Alimente curate și necurate
Unul dintre cele mai controversate subiecte în lumea creștină este cel legat de consumare cărnii unor animale. Deosebirea între animalele curate și cele necurate, pe care o face Biblia în Leviticul 11, este privită de majoritatea creștinilor ca fiind o problemă strict evreiască, parte din prevederile legii mozaice, desființată odată cu jertfa de pe Calvar.
O primă întrebare pe care o ridică acest subiect este următoarea: Prevederile legate de consumul cărnii unor animale curate sau necurate, precum și alte prevederi privind igiena și sănătatea umană, făceau parte dintre legile ceremoniale mozaice, desființate la cruce, sau reprezentau o altă categorie de legi care au rămas în vigoare și în Noul Testament?
Să ne întoarcem la Geneza și să observăm cine a făcut pentru prima dată clasificarea animalelor, când și de ce. Geneza 1,24.25 ne spune că în ziua a șasea, Dumnezeu a creat „fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor.” Așadar, prima clasificare a animalelor a fost făcută de Însuși Creatorul, împărțindu-le în trei mari categorii: fiare, vite și târâtoare.
DEX-ul precizează faptul că vita este un „nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; Vite mari (sau albe) – denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) – denumire generică pentru oi și capre.”
Se pune întrebarea: Din ce categorie face parte porcul? Ținând seama de clasificarea făcută chiar de Creator, este evident că el face parte din categoria fiarelor pământului.
Un alt aspect important de reținut este legat de hrana pe care Creatorul a stabilit-o pentru om la Creație: „Și Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ, și orice pom care are în el rod cu sămânța; aceasta să fie hrana voastră” (Geneza 1,29).
Așadar, primii noștri părinți erau vegetarieni, hrana lor fiind constituită din cereale și fructe, la care s-au adăugat ulterior și legumele și zarzavaturile. Dacă antedeluvienii credincioși au fost vegetarieni, de ce atunci, cu ocazia Potopului, a fost necesar ca Dumnezeu să deosebească animalele curate de cele necurate?
Răspunsul îl găsim în legea jertfelor stabilită încă din Eden, imediat după căderea în păcat a primilor oameni. Cu acea ocazie, Creatorul Însuși a sacrificat un animal nevinovat, care-L simboliza pe Fiul lui Dumnezeu ce urma să vină, făcându-le primilor noștri părinți haine de piele (vezi Geneza 3,21).
Timp de circa patru milenii, până la venirea lui Mesia, au fost aduse jertfe din vite de către toți copiii lui Dumnezeu, fie evrei, fie neevrei. De ce numai din vite? Pentru că vita este un animal docil care, atunci când este sacrificat, nu se împotrivește așa cum se întâmplă în cazul fiarelor.
Prin această docilitate și blândețe, vitele Îl preînchipuiau pe Fiul lui Dumnezeu, Cel numit de Ioan Botezătorul „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Despre El profetul Isaia profetizase: „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund” (Isaia 53,7). Ținând seama de această simbolistica mesianică, putea oare vreuna dintre „fiarele pământului” sau dintre târâtoare să-L preînchipuie pe Fiul lui Dumnezeu și marea Sa jertfă?
Deosebirea dintre vite și fiare este din nou subliniată cu ocazia Potopului, când Noe a primit porunca de a lua câte șapte perechi din animalele curate și doar câte o pereche din cele necurate (vezi Geneza 7,2.3). De ce această diferențiere? Este cunoscut faptul că Potopul a fost un cataclism mondial care a distrus întreaga vegetație a pământului. Din cauza acestui fapt, Dumnezeu le-a îngăduit oamenilor de după Potop să consume și carne (vezi Geneza 9,3).
Dar ce fel de carne? Dacă permisiunea se referea și la animalele necurate (fiare, târâtoare, păsări necurate), acestea fiind reprezentate de câte o singură pereche în arcă, este evident că speciile respective ar fi dispărut încă de atunci. Dacă Noe fi familia lui ar fi consumat porcul, specia ar fi dispărut chiar din vremea aceea.
