, nu mai suntem sub acest indrumator (Galateni 3;25-26).
Pace si binecuvantari
Scuzați-mi scrisul!
Noul Legamant este întemeiat tot pe Decalog, dar scris an inima. Caci toata Legea se cuprinde in doua mari Porunci: iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele. Domnul sa va lumineze ! Amin !
1Ioan 2,1Copilasilor ,va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiți.Dar,daca cineva a pacatuit ,avem la Tatal un Mijlocitor ,pe Isus Hristos ,Cel neprihanit,, deci Noul legamant are la baza tot cele zece porunci ,,,, Isus a zis.. daca Ma iubiti veti pazi poruncile Mele,, prin credința desființam noi legea nicidecum ,,,,sau dece sa vin la Hristos daca nar mai fi valabila ?? Legea ami este îndrumator spre El ,,, amin!
1Ioan 2,1: „Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiți. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihanit.” Deci Noul Legamant are la baza tot Cele Zece Porunci. Isus a zis: „Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.” „Prin credința desființam noi Legea ? Nicidecum.” ( Romani 3,31 ) De ce sa vin la Hristos, daca Legea n-ar mai fi valabila ? Legea imi este îndrumator.
Frate Gabor, Legea imi este oglinda, si imi arata unde sunt gresit. De exemplu, eu fur, sau mint. Eu am nevoie ca cineva sa ma curateasca de asa ceva, adica Domnul Hristos. Duhul lui Dumnezeu ne da putere de a implini Legea, asa cum spune sfantul apostol Iacov.
Pacea Domnului Iisus sa fie cu dv., frate Gabor,
Cu voia dv., intervin si eu in discutia legata de Lege si mantuire, pentru a clarifica cateva lucruri.
In primul rand, noi, cei care sustinem importanta pazirii Legii morale si dupa jertfa Mantuitorului, nu sustinem ca putem fi mantuiti prin pazirea ei. Noi suntem mantuiti doar prin harul lui Dumnezeu, prin jertfa de pe cruce, si nu prin faptele Legii, conform cu Efeseni 2,8.9 si Romani 3,20. Cu ajutorul Duhului Sfant, ne straduim sa pazim Legea morala ca sa nu pacatuim din nou, intristandu-L pe Dumnezeu si ajungand astfel sa-L rastignim din nou pe Domnul nostru, conform Evrei 4, 4-6. Respectam Legea din dragoste fatza de Dumnezeu si din recunostinta pentru ceea ce a facut El pentru mantuirea noastra. O respectam nu ca sa fim mantuiti, ci tocmai pentru ca am fost mantuiti prin jertfa lui Christos. Daca nu exista ascultare din dragoste, nu exista dragoste adevarata, ci doar una de forma.
Noi credem ca afirmatia apostolului Pavel din Galateni 4, 4.5, in care se spune ca am fost izbaviti de lege, nu inseamna ca am fost eliberati de obligativitatea pazirii Legii, ci de condamnarea ei. Un om mantuit prin jertfa lui Christos, nu mai este sub condamnarea legii, el fiind iertat pe deplin. Dar asta nu inseamna ca el nu mai trebuie sa asculte de voia lui Dumnezeu in continuare. Afirmatiile apostolilor Pavel si Iacov sunt clare in aceasta privinta:
„Deci, prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea” ( Romani 3,31 )
„Pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 )
„Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui” ( Iacov 1,25 )
Toate aceste afirmatii, si inca multe altele, sunt intr-un consens desavarsit cu ceea ce Insusi Mantuitorul a afirmat in Predica de pe Munte: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.” ( Matei 5, 17.18 ). Cand Domnul a spus aceste lucruri, singura Scriptura existenta era cea a Vechiului Testament, si singura Lege era cea data poporului Israel.
Cat despre „Legea cea noua”, sau „Legea dragostei”, de care se vorbeste atat de mult ca fiind un inlocuitor al „Legii vechi”, ea a exista din vechime: Deuteronomul 6,5 si Leviticul 19,18. Domnul nostru doar a exemplificat aceasta Lege prin viata Sa, lasandu-ne un exemplu de urmat. Domnul Iisus a pazit Legea in mod desavarsit, iar noi, daca vrem sa fim urmasii Sai, trebuie sa-I urmam exemplul, cu ajutorul Mangaietorului. „Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 2, 6 ).
Cu stima,
Lori B.
și referitor la apocalipsa 12:17.
eu dacă țin noul legământ și poruncile incluse în acesta. acest legământ de cine a fost dat? De oameni sau de Dumnezeu? poruncile lui Dumnezeu din acest verset nu înseamnă doar sabatul sau cele 10 porunci , ci poruncile date
prin fiul său Iisus Hristos.
Lucian, referitor la Isaia 56: acolo se vorbește despre străinii sau famenii care vroiau să se „alieze „cu poporul evreu! în versetul 7 se vorbește și despre jertfe și arderi-de-tot, atunci trebuie să țin și astea? Dar tu le-ai „scăpat ” din verset, nu știu dacă este intenționat .
deci, Lucian tu vrei să fii mântuit prin lege? atunci trebuie să ții toată legea din vechiul legământ, citește:: Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”
Galateni 3:10 VDC . noi am fost izbaviti de lege prin Iisus, citește;:galateni 4:4-5. ce n-au împlinit evreii , noi nu trebuie să le împlinim! pentru că lea împlinit Iisus, pentru că a fost o povară pentru poporul evreu, și dacă ar trebui să le respectăm nu am putea pt că suntem imperfecti, Iisus a fost perfect fără păcat, și a putut să împlinească LEGEA ȘI PROFEȚII =profeția. Deci Iisus a ‘ușurat ‘ legea , ca să nu fie o povară pentru noi . Iisus a dat o poruncă mai mare =iubirea , LEGEA IUBIRII ,
Deci , această lege trebuie să o respectăm , să nu neîntoarcem la ce este vechi, să nu ne supunem din nou unui ‘jug „sau povară! Biblia spune în galateni : Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăși la acele învăţături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile , luni, vremuri și ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
Galateni 4:9-11 . versiunea Dumitru cornilescu.
Apocalipsa 12,17: „Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, cu cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos.”
Isaia 56,6: „Si pe strainii care se vor lipi de Domnul, ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu…vers. 7:”Ii voi aduce la muntele Meu cel sfant si-i voi umple de veselie in casa Mea de rugaciune…Caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele…Si vers. 8… Cititi tot cap. 56 !
Noi suntem vița altoită,,
Fratilor, cand calci una din cele zece porunci, esti sub Lege, deci ai cazut din har; cand calci Sabatul, esti sub Lege; daca furi, esti sub Lege. Fratilor, mantuirea vine de la Iudei. Asa sta scris. Ce n-au implinit ei, trebuie sa implinim noi, Israelul modern, cu ajutorul Domnului.
odată cu venirea lui Iisus am primit un legământ mai bun, evrei 8:15 și prin acest legământ putem obține viața veșnică. Eu dacă zic ca primul legământ a fost desființat, nu susțin că pot să ucid, să fur, să mint , etc. aceste legi omul le ține din fire, romani 2:14. defapt toate legile lui Dumnezeu au fost și sunt bazate pe iubire, pentru că EL însuși este iubire , cea mai mare poruncă este iubirea Matei 22:36’37’38’39’40 .Defapt primul
legământ a fost ca un contract provizoriu, pentru că adevăratul legământ la făcut prin Iisus, ca să împlinească profeția din geneza- 3:15 să fie nimicit cel rău. Dumnezeu nu a iubit doar poporul evreu,EL iubește toată lumea , Ioan 3:16 .poporul evreu a fost ales de Dumnezeu pentru că El a promis lui Avram, că din el va face un popor cu nume, și prin acest popor să fie binecuvântate toate neamurile. geneza 18:18 . deci, dacă respect legile lui Dumnezeu din noul legământ care le-a dat prin Iisus, o să fiu mântuit? (fără sa fiu obligat să țin sabatul ) vă mulțumesc!
răspund pentru SAMI ,citește :exod 31:16 . ca să înțelegi mai bine! citește de la versetul 15 până la 17 . și spun cu toată sinceritatea că încă nu fac parte din nicio religie, dar sunt în căutarea adevărului!
în deuteronom 4:5 Moise zice : Iată, v-am învățat legi și porunci … aici Moise vorbește de 2 lucruri ‘legi și porunci ‘ după cum eu înțeleg .
legi ” se referă la cele 613 , și porunci = cele 10 porunci. în versetul 13, scrie clar că cele 10 porunci făceau parte din acel legământ .
deuteronom 5:1 Moise zice : Ascultă , israele , legile și poruncile pe care le spun astăzi. …pe urmă citește cele 10 porunci. deci, părerea mea este că cele 10 porunci au făcut parte din vechiul legământ, ca dovadă vie că însuși Dumnezeu le-a scris cu degetul său,
Sunt surprins ca dv., care cunoasteti atat de bine Scriptura, faceti o confuzie atat de mare. Sabatul Poruncii a patra nu poate fi pus pe acelasi palier cu circumcizia si preotia din Vechiul Legamant. El face parte din Legea morala, nu din randuielile Legii lui Moise, asemenea sabatelor ceremoniale din Leviticul 23. Daca Sabatul Poruncii a patra ( ziua a saptea a saptamanii ) si-ar pierde valabilitatea in Noul Legamant, atunci ar trebui sa spunem acelasi lucru si despre celelalte porunci ale Decalogului. Totusi, orice crestin devotat se straduieste, prin puterea Duhului Sfant, sa tina aceste porunci: sa nu minta, sa nu fure, sa nu ia in desert Numele Domnului, etc. Pe ce se bazeaza afirmatia dv. ca doar Porunca a patra nu mai este valabila, in timp ce celelalte porunci raman ca reper moral pentru crestini ?
este vorba de o confuzie : pentru că este vorba de cele doua legăminte (vechiul și noul ) nu zilele ne mantuiesc (sabatul )romani 14:5 .în
vechiul legământ a făcut parte si sabatul, preoția, circumcizia etc. acest legământ a fost schimbat de Dumnezeu prin fiul său Iisus Hristos evrei 8:6’7. galateni 4 :21-31. și 5:1.citeste: galateni 4 :9’10’11.
acest legământ are un termen de „valabilitate „?dacă da atunci, până când?
• Vedem ca de la început Dumnezeu pune un termen de valabilitate legământului.
• în deuteronom 18:15 Moise spune : va veni un alt proroc ca mine :de el să ascultați !
• versetul 18 Dumnezeu : o să trimit un alt proroc ca Moise și el o să spună tot ce-i voi zice Eu.
-versetul 19 Dumnezeu zice : și cine nu va asculta de el,Eu îi voi cere socoteală .
• Însuși Dumnezeu spune că de el trebuie să ascultăm .matei 17:5
• Cine este acest proroc? Îl identificăm în faptele apostolilor 3:22 .Vedem ca este Iisus Hristos .versetul 20 spune :Iisus a fost rânduit de Dumnezeu să vină .(pentru a împlini profeția din geneza 3:15 )
• Pentru că în legământul făcut cu poporul evreu nu a fost dat să primim viață veșnică.
Citește :galateni 3:11,12
• 11nimeni nu este socotit neprihănit prin lege. Și galateni 2:21
• 12- :cine va ține legea va trăii prin ea.
• Primul legământ a mai fost dat ca să nu se repete istoria de dinaintea potopului, când oamenii trăiau fără o lege dată de Dumnezeu.
• numai prin jertfa lui Iisus primim iertare și viața veșnică .
• Dumnezeu anunță că evreii au încălcat legământul.Si va încheia un nou legământ dar de data asta va fi cu toate națiunile , vor fi reguli noi și schimbări. Ieremia 31:31 și evrei 8:8,9.
• Dumnezeu anulează primul legământ.-evrei 8:13.
• Deci legământul încheiat cu poporul Israel a fost temporar hotărât de Dumnezeu până avea să vină Iisus. Galateni 3:19 legea a fost dată să scoată în evidenta păcatul.
Exemplu : pe un drum cu sens unic este interzisa întoarcerea, dar dacă n-ar exista o lege a circulației ai putea să fii sancționat? Nu! Deoarece nu există o lege pentru asta. Noul legământ a intrat vigoare după moartea lui Iisus evrei 9:17 înainte de a intra în vigoare noul legământ a fost valabil vechiul, pentru că trebuia împlinit de Iisus, și poporul să nu rămână fără lege .
Legământul prin care primim viață veșnică.
Odată cu venirea lui Iisus am primit un nou legământ menționat în Ieremia 31:31 a fost anunțat de Dumnezeu încă când era valabil vechiul legământ. A fost nevoie de un legământ prin care să putem primi viața veșnică .
• Diferențele dintre cele două legăminte .
• în primul legământ trebuia să împlinești legea ca să trăiești conform normelor lui Dumnezeu ,Dar se făcea din postura de sclav .
• în al doilea legământ dacă împlinim legea lui Dumnezeu dată prin Iisus vom primi viața veșnică , și devenim fii ai lui Dumnezeu ,Moștenitori
• Mesajul celor două legăminte sunt diferite ,scopul lui Dumnezeu în cele două legăminte este diferit , poruncile sunt diferite.
• Schimbări :
Preoția__Evrei 7:12 și 8:11 Poruncile_____efeseni 2:15
Templu__1 cor. 3:16 legământul____evrei 8:8 și 13
Jertfa__1petru 1:18,19 legea_____ evrei 7:12
Ziua de odihna__evrei 4:7,8,9 Poporul ____fapt.15:14
• ÎN vechiul legământ dacă un om încălca o lege trebuia să ducă o jertfă pentru ai fi iertat păcatul el ducea un animal pentru jertfă la preot ,spunea ce a păcătuit și doar preotul avea acces în cortul întâlnirii la altar să facă jertfa. Acolo preotul îl întâlnea pe Dumnezeu. Omul de rând nu avea acces la altar. Preotul avea și rolul de mijlocitor între om și Dumnezeu. Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a LEGII. Evreii 7:12 . în acest verset vedem două schimbări preoția și legea . și mai este un aspect de remarcat din acest verset cuvintele „trebuia numaidecât „aici autorul versetului vorbește la „trecut despre LEGE ,nu spune VA TREBUI, să vorbească la „viitor”. în acest verset Pavel ,parcă ar mai vrea să zică: și eu țin noul legământ! Deci dacă recunoaștem din acest verset că PREOȚIA a fost schimbată și nu a avut loc și o schimbare a LEGII, înseamnă că nu credem ce scrie biblia-cuvântul lui Dumnezeu, și nu vrem să fim mântuiți prin NOUL LEGĂMÂNT dat de Dumnezeu prin fiul său Iisus Hristos.
• Deci nu mai avem nevoie de preoți pentru că îl avem pe Iisus marele preot, nu este nevoie să mai aducem jertfe pentru iertare, pentru că Iisus sa dat pe sine ca jertfă, și prin el primim iertare a păcatelor și avem acces la Dumnezeu și noi cei din neamuri.
legea a fost un îndrumător spre Hristos , galateni 3:24. când a venit Isus, numai suntem sub legea veche (îndrumător ). galateni. 3:25.
legea a fost dată ca să știm ce este păcatul .galateni 3:19. odată cu venirea lui Iisus am primit un nou legământ prin care primim viață veșnică.
înainte de potop nu a existat o lege dată de Dumnezeu direct omului, precum cele 10 porunci. în geneza 6 :9 zice că Noe a fost singurul om neprihănit din vremea lui. deci, dacă ar existat o lege probabil ar fi existat și alți oameni salvați.
Unde scrie in biblie ca Sabatul a fost doar pentru poporul Evreu??? Stiu ca scrie in Vechiul Testament …
Perfect adevarat, mai ales ca Legea veche a fost facuta pentru poporul iudeu si nu pentru neamuri. Legea noua e si pentru neamuri si pentru iudei aceiasi.
Domnule Balogh,
un om care se pocăiește cu adevărat și crede cu adevărate primește Duhul Sfânt care ne ne dă pocăința, ne face să ne recunoaștem comportamentul păcătos înaintea lui Dumnezeu, și ne da dorința să ne mărturisim păcatul cu regret adevărat. Roadele pocăinței adevărate sunt: o dorință profundă de a termina cu păcatul, de a ne abține de la poftele lumești, sa ducem lupta cea bună a credinței, o dorință de a ne cerceta zilnic înaintea Domnului și de a trăi la picioarele Lui. Dacă afirmăm ca suntem pocăiți dar noi iubim păcatul, înseamnă că nu am înțeles ce este harul lui Dumnezeu.
Frate Remus,
Noi am avut multe discutii pe diferite teme ( sper eu constructive ! ) si am apreciat intotdeauna respectul d-v fatza de credinta altora care nu cred ca d-v. De data aceasta insa ati devenit ironic si nu stiu de ce. Am afirmat eu ca un credincios care nu tine Sabatul nu este crestin ? Eu, care sunt un simplu om pacatos si cu limite, am oare dreptul sa judec pe cineva care Il urmeaza pe Christos daca este sau nu crestin ? Daca d-v ati inteles acest lucru, va rog sa ma iertati. Eu nu am avut aceasta intentie. Am amintit doar doua criterii biblice, fatza de care si eu, si d-v, si d-na Oana, si orice crestin trebuie sa se verifice pe sine. Ce este gresit in aceasta ? Si eu, ca si d-v, voi fi judecat dupa aceste criterii: traiesc ca Iisus ? Il urmez in orice lucru ? Daca Mantuitorul a dorit ca noi, crestinii, sa respectam ziua invierii in locul Sabatului, inseamna ca si eu voi trebui sa dau socoteala inaintea Lui pentru ca nu L-am urmat. Toti va trebui sa raspundem pentru ascultarea sau neascultarea noastra. In ce ma priveste, inca nu a reusit niciun crestin pazitor al duminicii sa ma convinga de faptul ca voia lui Dumnezeu este sa renunt la Sabat. Si asta pentru ca argumentele biblice in favoarea pazirii Sabatului si in Nt sunt infinit mai multe decat cele in favoarea pazirii duminicii. Dar fiecare sa fie deplin incredintat in cugetul sau.
Stiti ca ma doare mai mult, frate Remus ? Afirmatia d-v: „Nu tinerea unei zile ne mintuieste pe noi sau respectarea unui regim alimentar ci credinta in Isus Hristos ca Mesia si Fiu a lui Dumnezeu care a murit pentru mintuirea noastra.Daca Sabatul ne mintuie nu mai murea Hristos caci Sabatul a existat inainte de jertfa Domnului dar nu avea putere mintuitoare pentruca mintuirea vine din HAR nu din Lege.”
Am afirmat eu vreodata ca Sabatul sau retinerea de la o mancare sau alta il poate mantui pe un om ? Ceea ce afirmati d-v este exact si crezul meu.
Cu stima,
Lori B.
Doamna Oana,
Insusi Mantuitorul a spus ca „Sabatul a fost facut pentru OM” ( Marcu 2,27 ). NU PENTRU EVREI ! Poporul Evreu nu exista la Creatiune, cand Creatorul a instituit Sabatul ca zi de odihna. Textul din Deuteronomul 5,15 este des folosit de antisabatarieni ca argument ca Sabatul a fost dat exclusiv evreilor. Insa lucrurile nu stau chiar asa. Ca sa nu ma repet, va rog sa cititi comentariul acestui text la adresa:
https://www.loribalogh.ro/2014/11/deuteronom-514-15-sabatul-ca-amintire-a-eliberarii-din-robia-egipteana/
D-v afirmati ca „Scriptura nu mentioneaza strangerea credinciosilor pentru comuniune sau inchinare in ziua de Sabat evreiesc (Sambata).” D-v credeti ca acesta este un argument pertinent in favoarea ideii ca crestinii nu pastrau Sabatul ? Daca in NT nu se mentioneaza nimic despre porunca I, a II-a sau a III-a, inseamna ca crestinii erau liberi sa se inchine imaginilor, sau sa ia in desert Numele lui Dumnezeu ? Scriptura nu mentioneza intotdeauna tot ce credeau primii crestini pentru ca multe lucruri erau implicite ( se subintelegeau ).
V-am scris intr-un comentariu anterior despre agitatia pe care au provocat-o unii evrei vis-a-vis de invatatura ca nu mai este nevoie de circumciziune. V-ati gandit ce reactie ar fi avut evreii primului secol daca cineva ar fi incercat sa-i invete pe crestini ca nu mai trebuie tinut Sabatul ? Totusi Scriptura nu ne relateaza nimic despre astfel de dispute. De ce ? Pentru simplul motiv ca in primul secol nici nu se punea problema schimbarii zilei de odihna. Chiar va rog, cu toata dragostea, sa meditati asupra acestui lucru.Istoria ne spune clar ca schimbarea Sabatului s-a facut treptat, incepand cu secolul al II-lea, fiind consfintita de decretul lui Constantin din 321. Biserica Catolica este onesta si recunoaste ca schimbarea zilei de odihna a facut-o chiar ea, ca sa dovedeasca autoritatea sa ( se pot aduce dovezi si documente in acest sens ).
Cu privire la afirmatia d-v: „Apostolul Pavel a spus ca fiecare crestin este liber sa decida daca doreşte sa tina o zi de odihna de sabat: “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14:5)” va rog sa cititi articolul de la adresa:
https://www.loribalogh.ro/2014/03/romani-14-5-6-unul-socoteste-o-zi-mai-pe-sus-decat-alta/
Cu privire la Fapte 20,7, ca sa nu ma repet la nesfarsit, de asemenea va rog sa cititi articolul de la adresa:
https://www.loribalogh.ro/2015/01/fapte-20-7-11-adunarea-din-troa-in-prima-zi-a-saptamanii/
„Noi suntem chemati sa ne inchinam lui Dumnezeu in fiecare zi, nu numai Sambata ori Duminica.”- spuneti d-v. Sunt perfect de acord cu acest lucru. Dar acesta nu este un argument ca nu trebuie sa avem o zi de inchinare special dedicata lui Dumnezeu.
„Iar Domnul Isus era evreu, El respecta Sabatul ca evreu.”-afirmati d-v. Nu pot fi de acord cu d-v. Iisus a respectat Sabatul ca Fiu al omului si ca Fiu al lui Dumnezeu, NU CA FIU AL EVREILOR ! Daca acest argument al d-v ar fi pertinent, inseamna ca Iisus a respectat toate celelalte porunci din Decalog tot ca evreu, iar noi, crestinii, suntem liberi de ele. Adica suntem liberi sa furam, sa luam in desert Numele lui Dumnezeu, sa poftim, sa ucidem, etc ? Vedeti unde duce o astfel de gandire ?
Doamna Oana, eu sunt perfect constient ca argumentele mele, oricate ar fi ele, nu va vor convinge nici pe d-v, nici pe alti cititori ai blogului. Stiu si de ce. Pentru ca lucrarea de convingere ii apartine exclusiv Duhului Sfant. Eu doar imi expun crezul meu, si argumentele pentru care cred un lucru sau altul, fara a obliga pe nimeni sa creada ca mine. In final, fiecare va da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru convingerile sale, si mai ales pentru sinceritatea sau nesinceritatea de care da dovada in aflarea adevarului. Ceea ce pot face pentru cei care nu au inteles inca adevarul biblic este sa ma rog pentru ca Duhul Sfant sa le lumineze inima si viata.
Cu stima,
Lori B.
Ramin fara cuvinte sa aud ca suntem considerati ca nu sintem crestini toti cei ce nu tinem Sabatul .Poate va avea Dumnezeu mila de noi sa ne mintuiasca si pe noi care nu tinem Sabatul cind se va implini Isaia 65:17-25 care se refera la imparatia de 1000 ani nu la vremea vesniciei. Nu tinerea unei zile ne mintuieste pe noi sau respectarea unui regim alimentar ci credinta in Isus Hristos ca Mesia si Fiu a lui Dumnezeu care a murit pentru mintuirea noastra.Daca Sabatul ne mintuie nu mai murea Hristos caci Sabatul a existat inainte de jertfa Domnului dar nu avea putere mintuitoare pentruca mintuirea vine din HAR nu din Lege.
Dumnezeu ii spune lui Moise : “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat” (Exod 31:16–17).
Tot prin Moise, dUMNEZEU prezinta şi motivul pentru care Sabatul a fost dat în mod specific poporului Israel: „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă” (Deuteronom 5:15).
In Noul Testament, de fiecare data cand Hristos se arata oamenilor dupa inviere şi cand este mentionată ziua, întotdeauna este vorba despre prima zi a saptamanii (Matei 28:1, 9, 10; Marcu 16:9; Luca 24:1, 13, 15; Ioan 20:19, 26).
De fiecare data cand este mentionat Sabatul, in Noul Testament, aceste mentiuni sunt strict legate de evanghelizarea evreilor, in cele mai multe cazuri evanghelizarea are loc in Sinagoga. Pavel nu s-a dus in Sinagoga pentru partasia cu sfintii ci pentru ai aduce la Hristos in vederea mantuirii.
In Filipi, nu era o Sinagoga, probabil pentru ca erau mai putini evrei decat in celalate cetati. Pavel iese afara in ziua de Sabat, impreuna cu cei care erau cu el. Pe malul raului era adunat un grup. Acest grup nu era format din crestini, pentru ca nu avea cum. De Lidia Biblia ne spune ca era tematoare de Dumnezeu. Putem sa tragem concluzia ca din acel grup faceau parte si alte persoane care erau tematoare de Dumnezeul lui Israel, dar inca nu erau prozeliti. Acestia inca nu auzisera de jertfa Domnului Isus. Lidia crede in Domnul Isus si este botezata. Abia din acest moment putem vorbi de crestini in Filipi.
Dupa ce apostolul Pavel afirma : „de acum încolo, ma voi duce la Neamuri” (Faptele Apostolilor 18:6), Sabatul nu mai este mentionat ( ca zi in care Pavel vesteste evanghelia).
Scriptura nu mentioneaza strangerea credinciosilor pentru comuniune sau inchinare in ziua de Sabat evreiesc (Sambata).
Pe de alta parte, exista pasaje care mentioneaza foarte clar prima zi a saptamanii ca zi de inchinare si comuniune a crestinilor. De exemplu, Faptele Apostolilor 20:7 arata că „În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea”. In 1 Corinteni 16:2 Pavell ii indeamna pe credinciosii din Corint ca „În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui……”.
Apostolul Pavel a spus ca fiecare crestin este liber sa decida daca doreşte sa tina o zi de odihna de sabat: “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14:5). Domnul Isus s-a inchinat Tatalui Sau, in fiecare zi.Sau credeti ca doar in Sabat? Iar Domnul Isus era evreu, El respecta Sabatul ca evreu. Noi suntem chemati sa ne inchinam lui Dumnezeu in fiecare zi, nu numai Sambata ori Duminica.
Cand o profetie conditionata nu se implineste, nu inseamna ca Dumnezeu nu se tine de cuvant, ci inseamna ca omul nu se tine de cuvant. Este foarte simplu.
Argumentul d-v cu privire la faptul ca Pavel predica in Sabat deoarece atunci ii gasea pe evrei in sinagoga este contrazis de Fapte 16, 11-15 . In cetatea Filipi din Macedonia nu exista sinagoga. Cu toate acestea, Pavel si cele cateva femei ( care se pare ca nu erau evreice ) cauta un loc linistit in afara cetatii pentru a se inchina netulburati. Ma intreb: daca Pavel stia ceva de schimbarea zilei de odihna, de ce nu i-a invatat pe ascultatorii sai despre noua zi de odihna ?
Dar haideti sa privim lucrurile si dintr-o alta perspectiva. Pe paginile NT vedem cata opozitie si cate discutii au avut loc in jurul renuntarii la practica circumciziei. Evreii nu voiau cu niciun chip sa renunte la aceasta practica, mai mult, doreau sa o impuna si neamurilor ( unii dintre ei, numiti si crestini iudaizanti ). Nu credeti ca daca Pavel, sau oricare din apostoli, ar fi incercat sa predice o alta zi de inchinare decat Sabatul milenar, s-ar fi produs tulburari si framantari care ar fi trebuit sa fie consemnate in Faptele apostolilor ? Cu toate acestea, NT tace cu privire la acest aspect. De ce ? Pentru ca in primul secol nici nu s-a pus problema schimbarii zilei de odihna. Schimbarea Sabatului cu ziua duminicii s-a produs treptat, incepand cu secolul al II-lea, din motive pe care nu le amintesc acum. Intrebarea este: Care este adevarata „credinta stramoseasca: cea a crestinilor din secolele II si III, sau cea a lui Iisus, a apostolilor si a crestinilor din secolul I ?
Dar problema merita sa fie abordata si dintr-o alta perspectiva. D-v ati afirmat de mai multe ori ca Dumnezeu nu este mincinos si asa este. El „este Acelasi: ieri, azi si in veci” ( Evrei 13,8 ). Schimbarea uneia din porucile Decalogului ( Legea morala ) ar insemna ca Insusi Dumnezeu este schimbator, astazi pretinzand una, iar maine alta. Insa Biblia nu ne lasa sa avem o asemenea conceptie despre El. „Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb” , ne asigura chiar El prin profetul Maleahi ( cap. 3,6 ). Iar Iacov adauga: „In El nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1,17 up. ). Ce siguranta am mai avea daca Dumnezeu si-ar schimba principiile morale de la o zi la alta ? Veti spune ca porunca Sabatului nu este o chestiune morala, probabil. Vreau sa va asigur ca porunca a patra este la fel de morala ca toate celelalte. Dar asta este o alta discutie…
La intrebarea d-v: „Oare dacă nu țin Sabatul înseamnă că nu sunt creștină?” doresc sa va raspundeti singura, tinand seama de cateva lucruri:
1) A fi crestin inseamna a-L urma pe Christos si a ramane in El
2) „Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 2, 6 )
Cum a trait Iisus ? In ce zi S-a inchinat Tatalui ?
Cu stima,
Lori B.
Da, profeția din Isaia nu se referă la viața veșnică din împărăția cerească. Domnul nu a uitat de profeția făcută pentru poporul Israel. Dacă refuzăm sa credem asta îl facem mincinos pe Dumnezeu. E problema fiecăruia cum interpretează. Am citit expunerea dumneavoastră referitoare la Sabat. Problema e ca versetele nu trebuie luate singure. De exemplu, Pavel predica în Ziua Sabatului pentru ca aceea era ziua în care se adunau evreii la Sinagoga. Nu trebuie sa uitam ca el a fost evreu. El mergea în Sinagogă și le vorbea în primul rand, evreilor. Creștinii primelor secole au ținut Duminica, nu Sabatul. Dacă veți citi scrierile primelor secole veți vedea asta. Întrebarea mea este :Oare dacă nu țin Sabatul înseamnă că nu sunt creștină?
Este evident ca profetia din Isaia 65,17-25 nu se refera la viata viitoare in Imparatia cereasca, din motivele aratate de fr. Dorin. Este o profetie care nu s-a putut implini din cauza poporului Israel care nu a indeplinit conditiile. Deci, nu este responsabil de acest lucru nici Dumnezeu, nici profetul Sau. In intelegerea unor profetii ale Vt trebuie sa tinem seama de faptul ca poporul Israel a esuat in planul lui Dumnezeu cu el si multe promisiuni facute de Dumnezeu au ramas fara obiect. Nu Dumnezeu se schimba, ci omul.
Cu stima,
Lori B.
Ma bag si eu cu o intrebare. Cum se potriveste Isaia 65:17-25 cu raspunsul Mantuitorului dat saducheilor: Matei 22:30 „Caci la inviere, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer.” Daca omul inviat va fi ca un inger, de unde apar copiii in Isaia 65:23 „…si copiii lor vor fi impreuna cu ei.” Plus ca se vorbeste de moarte (65:20). Am impresia ca nu de Imparatia lui Dumnezeu cea vesnica sa vorbeste aici in Isaia. Sau cel putin atat inteleg eu deocamdata.
Si sa adaug ceva si despre Ellen White. N-am citit decat Tragedia veacurilor si pasaje postate aici de fratele Lori Balogh, dar impresia mea, daca compar cu multi profeti si evanghelisti din ziua de azi ce pot fi gasiti pe net, e ca aceasta doamna chiar a „umblat cu Domnul”.
Fiti binecuvantati
Doamna Oana,
Aveti deplina libertate sa credeti sau sa nu credeti in inspiratia scrierilor lui E. White. Am sentimentul ca d-v nu ati citit din lucrarile dansei , ci doar din lucrarile criticilor dansei ( in acest caz, opiniile d-v sunt doar preconceptii ).
Sunt deplin de acord cu afirmatia d-v: „Cred ca sunt mai importante argumentele Biblice si istorice, decat cartile doamnei White.” Acelasi lucru l-a sustinut si dansa, considerand lucrarile ei doar o „lumina mai mica” ce are rolul sa ne indrepte spre „lumina mai mare”, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Nu vad nimic rau in asta. Dimpotriva. S-au facut si greseli de catre unii, acordand scrierilor dansei un rol mai mare decat trebuie.
Eu nu voi insista cu argumente in sensul acesta. Ceea ce este important este faptul ca adevarul sta in picioare cu sau fara scrierile dansei. Sunt dispus sa discutam orice adevar, chiar facand abstractie de scrierile lui E. White. Poate ati observat, daca ati urmarit cu atentie materialele de pe blog, ca am folosit argumente biblice si istorice, si foarte rar am apelat la scrierile lui E.G. White. Nu pentru ca nu le consider inspirate ( dimpotriva, le consider profund spirituale ! ), ci pentru simplul fapt ca, in opinia mea, orice adevar biblic sta in picioare prin sine insusi.
Cu stima,
Lori B.
Sustineti ca ati citit cartile doamnei White dar nu ati gasit nimic referitor la faptul ca aceasta sustine [porunca a 4-a ca fiind cea mai importanta. Eu am gasit lucrul acesta la pagina 69 din „WHITE, ELLEN G. Mărturii pentru biserică/Ellen White; trad. Gianina Floricel. – Ed. a 2-a rev. – Bucureşti: Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, 2010 ”
ISBN 978-973-101-354-1
Vol. 1 – ISBN 978-973-101-383-1
1. Natan a facut o afirmatie eronata. Dar nu din rea intentie. El a vazut ca idee lui David era buna si, fara sa il intrebe pe Dumnezeu a zis ca Acesta va fi cu el. Dar Dumnezeu l-a corectat pe Natan. L-a trimis la David sa ii transmita ce are El de gand. Natan a recunoscut ca a gresit el, nu Dumnezeu.
2. Privitor la Isaia 65:17-25, fiti sigur ca aceasta profetie se va implini. Nu e treaba noastra cand, dar cu siguranta se va implini. Asta o stim sigur, pentru ca Dumnezeu nu minte.
3. Cetataea Ninive a fost distrusa. Dumnezeu a vazut pocainta Ninivenilor, si a amanat pedeapsa. In Naum se poate vedea profetia despre distrugerea Ninivei. Naum anuntase ca Ninive va pieri din cauza „unor valuri care se vor revarsa peste mal” Naum 1:8 si asa a si fost. Dumnezeu a spus prin Naum si ca Ninive v-a fi ascunsa. Ruinele ei au fost descoperite abia in anul 1842 d.Cr. Deci s-a tinut Dumnezeu de cuvant?
Cred ca sunt mai importante argumentele Biblice si istorice, decat cartile doamnei White.
Nu este vorba de profetii false ale profetilor lui Dumnezeu, ci de greseli ale profetilor si de profetii care nu s-au implinit.
De ex., in momentul in care David a dorit sa construiasca un templu pentru Dumnezeu, profetul Natan i-a spus: „Du-te si fa tot ce ai pe inima, caci Domnul este cu tine”. In noaptea urmatoare, Dumnezeu il trimite pe Natan la David sa-i spuna ca nu el va construi templul, ci fiul sau. ( 2 Samuel 7, 1-14 ). Natan s-a grabit cu sfatul dat lui David, caci Dumnezeu avea un alt plan. Greseala lui Natan nu il descalifica totusi din slujba de profet.
Despre Ilie, unul din cei mai mari profeti ai VT, sta scris ca „era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi” ( Iacov 5,17 ). 1 Regi ne spune ca dupa reforma de pe muntele Carmel, Ilie a cazut intr-o depresie profunda, pana acolo incat dorea sa moara ( 1 Regi 19, 4 ). Totusi, in ciuda slabiciunilor sale, Ilie a fost luat la cer. Putem vorbi si de indoielile de care a fost cuprins Ioan Botezatorul in inchisoare, inainte de a i se taia capul. Si totusi, Ioan Botezatorul este numit de Mantuitorul cel mai mare profet al tuturor timpurilor ( Matei 11, 9.11 ). Si exemplele pot continua…Mi se pare nedrept sa i se ceara lui E.G. White sa fie mai lipsita de greseli decat marii profeti ai Bibliei. A fost si ea un om ca si noi, deci supusa greselilor omenesti, neintentionate.
Al doilea aspect ce trebuie luat in considerare este cel al profetiilor conditionate. De ex., Isaia a facut unele profetii conditionate, legate de poporul Israel, care nu s-au implinit. Si aceasta nu pentru ca el ar fi fost un profet fals, sau ca Dumnezeu nu Si-a tinut cuvantul, ci pentru ca Israel nu a implinit conditiile cerute. De ex. profetia din Isaia 65, 17-25 . Iona a profetizat si el ca Ninive va fi nimicita dupa 40 de zile, si totusi profetia nu s-a implinit, deoarece Dumnezeu a tinut cont de pocainta locuitorilor din Ninive.
Cu privire la scrierile lui E.G.White, indrazesc sa va intreb cu tot respectul: Ati citit macar una din cartile dansei ? Va recomand cu toata caldura sa cititi macar una din lucrarile ei, si dupa aceea sa trageti singura concluziile, fara sa mai tineti cont de toate criticile si dezinformarile care circula pe net cu privire la lucrarea si scrierile dansei. Va recomand: Calea catre Christos, Viata lui Iisus, Tragedia veacurilor ( pe care ma ofer sa vi-o trimit gratuit, daca doriti ) sau orice alta carte. Sunt absolut sigur ca dupa ce veti citi una din lucrarile dansei, va veti schimba opinia si veti fi eliberata de prejudecati.
Cu privire la adevarata zi de odihna, ar fi multe de discutat. Nu pot acum sa va raspund pe larg cu toate argumentele biblice, istorice si logice, caci ar trebui sa repet tot ce am scris in nenumarate articole pe aceasta tema. Va recomand sa le citit cu atentie si cu Biblia in mana, daca doriti cu adevarat sa va convingeti cu privire la adevarata zi de odihna pentru noi, crestinii. Puteti gasi aceste articole la urmatoarele adrese:
https://www.loribalogh.ro/2010/11/decalogul-porunca-a-patra-respect-fata-de-memorialul-creatiunii-16/
https://www.loribalogh.ro/2015/07/are-serbarea-duminicii-o-baza-biblica/
https://www.loribalogh.ro/2014/12/sabatul-biblic-inaintea-plutonului-de-executie/
https://www.loribalogh.ro/2014/11/deuteronom-514-15-sabatul-ca-amintire-a-eliberarii-din-robia-egipteana/
https://www.loribalogh.ro/2014/03/schimbarea-calendarului-si-ziua-de-odihna/
https://www.loribalogh.ro/2014/03/conciliul-de-la-ierusalim-si-problema-zilei-de-odihna/
https://www.loribalogh.ro/2013/11/ziua-intai-a-saptamanii-in-noul-testament/
https://www.loribalogh.ro/2013/04/restaurarea-sabatului/
https://www.loribalogh.ro/2013/03/schimbarea-zilei-de-odihna/
https://www.loribalogh.ro/2013/01/ziua-a-saptea-sambata-sau-duminica/
https://www.loribalogh.ro/2013/01/sabatul-in-noul-testament/
Si multe altele pe care le puteti gasi pe blog.