Unii se întreabă de ce au fost create animalele necurate din moment ce nu este permisă consumarea cărnii lor. De fapt, în planul inițial al lui Dumnezeu nu era permisă uciderea niciunui animal, fie curat, fie necurat, pentru hrană. Animalele au fost create nu pentru hrana omului, ci pentru împodobirea pământului, pentru îmbogățirea lui cu o mare diversitate de forme de viață.
Primul evreu amintit în Biblie este Avraam, considerat a fi strămoșul poporului Israel („Avraam evreul” – Geneza 14,13). Aceasta înseamnă că problema deosebirii animalelor curate de cele necurate, fiind cunoscută înainte de Avraam, nu era legată strict de poporul evreu. Problemaă interesa întreaga umanitate, așa cum întregul neam omenesc era vizat de anumite prevederi privind igiena și păstrarea sănătății.
Avraam a preluat de la înaintașii lui aceste prevederi sanitare, le-a practicat, aducând jertfă doar dintre animalele curate, și le-a transmis fiilor săi: lui Isaac, și prin el întregului popor evreu, și lui Ismael, strămoșul popoarelor arabe (musulmanii nu consumă carne de porc).
La Sinai, legea sanitară care avea originile încă din Eden, a fost doar reeditată în scris pentru poporul evreu care era în pericol să piardă din vedere legile divine transmise până atunci din tată în fiu. Prin urmare, prevederile pe care le găsim în Leviticul cap.11, și reluate în Deuteronomul cap.14 nu sunt destinate doar evreilor, ci întregii omeniri. Nu doar evreii trebuiau să beneficieze de sănătate, ci întreaga omenire, inclusiv creștinii zilelor noastre.
Atunci când dorim să înțelegem adevărul cu privire la prevederile legii sanitare, incluzându-le și pe cele legate de consumarea cărnii animalelor curate și necurate, trebuie să ținem cont de îndemnurile cu caracter general pe care le-au făcut, atât Mântuitorul, cât și apostolii Săi:
„Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică…” (Ioan 5,39).
„Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22,29).
Același îndemn de a cerceta Scripturile îl dă și apostolul Pavel, afirmând că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3,16.17).
Însă la data la care Domnul Christos și apostolul Pavel spuneau aceste lucruri, Scripturile erau reprezentate doar de cărțile Vechiului Testament. Trimiterea spre Vechiul Testament este deci cât se poate de utilă atunci când vrem să înțelegem orice adevăr divin, inclusiv cel referitor la sănătate și consumarea cărnii unor animale.
Faptul că prevederile legii sanitare se află în cărți ca Geneza, Leviticul sau Deuteronomul, nu trebuie să fie un impediment pentru creștinii de azi care le consideră că au fost date doar evreilor. Aceste prevederi au existat încă de la căderea în păcat a primilor oameni și le regăsim pe primele pagini ale Bibliei, înainte de a se fi născut primul evreu sau ismaelit. Ele au fost date, asemenea Sabatului zilei a șaptea și asemenea tuturor prevederilor Legii morale, întregii omeniri din toate timpurile, inclusiv pentru noi, creștinii mileniului trei.
Ce spune Noul Testament cu privire la prevederile legii sanitare referitoare la hrană? În Evanghelii, dar mai ales în epistolele lui Pavel, există câteva pasaje care se referă la legea sanitară și care, din nefericire, au fost răstălmăcite de unii creștini. Concluzia pe care au tras-o aceștia, potrivit căreia în timpurile Noului Testament îi este permis omului să consume orice fel de carne, adică „tot ce se vinde pe piață”, este însă greșită și aduce doar pagube și dezaprobare din partea lui Dumnezeu.
Vor fi aduse în discuție câteva dintre aceste pasaje biblice din Noul Testament pe care unii, răstălmăcindu-le, le folosesc pentru a demonstra că legea sanitară dată omului încă din Eden a fost dată doar evreilor, nu și creștinilor.
1) Matei 15,11: „Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”
Aparent, prin această afirmație Domnul Christos desființează legea sanitară a Vechiului Testament, eliberându-i pe creștini de prevederile ei. Însă, în această ocazie, S-a referit Domnul la animalele curate și necurate sau subiectul discuției se referea la cu totul altceva?
Versetul 20 din același capitol clarifică dilema: „Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” Controversa a pornit de la fariseii care îi învinuiau pe ucenicii Domnului că mâncau cu mâinile nespălate. Conform rânduielilor rabinice, ei se spurcau făcând acest lucru. Era vorba de o spălare pe mâini mai degrabă ceremonială decât igienică, dar a cărui valoare era nulă înaintea lui Dumnezeu (vezi Matei 15,1‑20, referitor la tradițiile și poruncile omenești).
Dacă Domnul Christos s-ar fi referit aici la animalele necurate, permițând consumul cărnii lor, fariseii ar fi reacționat violent și ar fi fost în stare să-L omoare pe loc. Acest lucru nu s-a întâmplat, fapt ce dovedește că Iisus nu s-a referit la așa ceva.
2) Marcu 7,19 : „… A zis astfel, făcând toate bucatele curate.”
În acest pasaj din Evanghelia lui Marcu este redată aceeași discuție pe care Matei o relatează în capitolul 15, adevărata problema adusă în discuție fiind aici mai evidentă. Versetele 2‑5 arată că spălarea mâinilor înainte de masă nu era legată de o lege a sănătății, ci de o tradiție omenească.
De subliniat este faptul că expresia: „a zis astfel” nu există în originalul grecesc al textului. Versetului 19, așa cum îl citim în traducerile Nițulescu, Gala Galaction, King James, Louis Second, Gaspar Karoly, etc., este redat astfel: „Pentru că nu intră în inimă, ci în pântece și aceasta elimină în intestine, făcând astfel curățirea (corpului n.n.)„
3) Fapte 10,9‑15: Viziunea lui Petru
Petru primește o viziune în care este invitat să mănânce din „tot felul de dobitoace cu patru picioare, târâtoare de pe pământ și păsările cerului” (vers.12). El însă refuză, spunând că niciodată nu a mâncat ceva necurat.
Petru asistase la discuția dintre Domnul și farisei pe tema spălării mâinilor înainte de masă și, dacă Iisus i-ar fi dezlegat pe ucenici cu privire la consumul cărnii animalelor necurate, el nu ar fi trebuit să se împotrivească vedeniei, spunând: „Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat” (vers.14). Răspunsul Domnului a fost: „Ce a curățit Dumnezeu să nu numești spurcat” (vers.15).
Pentru noi este important să știm ce a înțeles Petru din vedenia aceasta. A înțeles el că din acel moment el, dar și creștinii, puteau mânca orice? Categoric, nu! Dovada o găsim în cuvintele pe care Petru le rostește în casa lui Corneliu privitor la înțelesul viziunii primite: „Știți, le-a zis el, că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (vers.28).
Versetele 34 și 35 întregesc înțelegerea sensului viziunii lui Petru: „În adevăr”, spune el, „văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire, este primit de El.”
Așadar, Petru a înțeles că viziunea nu se referea la permisiunea de a mânca din carnea animalelor necurate, ci la neamurile care trebuiau și ele să fie chemate la mântuire ca și evreii.
4) 1 Corinteni 10,25: „Să mâncați din tot ce se vinde pe piață, fără să cercetați ceva din pricina cugetului.”
Deoarece textul original sună: „Mâncați orice se vinde din măcelărie”, dilema este și mai mare: Oare prin acest îndemn apostolul Pavel dă dezlegare la consumul cărnii oricărui animal, fie el și necurat?
Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este studierea unui text sau a unei afirmații în contextul în care apare în Cuvântul lui Dumnezeu. A extrage un text din contextul lui ne poate conduce spre concluzii cu totul greșite.
Dacă ținem seama de acest principiu și dorim să înțelegem sensul afirmației lui Pavel, este important să citim întregul context, respectiv pasajul biblic din 1 Corinteni 10,18‑33. Vom observa că Pavel nu are în vedere nici animalele curate, nici pe cele necurate, ci altul este subiectul pe care îl are în atenție: carnea jertfită idolilor. De fapt același subiect a constituit și tema capitolului 8 al aceleași cărți.