Va doresc cu toata dragostea sa ajungeti la cunoasterea adevarului, asa cum ni l-a lasat si trait Insusi Mantuitorul nostru.
Cu stima,
Lori B.
1. Va rog sa imi spuneti care dintre profeti au avut profetii false? Adica au spus un lucru si s-a intamplat exact invers. Ellen White a spus ca Dumnezeu i-a aratat ca vor castiga sudistii, istoria a aratat exact contrariul.
2. Unele profeti din Biblie nu s-au implinit pentru ca inca nu a ajuns vremea lor.
3. https://jumaravasile.files.wordpress.com/2011/01/scrieri-timpurii.pdf Puteti citi aici despre viziunile doamne White.
3. Daca cititi scrierile crestine din secolul 1, veti vedea ca ziua de inchinare era Duminica, nu Sambata. Crestinii nu au schimbat Sabatul cu Duminica. Sabatul esteziua de inchinare a evreilor, Duminica este ziua de inchinare a crestinilor, care ne aminteste de Dumnezeul rascumparator.
4. Domnul Isus a afirmat care este cea mai mare din porunci. De ce nu vrem sa lasam Biblia sa se interpreteze tot cu Biblia? Oare Ellen White are mai multa dreptate?
In cele citite de mine, eu personal nu am gasit vreo afirmatie a lui E. G. White ca porunca a patra ar fi cea mai mare dintre toate. Poate ca imi puteti oferi niste referinte cu citatele respective. In plus, trebuie inteles contextul in care au fost facute afirmatiile respective, daca ele exista.
In ce priveste afirmatia Mantuitorului cu privire la cea mai mare porunca din Lege, El nu a citat o porunca anume, ci a scos in evidenta cele doua principii care stau la baza Legii: iubirea fatza de Dumnezeu si iubirea fatza de aproapele. Cele doua principii stau la baza tuturor Celor Zece Porunci, deci, afirmand ceea ce este consemnat in Scriptura, El a aratat ca toate poruncile sunt „mari” inaintea lui Dumnezeu. In final, cine dintre noi are libertatea si autoritatea sa considere o porunca divina mai mare decat altele ?
In alta ordine de idei, unii ii cer lui E. G. White sa fie lipsita de orice greseala ( desi a fost un om ca oricare dintre noi ), in timp ce au incredere in profetii Bibliei, desi acestia au facut multe greseli si au rostit profetii care nu s-au implinit. De ce nu s-au implinit unele profetii, acesta e un subiect aparte, si aici trebuie sa luam in considerare conceptul de „profetie conditionata”. Dar asata este o alta discutie…
Cu stima,
Lori B.
„Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.” (Coloseni 2:16-17)
Ellen White a sustinut ca atunci cand a avut una din viziuni, a fost purtata sa Domnul Isus in anumite locuri din cer. Acestam I-a dat tablitele cu legile, iar porunca a 4-a era cea mai luminoasa. Ea sustine ca cea mai mare dintre porunci este tinerea Sabatului. Dar Domnul Isus, atunci cand a fost pe pamant a spus : Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”(Matei 22:34-40)
Oare s-a contrazis Domnul Isus?
Tinand cont ca multe dintre asa zis profetiile doamnei White nu s-au implinit, cum pot s=eu sa am incredere in ce spune ea. De exemplu, referirile care la face la razboiul civil si la Abraham Lincoln. …
O seara buna
Pentru a trata obiectiv subiectul zilelor Creatiei, este necesar sa luam in considerare toate argumentele, nu doar unele din ele. De aceea, ii invit pe cititorii blogului sa urmareasca cu atentie argumentele prezentate in articolul de la urmatoarea adresa:
https://www.loribalogh.ro/2014/04/zilele-creatiei-au-fost-literale-sau-perioade-nedefinite-de-timp/
Da, poruncile iubirii sunt vechi, asa cum am afirmat si argumentat cu textele biblice corespunzatoare. Si, afirmad aceasta, nu-L contrazic deloc pe Mantuitorul. Stiti de ce ? Veti gasi raspunsul chiar in textul in care El vorbeste de „porunca cea noua”: „Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii” ( Ioan 13, 34 ). Noutatea nu sta in continutul poruncii ( caci el era prezent si in VT ), ci in puterea exemplului Mantuitorului: „cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii”
Sper sa ma iubiti si d-v asa cum ma iubeste Mantuitorul…
Vai vai domnule Lori Balogh!!!
Poruncile iubirii sunt porunci vechi ????
Dar insusi Isus spune: va dau o porunca noua! Deci cum putem contrazice chiar pe Mantuitorul nostru? Legile iubirii in Vechiul Testament sunt legate de aproapele nu de oameni in general. In Matei 5:43-48 este elucidata si Noua Lege a dragostei, nu vechea. Sper sa ajungeti sa ma iubiti :)
numai bine (tuturor).
Eram sigur ca voi vedea scris Geneza 2:15! Dar sa facem o comparatie intre romana si engleza (King James version):
Geneza 2:15
Romana:
„Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului ca s-o LUCREZE si s-o pazeasca”.
English:
And the LORD God took the man, and put him into the garden of Eden to DRESS it and to keep it.
Geneza 3:23
Romana:
„De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa LUCREZE pamantul din care fusese luat.”
English:
„Therefore the LORD God sent him forth from the garden of Eden, to TILL the ground from whence he was taken.”
Exod 20:9
Romana:
Sa LUCREZI 6 zile si sa-ti faci lucrul tau.”
English:
Six days shalt thou LABOUR, and do all thy work.
Nu stiu in ebraica, dar iata ca in engleza nu se foloseste acelasi verb. Deci a lucra in gradina Edenului sigur nu are acelasi sens cu a lucra 6 zile pe saptamana ca fiinta pacatoasa. Chiar sa credem ca Adam si Eva trebuiau sa lucreze in gradina Edenului asa cum lucram noi acum ca fiinte pacatoase? Nu mai exista nici o alta fiinta care sa trebuiasca sa munceasca ca sa traiasca! Blestemul asta a cazut asupra omului, pentru ca omul a adus pacatul in lume. E drept ca moartea s-a intins si peste toate celelalte fiinte de pe pamant, dar nu si blestemul lucrari pamantului. Se pare ca avem credinte adanc inscrise in inima si nu o sa ne convingem niciodata unul pe altul de contrariul a ceea ce credem. Eu sunt sub Har si acolo vreau sa raman. Amin.
Chiar Isus spune (Matei 5:27,28): „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.”
Deci, Isus nici macar nu spune: Este scris in Legea lui Dumnezeu, in Decalog! Foloseste fraza: „s-a zis celor din vechime”. Nu vreau sa demonstrez nimic cu asta dar pentru mine Isus a aprofundat mult Legea schimband-o, dand o noua Lege a Harului a carei pecete nu mai este circumcizia ci botezul cu apa si Duhul Sfant.
Pe urma in Matei 5:31 Isus spune: Sa zis iarasi: Oricine isi va lasa nevasta sa-i dea o carte de despartire.” Deci Isus nici macar nu face o diferenta intre Decalog si celelalte legi date poporului Israel.
Si exemplele pot continua.
Si mai vreau sa adaug un lucru. Spuneti ca s-a facut o mare dezbatere privind circumcizia, daca sa fie data neamurilor sau nu iar in ceea ce priveste schimbarea Sabat-ul nu avem astfel de dezbatere in Biblie (in Noul Testament). Atunci de ce nu exista nici o dezbatere privind botezul cu apa? De ce iudeii au acceptat fara nici o discutie botezul. Exista botez cu apa in Legea veche a evreilor? Oare n-ar fi trebuit sa vedem dezbateri aprinse cum au fost cele cu privire la circumcizie?
Numai bine
Domnule Dorin,
Dat fiind faptul ca nici d-v nu mai tutuiti ( intr-unul din comentarii, vorbeati ceva de sange albastru ! ), revin la vechea formula de adresare.
Da, domnule Dorin, sa ramanem obiectivi, nu subiectivi. Pentru mine a fi obiectiv, in acest caz, inseamna a tine seama de cuvantul Scripturii, nu de parerea mea personala. Or, cuvantul Scripturii spune ca „Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca” ( Geneza 2,15 ). Daca acesta este raportul Scripturii, ce este lipsit de sens in afirmatia mea ? Textul se refera la planul lui Dumnezeu pentru om inainte de caderea in pacat, nu dupa cadere. Cum ar trebui sa ma raportez la acest text daca vreau sa fiu obiectiv ?
In legatura cu darea Legii pe Sinai, cred ca trebuie sa tinem cont de conditiile total diferite intre viata in Eden, inainte de caderea in pacat si conditiile in care traia un popor intreg, recent eliberat din sclavie, dupa cateva milenii de istorie a pacatului. In secolele de robie, poporul Israel pierduse in mare parte din principiile morale. Ele trebuiau reafirmate intr-un cadru solemn, asa cum s-a intamplat la Sinai. Am spus „reafirmate”, deoarece despre Avraam, stramosul poporului evreu sta scris: „Pentru ca Avraam a ascultat porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele” ( Geneza 26, 5 ) Despre acest patriarh, Dumnezeu stia ca „are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine…” ( Geneza 18,19 ).
D-v ati afirmat: „Cain a omorat pe Abel si a stiut ca a facut un lucru rau prin aceasta cunoastere si nu prin vreo lege data de Dumnezeu.” Eu as lega de aceasta afirmatie ceea ce spune Pavel: „Cand neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturisesc cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc, sau se dezvinovatesc intre ele” ( Romani 2, 14.15 ) Eu inteleg din cele scrise Pavel ca Legea morala a fost pusa de Creator in constiinta omului. Existenta constiintei umane este marele cosmar al evolutionistilor, caci nu-i pot explica originea.
Ati scris:
„Sa intelegem ca daca in Geneza nu exista o porunca expresa cu privire la furt, furtul era acceptat de Dumnezeu ? Sau cu privire la crima ? Sau la idolatrie ?”
Toate acestea omul le stia pentru ca a mancat din pomul cunoasterii binelui si a raului. Cain a omorat pe Abel si a stiut ca a facut un lucru rau prin aceasta cunoastere si nu prin vreo lege data de Dumnezeu.
„Pedagogia recunoaste ca cea mai eficienta educatie nu se face prin reguli si porunci, ci prin exemplu”
Atunci de ce a mai dat Dumnezeu Dekalogul lui Moise, scris chiar de Yahve in piatra?
„Sabatul a fost prima zi intreaga din viata lui Adam si Eva. Isi poate imagina cineva ca cei doi lucrau de zor in acea zi, in timp ce Creatorul ii cauta in gradina ca sa aiba comunine cu ei ?”
Asta e o fraza lipsita de orice sens! Pai omul n-a fost creat sa muneasca in gradina Edenului!!!! Abia dupa caderea in pacat omul a fost blestemat sa-si procure cele necesare prin munca (Geneza 3:17!!!! Sa ramanem totusi obiectivi domnule Balogh si sa nu cadem in astfel de idei.
numai bine tuturor!
mda, cam asa ma gandeam si eu ca stau lucrurile cu cele 6 „zile” ale Creatiei!
Domnule mirror, ati stricat toata aceasta dizertatie despre Creatie cu aceasta ultima fraza: Vă doresc tot ceea ce-mi doriți dumneavoastră…
numai bine tuturor!
Decalogul este o Lege morala, care oglindeste caracterul Celui ce a dat-o, adica a lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu spune despre Sine: „Eu sunt Domnul; Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3,6 ), iar apostolul Iacov afirma ca in El ” nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1,17 ), este de la sine inteles ca nici standardul moral care izvoraste din El nu se schimba de la o zi la alta. Se pot schimba ritualurile, dar nu etica. Aici este marea noastra problema: incercam sa vorbim de moralitatea crestina, desfiintand tocmai standardul moral lasat de Creator. Dar cu ce pret ?
Una din profetiile mesianice este cea din Psalmul 40, 7.8: „Atunci am zis: „Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine; vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule ! Si Legea Ta este in fundul inimii Mele”
Inteleg de aici ca cine se atinge ( fie si in privinta unei singure porunci ) de Legea cea sfanta ( Romani 7,12 ), care este ascunsa in inima Mantuitorului, de fapt raneste inima Fiului lui Dumnezeu. Or eu nu vreau cu niciun chip sa ranesc inima Celui ce S-a jertfit pentru mine si pentru intreaga lume.
In ce o priveste pe E. G. White, in lume circula o multime de prejudecati. Cei care au citit cel putin una din lucrarile sale si-au schimbat parerile gresite. Cei care pun scrierile ei mai presus de Biblie gresesc profund si cad intr-o extrema primejdioasa. Insa adevarul sta in picioare oricum, fie ca sunt folosite scrierile ei, fie ca ca nu sunt folosite. Dupa cum probabil ati observat, eu prefer sa folosesc argumente exclusiv biblice, desi am o deosebita apreciere fatza de scrierile dansei, care mi s-au parut intotdeauna echilibrate. Dar fiecare va proceda cum doreste.
Voi incheia aici dialogul cu d-v, dorindu-va sa faceti in viata alegerile care va vor conduce la mantuirea si fericirea vesnica.
Cu stima,
Lori B.
Ziceam ca voi incheia dialogul (pentruca nu vreau sa profit de spatial acestui Blog pentru a-mi expune cunostintele mele ) dar imi permit cu permisiunea dumneavoastra sa mai spun un lucru : nu exista nici un argument sa cred ca expresia ,,umbra lucrurilor viitoare „in Epistola catre Coloseni nu face referire si la Sabatul saptaminal .Pavel spune : ,,o zi de Sabat” deosebind aceasta zi de Sabat de ,,o zi de sarbatoare”.
– idea ca Decalogul nu s-a desfintat odata cu Vechiul Legamint pentru motivul ca a fost pus in chivot nu este un argument forte pentruca :
-Ieremia zice ca in Noul Legamint ,,nu se va mai vorbi de chivotul legamintului Domnului si nu-I va mai veni nimanui in gind ,nu-si vor mai aduce aminte de el,nu-i vor mai simti lipsa si nici nu vor mai face altul”(Ier 3:16).Este adevarat ca in Noul Legamint Ioan vede chivotul in cer dar acesta nu este un argument ca tot ce a fost in chivot a ramas si in prezent pentruca in chivot a fost si toiagul lui Aaron care arata ca Domnul a chemat la preotie semintia lui levii dar acest lucru s-a desfintat pentruca ,, Domnul nostru a venit din Iuda ” nu din levii.
– cind Vechiul Testament foloseste cuvintul ,,legamint” se refera in primul rind la Decalog nu la legea levitica care a fost o ADAUGIRE la legamint (Ier.7:21-23) deaceea cind Ieremia zice ca Dumnezeu va face un Nou Legamint este inposibil sa nu se fi referit si la Decalog care era INSUSI legamintul.
Problema nu este ca unii tin Sabatul pentruca Pavel zice ,,cine face deosebire intre zile pentru Domnul o face .Cine nu face deosebire intre zile pentru Domnul n-o face” ci ca acei ce tin Sabatul (unii nu toti) dispretuiesc pe cei ce nu il tin : spunind ca nu sint mintuiti pentruca calca Legea ,ca au semnul fiarei ,ca Sabatul este peceta lui Dumnezeu inlocuind astfel pe Duhul Sfint (care este peceta lui Dumnezeu) cu Sabatul,critica pe catolici si ortodocsi ca au pe linga Scriptura scrierile Parintilor Bisericesti dar ei pun de multe ori mai presus ca apostolii o ,, profeteasa” numita Ellen G. Withe si pun invataturile ei la temelia credintei lor.
– A „dezlega” nu inseamna a desfiinta, asa cum incearca unii crestini sa dovedeasca. Sabatul trebuia sa fie „dezlegat” de cele cateva sute de reguli rabinice care il ingradeau si il lipseau de bucuria si odihna pe care le-a asezat Creatorul in aceasta zi.
– Sabatul zilei a saptea nu este o „umbra a lucrurilor viitoare”, asa cum erau sabatele ceremoniale ( Leviticul cap. 23 ), ci o „umbra” a lucrurilor trecute, aratand spre actul Creatiei. Biblia face distinctie intre cele doua feluri de sabate si ar trebui sa facem si noi aceasta distinctie, daca nu dorim sa cadem in ratacire.
– De ce trebuie sa facem distinctie intre Legea morala si cea ceremoniala ? Pentru ca Dumnezeu Insusi a facut aceasta distinctie. Decalogul a fost scris de Dumnezeu Insusi pe table de piatra si asezat in chivot, in timp ce legea lui Moise a fost scrisa de acesta intr-o carte, care a fost asezata langa chivot ( Deuteronomul 31, 24-26; Exodul 31, 18 ). Legea morala oglindeste caracterul lui Dumnezeu, care este vesnic, in timp ce legea ceremoniala se referea la jertfe, preotie si ritualuri care s-au implinit in Christos, incetand odata cu moartea si invierea Lui.
– Aveti dreptate cand spuneti: „Din Legamintul Vechi sunt valabile doar lucrurile reluate in Noul Legamint”. Legea morala a stat la baza ambelor legaminte si a ramas valabila si in Noul Legamant, dupa cum este scris: „Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: „Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor...” ( Ieremia 31, 33 ; Ezechiel 36, 26.27 )
Acesta este si motivul pentru care Pavel scrie despre Lege ca ” este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ), asigurandu-ne: „Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.” ( Romani 3,31 ).
Va doresc multe binecuvantari ceresti,
Cu stima,
Lori B.
Ce este discutabil in aceste argumente? Sa le vedem pe rind ?
-Ca Isus nu a tinut Sabatul ? Ioan spune ca el a DEZLEGAT Sabatul (Ioan 5:18)
-Ca Sabatul este o ,,UMBRA” ? – o spune Pavel colosenilor nu eu (nu exista nici un argument ca atunci cind Pavel spune ca ,,o zi de Sabat ” in Coloseni 2:16,17 este ,, o umbra a lucrurilor viitoare ” nu se refera si la sabatul saptaminal.)
-Ca Sabatul este o odihna a sufletului? Pavel spune ca ,,ramine o odihna de Sabat
pentru poporul lui Dumnezeu „dar spune ca e ,,Astazi”.
-Ca nu s-a desfintat tot Vechiul Legamint (legea morala + legea ceremonial)? Dar de ce trebuie facuta distinctie intre cele doua legi ,pentruca inaintea lui Dumnezeu este un singur legamint dat lui Moise nu doua .Cind s-a desfintat Vechiul Legamint s-a desfintat tot Legamintul nu doar partial.
ex:2Cor.3:7,11,13.-stralucirea fetei lui Moise reprezenta slava Vechiului Legamint ,,slujba aducatoare de moarte SCRISA SI SAPATA IN PIETRE era cu atita SLAVA incit fii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra FETEI LUI MOISE DIN PRICINA STRALUCIRI FETEI LUI macar ca stralucirea aceasta era TRECATOARE . Stralucirea fetei lui Moise era trecatoare dar ea reprezenta SLAVA VECHIULUI LEGAMINT.
Din Legamintul Vechi sunt valabile doar lucrurile reluate in Noul Legamint. Fiti binecuvintat ! .Eu termin dialogul aici.