În Corint existau evrei necreștinați care încă jertfeau vite, iar carnea acestora era apoi vândută în piață. Dar ceilalți măcelari, dintre păgâni, ce fel de carne vindeau? Atunci când este vorba de jertfe aduse fie lui Dumnezeu, fie zeilor păgâni, trebuie să ținem cont de relatarea din Fapte 14,8‑15, în care ni se spune că preoții lui Jupiter au adus ca jertfă tauri, deci tot animale curate din punct de vedere biblic.
Problema pe care vrea Pavel să o trateze aici este legată de conștiința unor creștini care se abțineau de la consumul cărnii curate în momentul în care ei aflau că acel animal fusese jertfit idolilor. În capitolul 8 din 1 Corinteni el explică faptul că „un idol este totuna cu nimic” (1 Corinteni 8,4) și „nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu; nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm” (vers.8).
Pavel dorește ca creștinii să fie oameni maturi spiritual și tari în credință, fără să se lase afectați de probleme atât de minore cum este cea legată de carnea unor animale jertfite idolilor. De aceea el îi îndeamnă pe credincioși să mănânce „tot ce se vinde pe piață”, fără să-și facă probleme de conștiință din acest subiect.
Pe de altă parte, dacă Pavel i-ar fi îndemnat pe creștini să mănânce și carne din animalele necurate, oare nu ar fi existat o reacție de opoziție din partea evreilor creștinați care făceau și ei parte din comunitatea din Corint? Cu siguranță că ei s-ar fi opus și l-ar fi acuzat pe apostol de erezie. Însă acest lucru nu s-a întâmplat, acest lucru dovedind că ei au înțeles sensul cuvintelor lui Pavel, spre deosebire de mulți creștini din zilele noastre care le răstălmăcesc spre propria lor pierzare.
5) Romani 14,14: „Eu știu și sunt încredințat în Domnul Iisus că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.”
Din nou trebuie să citim întregul context în care Pavel a făcut această afirmație. Întregul capitol se ocupă cu îngăduința creștină. Aici nu se pune problema consumării cărnii, fie curată, fie necurată, ci altul este subiectul în discuție.
Unii creștini din comunitatea din Roma considerau că nu e bine să se mai consume niciun fel de carne, ci doar verdețuri. Comunitatea era împărțită în două: cei care consumau carne și cei care erau vegetarieni. Problema nu era aceasta, ci spiritul de judecată care începea să otrăvească biserica pe această temă.
Pavel ia atitudine nu împotriva unui stil de viață sau altul, ci împotriva tendinței creștinilor de a-i judeca pe cei care împărtășeau alte opinii decât ei: „Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? „… „Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții. Ci mai degrabă judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire” (Romani 14,10.13).
Acei creștini care consumau doar verdețuri sunt numiți „slabi în credință” nu pentru că erau vegetarieni, ci pentru că tulburau comunitatea prin judecarea celor care nu aveau aceleași vederi.
Pe de altă parte, Duhul Sfânt, care a inspirat atât cărțile Vechiului Testament cât și epistolele apostolului Pavel, nu se putea contrazice pe Sine, învățându-ne un lucru într-o parte a Bibliei și contrazicând acel lucru într-o altă parte a ei.
6) Tit 1,15: „Totul este curat pentru cei curați; dar pentru cei necurați și necredincioși nimic nu este curat; până și mintea și cugetul le sunt spurcate.”
Dacă citim întregul context, observăm că Pavel nu se referă în mod special la alimente, ci la toate aspectele vieții. Dacă am aplica acest text la alimente, am putea trage concluzii dintre cele mai stranii. Înseamnă că acei creștini care nu consumă carne de câine, pisică, șobolan sau orice altă vietate, sunt „necurați și necredincioși”, având „mintea și cugetul spurcate”?
7) 1 Timotei 4,3‑5: „Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat dacă se ia cu mulțumiri, pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.”
O întrebare: De ce, oricât ne-am ruga lui Dumnezeu pentru ca El să sfințească animalele necurate folosite ca hrană, nu le folosim și laptele? Folosește cineva în hrana lui lapte de porc, iepure, cal, câine, etc.? Dacă orice animal ar putea fi consumat de către creștini, de ce să nu fie consumat și laptele acestora, așa cum se face cu laptele animalelor curate?
În acest pasaj biblic, Pavel aduce două argumente puternice pe care nu le regăsim în altă parte:
a) Versetul 3 amintește de bucatele „pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către toți cei ce cred și cunosc adevărul.” Așadar, aici este vorba de niște oameni care nu doar că cunosc Scripturile, dar și cred în adevărurile descoperite în ele. Ei trăiesc după cum stă scris, nu după cum spun oamenii.
Și cum stă scris în Biblie despre consumul cărnii unor animale? Leviticul cap.11 ne dă răspunsul, nu al omului, ci al lui Dumnezeu, învățându-ne să facem deosebire între animalele curate și cele necurate, între cele recomandate de Creator pentru consum, și cele interzise de El pentru a fi consumate.
b) Versetul 5 prezintă două criterii (condiții) pe care trebuie să le îndeplinească un aliment aprobat de Dumnezeu:
– Să fie „sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu”, adică pus deoparte de Cuvânt în acest scop. Și ceea ce a fost pus deoparte ca hrana ne este redat pe larg în pasaje ca cel din Leviticul cap.11 sau Deuteronomul cap.14.
– Să fie „sfințit prin rugăciune”. Observăm că Pavel nu spune „sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu sau prin rugăciune” ci „și prin rugăciune”. Înțelegem de aici că doar rugăciunea unui creștin nu e suficientă ca un animal necurat să facă parte din meniul lui. Condiția de bază este aceea ca însuși Cuvântul lui Dumnezeu să ne arate ce se poate mânca și ce nu.
Cei ce se roagă ca Dumnezeu să sfințească ceea ce El nu a sfințit prin Cuvântul Său sunt acel „popor care nu contenește să Mă mânie în față… mâncând carne de porc și având în străchini bucate necurate. Și care totuși zice: „Nu te apropia de mine căci sunt sfânt!” (Isaia 65,2‑6).
Cât despre cei care sfidează Cuvântul lui Dumnezeu, același profet Isaia scrie din partea Domnului: „Cei ce se sfințesc în grădini unul câte unul în mijlocul celor ce mănâncă și carne de porc și șoareci și alte lucruri uricioase, toți aceia vor pieri, zice Domnul” (Isaia 66,17). Să observăm că porcul este pus alături „de șoareci și alte lucruri uricioase”.
Concluzii
Luând ca text-cheie pasajul din 1 Timotei 4,3‑5, înțelegem ce a vrut să spună Pavel în alte locuri din epistolele sale:
„Să mâncați din tot ce se vinde pe piață” (1 Corinteni 10,25), adică din tot ce este „sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune”.
„Unul crede că poate să mănânce de toate” (Romani 14,2), dacă acestea sunt sfințite „prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune”.
„Nimic nu este necurat în sine” (Romani 14,14), dacă este „sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune”.
„Totul este curat pentru cei curați” (Tit 1,15), dacă este „sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune”.
„Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună” (1 Timotei 4,4), dacă e sfințită „prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune”.
„Deci fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva”, spune apostolul Pavel, ” să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu!” (1 Corinteni 10,31).
Lori Balogh
Mulțumesc Alexandru. Dumnezeu să te binecuvânteze!
Dumnezeu sa te binecuvânteze Cătălin !Citeste cu atentie Levetic 11vers 26,27.Problema cu privire la alimentație e foarte simpla !Dumnezeu a zis sa mâncăm din cele care sunt sănătoase.Cele numite necurate sunt nesănătoase pentru organism .
Bună ziua.
Am recitit de mai multe ori Levitic 11, dar nu reușesc să mă lămuresc în ce categorie intră carnea de vacă: curată sau necurată. Dacă mă poate lumina cineva, rămân recunoscător. Mulțumesc.