–
Domnule Remus,
Va respect convingerea, desi nu sunt de acord cu viziunea d-v asupra Legii morale in NT, si in special cu privire la Sabat. Toate argumentele pe care le-ati prezentat sunt foarte discutabile si mi-ar trebui cateva ore sa le le iau pe fiecare in parte si sa le raspund in lumina Scripturii. Daca d-v, sau alti cititori ai blogului, veti dori sa le aflati, va rog sa cititi articolele de la urmatoarele adrese:
https://www.loribalogh.ro/2010/11/decalogul-decalogul-in-viata-si-lucrarea-lui-iisus-9/
https://www.loribalogh.ro/2010/11/decalogul-decalogul-si-biserica-primului-secol-10/
https://www.loribalogh.ro/2010/11/decalogul-decalogul-dragostea-si-porunca-iubirii-11/
https://www.loribalogh.ro/2010/11/decalogul-porunca-a-patra-respect-fata-de-memorialul-creatiunii-16/
https://www.loribalogh.ro/2013/01/ziua-a-saptea-sambata-sau-duminica/
https://www.loribalogh.ro/2012/12/sabatul-inainte-se-sinai/
https://www.loribalogh.ro/2013/12/romani-104-christos-este-sfarsitul-legii/
https://www.loribalogh.ro/2015/01/fapte-20-7-11-adunarea-din-troa-in-prima-zi-a-saptamanii/ si multe altele.
Marea confuzie care exista in crestinismul de astazi este legata de neintelegerea unui fapt pe cat de simplu, pe atat de important: la baza ambelor legaminte a stat Legea morala. Cand Ieremia si Ezechiel vorbesc despre legamantul cel nou ( Ieremia 31, 33; Ezechiel 36, 26.27 ), ambii profeti amintesc de faptul ca Legea va fi scrisa in inima, si nu va mai fi scrisa doar pe table de piatra. Ce sa inteleg de aici: ca Legea va fi desfiintata ? Eu nu pot intelege asa ceva, din moment ce Dumnezeu ne promite ca Legea va fi scrisa in inima. Inseamna ca cel care a fost salvat prin harul lui Dumnezeu si jertfa lui Christos va pazi Legea divina ( nu prin puterea lui, ci a Duhului Sfant ) in semn de ascultare si recunostinta fatza de Dumnezeu. Si mai ales ca urmare a faptului ca a fost mantuit. Un astfel de om mantuit nu va mai fura, nu va mai minti, nu va mai desfrana, nu va mai pofti ce nu este al lui, nu va mai lua in desert Numele Domnului… si…va pazi ziua de odihna pe care a poruncit-o Dumnezeu, nu pe cea pe care au ales-o oamenii.
Este foarte usor sa aruncam cerintele divine la spate si sa ne magulim ca respectam „legea cea noua”. De fapt, ce este nou in „legea cea noua” ? Poruncile iubirii sunt porunci vechi ( vezi Leviticul 19,18 si Deuteronumul 6, 5 ) si ele nu reprezinta decat principiile care stau la baza intregului Decalog. Dar este mult de discutat si nu este timpul sa le lamurim pe toate in acest context. „Cine are urechi de auzit, sa auda”
Cu stima,
Lori B.
De ce cred ca Sabatul s-a desfintat in Noul Legamint :
-nu se spune nicaieri in Noul Testament ca Isus sau apostolii ar fi tinut Sabatul (faptul ca mergeau la SInagoga in ziua de Sabat nu este un argument -ei mergeau atunci pentruca atunci se adunau evreii)
-Sabatul este o ,,umbra a lucrurilor viitoare dar trupul este a lui Hristos”-deci ne intereseaza ,, TRUPUL”adica Hristos nu ,,UMBRA” lui.(Colos.2:16,17)
-cind vorbeste de Sabat cu privire la Biserica Pavel pune accent pe ODIHNA SUFLETULUI (Evrei 4:7-9) -,,ramine o odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu” care este ,,ASTAZI” nu ziua a 7-a ,,El hotaraste din nou
o zi :,,ASTAZI” adica o odihna zilnica a sufletului.
-Vechiul Legamint a fost inlocuit cu Noul Legamint (inclusive Decalogul -vezi Evrei 8:8,9 ;Gal.4:21-28 ;2Cor.3:7,11,13 -aici ,,slujba sapata in pietre „este Decalogul sapat pe cele doua table de piatra si se spune ca :,,era trecator”(vers.7,11,13);avea ,,sfirsit”(vers.13)
-,, Hristos este sfirsitul Legii” (Rom.10:4) -pentru Pavel cind se refera la ,,Lege ” se refera atit la cea morala cit si ceremonial ,el nu face deosebire intre ele -vezi .Gal.5:2,3-foloseste cuvintul ,,Lege”cu privire la Legea ceremonial iar in Gal.3:10,12,13 -cu privire la legea morala.Deci numai acele lucruri care sunt reluate in Noul Legamint sunt valabile din Vechiul Legamint iar Sabatul nu mai este amintit.
-daca Sabatul ar mai fi o porunca si in Noul Legamint atunci Biserica primara s-ar fi adunat in ziua a7-a si nu in prima zi cum se spune in Noul Testament iar scrieri crestine din primele doua secole ne spun ca Biserica tinea prima zi din saptamina (Ignatie ,Epistola lui Barnaba ,Didachia).Sabatul nu s-a schimbat din ziua a7-a in prima zi ci pur si simplu s-a desfintat pentruca el a fost ,,o umbra”,,,un pedagog spre Hristos”deci Sabatului I s-a incheiat rolul odata cu venirea lui Hristos.
–
E usor de afirmat, mai greu de argumentat biblic !
Sabatul s-a desfintat in Noul Legamint
Inteleg ca, dupa convingerea d-v, ziua a saptea nu poate fi identificata mereu cu aceeasi zi din saptamana. Ce siguranta aveti ca o puteti stabili corect ? Si de ce evreii, mai ales cei religiosi ( cu palarie si barba ), respecta sambata ca fiind ziua a saptea ? Pe ei nu-i putem banui ca au un calendar al fiarei si nici ca au desfiintat Torah…
Dupa convingerea mea (nu dupa parerea), ziua de cult ce trebuie tinuta dupa porunca, ramine bineinteles tot „ziua a saptea”, dar……, nu ziua a saptea dupa calendarul mondial (Gregorian), care este „calendarul fiarei” care „a desfiintat Sarbatorile si Legea/Torah”, ci dupa „Calendarul Biblic/Torah”.
Ca si aici parerile pot fi impartite, nu contest acest lucru, dar macar exista disponibilitatea de a te intilni cu Cel care primeste in audienta in ziua hotarita de El si nu de oameni.
Domnule Iedidia ( „Iubitul Domnului” ),
dupa parerea d-v, care zi din saptamana ar trebui serbata ca zi de cult, asa incat sa fie in conformitate cu Porunca a patra, iar Dumnezeu sa-Si puna aprobarea Sa ? Pana acum stiu patru variante: pentru musulmani aceasta zi este vinerea, pentru majoritatea crestinilor este duminica, pentru o minoritate crestina este sambata, iar pentru o alta minoritate toate zilele sunt la fel. D-v ce varianta propuneti ?
Cu stima,
Lori B.
De unde ai dedus tu ca Shabath=Simbata!?
Caci daca inca nu stii, te poti informa pe Wikipedia, sau chiar de la Florin Laiu, ca in imperiul Roman, calendarul era impartit in perioade de 8(opt) zile si nu continea denumirile zilelor astronomice.
Ca evreii respectau ziua a saptea ca Shabath, da, dar cum de au reusit crestinii sa armonizeze toate zilele a saptea saptaminale, tot pe ziua a opta romana cind era pe linga „zi de troc” si „zi de cult”.
Observati ca acest lucru este practic imposibil.
Asa ca nu o mai tineti cu Saturn/Simbata, ca atunci cind Constantin a luat periodicul de 7(sapte) zile dupa modelul Persan, Saturn era prima zi a saptaminii si la Iran a ramas pina astazi la fel. El, Constantin a impins ziua lui Saturn de pe primul loc, pe locul 7 (sapte) si a facut loc zilei Soarelui de pe pozitia a doua, pe pozitia intiia.
Dar nici macar acest lucru nu a corelat calendarul roman cu cel iudaic si nu s-a suprapus ziua a saptea cu ziua lui Saturn.
Randul 18 : cuvintele Si subliniaza : se continua cu : daca Legea a numit „dumnezei”, pe aceia, carora le-a vorbit Cuvantul lui Dumnezeu, si Scriptura nu poate fi desfiintata, (Ioan 10:35).
Randul 20 : cuvantul profeti : se continua cu : Norodul I-a raspuns : „Noi am auzit din Lege ca Hristosul ramane in veac; cum dar zici Tu ca Fiul omului trebuie sa fie inaltat ? Cine este acest Fiu al omului ?” (Ioan 12:34)
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
Va impartasesc gandul meu, conform caruia, FA este o carte „placa turnanta” a Noului Testament. Ea aseaza in ordinea lor lucruri care pot tulbura sufletul ce deschide Biblia cu temere de Dumnezeu, dar care o trateaza cu superficialitate.
Sa studiezi epistolele apostolului Pavel si legatura lor cu cea a lui Iacov de exemplu, fara sa intelegi FA, conduce la multe tepuse in suflet.
Eu vorbesc (scriu) ca un patit.
La Ierusalim, la „primul conciliu” nu avea de ce sa se discute despre Sabat, caci el nu era o problema pentru nimeni din cei de atunci.
Atunci si acolo, copiii lui Dumnezeu, fratii nostri, aflati sub calauzirea Duhului Sfant, au hotarat ca biserica Domnului Isus Hristos nu poate fi o anexa a iudaismului pervertit al acelui timp.
Iudaism care si-a dovedit limitele prin respingerea Mantuitorului pe care il asteptau.
Asa incat, la cererea unor „frati” fosti farisei, care viza ca fratii lor dintre neamuri sa pazeasca Legea lui Moise, ei au raspuns cum stim cu totii.FA 15:23-29
Iar pazirea Legii lui Moise pe care o cereau acei oameni avea de a face cu templul de la Ierusalim care era in picioare in acel timp si functiona, cu randuielile lui care separa iudeii si neamurile – ma refer inclusiv la taierea imprejur -, cu sarbatorile lui care doar indrumau spre Domnul nostru Isus Hristos si lucrarea Lui minunata.
Este de urmarit in continuare apostolul Pavel in FA.
Priviti-l intorcandu-se la Antiohia cu doi martori de la Ierusalim, care sa adevereasca mesajul transmis de el si Barnaba.
Priviti-l plecand in a 2 a calatorie misionara in care IL ALEGE pe Sila, martorul de la Ierusalim, caci Pavel spune acum fratilor de pretutindeni ce s-a hotarat la Ierusalim.
Priviti-l ajungand acum in Macedonia, in Filipi si din nou Sabatul e ziua de inchinare, iar Lidia, vanzatoarea de purpura din Tiatira este o TEMATOARE DE DUMNEZEU, deci stie care e ziua de inchinare adevarata.
Temnicerul din Filipi, ce credeti ca a invatat de la Pavel si Sila ? Sau cand se unea, impreuna cu familia sa si familia sorei Lidia, pentru inchinare, invata ca prima zi a saptamanii trebuie serbata, caci a inviat Domnul in ea ?
Nicidecum ! FA ne spune ca Lidia se inchina in ziua a 7 a.
Priviti-l apoi pe Pavel la Tesalonic, din nou in sinagoga, din nou biserica crestina se formeaza cu baza iudaica, deci ziua de inchinare e ziua a 7 a.
La Berea, din nou sinagoga e prima tinta.
Nu e normal sa fi fost asa ? Doar cei care cunosteau iudaismul erau cei mai apti sa inteleaga pe Mesia.
Apoi Atena, din nou sinagoga. Areopagul ne demonstreaza utilitatea sinagogii : cu paganii apostolul trebuia sa inceapa cu abecedarul, si era o lucrare anevoioasa. Era o lucrare pentru viitorii ucenici din Atena, nu pentru apostolul Pavel.
Urmariti din nou mentiunea din FA, la Atena tematorii de Dumnezeu sunt prezenti in sinagoga.
Ei sunt baza bisericii crestine si fratii dintre iudei care au raspuns chemarii. Ce zi de inchinare pazeau acesti oameni ?
La Corint, din nou sinagoga, din nou tematori de Dumnezeu = greci.
Priviti la fratele Iust, in casa caruia se aseaza noua biserica din Corint. El e temator de Dumnezeu, iar casa lui e langa sinagoga. Serba prima zi a saptamanii ?
Mai mult, in casa lui vine acum, Crisp, iudeul, fratele nostru, fostul conducator al sinagogii. Serba acesta prima zi a saptamanii ? Peste putinta !
Cred ca oricine e familiarizat cu Sfanta Scriptura poate merge mai departe pe urmele apostolului Pavel .
Nu vreau sa abuzez (mai mult !) de spatiul pe care fratele Lori il ofera aici, cu generozitate.
O ultima mentiune.
Nu cred ca simplele argumente, chiar ale Sfintei Scripturi, vor putea schimba inima vreunui semen de-al meu care e incredintat ca ziua intai e ziua de inchinare.
Proorocia lui Daniel ne spune ca puterea Dusmanului e in spatele schimbarii zilei de odihna.
De aceea, ma rog Tatalui din Ceruri, Dumnezeului lui Avraam, Isaac si Iacov in Numele Domnului Isus Hristos sa atinga inimile dupa gasirea Lui cu cale si dupa puterea Lui.
Si sa Se indure de noi toti.
Amin.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
Am observat ca am gresit ceva cand am copiat versetul 35 din Ioan 10 si textul nu apare in comentariu.
Rectific aici : randul 18 din comentariul de mai sus, dupa cuvintele „si subliniaza” se completaza cu textul biblic :
Sa ne intoarcem la Antiohia, in timpul crizei legate de circumcizie si Legea lui Moise.
Si sa incercam sa mai lamurim un aspect.
Prima calatorie misionara a apostolului Pavel, asa cum este relatata in FA indica faptul ca in Antiohia Pisidiei si in Iconia sinagogile locale s-au divizat la predicarea lui Pavel ?
De ce oare ?
Evanghelia vestita de Pavel arata ca liderii religiosi de la Ierusalim au respins pe Mesia. Asa ca iudeii legati in vreun fel de conducatorii religiosi ai Templului de la Ierusalim au intrat de la inceput in criza. Apoi tabara lor s-a marit cand apostolul a vorbit despre faptul ca intre iudei si greci nu mai exista deosebiri decat de nationalitate, in rest tot pacatosi care au nevoie de Hristos sunt toti.
Prejudecatile iudeilor legate de neamuri sunt destul de usor de discernut in Noul Testament.
Ioan si Iacov doritori sa cada foc din cer peste samaritenii neospitalieri.
Sau episodul cu apostolul Petru si sutasul Corneliu.
Daca Petru n-ar fi luat sase martori cu el atunci cand a plecat la Corneliu, n-ar fi iesit basma curata la intoarcerea la Ierusalim, unde apostolii si fratii din biserica l-au mustrat serios. (vezi FA cap 11)
Asa ca vestea despre amestecarea iudeilor cu neamurile le-au adus multi neprieteni lui Pavel si Barnaba, atat la Antiohia Pisidiei cat si la Iconia.
S-au mai adaugat unii, cred eu, pe criteriul ca vizitele la Ierusalim pentru sarbatorile nationale erau evenimente remarcabile din an. Iar Pavel invata ca Pastele nu mai trebuie, caci Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii a fost deja jertfit. Si azimile si cincizecimea erau deja implinite. Iar ziua ispasirii si trambitele si corturile sunt „umbra a lucrurilor viitoare”, si cum in centrul lor erau jertfele animale care aratau sau indrumau spre Hristos, nu-si mai gaseau rostul. Caci a aduce jerfe mai departe insemna, gandesc eu, a afirma ca Hristos este inca in viitor. Si ca sa fie si mai rau pentru acesti oameni, Ierusalimul crestinilor este ceresc
Un alt fapt de luat in seama este acela ca prima clatorie misionara a apostolului Pavel a durat ceva. S-a desfasurat intre anii 45 si 47, conform istoricilor.
Or in acest timp, templul de la Ierusalim functionand in continuare, cu sarbatorile si jertfele lui, cu diaspora care venea la templu macar o data pe an, evident ca vestile despre predicarea lui Pavel au ajuns acolo.
Iar la Ierusalim, o seama de farisei se pocaisera si credeau in Domnul Isus Hristos.
Acestia s-au trezit sub o mai mare condamnare din partea preotilor si a celorlalti farisei, din cauza ca un „sectant” ca si ei, Pavel, vorbea ca ori iudeu, ori grec, tot una-i. Sacrilegiu !
Sub aceasta presiune, acesti oameni incep sa dezvolte o teologie a mantuirii prin fapte, astfel incat neamurile sa stie si in Imparatia cerurilor ca a fi iudeu e un lucru mare.
Gandesc ca in felul acesta s-a ajuns la „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” FA 15:1
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
Voi continua ideile din comentariul de mai sus.
Apostolul Pavel si fratele Barnaba, proaspat intorsi la Antiohia dupa ceea ce azi numim „prima calatorie misionara a apostolului Pavel”, iau cunostinta de „noua invatatura” cu privire la mantuire : circumcizia si Legea lui Moise.
Inainte sa-i insotim pe cei doi misionari la Ierusalim, pentru rezolvarea problemei, sa incercam sa lamurim „problema”.
Ce e circumcizia e limpede pentru oricine.
Sa ne oprim insa putin la Legea lui Moise.
De cate ori este citata in Noul Testament, fragmentele sunt din Pentateuh : Geneza, Exod, Levitic, Numeri si Deuteronom.
Istoria bisericeasca ne spune si ea ca iudeii numeau „Legea lui Moise” sau Tora primele cinci carti ale Vechiului Testament, al caror scriitor este Moise.
Sa remarcam ca in Noul Testament se vorbeste si despre „Lege” si se face referire la mult mai mult decat la cartile lui Moise.
De exemplu, Evanghelia dupã Ioan, cap. 10:34,35 ne aratã cã Domnul nostru drag citeazã din Psalmi şi spune “Lege” : „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: „Sunteţi dumnezei?”.
Şi subliniazã :
Sau în capitolul 12 al aceleaşi Evanghelii, norodul vorbeşte despre Lege, dar face referire la citate din profeţi:
Pe de altã parte, apostolul Pavel, în prima sa epistolã cãtre Corinteni 14:21 de exemplu, spune cã citeazã Legea şi el citeazã din proorocul Isaia : În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
Am mai gasit in Noul Testament ca niciunul din cei care citeaza „Legea” nu este corectat, sa i se spuna de pilda ca citatul e din alta carte, nu din Tora.
De unde putem trage concluzia ca in mintea iudeilor acelor timpuri „Legea” era un termen cu un spectru mult mai larg decat cel pe care il consideram noi astazi.
Acum, o privire larga asupra Legii lui Moise = Pentateuh ne arata ca vorbim despre sectiuni diverse : una de istorie – a originilor In Geneza, cum spune adesea fratele Lori, apoi alta a profetiei – vezi samanta femeii, sau venirea lui Silo s.a., apoi alta a legislatiei. Poate mai sunt, nu-mi vine in minte acum alta sectiune.
Sectiunea legislatiei este ea insasi complexa : o seama de legi si porunci nespecificate inainte de Sinai, apoi, la Sinai, Decalogul, si o multime de legi si porunci date in perioada de aproape un an cat poporul a stat acolo, apoi sunt legi si porunci pe care le-as numi de conjunctura, de exemplu cele izvorate din evenimentul mortii celor doi fii ai lui Aaron, sau cele izvorate din atacul las al amoritilor.