Nu exista nici un indiciu ca 1 Corinteni ar fi fost falsificata. Au existat in primele secole anumite cartii din Scriptura in dreptul carora s-a pus problema canonicitatii (ex: 2 Petru; 2,3 Ioan; Evrei ; Iacov ;Apocalipsa ; Iuda) dar nu s-a pus problema canonicitati epistolelor lui Pavel . Am vazut ca pe internet exista uni crestini care sustin falsificarea Scripturilor si chiar traduceri care scot din Scriptura texte care sunt considerate adaugate doar pe motiv ca nu potrivesc cu conceptiile traducatorilor .Eu cred ca acesti oameni risca mult . Daca noi scoatem anumite texte si ele totusi au existat in original ne facem vinovatii de un mare pacat .De unde stim noi ca anumite texte nu au existat in original ,am vazut noi scrierile originale ? In prezent se poate spune despre un singur text ca a fost adaugat la original (1 Ioan 5:7) in rest nu mai sunt indicii clare .Si eu suspectez anumite versete ca au fost adaugate dar mi-e frica de Dumnezeu sa spun asta ,daca gresesc , atunci oare nu cad sub judecata Apocalipsei care vorbeste de cei ce ,,scot sau adauga ” la Scriptura .
Tare mai amesteci lucrurile. In ceea ce scrii sunt chestiuni in care ai dreptate, insa, amestecand ceea ce este bun cu ceea ce este rau, rezultatul nu poate fi deloc bun.
Voi face precizare cu privire la un singur aspect: crestinii nu mananca porc de 2000 de ani. Daca vei studia istoria, vei constata ca, in anul 1048, la Schisma, atunci cand se afuriseau ortodocsii cu catolicii, primii reprosau celor din urma, printre altele, faptul ca mananca slanina de porc si tin duminica in loc de sabat.
Oh! Cat de mult te ratacesti. Nu cunosti nici Scripturile, nici puterea lui Iehova. Asemanarea Mantuitorului cu un leu din Ap.5:5 nu are nimic a face cu porunca privind deosebirea dintre animalele curate si cele necurate.
Versetul citat este dovada implinirii unei profetii – Geneza 49:8-12. Este folosita asemanarea aceasta cu leul pentru ca, vorbindu-ne prin acest simbol (nimic mai mult), sa intelegem puterea si suprematia Mantuitorului. Leul mai este denumit si regele animalelor, iar cartea Apocalipsa abunda in simboluri si profetii.
Am uitat sa mentionez ca nu fac parte din nicio denominatiune, cu atat mai mult din Gruparea Martorilor lui Iehova, iar folosirea Numelui lui Dumnezeu (Iehova) este rezultatul studierii Sfintelor Scripturi. Am scris aceste lucruri pentru a nu se intelege gresit comentariul pe care l-am facut.
nu cred ca Saul (Pavel) a invatat pe credinciosi sa manance din lucruirle care au fost jertfite idolilor. Aceasta invatatura se datoreaza modificarilor care s-au facut in epistolele sale. Daca intra-adevar Saul a dat o astfel de invatatura, atunci este un profet mincionos pentru ca:
1. Anuleaza Hotararea apostolilor si a Duhului Sfinteniei din Fapte 15:29 – Sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor
2. dupa cca 45 de ani de la scrierea acesti invataturi, respectiv in anul 100 D.H., apostolul Ioan in Apocalipsa 2:20, scrie din partea lui Iehova urmatoarele – Iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia acceea care isi zice prorocita, sa invete si sa amageasca oe robii Mei sa se dedea la curvie si sa manance din lucrurile jertfite idolilor.