Nu este intentia mea de a epuiza aici acest subiect, doresc doar sa atrag atentia, ca atunci cand se vorbeste despre Legea lui Moise, am inainte un subiect atat de vast, incat trebuie sa caut cu atentie sa inteleg la care anume parte din aceasta Lege se face referire.
Am sa revin.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima fiecarui cititor.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
Legat de sectiunea „Apostolii si Sabatul” , as dori sa punctez :
Primele biserici crestine au avut legaturi stranse cu iudeii si sinagogile. Era numai drept sa fie asa, caci mantuirea vine de la iudei si in primul rand neamurile „tematoare de Dumnezeu” puteau intelege corect Evanghelia purtata de apostol. Apostolul Pavel se misca intr-o lume impregnata de iudaism, in care Sabatul nu mai trebuia vestit, caci era cunoscut si respectat.
1) prima calatorie misionara a apostolului Pavel : din Antiohia prima destinatie e insula Cipru, locul de bastina al lui Barnaba.
FA 13 :4 „Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 5 Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.”
Cred ca e clar faptul ca in sinagoga Pavel mergea in Sabat.
Ajunsi pe continent, Ioan se intoarce la Ierusalim, iar Pavel si Barnaba trec prin Perga si se opresc in Antiohia Pisidiei. Acolo, in primul rand neamurile „tematoare de Dumnezeu”, adica neamuri care participau in Sabat in sinagoga la inchinare au reactionat la Evanghelie, dar si frati dintre iudei.
FA 13:42 Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri; 43 şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.
Misionarii fiind izgoniti din Antiohia Pisidiei merg la Iconia, unde intra in sinagoga. FA 14:1 În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.
Apoi impotrivitorii se hotarasc sa-i linseze pe misionari, care se refugiaza in cetatile Licaoniei, Listra si Derbe.
FA nu raporteaza sinagoga in aceste cetati, insa ne permite sa ne gandim :
– peste 2-3 ani, in a 2 a calatorie misionara, Pavel ia cu el din Licaonia pe Timotei, pe care „fratii din Listra si Iconia il vorbeau de bine”. Iar Timotei este fiul unei iudeice credincioase.
Mai mult, Listra reactioneaza cand vin iudei impotrivitori din Antiohia Pisidiei si Iconia (cei din Antiohia au strabatut cca 160 km pentru treaba asta !) si il lapideaza pe Pavel. Istoria ne relateaza despre legaturile dintre cetatile Antiohia Pisidiei si Listra. Daca Antiohia Pisidiei avea o sinagoga importanta si iudeii de acolo au putut instiga femeile cucernice cu vaza si fruntasii cetatii, cred ca mi se ingaduie sa pot concluziona ca iudaismul era cunoscut la Listra si ucenicii care l-au inconjurat pe Pavel dupa ce a fost batut cu pietre erau cunoscatori ai acestuia, deci respectau Sabatul Domnului.
Consider ca la Derbe, dar si la Perga, unde se predica la intoarcerea spre Antiohia, exista situatii similare. La Derbe, in urma predicarii se raporteaza multi ucenici in FA.Prin comparatie cu situatia din Areopagul din Grecia unde sunt raportati doar Dionisie, Damaris si altii impreuna cu ei, ma conduce la ideea ca acolo existau „tematori de Dumnezeu”. Asa ca Sabatul este ziua de odihna a acestor ucenici. Atrag atentia ca in timp ne situam inaintea jumatatii primului secol crestin, cand nici istoria bisericeasca a cultelor traditionale nu mentioneaza duminica ca zi de inchinare, ci se afirma ca „la inceput se serba Sabatul” = Sambata.
Din criza de timp, ma opresc aici, am sa revin, prin harul Domnului Isus Hristos cu conciliul de la Ierusalim si celelalte doua calatorii misionare ale apostolului Pavel, bineinteles si daca administratorul site-ului imi permite.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima oricarui cititor.
„Că poporul evreu a urmat sabatul întocmai este o mare minciună” – afirmati d-v. Eu nu neg faptul ca evreii au avut probleme cu pazirea Sabatului. De fapt, acesta a fost si unul din motivele pentru care ei au ajuns in robia babiloniana. Dupa ce s-au intors din robie, au cazut in alta extrema, inventand tot felul de reguli si porunci aditionale in jurul poruncii a patra din Decalog, tocmai pentru a nu mai gresi in pazirea Sabatului si pentru a nu fi pedepsiti din nou. Insa trebuie sa recunoastem ca, in ciuda lipsurilor si problemelor lor, acest popor a fost depozitarul acestui adevar: adevarata zi de inchinare lasata de Creator ca memorial al Creatiei este Sabatul zilei a saptea, NU O ALTA ZI.
Binențeles că Isus a păzit sabatul săptămânal cu sfințenie, dar cel biblic.
Ioan 12:1 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. ” Ioan 12:1-8
Şase zile înainte de PAŞTE care este pe a 14-a zi a lunii Nisan. Din data de 14 scădem 6 zile: 14 – 6 = 8, deci ziua 8 a lunii ( Sabatul zilei a şaptea).
Deci, în conformitate cu Evanghelia lui Ioan, Isus a mers la Maria şi Marta în a 8-a zi a lunii – o zi de Sabat, în conformitate cu calendarul biblic.
Dovada: „ Salvatorul a ajuns la Betania numai cu şase zile înainte de Paşte, şi în conformitate cu obiceiul Său, au căutat de repaus la domiciliu lui Lazăr. Mulţimile de oameni care au trecut prin oraş au răspândit vestea că El a fost în drum spre Ierusalim, şi că El se va odihni pentru Sabat la Betania. Printre oamenii de acolo a fost un mare entuziasm. Mulţi s-au îngrămădit în Betania, unii din simpatie cu Isus, şi alții, din curiozitate de a vedea pe unul care a fost înviat din morţi.” {DA 557.3)
Vedem că serva Domnului spune că vestea răspândită era că se „va odihni pentru sabat” în Betania cu 6 zile înainte de Paște. Dacă 8 era sabat atunci logic că și 15 și 22 e sabat.
Că poporul evreu a urmat sabatul întocmai este o mare minciună. De era așa nu mai trebuia ca Moise să-i învețe sabatul în luna cu căderea manei. Apoi ei au uitat și numele Mântuitorului nu numai sabatul. Iată versetele:
Plângerile 2:6 „I-a pustiit cortul Sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și sabatul, și în mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.”
Osea 2:11 Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei şi toate zilele ei deosebite.
Ezechiel 39:7 – Îmi voi face cunoscut* Numele Meu cel sfînt în mijlocul poporului Meu, Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pîngărească** Numele Meu cel sfînt; ci vor şti♦ păgînii că Eu sunt יהוה YaHWeH Sfîntul lui Israel!
Probabil ca ar trebui sa privim la poporul evreu, care de trei milenii si jumatate incoace sarbatoreste Sabatul saptamanal, asa cum l-a poruncit Dumnezeu in Decalog. Cred ca acest popor este dovada cea mai conludenta ca oricate schimbari s-ar fi produs in calendar, Sabatul a ramas Sabat, pazit in ziua a saptea din saptamana – sambata, nu in alta zi. Cred ca lucrurile sunt mult mai simple decat reiese din calculele d-v. Iisus a pazit Sabatul saptamanal, caci sta scris ca in Sabat, dupa obiceiul sau, intra in sinagoga si predica ( Luca 4,16 ). Exemplul Sau este mai valoros pentru mine decat orice alt calcul omenesc.
Cu stima,
Lori B.
Dacă aș reușii să postez tabele s-ar vedea foarte clar cum cad sabatele fix în luna lunară. Este imposibil pe calendarul gregorian să cadă SABATELE SĂPTĂMÂNALE 3 LUNI DIN AN, dar chiar patru sau 5 luni (că și Estera s-a odihnit în 15 Adar iar Roboam după ce că a mutat luna sărbătorii din luna 7 pe a opta, a început tot cu ziua de 15, care se știe e zi de Lună Plină).
Se dovedește clar cu Biblia sabatele ceremoniale, dar și cele săptămânale care toate sunt „moed” că au data fixă în luna lunară astronomică. Numai așa sabatele nu se conturbă unele pe altele. Cum să cadă sabatul săptămânal după Ziua Ispășirii?? Acea săptămână nu mai are ziua pregătirii??? Sau cum să cadă Ziua Ispățirii în ziua pregătirii?? Nu e comandaă să pregătești în ziua pregătirii? Dacă este Ziua Ispășirii ziua de pregătire, atunci Ziua Ispășirii nu poate fi zi de pregătire, că este mai strictă și ca sabatul săptămânal (în Ziua Ispășirii nici mâncare nu se sevește). Cu săptămâni perpetue, acest scenariu este o realitate de prost gust și nebiblică. Încă nu am găsit pe nimeni să-mi explice cum era sabatul săptămânal în săptămâna romană de 8 zile, dar în cea de 10 zile. Sau cum de s-au scos 13 zile din calendar în 1924 dar ne permitem să ne mințim de la obraz că structura săptămânii a rămas la fel. Da săptămâna imaginată de noi, ca și luna imaginată de noi, dar nu în realitate. Ce realitate biblică ne dă dreptul la 2 zile diferite sub același soare ca la meridianul 180??
Doresc sincer să mă lumineze cineva, dar cu Scriptura numai.
Concluzia este următoarea: dacă 14 Nissan e ziua pregătirii, logic că și 7,21 și 28 sunt ziua pregătirii, deci nu pot fi sabate săptămânale. Apoi dacă în 10 Nissan era poruncă să se aleagă mieii, e logic că nici 3,10,17,24 Nissan nu poate fi sabat săptămânal. Sunt 4 evanghelii care spun că ziua întâi a săptămânii e ziua învierii iar ziua învierii este 16 Nissan.
16 Nissan, ca ziua întâi a săptămânii face ca și zilele 17,18,19,20,21 să fie zile de lucru (aici doar de pregătit mâncare).
Acum dacă 16 Nissan e ziua întîi a săptămânii, atunci 2,9,16,23 Nissan nu poate fi sabat săptămânal. Pe aceeași logică 17 Nissan (a doua zi din săptămână) face ca zilele 3, 10,17,24 (deci aici se confirmă cu 10 Nissan cu alegerea mielului) să nu poată fi sabat săptămânal, la fel 18 Nissan a treia zi de lucru cu 4,11,18,25 Nissan nu pot fi sabate săptămânale, apoi 19 Nissan a patra zi de lucru, 20 Nissan a cincea zi de lucru și 21 Nissan a șasea zi de lucru sau zi de pregătire. Fiind și zile de azimi erau sărbători dar pe 16-21 Nissan era aceptat să se pregătească mâncarea pe când în sabatul din 15 Nissan era pregătit din 14 Nissan, iar pentru 22 Nissan mâncarea era pregătită din 21 Nissan. Aceeași poveste se regăsește în sărbătoarea corturilor și la săptămâna cu mana, în luna a doua.
Prea bat sabatele săptămânale fix în luna lunară. Cine nu crede să studieze.
Va rog, cu toata consideratia, sa concentrati concluzia la care doriti sa ajungeti in doua sau trei propozitii, pentru a putea fi inteleasa de toti cititorii blogului.
Sabatul săptămânal nu poate fi smuls din contextul sărbătorilor și să fie apoi plasat rătăcitor pe calendar și să ajungă lângă ziua ispășirii (pe calendar cu săptămâni perpetue e posibil acest scenariu) și atunci nu mai trebuie ca porunca a patra să mai aibă 6 zile de lucru și nici zi de pregătire.
14 Nisan Ziua pregătirii
15 Nissan Sabat, Azimi 1
16 Nissan Prima zi din săptămână, Azimi 2
17 Nissan A doua zi din săptămână, Azimi 3
18 Nissan A treia zi din săptămână, Azimi 4
19 Nissan A patra zi din săptămână, Azimi 5
20 Nissan A cincea zi din săptămână, Azimi 16
21 Nissan A șasea zi din săptămână, Azimi 7
22 Nissan A șaptea zi din săptămână, sabat săptămânal
Presupune că ziua a șaptea săptămânală poate cădea pe orice zi de Azimi (să zicem ziua a patra de Azimi) dacă sabatul nu este fix în lună și atunci unde vin 6 zile să lucrezi??? Că săptămâna se păstra chiar și în zilele de Azimi doar că nu trebuia să facă lucru de slugă, dar în ziua a șaptea din săptămână înceta orice lucru, și cel de slugă. Cum mai vine porunca să lucrezi 6 zile??? Porunca a patra cuprinde și 6 zile de lucru. Dacă se consideră Deuteronomul 16:8 Şase zile, să mănânci azimi şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea” se mai poate lua în considerare săptămâna neîntreruptă în tabelul următor??
Se știe că în 14 Nissan era ziua pregătirii (oricum o iei, a Praznicului Azimilor sau a Sabatului săptămânal) nu putea fi sabat săptămânal. Dar în Marcu 15:42. Cînd* a fost spre înserat fiindcă era tot ziua Pregătirii, adică ziua dinainte de Șabat G4315 (Scriptura cu Nume Sfinte), se folosește cuvântul G4315 προσάββατον , prosabbaton, care este ajunul sabatului obișnuit al iudeilor.
Deuteronomul 16:8 Şase zile, să mănânci azimi şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea” ne dovedește că ziua în care nu se putea face„ nici o lucrare” trebuie să fie sabat săptămânal și deci aici e vorba de săptămâna din 16-22 Nissan, că ultima zi de azimi, când se îngăduia să faci mâncare pentru fiecare ins e ultima zi de azimi.
Exodul 12:16 În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.
Prima zi a azimilor, este ziua a 7- a, a Sabatului săptămânal și deci 15 Abib sau Nissan, care vine după ziua pregătirii din 14. Deci în 15 Nissan nu era nevoie să pregătești mâncarea, că era pregătită din ziua pregătirii, adică din 14 Nissan. Apoi urmează cele 6 zile de azimi din Deuteronomul 16:8 Şase zile, să mănânci azimi şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea” , adică zilele 16-21 cele 6 zile de Azimi (Azimi 2-7) urmate de sabatul săptămânal din 22.
Dar să presupunem că Sabatul săptămânal poate sta oriunde în sărbătoarea azimilor. Mai poate fi adevărat versetul din Deuteronomul 16:8 Şase zile, să mănânci azimi şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea”? Iată scenariu.
11 Nissan Sabat săptămânal
12 Nissan Prima zi din săptămână
13 Nissan A 2-a din săptămână
14 Nisan A 3-a din săptămână Ziua pregătirii
15 Nissan A 4 -a din săptămână , Azimi 1
16 Nissan A 5-a din săptămână, Azimi 2
17 Nissan A 6-a zi din săptămână, Azimi 3
18 Nissan A 7-a zi din săptămână, Azimi 4, sabat săptămânal, unde are 6 zile de azimi în față???
19 Nissan Prima zi din săptămână, Azimi 5
20 Nissan A 2-a zi din săptămână, Azimi 16
21 Nissan A 3-a zi din săptămână, Azimi 7
22 Nissan A patra zi din săptămână,
Dacă 18 nissan nu poate satisface sabatul săptămânal atunci automat nici data de 4,11,18,25 nissan nu poate fi sabat săptămânal
Problemă similară este cu zilele 14 Nissan ( e zi de Pregătire) deci automat nici 7,14,21,28 Nissan nu poate fi sabat săptămânal
Nu mai trebuie să fie 6 zile de lucru (măcar pentru hrană) și nu mai sunt 6 zile de azimi înainte de ziua când nu se face nici o lucrare, deci nu se aplică Deut 16:8.
Sau același scenariu poate apărea cu sabatul săptămânal în 14 Nissan, ce era zi de pregătire? Dar dacă iei 10 Nissan sabat e posibil și apoi sabat săptămânal în 17 Nissan?
10 Nissan , sabat săptămânal
11 Nissan Prima zi din săptămână
12 Nissan A 2-a din săptămână
13 Nisan A 3-a din săptămână
14 Nissan A 4-a zi din săptămână, Ziua pregătirii
15 Nissan A 5 -a din săptămână , Azimi 1
16 Nissan A 6-a din săptămână, Azimi 2
17 Nissan A 7-a zi din săptămână, Azimi 3, Sabat săptămânal, unde are 6 zile de azimi în față???
18 Nissan Prima zi din săptămână, Azimi 4
19 Nissan A doua zi din săptămână, Azimi 5
20 Nissan A 3-a zi din săptămână, Azimi 6
21 Nissan A 4-a zi din săptămână, Azimi 7
22 Nissan A 5-a zi din săptămână,
Scenariu de mai sus nu poate funcționa deoarece 10 Nissan e zi de lucru obligatoriu. Exodul 12:3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
Abib 10, este ziua alegerii sau cumpărării mielului de Paște (se face comerț; până la Ierusalim era greu de dus mieii și porunca era expresă pe 10 Nissan, nu altă zi). Atunci dacă în 10 Nissan nu poate fi sabat, nu poate fi nici în data de 3, 17, 24 a lunii Nisan.
Tabel cu zilele din Nissan ce pot fi sau nu sabate săptămânale
Ziua 1 Ezec 46;1,3 și isaia 66, 23 nu poate fi zi de sabat sau de lucru
Ziua 2 Prima zi de lucru Deuteronomul 16:8 „ Şase zile, să mănânci azimi şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului”. Dacă 2 este zi de sabat săptămânal ar trebui să fie și ziua de 9,16,23, ori în ziua de 16 Nissan se tăia snopul de legănat și se făcea lucrare și nu satisface nici Deut 16:8
Ziua 3 A doua zi de lucru Dacă 3 este zi de sabat săptămânal ar trebui să fie și ziua de 10,17,24, ori în ziua de 10 Nissan se alegeau mieii și nu satisface nici Deut 16:8
Ziua 4 A treia zi de lucru Dacă 4 este zi de sabat săptămânal ar trebui să fie și ziua de 11,18,25, dar 18 nu satisface Deut 16:8
Ziua 5 A patra zi de lucru Dacă 5 este zi de sabat săptămânal ar trebui să fie și ziua de 12,19,26, dar 19 nu satisface Deut 16:8
Ziua 6 A 5-a zi de lucru Dacă 6 este zi de sabat săptămânal ar trebui să fie și ziua de 13,20,27, dar 20 nu satisface Deut 16:8
Ziua 7 A 6-a zi de lucru Dacă 7 este zi de sabat săptămânal ar trebui să fie și ziua de 14, 21,28, dar 18 nu satisface Deut 16:8 că 21 este a 7-a zi de azimi nu 6
Ziua 8 A șaptea zi din săptămână Dacă 8 este sabat săptămânal satisface ca și 15,22 și 29 să fie sabate săptămânale și satisface atât ziua pregătirii din 14 Nissan cât și sabatul din 22 Nissan care împlinește Deut 16:8
Această aceeași problemă apare în timpul Zilelor Corturilor în toamna anului biblic. Acolo sâmbătă cade în aceleași zile ca la data de 15 și 22, așa că nu face caz de întrerupere a săptămânii de lucru de 6 zile . Dar aceasta este excepția și nu regula. De cele mai multe ori, sâmbătă va cădea pe una din cele 6 zile de muncă, fie în Zilele Azimelor, sau Zilele Corturilor sau și mai grav în ziua Ispășirii .
Dacă Ziua Ispășirii cade vineri, ea nu poate fi zi de pregătire pentru sâmbătă. Atât Ziua ispășirii cât și sabatul săptămânal sunt zile de odihnă, care dacă erau încălcate se pedepseau cu moartea.
Scuze de postarea anterioară am dat greșit comanda în loc de text
Regret că se trece peste primele versete foarte clare și se trece la versetele 32 și 38 fără studiu temeinic.
În primul rând toate sărbătorile sunt ale Domnului. Leveticul 23: 2 și 4 spune clar că atât sabatul săptămânal cât și sabatel mari anuale sunt sărbătorile Domnului. De ce nu recunoașteți aceste versete clare în privința sabatelor??? Se contrazice biblia??
Iată versetele:
Leviticul 23:1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Iată sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele (H4150):3 Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul (H7676), ziua de odihnă (H7677), cu o adunare Sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.4 Iată sărbătorile Domnului (H4150):, cu adunări sfinte pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte.5 În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului….
Până aici este clar, ca lumina ochilor, că sabatul săptămânal este prima din sărbătorile H4150 din Lev 23 și că după versetul 4 urmează celelalte sărbători mari care sunt și ele H4150.
Acum invocați versetul 32 sugerând cumva că are mare importanță că se spune „Sabatul vostru:
Leviticul 23:32 Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat H7676, o zi de odihnă H7677 şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi SabatulH7676 vostru.”
Leviticus 23:32 (KJV_Strongs)
32 H7676 It shall be unto you a sabbath H7677 of rest H6031 , and ye shall afflict [H8765] H5315 your souls H8672 : in the ninth H2320 day of the month H6153 at even H6153 , from even H6153 unto even H7673 , shall ye celebrate [H8799] H7676 your sabbath.
Sabatele Domnului sunt toate și o dată date omului devin și ale sale, așa cum YHWH a sfințit ziua a șaptea și în alt loc spune ca noi să sfințim ziua a șaptea.
Dar dacă privim atent versetul 32, care se sugerează că nu mai este sabatul Domnului ci a omului, are o asemănare izbitoare cu porunca a patra.. Ia vedeți ce scrie în Lev 23:3 ..„ dar ziua a şaptea este Sabatul (H7676), ziua de odihnă (H7677), cu o adunare Sfântă ..” dar în versetul 32?..„să fie pentru voi o zi de Sabat H7676, o zi de odihnă H7677” deci cuvintele folosite în ebaică la odihna din versetul 3, a sabatului săptămânal (H7676 și H7677) sunt aceleași cu cele folosite în versetul 32 a sabatului anual invocat că nu e sărbătoarea Domnului, ci a omului.
Ar fi bine dacă am lua seama corect, fără prejudecăți. Ca să nu mai spunem că și sabatul săptămânal este sabat ceremonial, că se aduceau jertfe 2 miei în plus de jertfele zilnice. Ce facem cu ele??? Și de ce aceste jertfe nu se aduceau atunci când era și sabat mare (suprapunere de sabat săptămânal peste cel ceremonial la Azimi și Corturi)?
1 Cronici 23:31 şi să aducă neîncetat înaintea Domnului toate arderile-de-tot Domnului, în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, după numărul şi obiceiurile rânduite.
Numeri 28:9 În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur şi ca …10 Aceasta este arderea-de-tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea-de-tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
Numeri 28:3 Să le spui: „Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată.
Coloseni 2:16 Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat,..
Și de ce se spune că atât sabatul ceremonial cât și de cel săptămânal că a ajuns o scârbă?
Isaia 1:13 Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Altă asemănare între o zi de sabat ceremonial și sabatul săptămânal în care era interzisă munca obișnuită și încălcarea ei era pedepșită cu moartea:
Leviticul 23:28 Să nu faceţi nici o lucrare în ziua aceea, căci este ziua ispăşirii, când trebuie făcută ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru.
Leviticul 23:30 Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui.
Exodul 20:10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
Exodul 35:2 Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie Sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă H7677, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.
Ziua ieșirii din Egipt, eliberarea din sclavie, s-a făcut în sabat. Sabatul comemorează ieșirea din sclavie, nu doar încetarea lucrului obișnuit. Sărbătoarea Azimilor comemorează și ea ieșirea din sclavie și faptul că porunca a patra leagă cele două sărbători (sabatul săptămânal și praznicul Azimilor) nu mai dă dreptul nimănui să spună că Sărbătorile ceremoniale (aici Azimile) nu sunt „semne” pe frunte între ochi” cum bine precizează Exod 13:9.
Exodul 13:4 Astăzi ieşiţi, în luna spicelor.5 Când te va duce Domnul în ţara Canaaniţilor, …6 Timp de şapte zile, să mănânci azimi; iar în ziua a şaptea să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.7 În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.8 Să spui atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine când am ieşit din Egipt.”9 Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.10 Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an”.
Sabatul sărbătoarea Trâmbițelor e memorial
Leviticul 23:24 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită H2146 (în ebraică memorial) cu sunet de trâmbiţe şi o adunare Sfântă.
Leviticus 23:24 (KJV_Strongs)
24 H1696 Speak [H8761] H1121 unto the children H3478 of Israel H559 , saying [H8800] H7637 , In the seventh H2320 month H259 , in the first H2320 day of the month H7677 , shall ye have a sabbath H2146 , a memorial H8643 of blowing H6944 of trumpets, an holy H4744 convocation.
Exodul 13:13 și Ezeciel 20:12,20, nu dă nimănui dreptul să creadă că acolo e vorba doar de sabtul săptămânal:
Exod 31:13. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să* nu care cumva să nu ţineţi Șabat-ele H7676 Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri semnul H226 după care se va cunoaşte că Eu sunt יהוהYaHWeH, care vă sfinţesc. (Scriptura Ediția Numele Sfinte).
Ezechiel 20: 12 Le-am dat Șabat-ele H7676 Mele * să fie un semn H226 între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt יהוה YaHWeH care-i sfinţesc. (Scriptura Ediția Numele Sfinte).
20. Sfinţiţi* Șabat-ele H7676 Mele, căci ele sunt un semn H226 între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt יהוה YaHWeH Eylohim al vostru!” (Scriptura Ediția Numele Sfinte).
Ca o mică concluzie. Sabatul săptămânal este semn H226, dar și celelalte sabate ceremoniale sunt semn (am văzut Azimile și Trâmbițele) dar și pluralul la Ezec 20:12,20 și Exod 13:13. În sabatul săptămânal se aduceau jertfe ca și în celelalte sabate; în sabatul săptămânal era interzisă munca și în Ziua Ispășirii era interzisă munca și cu aceeași consecință a neascultării: va fi nimicit.
Îi e scârbă lui YHWH de „nelegiuirea unită cu sărbătoarea” din Isaia 1:13 atât din sabatul săptămânal cât și din sabatele ceremoniale.
Se spune „ să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură” în Col2:16 la ambele.
Și a îngăduit YHWH (Domnul) să se uite atât sabatul săptămânal cât și sărbătorile mari anuale:
Plângerile 2:6 „I-a pustiit cortul Sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și sabatul, și în mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.”
Osea 2:11 Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei şi toate zilele ei deosebite.
Sabatul săptămânal este „moed” H4150 ca și sabatele mari anuale și este stabilit de Gen 1:14 unde se stabilesc toate sărbătorile (moed H4150), dup calendar unic lunar-solar (deci cu mai mulți martori).
E adevărat că sabatul săptămânal e „coroana” sărbătorilor, dar e sărbătoare și această sărbătoare nu poate fi smulsă din contextul sărbătorilor și să fie apoi plasată rătăcitor pe calendar și să ajungă lângă ziua ispășirii (pe calendar cu săptămâni perpetue e posibil acest scenariu) și atunci nu mai trebuie ca porunca a patra să mai aibă 6 zile de lucru și nici zi de pregătire.
Eu nu am gasit niciunde in Biblie ca toate sabatele ( deci si cele ceremoniale ) sunt un semn intre Dumnezeu si om, asa cum afirmati d-v ( „nu doar sabatul săptămânal este semn între Dumnezeu și om, ci toate sabatele, inclusiv cele ceremoniale” ). In Exodul 31, 13-17 se vorbeste clar de Sabatul saptamanal ca fiind semnul intre Dumnezeu si om, nu celelalte sabate ceremoniale care sunt amintite in Leviticul 23. Sabatele ceremoniale sunt numite in Leviticul 23 „sabatul vostru” ( vers. 32 ), in timp ce Sabatul saptamanal este numit „Sabatul Domnului” ( vers. 3. 38 )
De asemenea, Ezechiel 20, 12. 20 vorbeste despre „Sabatele Mele” ca fiind un semn intre Dumnezeu si poporul Sau. Puteti dovedi cu Biblia ca si sabatele ceremoniale erau un semn intre Dumnezeu si om ?
Cu stima,
Lori B.
Nu știu de ce să fie alambicat (greu de înțeles) materialul trimis). Nu am susuținut că sabatul săptămânal nu este memorialul creațiunii și nici nu am spus că săptămâna nu are 7 zile. Dar am subliniat că sabatul săptămânal face parte din sărbătorile Domnului ca și celelalte sărbători. Cuvântul sabat nu se referă doar la sabatul săptămânal și nu doar sabatul săptămânal este semn între Dumnezeu și om, ci toate sabatele (inclusiv cele ceremoniale).
Nu sunt eu vinovată că Biblia descrie sabatul săptămânal între sărbătorile Domnului, ca și pe celelalte sărbători și mai ales nu sunt vinovată că toate sărbătorile (inclusiv cele mari ceremoniale) sunt sabate, zile de odihnă. Dovediți cu Biblia că nu este așa! Apoi nu sunt eu vinovată că încă de la creațiune Dumnezeu a pus calendarul pe cer (vezi Geneza 1:14), chiar înainte de ziua a șaptea săptămânală. Adică pot să cred că săptămâna creațiunii poate exista de 7 zile (chiar dacă soarele nu a funcționat 4 zile) dar nu pot să cred că e valid Geneza 1:14, și asta pentrucă cineva nu a tradus corect cuvântul „moed” H4150 care nu are cel mai bun înțeles de „vremurile”, ci de Sărbătorile Domnului sau mai clar de timpul de închinare. Deci înainte de a ne descrie sabatul săptămânal Dumnezeu ne-a dat calendarul pentru toate sărbătorile Lui, inclusiv și pentru sabatul săptămânal. Păi dacă eu nu doresc să înțeleg versetul 1:14 din Geneza atunci are rost să înțeleg cum poate exista „Pământul cu verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor” din ziua a treia, când soarele nu funcționa??? Adică asta o luăm literar, chiar dacă pentru noi nu are logică (să fie clar eu cred că așa a fost, că Dumnezeu poate face asta) dar că Dumnezeu ne-a lăsat un calendar pentru toate sărbătorile Lui, nu mai are logică și este „alambicat”, greu de înțeles. Oare care este mai greu de înțeles??? Totuși eu personal cred că Dumnezeu ne-a dat modelul unui interval de timp ce începe cu ziua de lucru, 6 zile lucrătoare urmate de ziua a așaptea, în care lucru obișnuit trebuie să înceteze și omul să stea în comuniune cu Creatorul. Dar cum a stabilit El mai departe să ruleze săptămâna nu se specifică decât după ieșirea din Egipt și prima lecție de păstrare a sabatului săptămânal e cea cu mana. Dumnezeu și-a instruit oamenii creați și ei au transmis din tată în fiu adevăratul calendar, dar în scris, biblic nu se face o specificare expresă a derulării săptămânii până la Exod. Cine studiază atent biblia, fără idei preconcepute va vedea apoi că Biblia descrie sabatul săptămânal pe date fixe în lună, 4 luni la rând. E imposibil așa ceva pe calendar gregorian cu săptămâni perpetue. Cercetați și vedeți, eu vă dau exemplu pe scurt: în luna 12 Estera s-a odihnit în luna Adar (cuvântul odihnit e același ca cel întâlnit la porunca a patra) pe data de 15 (când știm că este luna plină). La Paști, luna întâi (dar a doua consecutiv) Praznicul Azimilor, 15 Abib e sabat săptămânal (se știe clar că 14 e ziua pregătirii și 16 prima zi din săptămână), apoi luna a doua în pustie lecția cu mana pune sabatul pe ziua 15 și 22, iar în luna 3 ajung la Sinai tot pe data de 15 și poposesc acolo. Și mai apare sabatul pe data de 15 și 22 în luna a șaptea la Corturi. Astea sunt descrise biblic, nu ai cum să le ignori. Deci este clar că sabatul săptămânal, ca și sărbătorile mari anuale, are date fixe în lună. Noi nu vrem să vedem adevărul că ziua Lunii noi nu are treabă cu săptămâna, ci este a treia categorie de zile. În Ezec 46:1 se arată clar, nu pot exista 3 zile simultan, de aceeași natură: ori e zi de lună Nouă, ori de sabat săptămânal ori de lucru.
Vă mulțumesc totuși de răspuns și sper că vom lăsa prejudecățile și ne vom concentra pe „așa stă scris”.
Comentariul d-v este foarte alambicat si nu stiu pe cine va convinge din cititorii blogului. Prin contrast, Biblia este foarte clara in privinta Sabatului, atat in VT, cat si in NT. Memorialul Creatiunii nu poate fi nici anulat de oameni, nici inlocuit cu porunci omenesti.
Domnul nostru Iisus Christos a fost si ramane Domn al Sabatului ( Marcu 2,27.28 ), chiar daca unora nu le convine acest lucru. El nu a schimbat nici Legea pe care tot El a dat-o si nici macar o singura porunca din ea. El ne asigura de acest lucru: “Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. “ ( Matei 5, 17.18 )
D-v aveti libertatea de a crede ce doriti si sa interpretati Scriptura cum doriti, insa cu siguranta ca la judecata finala va veti intalni cu alegerile d-v si va trebui sa dati un raspuns Celui care a stabilit pentru om ce e bine si ce e rau. Poate ca va mai ganditi si, daca sunteti sincer, Duhul lui Dumnezeu va va lumina si in privinta Sabatului. Ceea ce va si doresc din inima.
Cu stima, Lori B.
Nici sâmbăta nici duminica nu este sabatul săptămânal biblic, acesta cade fix în lună. Încearcă să vezi săptămâna Paștelui acolo ziua pregătirii cade pe 14 Nissan apoi Praznicul Azimilor 15 Nissan este și sabat săptămânal iar 16 Nissan este ziua întâia a săptămânii. Asta este atât în Noul Testament cât și în Vechiul testament. Apoi mai vezi porunca a patra, a sabatului este legată de ieșirea din Egipt. În ce zi au ieșit robii evrei din Egipt??? Numeri 33:3 Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit …”. Această poruncă a comemorării eliberării din Egipt Exodul 13:10 „Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an” ca și toate sărbătorile trebuiau ținute la „vremea hotărâtă”, la moed H4150. Sabatul săptămânal este „moed”, ca și sărbătorile mari: Leviticul 23:1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Iată sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele (H4150):3 Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare Sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.4 Iată sărbătorile Domnului(H4150):, cu adunări sfinte pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte”, și urmează sărbătorile anuale.
Până aici este clar, ca lumina ochilor, că sabatul săptămânal este prima din sărbătorile H4150 din Lev 23 și că după versetul 4 urmează celelalte sărbători mari care sunt și ele H4150.
Lev 23:3 Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul H7676, ziua de odihnă H7677, cu o adunare Sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.
Acum să vedem dacă doar sabatul săptămânal este zi de odihnă sau de întrerupere a activității obișnuite??? Sunt 2 numere (cuvinte) pe care le veți găsi la sabatul săptămânal dar și la sărbătorile mari H7676, H 7677
H7676 שׁבּת – שׁבּת shabbâth ,shab-bawth’
Acum cuvântul sabat H7676 are 89 apariții și înseamnă :sabat săptămânal, ziua ispășirii, Sabat ani,
Să luăm celălalt cuvânt H7677, שׁבּתון,,shabbâthôn ,shab-baw-thone’
H7677 înseamnă: Sabat săptămânal, ziua ispășirii ,an sabatic, Sărbătoarea Trâmbițelor și 1 și ultimele zile de Sărbătoarea Corturilor
H7677 are 10 apariții : 4 ziua de odihnă săptămânală, 2 anul 7 de odihnă, 2 zi de odihnă ispășire, 1 ziua de odihnă Sărbătoarea Trâmbițelor, 1 ziua odihnă Corturi.
Am dovedit până acum că sabatul zilei a șaptea este sărbătoare H4150 ca și celelalte sărbători mari și este și zi de odihnă ca și sărbătorile mari, iar din Geneza 1:14 și Ps 104 :19 reiese clar calendarul de la creațiune:
Geneza 1:14 Apoi a zis Elohim, „Să fie nişte luminători în întinderea cerului ca să despartă ziua de noapte, şi să le fie de semne (H226, אות’ôth oth = un semn distinctiv, steag, amintire, semn miraculos, avertizare) şi de anotimpuri (H4150= מועדה מעד מועד, mô‛êd mô‛êd mô‛âdâh mo-ade’, mo-ade’, mo-aw-daw’= loc numit, timp numit, întâlnire numită, sezon sacru stabilit, sărbătoare, sezon numit, semn numit sau semnal, cort de întâlnire ), precum şi pentru zilele şi anii;”
Psalmi 104:19 El a făcut luna ca să arate vremurile (sărbătorile) H4150= מועדה מעד מועד; soarele ştie când trebuie să apună.
Sabatul zilei a șaptea este moed, H4150= מועדה מעד.
Leviticul 23:37 Acestea sunt sărbătorile Domnului H4150= מועדה מעד, în care veţi vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă.
În sabatul săptămânal se aduceau jertfe, ca și în toate celelalte sabate mari. H4150 este de 23 de ori în Scriptură Sărbătoarea Domnului (Cornilescu) și de 140 de ori Cortul Întâlnirii, de 2 ori este adunare Sfântă, 1 dată este ( Isaia 33:20 ) Sionul, cetatea sărbătorilor noastre moed, H4150= מועדה מעד, și Satana asta dorește să domine calendarul dat de la creațiune:
Isaia 14:13 Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor moed, H4150= מועדה מעד, la capătul miazănoaptei;”
Faptul că ziua de 10 Nissan (e poruncă de ales mieii) 14 Nissan e zi de pregătire și 16 Nissan e ziua când se secera snopul de legănat dovedește clar că aceste zile nu pot fi sabat săptămânal și ca urmare nici zilele cu 7 înainte și în urma lor nu pot fi sabate săptămânale. Deci 12 zile din Nissan nu pot fi sabate săptămânale, ceea ce dovedește clar că sabatul săptămânal nu poate fi găsit pe calendarul gregorian.
In contextul discutiei noastre, consider ca acel „si” nu are nicio relevanta. Fie cu „si”, fie fara „si”, Domnul Christos este Domn peste toate, inclusiv peste Sabat. Daca ati observat, atunci cand am citat textul din Marcu, l-am citat asa cum e scris:” Asa ca Fiul Omului este Domn chiar si al Sabatului.” Asa ca nu inteleg reprosul facut de d-v: „Lasati Scriptura sa interpreteze Scriptura!”
Pentru d-v, daca Domnul Christos este „Domn chiar si al Sabatului” nu inseamna si ca El este Domn al Sabatului ? In intelegerea mea, expresia „Domn al Sabatului” se include in expresia” Domn chiar si al Sabatului”.
Corectati va rog. Chestia cu Domn al Sabatului. In Biblie nu scrie asa.
1) Matei 12:8 (Domn SI al Sabatului)
2) Marcu 2:28 (Domn chiar SI al Sabatului)
3) Luca 6:5 (Domn chiar SI al Sabatului)
Intrebarea reiese din texte… daca e si al Sabatului, si al mai cui este?:D
Lasati Scriptura sa interpreteze Scriptura!
Galateni 3,23-25: Pavel vorbeste de intregul sistem iudaic ca fiind un indrumator spre Christos. Aici sunt incluse toate prevederile Legii lui Moise: jertfele, ceremoniile de la templu, sarbatorile anuale , sabatele ceremoniale, etc. Toate erau „umbra lucrurilor viitoare”, aratand spre Christos, deci fiind un „indrumator” spre El. Chiar si Legea morala este, intr-un anumit sens, un indrumator spre cruce, caci fara ea nu am fi constienti ca suntem pacatosi si nu am alerga la cruce pentru iertare si mantuire.
Romani 14,5: Atentie la intregul context al capitolului 14! Aici se vorbeste despre unele prevederi ale Legii lui Moise, privind mancarea carnii jertfite idolilor. In acest context sunt amintite si anumite zile pe care unii le pazeau, iar altii nu. E vorba de neamurile care nu mai aveau obligatia de a respecta Legea lui Moise, aceasta fiind implinita in viata lui Iisus. Crestinii din Roma puteau, daca voiau , sa pazeasca acele sarbatori si sabate ceremoniale iudaice. La fel de bine ei puteau renunta la ele, caci ele nu mai erau importante pentru crestini. Cat despre Decalog si implicit Sabatul saptamanal, e gresit sa sustinem ca doar el, dintre cele zece porunci ar fi fost desfiintat. Aceasta cu atat mai mult cu cat Domnul Christos a pazit Sabatul, apostolii au pazit Sabatul ( desi puteau sa-i invete pe crestini sa nu-l mai respecte, ceea ce nu s-a intamplat. Vezi Fapte 16, 13; 17,2; 18, 4.11 ), iar pe Noul Pamant ni se spune de catre profetul Isaia ca Sabatul va fi in continuare pazit ( vezi Isaia 66,22.23 ).
Asadar, afirmatia d-v: „Biblia arată clar că Dumnezeu nu le cere creştinilor să respecte un sabat săptămânal” este lipsita de continut.
Cu tot respectul pentru opiniile diferite pe care le aveti in privinta Sabatului saptamanal, cred ca e momentul sa incheiem aici acest dialog, rugandu-L pe Duhul Sfant sa ne fie calauza in aprofundarea adevarului asa cum l-a lasat Domnul nostru. Am multe studii in plan si multe proiecte in derulare, asa ca voi incheia aici dialogul. Cu stima, Lori Balogh
Coloseni 2, 16.17: Textul nu se refera la Decalog, deci nu la Sabatul saptamanal, ci la Legea lui Moise, cea temporara, care a fost „pironita pe cruce”. Faptul ca pasajul se refera la mancare, bautura si zile de sarbatoare este suficient ca sa intelegem acest lucru. In Decalog nu e vorba de mancaruri, bauturi sau zile de sarbatoare referitoare la slujbele de la templu. Atentie la expresias „care sunt umbra lucrurilor viitoare” ! Taote prevederile Legii lui Moise priveau in viitor, spre viata si lucrarea Mantuitorului, inclusiv cele opt sabate ceremoniale. Sabatul saptamanal nu este o „umbra” a unor lucruri viitoare, ci a unor lucruri trecute, respectiv, el este un memorial al Creatiei.Mai mult decat atat, apostolul Pavel spune ca „omul duhovnicesc… nu poate fi judecat de nimeni” ( 1 Corinteni 2, 15 ), decat de Dumnezeu, mai ales atunci cand e vorba de probleme de constiinta.
Romani 10, 4: Termenul grecesc tradus prin „sfarsit” de catre Cornilescu este „telos” si are mai multe sensuri: sfarsit, scop, tinta, implinire. Christos este tinta intregului sistem iudaic , tot El este cel care a implinit simbolurile legii ceremoniale si tot El este sfarsitul acestei legi care nu-si mai avea sensul atunci cand tipul s-a intalnit cu antitipul ( simbolul cu realitatea ). De asemenea, cand Pavel foloseste termenul „Lege”, el il foloseste de obicei avand in vedere intregul sistem iudaic. A sustine ca in acest verset Pavel dovedeste ca venirea lui Christos a desfiintat Legea morala ( Decalogul ) este o insinuare. Pavel s-ar contrazice pe sine , caci in alte pasaje din epistolele sale el afirma:
– „Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 )
– „Deci ce vom zice ? Legea este ceva pacatos ? Nicidecum ! Dimpotriva, pacatul nu l-am fi cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: „Sa nu poftesti !” ( Romani 7, 7 )
– „Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.” ( Romani 3, 31 ) etc.
Efeseni 2,15: Este evident ca „Legea poruncilor” la care se refera Pavel in acest context nu este Legea morala, ci legea a lui Moise. Aceasta reprezenta un „zid” intre evrei si neamuri, zid pe care Mantuitorul l-a inlaturat prin cruce. Cat despre Legea morala ( Decalogul ), tot Pavel spune ca „lucrarea Legii este scrisa in inimile lor” ( a neamurilor ), adica in constiinta. Domnul Christos nu putea sa se contrazica pe Sine desfiintand o Lege pe care tot El a asezat-o in constiinta omului.
Matei 22, 36-40: Domnul Christos nu anuleaza aici niciuna din poruncile Decalogului ( ar fi aberant, caci toti crestinii de bun simt pazesc cel putin opt sau noua din poruncile lui ), ci doar le rezuma in cele doua principii ale iubirii: fatza de Dumnezeu si fatza de aproapele. Niciun om nu poate spune ca Il iubeste pe Dumnezeu , calcand in acelasi timp una sau mai multe din primele patru porunci ale Decalogului , fara a fi considerat mincinos: „Cine zice: „Il cunosc” si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el” ( 1 Ioan 2, 4 ). De asemenea, niciun om nu poate pretinde ca il iubeste pe semenul sau in timp ce calca una sau mai multe din utimele sase porunci din Decalog.
Ioan 13, 35: Perfect adevarat ! O intrebare: cum isi poate arata un om dragostea fatza de aproapele daca nu pazeste Legea morala ? Il poate iubi furand, sau mintind sau poftindu-i casa sau sotia ? Sau ucigandu-l, sau necinstindu-si parintii ?
Galateni 1,8: Perfect adevarat ! Cei care predica o Evanghelie din care lipseste Legea cea vesnica sunt sub blestem. Ca de altfel si cei care predica mantuirea prin faptele Legii, fara Evanghelia lui Christos. Legea morala si Evanghelia sunt cele doua fetze ale aceleiasi monede. Greseala unora este ca privesc doar una din fetze, neglijand-o pe cealalta. Spre pierzarea lor…
Concluzia mea o extrag din cuvintele inspirate ale apostolului Iacov:
– „Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri…Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.” ( Iacov 1, 22.25 )
– „Daca impliniti Legea imparateasca, potrivit Scripturii: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insusti”, bine faceti. Dar daca aveti in vedere fatza omului, faceti un pacat si sunteti osanditi de Lege ca niste calcatori de lege. CACI CINE PAZESTE TOATA LEGEA SI GRESESTE INTR-O SINGURA PORUNCA, SE FACE VINOVAT DE TOATE.Caci Cel ce a zis: „Sa nu preacurvesti”, a zis si : „Sa nu ucizi”. Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii. Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a slobozeniei.” ( Iacov 2, 8-12 )
D-v numiti „ipoteza” ceea ce incerc sa va argumentez pe baza textului biblic, a logicii si a bunului simt. Fie si asa…
In urma lecturarii comentariilor d-v am ajuns la concluzia ca, din dorinta de a impaca Biblia cu stiinta, sunteti dispus sa acceptati idei incorecte, cum ar fi aceea ca zilele Creatiei ar insemna perioade de timp nedefinite, nu zile reale de 24 h. Dincolo de alte numeroase argumente care ar putea fi aduse, ramane o problema legata de conceptia d-v despre Dumnezeul Creator. In Biblia mea sta scris ca El este Atotputernic si ca „El zice si se face, porunceste si ce porunceste, ia fiinta” ( Psalm 33,9 ). Am intalnit crestini care nu cred ca Dumnezeu ar fi putut crea in sase zile ceea ce vedem astazi, deoarece El ar fi trebuit sa se supuna legilor naturii, care cer ca o planta, de exemplu, sa cresca in cateva decenii. Credeti-ma, mi se pare o gandire puerila, mai grava fiind conceptia acestora despre Dumnezeul caruia I se inchina:un Dumnezeu neputincios, dependent de niste legi ale naturii , ca si cum nu tot El ar fi autorul acestor legi. De ce este grava aceasta conceptie ? Pentru ca Mantuitorul ne invata ca „viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat…” ( Ioan 17,3 ). Ori, necunoasterea lui Dumnezeu poate pune in pericol mantuirea. Oare cati „crestini” vor avea neplacuta surpriza de a constata la finalul istoriei ca s-au inchinat unui Dumnezeu fals, altul decat Cel biblic ?
Primul din ultimele d-v trei comentarii a fost foarte lung datorita, probabil, unei greseli de redactare.Acelasi pasaj era postat de doua ori, fapt pentru care mi-am permis sa sterg ceea ce se repeta.
D-v considerati raspunsul meu ca fiind dogmatic. Depinde ce intelegeti prin „dogmatic”. Probabil ca ati folosit termenul in sens peiorativ ( invatatura acceptata mecanic, rigid, si fara discernamant ). Daca d-v considerati ca raspunsurile pe care vi le-am dat sunt mecanice, rigide si lipsite de discernamant, e problema d-v. Eu as putea sa afirm acelasi lucru despre argumentele d-v, dar nu o fac din respect fatza de convingerile pe care le-ati dobandit pana acum.
Eu nu am afirmat niciodata ca intregul Univers a fost creat in saptamana Creatiunii. Ar fi o aberatie… Afirmatia aceasta ar intra in contradictie cu alte parti ale Bibliei ( de ex. Iov 38, 4-7, unde ni se spune clar ca la crearea pamantului „stelele diminetii” si „fiii lui Dumnezeu” scoteau strigate de bucurie, ceea ce implica faptul ca existau deja alte lumi create in acel moment ).Cartea Genezei reda, in conceptia mea, „istoria” aparitiei vietii pe pamant din perspectiva unui observator pamantesc. La data la care a fost scrisa Geneza, nu existau observatoarele astronomice performante pe care le avem azi, ceea ce inseamna ca un om, privind cerul cu ochiul liber, nu putea vedea decat circa 3-4000 de stele, adica doar corpuri ceresti apartinand galaxiei noastre. ( Este aceasta o gandire dogmatica ? )
Atunci cand dorim sa clarificam la ce se refera Geneza 1,1, este f. important sa avem in vedere ca in Biblie exista trei termeni care se refera la cer: „cer”, „ceruri” si „cerurile cerurilor”. Geneza 1,1 foloseste termenul „cerurile”, nu „cerurile cerurilor”, sugerandu-ne ca actul Creatiei s-a referit la cerul atmosferic si la bolta cereasca cu cele cateva mii de stele vizibile cu ochiul liber. Parerea mea personala, fara a face din aceasta o dogma de neclintit, este ca actul Creatiei redat in Geneza se refera la crearea galaxiei noastre, nu si la celelalte peste o suta de miliarde de galaxii descoperite si cartografiate pana in prezent.
Este adevarat ca in limba ebraica se foloseste acelasi termen pe care noi il traducem cu „zi” in diferite texte din Geneza 1 si 2. Insa modul in care asociati versetele din Geneza, incercand sa demonstrati ca zilele Creatiei nu au fost zile literale de 24 h, ma surprinde in mod neplacut. Termenul ebraic pentru „zi” este „yom”, el referindu-se la diferite perioade de timp. Insa, ori de cate ori termenul „yom” este insotit de un numeral ordinal ( prima, a doua, etc ), el se refera, in gandirea ebraica, la o zi de 24 h. Iata de ce afirmatia: „Aceasta a fost ziua intai… a doua… a treia…etc” nu se refera la perioade nedefinite de timp, ci la o perioada precisa de 24 h.
Reiese foarte clar din exprimarea autorului Genezei ca intentia lui a fost ca noi sa percepem relatarea ca fiind un raport istoric cronologic, in care zilele Creatiei au fost zile literale de 24 h. In ebraica exista o particula ce poarta denumirea de „consecutiva waw”, care se foloseste in mod deosebit in naratiunile istorice. „Waw” este o conjunctie echivalenta cu conjunctiile „si” sau „dar” din limba romana. In ebreica, prezenta acestei „consecutive waw” arata ca naratiunea este istorica si cronologica, iar evenimentele descrise trebuie intelese asa cum sunt redate. In genul poetic ( Psalmii, de ex. ) , aceasta „consecutiva waw” este foarte putin folosita, in schimb in naratiunile clasice din Geneza ( ex. Potopul, jertfirea lui Isaac, etc ) ea se afla din abundenta, de peste 40 de ori. Aceasta este o dovada convingatoare ( pentru cine vrea sa accepte adevarul ) ca Moise a intentionat sa relateze o naratiune istorica, cronologica, in care zilele Creatiei nu au fost ere nedefinite, ci zile literale de 24 h. Probabil ca si aceasta afirmatie vi se pare ca izvoraste dintr-o gandire dogmatica, dar oare tot ce e dogmatic este si nebiblic ?
Este trecerea de la Legea lui Moise la „legea lui Cristos“ o dovadă că Dumnezeu şi-a schimbat normele? Nu. Aşa cum un părinte adaptează regulile pe care le stabileşte pentru copiii săi în funcţie de vârsta lor şi de împrejurări, tot aşa şi Dumnezeu a adaptat legile pe care închinătorii săi trebuie să le respecte. Apostolul Pavel explică aceasta în felul următor:„Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, inchisi pentru credinta care trebuia sa fie descoperita.Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta.Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta.“ (Galateni 3:23–25).
Dar cum se aplică raţionamentul lui Pavel la sabat? Să ne gândim la următoarea ilustrare: Cât timp este la şcoală, un elev studiază o materie — cum ar fi prelucrarea lemnului — într-o anumită zi din săptămână. După ce se angajează, el va pune în practică ce a învăţat, însă nu doar în acea zi din săptămână, ci în fiecare zi. În mod asemănător, cât timp au fost sub Lege, israeliţii trebuiau să-şi rezerve o zi pe săptămână pentru odihnă şi închinare. Creştinii însă trebuie să i se închine lui Dumnezeu nu doar o dată pe săptămână, ci în fiecare zi. Este greşit atunci să-ţi rezervi o zi în fiecare săptămână pentru odihnă şi închinare? Nu. Cuvântul lui Dumnezeu lasă această decizie la latitudinea fiecăruia, spunând: „Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui “ (Romani 14:5). Unii ar putea considera o zi mai sfântă decât celelalte. Însă Biblia arată clar că Dumnezeu nu le cere creştinilor să respecte un sabat săptămânal.
Col.2:16,17 Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat,care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
Romani 10:4 Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El sa poata capata neprihanirea.
Efeseni 2:15 si, in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, in oranduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace;
Matei 22:36-40 „Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?” Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.”Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.”
Ioan 13:35 – Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.”
Galateni 1:8- Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema!
Nu mă așteptam la un altfel de răspuns decât acesta,dogmatic,bazat pe o ipoteză nesusținută nicicum de Scripturi.Îmi permit,cu îngăduința dumneavoastră să vă aștern în scris câteva idei referitoare la O ZI DE CREARE.
Ştiinţa şi relatarea biblică despre creaţie
Mulţi afirmă că ştiinţa contrazice relatarea biblică despre creaţie. În realitate însă, contradicţia nu este între ştiinţă şi Biblie, ci între ştiinţă şi convingerile grupărilor religioase care interpretează Biblia în sens STRICT LITERAL!!! Unele grupări de acest fel susţin în mod eronat că întreaga creaţie fizică ar fi fost adusă în existenţă în şase zile a câte 24 de ore, acum circa 10 000 de ani. Totuşi, Biblia nu sprijină această idee. Dacă ar sprijini-o, multe descoperiri ştiinţifice din ultimii 100 de ani ar pune sub semnul întrebării EXACTITATEA ei. Un studiu atent al textului biblic dezvăluie că faptele ştiinţifice nu vin nicidecum în contradicţie cu Scripturile. Având în vedere toate acestea, personal nu sunt de acord cu acești creaţionişti. În continuare vom vedea ce ne învaţă ÎN REALITATE Biblia.
Când a fost ‘începutul’?
Relatarea din Geneza se deschide cu o afirmaţie simplă, dar plină de forţă: „La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul“ (Geneza 1:1). Mulţi biblişti sunt de acord că acest verset se referă la o lucrare care nu a avut loc în timpul zilelor de creare, descrise începând cu versetul trei. Implicaţiile sunt profunde. Conform afirmaţiei de la începutul Bibliei, Universul, inclusiv planeta Pământ, exista cu mult timp înainte de începerea zilelor de creare; Biblia însă NU SPECIFICĂ DE CÂND!!!
Geologii estimează că vârsta Pământului ar fi de patru miliarde de ani, iar astronomii afirmă că Universul ar avea nu mai puţin de 15 miliarde de ani. Oare aceste date — şi eventualele lor ajustări — contrazic afirmaţia din Geneza 1:1? Nicidecum, întrucât Biblia nu precizează vârsta ‘cerurilor şi a pământului’. Prin urmare, ştiinţa nu contrazice textul biblic.
Cât au durat zilele de creare? A fost fiecare literalmente O ZI de 24 de ore? Unii susţin că, întrucât Moise, scriitorul Genezei, a făcut mai târziu referire la ziua care a urmat celor şase zile de creare ca la un model pentru sabatul săptămânal, fiecare zi de creare trebuie să fi fost o zi propriu-zisă, de 24 de ore (Exodul 20:11). Sprijină textul din Geneza această concluzie?
Termenul ebraic tradus „zi“ se poate referi la diverse intervale de timp, nu doar la un interval de 24 de ore. De pildă, când prezintă lucrarea de creare realizată de Dumnezeu, Moise se referă la toate cele şase zile de creare ca la o singură zi (Geneza 2:4). În plus, în prima zi de creare, „Dumnezeu a numit lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte“ (Geneza 1:5). Aici, doar o parte dintr-un interval de 24 de ore este definită „zi“. Aşadar, nu există nicio bază biblică pentru a susţine, în mod dogmatic, că fiecare zi de creare a fost de 24 de ore.
Dar atunci cât au durat acestea? Biblia NU SPECIFICĂ!!! Totuşi, capitolele 1 şi 2 din Geneza lasă să se înţeleagă că a fost vorba de intervale lungi de timp. În timp ce citiţi capitolul 1 din Geneza, începând cu versetul 3, veţi remarca faptul că acest capitol este împărţit în şase „zile“ de creare. Unii susţin,la fel ca dumneavoastră, că acestea au fost zile literale de 24 de ore, ceea ce ar însemna că întregul univers şi viaţa de pe pământ au fost create în mai puţin de o săptămână! Totuşi, puteţi descoperi cu uşurinţă faptul că Biblia nu învaţă acest lucru. Cartea Geneza a fost scrisă în ebraică. În această limbă, termenul „zi“ desemnează o perioadă de timp. În Geneza, despre toate cele şase „zile“ se vorbeşte ca despre o perioadă de timp foarte lungă — „ Iata ISTORIA cerurilor si a pamantului, cand au fost facute”. (compară cu 2 Petru 3:8-Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. ). Cert este că Biblia dezvăluie faptul că „zilele“, sau erele de creare, sunt formate din mii de ani.
O persoană poate să înţeleagă acest lucru din ceea ce spune Biblia referitor la a şaptea „zi“. Pentru fiecare dintre primele şase „zile“, relatarea se încheie cu cuvintele: „A fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi“ şi aşa mai departe. Totuşi, aceste cuvinte nu le veţi găsi în încheierea relatării despre a şaptea „zi“. În plus, în secolul întâi e.n., după aproximativ 4 000 de ani de istorie, Biblia a arătat că cea de-a şaptea „zi“ de odihnă continuă (Evrei 4:4–6 – Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: „Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui.” Si aici este zis iarasi: „Nu vor intra in odihna Mea!” Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor). Aşadar, cea de-a şaptea „zi“ reprezintă o perioadă formată din mii de ani, de unde putem deduce în mod logic că la fel stau lucrurile şi cu primele şase „zile“.
Şase perioade de creare
Moise şi-a scris relatarea în ebraică, din perspectiva unui observator ce s-ar fi aflat pe Pământ. Ştim, de asemenea, că Universul exista înainte de începerea perioadelor, sau zilelor, de creare. Aceste informaţii elucidează în mare parte controversa referitoare la relatarea despre creaţie. În ce fel?
O analiză atentă a relatării din Geneza dezvăluie că durata unor lucrări de creare nu s-a limitat la o „zi“, ci a cuprins două sau mai multe „zile“. De exemplu, înainte de prima „zi“ de creare, lumina ce provenea de la Soarele deja existent era împiedicată întrucâtva să ajungă la suprafaţa Pământului, probabil de nişte nori groşi (Iov 38:9). Pe parcursul primei ‘zile’, această perdea de nori a început să se rărească, permiţând luminii difuze să pătrundă în atmosferă.
În ‘ziua’ a doua, atmosfera a continuat să se limpezească, între norii groşi de deasupra şi oceanul de dedesubt formându-se un spaţiu. În ‘ziua’ a patra, atmosfera s-a limpezit atât de mult, încât cei doi aştri, Soarele şi Luna, au apărut „pe întinderea cerurilor“ (Geneza 1:14–16). Cu alte cuvinte, din perspectiva unui observator de pe Pământ, aceşti doi aştri au devenit vizibili. Toate aceste evenimente s-au derulat treptat.
Relatarea din Geneza mai spune că în a cincea „zi“ au început să apară ‘creaturile zburătoare’, termen care se referea inclusiv la insecte şi vietăţi cu aripi membranoase.
Limbajul Bibliei lasă să se înţeleagă că e posibil ca unele evenimente majore din timpul fiecărei zile, sau perioade, de creare, să fi avut loc treptat, nu dintr-o dată, şi ca unele dintre ele să se fi desfăşurat şi pe parcursul următoarelor zile de creare.
După „specia“ lor
Demonstrează oare apariţia treptată a plantelor şi a animalelor că Dumnezeu s-a folosit de evoluţie pentru a produce marea varietate de organisme vii? Nu. Din relatarea biblică reiese cât se poate de clar că Dumnezeu a creat toate ‘speciile’ de bază atât din regnul vegetal, cât şi din cel animal (Geneza 1:11, 12, 20–25). Au fost aceste ‘specii’ originare programate să se adapteze la condiţii de mediu mereu în schimbare? Ce anume delimitează o ‘specie’, diferenţiind-o de toate celelalte? Biblia nu ne spune. Ea afirmă doar că vieţuitoarele ‘mişunau după specia lor’ (Geneza 1:21). Această afirmaţie transmite ideea că variaţiile posibile în interiorul unei ‘specii’ sunt totuşi limitate. Şi, într-adevăr, atât dovezile fosile, cât şi studiile moderne arată că principalele categorii de plante şi de animale au suferit foarte puţine modificări de-a lungul unor intervale mari de timp.
Contrar concepţiilor anumitor grupări religioase, Geneza nu ne spune că Universul, inclusiv Pământul şi vieţuitoarele de pe el, ar fi fost creat într-un interval scurt de timp din trecutul relativ recent. De fapt, descrierea pe care o găsim în Geneza cu privire la crearea Universului şi la apariţia vieţii pe Pământ este în armonie cu descoperirile ştiinţifice din epoca modernă.
Din cauza propriilor convingeri filozofice, mulţi oameni de ştiinţă resping declaraţia Bibliei că Dumnezeu a creat tot ceea ce există. Este interesant însă că, în Geneza, Moise a scris că Universul a avut un început şi că viaţa a apărut în etape, progresiv, de-a lungul unor intervale mari de timp. Dar cum putea avea Moise acces la informaţii ştiinţifice exacte acum 3 500 de ani? Există o singură explicaţie logică. Cel care a avut puterea şi înţelepciunea de ‘a crea cerurile şi pământul’ a fost, cu siguranţă, în măsură să-i ofere lui Moise asemenea informaţii. Aceasta dă greutate declaraţiei pe care o face Biblia despre sine, că este „insuflată de Dumnezeu“ !!!!
Ceea ce mă preocupă este în realitate faptul că întregul dvs. ansamblu de fapte, date și argumente pe care vă întemeiați teoriile,concepțiile,sistemul de valori și implicit forma de închinare se bazează pe O IPOTEZĂ!
Probabil că nu veți fi de acord cu ceea ce am scris și încerc să vă înțeleg,totuși nu voi încheia înainte de a vă reaminti un lucru: știți cu siguranță căBiblia recunoaşte în mod deschis ceea ce se spune la 2 Tesaloniceni 3:2 – si sa fim izbaviti de oamenii nechibzuiti si rai; caci nu toti au credinta!!!-adică adevărata credință stimate domn,nu este o posesie a tuturor! Credinţa nu este credulitate. Credinţa se bazează pe esenţă.
Vă doresc tot ceea ce-mi doriți dumneavoastră…
Atât.
Cartea Genezei nu este o carte a poruncilor, ci a originilor. Daca faptul ca in Geneza nu gasim o porunca expresa cu privire la Sabat este un motiv sa afirmam ca omul nu era obligat sa-l tina, atunci acelasi rationament ar trebui aplicat si in dreptul altor porunci. Sa intelegem ca daca in Geneza nu exista o porunca expresa cu privire la furt, furtul era acceptat de Dumnezeu ? Sau cu privire la crima ? Sau la idolatrie ? Pedagogia recunoaste ca cea mai eficienta educatie nu se face prin reguli si porunci, ci prin exemplu. Cand Geneza 2, 1-3 ne spune ca Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea, El a dat un ezemplu omenirii, ca si ea sa faca la fel.
Sabatul a fost prima zi intreaga din viata lui Adam si Eva. Isi poate imagina cineva ca cei doi lucrau de zor in acea zi, in timp ce Creatorul ii cauta in gradina ca sa aiba comunine cu ei ? Mi se pare cat se poate de firesc ca in acel prim Sabat primii nostri parinti sa aiba un dialog lung si placut cu Dumnezeu, care trebuia sa le raspunda la o multime de intrebari. Mi se pare firesc sa inteleg ca in acea zi, ca de altfel in toate Sabatele ce au urmat, oamenii sa aiba o ocazie speciala de comuniune cu Creatorul. Acesta este de fapt si rostul Sabatului.
Aduceti ca argument textul din Deuteronomul 5,15, sustinand ca Sabatul a fost dat doar poporului evreu. Sa nu uitam ca in Decalog nu exista aceasta mentiune. Intr-adevar, pentru evrei Sabatul are o semnificatie in plus fatza de restul omenirii. Pentru ei, Sabatul era si un memorial al eliberarii din robia egipteana. Insa aceasta semnificatie data Sabatului pentru evrei nu anuleaza nicicum prima si cea mai importanta semnificatie a lui: aceea de memorial al Creatiei. Daca ziua mea de nastere ar coincide cu ziua nationala a Romaniei, data de 1 Decembrie ar avea pentru mine si cei dragi o semnnificatie in plus, fara sa anuleze principala ei semnificatie, valabila pentru intreg poporul roman.
Ce intelegi d-v prin a fi „izbavit de Lege „? Cand cineva este achitat de o instanta de judecata, inseamna ca legea care-l condamna a fost desfiintata ? Nicidecum ! Legea ramane in vigoare, insa omul este „izbavit” de consecintele calcarii ei. Desi Legea morala ne condamna pentru calcarea ei, jertfa lui Christos ne elibereaza de condamnarea Legii. Dar Legea ramane in picioare. „Du-te si sa nu mai pacatuiesti”, i-a spus Iisus femeii prinsa in adulter.Daca Domnul ar fi desfiintat Legea morala, in raport cu ce ar mai fi putut pacatui aceasta femeie ?
Cu privire la 2 Corinteni 3, 7-11, va rog sa cititi cu atentie: nu Legea scrisa pe pietre era trecatoare, ci trecatoare era slava de pe chipul lui Moise, care disparea dupa cateva ore sau zile.Slujirea lui Moise si sistemul iudaic trebuiau sa treaca, nu Legea morala scrisa pe pietre. Insusi Mantuitorul ne asigura: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, NU VA TRECE O IOTA SAU O FRANTURA DE SLOVA DIN LEGE inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. Asa ca oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor” ( Matei 5, 17-19 )
Apreciez efortul dvs de a face lumină asupra acestui subiect,dar cred că doctrinal vă înșelați!
-Dvs credeți că porunca de a ţine sabatul i-a fost dată lui Adam, astfel încât să rămână obligatorie pentru toţi descendenţii lui?
Aşa cum reiese din Geneza 2:1–3, Dumnezeu s-a odihnit de lucrările sale de creaţie materială, pământească, după ce a pregătit pământul ca locuinţă pentru om. Dar relatarea biblică nu spune nicăieri că Dumnezeu i-ar fi poruncit lui Adam să ţină un sabat în a şaptea zi a fiecărei săptămâni.
Deut. 5:15 Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna. (Prin aceste cuvinte, D-zeu pune în legătură legea sabatului cu eliberarea Israelului din sclavia egipteană, nu cu evenimentele din Eden.)
Ex. 16:1, 23–29 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in pustiul Sin, care este intre Elim si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului… Si Moise le-a zis: „Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane!” Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit si n-a facut viermi.Moise a zis: „Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp. Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi.” In ziua a saptea, unii din popor au iesit sa stranga mana, si n-au gasit. Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pana cand aveti de gand sa nu paziti poruncile si legile Mele? Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceea va da in ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramana la locul lui, si, in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste. (Săptămâna de şapte zile era cunoscută şi înainte, însă aici se face pentru prima dată referire la respectarea unui sabat.)
-Când Biblia vorbeşte despre abolirea Legii mozaice, se referă ea în mod explicit şi la cele Zece Porunci?
Rom. 7:6, 7: Dar acum, am fost izbaviti de Lege si suntem morti fata de Legea aceasta care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova. Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: „Sa nu poftesti!” (Aşadar, imediat după ce a scris că evreii deveniţi creştini erau „eliberaţi de sub Lege“, ce exemplu din Lege a citat Pavel? Porunca a zecea. Astfel, el a arătat că aceasta făcea parte din Legea de sub care fuseseră eliberaţi.)
2 Cor. 3:7–11: Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului?Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator!(Aici se vorbeşte despre un cod „gravat cu litere pe pietre“ şi se spune că „fiii lui Israel nu puteau să-şi aţintească privirile asupra feţei lui Moise“ când li s-a dat acest cod. La ce se face referire? În Exodul 34:1, 28–30 se arată că este vorba despre cele Zece Porunci; acestea erau poruncile gravate pe piatră. Evident, ele fac parte din ceea ce „trebuia să fie desfiinţat“, aşa cum reiese din acest pasaj scriptural.)
Cu tot respectul pentru opiniile d-v cu privire la Sabatul saptamanal,nu pot fi de acord cu cele afirmate de d-v din mai multe motive, cele mai multe din ele fiind expuse in articolele despre Sabat postate deja.
D-v faceti o confuzie nedorita intre Legea morala si legile ceremoniale date de Dumnezeu lui Moise. Sabatul saptamanal, prevazut de porunca a patra a Decalogului, se deosebeste radical de sabatele ceremoniale date poporului evreu ( Leviticul cap. 23 ). Sabatul saptamanal e legat de actul Creatiei si a fost dat omenirii ca un memorial al Creatiunii, nu poporului evreu ( care, de altfel, nici nu exista pe atunci ).
Iisus a spus ca „Sabatul a fost facut pentru om” , adica pentru intreaga omenire, nu doar pentru evrei ( Marcu 2, 27.28 ).D-v sustineti ca Sabatul nu a fost cunoscut inainte de Sinai. Va intreb atunci: De unde are omenirea ciclul saptamanal, cunoscut si inainte de darea Legii pe Sinai ? Vechiul Testament e plin de dovezi ca inainte ca sa existe primul evreu, ciclul saptamanal era cunoscut ( vezi relatarea despre potop, despre casatoria lui Iacov, etc ).Daca nu ar fi fost cunoscut Sabatul saptamanal, care marcheaza sfarsitul unui ciclu de timp, de ce oare oamenii din cele mai vechi timpuri nu foloseau cicluri de sase, zece, opt sau douasprezece zile ?
Textul din Coloseni 2,13.14, la care faceti referire ca argument in favoarea desfiintarii Sabatului, il aplicati gresit la Legea morala. El se refera la legile ceremoniale date exclusiv poporului evreu, legi scrise de Moise intr-o carte ( „zapisul pironit pe cruce” ) si pusa alaturi de chivotul in care se aflau tablele Legii morale ( vezi Deuteronom 31, 24-26 ). Aceasta carte a lui Moise, continand legile ceremoniale ( printre care si cele opt sabate ceremoniale care puteau cadea in oricare din zilele saptamanii ) a fost acel „zapis” care a fost pironit pe cruce. Daca pe cruce ar fi fost sters „zapisul” Decalogului, ar inseamna ca noi, crestinii, nu mai avem nicio responsabilitate fatza de toate poruncile Decalogului, nu doar fatza de Sabat. Vi se pare corect ca dintr-o Lege morala , doar una din porunci sa fie eliminata ?
Dincolo de multe alte argumente care pot fi aduse in discutie, si pe care le puteti gasi in toate articolele despre Sabat postate deja, sau care vor urma in viitor, ramane o mare problema legata de caracterul lui Dumnezeu. El a promis ca va judeca lumea intreaga si ca judecata Lui va fi dreapta. Dupa care Lege sau constitutie ? Nu credeti ca o judecata dreapta trebuie sa fie facuta dupa acelasi etalon moral ? Ar fi corect din partea lui Dumnezeu sa-i judece pe cei care au trait inainte de Sinai dupa o lege, pe evrei dupa alta lege, iar pe crestini dupa alta lege ?
Din felul in care Il cunosc pe Dumnezeu din Biblie, El nu este nici nedrept, nici schimbator ( Maleahi 3,6; Evrei 13,8; Iacov 1,17 ). Si daca El e neschimbator, nici Legea Sa morala, care este oglindirea caracterului Sau, nu e schimbatoare ( Psalm 119, 142 ). Si daca Legea Sa morala e vesnica,inseamna ca si Sabatul saptamanal, ca un memorial al Creatiunii, ramane in picioare atata vreme cat vor exista cerurile si pamantul ( Matei 5, 17-19 ).
Mai multe argumente in favoarea Sabatului saptamanal le puteti gasi in celelalte articole postate, precum si in articolele care vor urma pe aceasta tema.
Isus a ţinut sabatul,el s-a născut în Israel şi, prin urmare, era sub Lege, inclusiv sub legea sabatului. Abia după moartea sa a fost desfiinţat legământul Legii (Coloseni 2:13, 14). Dacă ştim când au avut loc aceste evenimente, putem înţelege punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la sabat.
Deşi unele versete biblice vorbesc despre necesitatea de a respecta sabatul săptămânal, trebuie să vedem când au fost rostite acele cuvinte.
4026 î.e.n. ÎNAINTE DE MOISE
ESTE CREAT ADAM Legea referitoare la sabat nu a existat înainte de Moise şi de formarea naţiunii Israel (Deuteronomul 5:1–3, 12–14).
1513 î.e.n. POPORUL ISRAEL PRIMEŞTE LEGEA
LEGEA DATĂ DE DUMNEZEU Legea privitoare la sabat nu le-a fost dată altor naţiuni (Psalmul 147:19, 20). Ea a fost „un semn întreDumnezeu şi fiii lui Israel (Exodul 31:16, 17). Sabatul săptămânal a fost doar unul dintre multele sabate pe care israeliţii trebuiau să le respecte (Leviticul 16:29–31; 23:4–8; 25:4, 11; Numerele 28:26).
33 e.n. LEGEA LUI CRISTOS
IA SFÂRŞIT LEGEA DATĂ ISRAELULUI În anul 49 e.n., când apostolii şi bătrânii din Ierusalim au analizat care sunt cerinţele lui Dumnezeu pentru creştini şi au luat o hotărâre pe baza Scripturilor, ei n-au inclus respectarea sabatului săptămânal printre aceste cerinţe (Faptele 15:28, 29) Apostolul Pavel şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la creştinii care puneau accent pe respectarea anumitor zile (Galateni 4:9–11).
Trecerea de la sistemul de închinare israelit la cel creştin poate fi ilustrată astfel: Să presupunem că o naţiune îşi schimbă constituţia. Când noua constituţie este adoptată, cea veche nu mai trebuie respectată. Chiar dacă unele legi au rămas neschimbate, altele sunt complet diferite. De aceea, cetăţenii trebuie să studieze cu atenţie noua constituţie pentru a afla ce legi se aplică. În plus, un bun cetăţean trebuie să se informeze cu privire la data când intră în vigoare noua constituţie.
În mod asemănător, Dumnezeu i-a dat naţiunii Israel peste 600 de legi, printre care zece principale. Ele includeau legi referitoare la moralitate, jertfe, îngrijirea sănătăţii şi respectarea sabatului. Însă Isus a spus despre continuatorii săi că vor alcătui o nouă ‘naţiune’ (Matei 21:43). Începând din anul 33 e.n., această naţiune are o nouă „constituţie“, bazată pe două legi fundamentale: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele (Matei 22:36–40). Deşi multe dintre legile ce constituie „legea lui Cristos“ sunt asemănătoare cu cele date Israelului, nu trebuie să fim surprinşi că anumite legi sunt foarte diferite. Totodată, unele dintre legile date Israelului nu mai trebuie respectate, printre acestea numărându-se şi legea referitoare la sabatul săptămânal. Este această trecere de la Legea lui Moise la „legea lui Cristos“ o dovadă că Dumnezeu şi-a schimbat normele? Nu. Aşa cum un părinte adaptează regulile pe care le stabileşte pentru copiii săi în funcţie de vârsta lor şi de împrejurări, tot aşa şi Dumnezeu a adaptat legile pe care poporul său trebuia să le respecte. Apostolul Pavel explică aceasta în Galateni 3:23–25 Dar cum se aplică raţionamentul lui Pavel la sabat? Să ne gândim la următoarea ilustrare: Cât timp este la şcoală, un elev studiază o materie — cum ar fi prelucrarea lemnului — într-o anumită zi din săptămână. După ce se angajează, el va pune în practică ce a învăţat, însă nu doar în acea zi din săptămână, ci în fiecare zi. În mod asemănător, cât timp au fost sub Lege, israeliţii trebuiau să-şi rezerve o zi pe săptămână pentru odihnă şi închinare. Creştinii însă trebuie să i se închine lui Dumnezeu nu doar o dată pe săptămână, ci în fiecare zi. Este greşit atunci să-ţi rezervi o zi în fiecare săptămână pentru odihnă şi închinare? Nu. Cuvântul lui Dumnezeu lasă această decizie la latitudinea fiecăruia, conform cuvintelor din Romani 14:5. Unii ar putea considera o zi mai sfântă decât celelalte. Însă Biblia arată clar că Dumnezeu nu le cere creştinilor să respecte un sabat săptămânal.
Categoric, nu ! Domnul Iisus este „Domn al Sabatului” ( Marcu 2, 27.28 ) si in aceasta calitate, El stie mai bine ce este bine si ce nu in privinta respectarii zilei de odihna.
D- Domnul Isus vindeca in ziua sabatului. Acesta este unul din asa zisele motive a-le fariseilor pentru a gasi vina in Isus. Este Domnul Isus vinovat sau incalcator de lege pentru ca a vindecat in ziua sabatului?