Sholom
sunt crestin de oproape 16 ani. am crezut tot timpul ca totul este permis ,dar in ultimile 4 luni Hashem mi-sa descoperit si am inteles adevarul . El este acelas ieri astazi si maine
Crestini vor sa schimbe Legile lui Hashem .Yeshua spune el nu a venit sa schimbe legile ci sa le implineasca ! Crestini urasc adevarul dar numai adevarul ii poate elibera
Ce-as putea sa mai adaug? Sa va judece Dumnezeu asa cum va judecati si d-voastra semenii? Nu, n-ar fi crestineste s-o fac. N-am fost nici ironic si nici dispretuitor. E treaba d-voastra daca ma credeti sau nu! Dumnezeu stie cum sta treaba.
Nu va doresc decat un lucru: sa ne intalnim in eternitatea perfecta a Creatorului nostru!
Daca Dumnezeu a constatat la sfarsitul Creatiei ca „toate erau foarte bune”, aceasta nu inseamna ca erau si bune de mancat. Erau bune in functie de rolul lor in marele angrenaj al naturii si potrivit planului Creatorului.
Daca d-v ati inteles ca trebuie sa mancati orice vietate care exista pe pamant, sunteti liber sa o faceti.
Domnule Dorin, cred ca voi incheia aici dialogul cu d-v, dat fiind faptul ca el aluneca uneori in derizoriu, lucru care nu este nici pe placul lui Dumnezeu, nici spre folosul nostru. Si, mai ales, se indeparteaza de spiritul iubirii crestine.
Daca aveti idei si lucruri pe care doriti sa le transmiteti semenilor d-v, va sfatuiesc sa va creati un blog personal. Daca o veti face, va asigur ca nu voi intra pe el ca sa critic ideile expuse, asa cum n-am facut-o niciodata cu niciun blog si cu nicio idee prezentata, chiar daca n-am fost de acord cu acea idee.
Uneori simt in comentariile d-v putina rautate si dispret fatza de ideile pe care le-am prezentat in diferite articole. Nu ma deranjeaza deloc faptul ca nu sunteti de acord cu ceea ce am prezentat. Altii m-au injurat direct… Dar atunci cand simt ironie si dispret, consider ca trebuie sa imi indrept atentia spre alte lucruri mai ziditoare.
Cu stima,
Lori B.
Apocalipsa 5:5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
Deci sa credem ca apostolul Ioan il compara pe Mantuitorul nostru cu un animal spurcat???
numai bine
„nu ce intra in om spurca pe om ci ce iese din om”
Creatorul a interzis anumite animale din a fi consumate! Da, „in vechime”, dupa cum spune Isus despre legile date inainte de venirea lui in general. Dar de ce sa interzica Dumnezeu anumite animale in alimentatia umana (deci nu alimente in general) cand chiar El, in timpul creatiei „S-a uitat la tot ce facuse;si iata ERAU FOARTE BUNE” !!!. Nu le-a dat Dumnezeu evreilor un rege desi n-aveau nevoie de asa ceva pentru ca Insusi Dumnezeu era regele lor? Asta inseamna ca acum trebuie noi, poporul Lui, extrapoland idea, sa cerem un rege? Nu-l avem pe Mantuitor ca Rege? Ce va spune Duhul domnule Lori? Cum judecam astfel de lucruri? Chiar d-voastra spuneti (se pare ca educatia comunisto-est-europeana isi spune amprenta in vorbirea romanilor si nu putem scapa de acest d-voastra in loc sa ne tutuim ca toata lumea) ca Dumnezeu a binecuvantat ziua a 7-a la creatie si astfel ce-a binecuvantat Dumnezeu e pentru eternitate? asta nu se aplica si animalelor create perfect de Dumnezeu? Daca gasim in Vechiul Testament idei si legi, inseamna ca sunt pentru eternitate, se aplica si crestinilor?
Ati scris: „De altfel, cand omul ajunge pe mana medicilor, primul aliment interzis este tocmai cel care fusese interzis de Creator in “cartea tehnica” a fiintei umane: porcul si grasimile animale.” Really????? Ma duc la medic ca ma doare gatul si o sa primesc o reteta de Lipitor si interzicerea porcului in alimenatie? Fraza asta imi spune ca nu sunteti medic (ca si cariera profesionala in viata) si deci nu prea cunoasteti cum sta treaba cu medicii si recomandarile lor. Medicii nu interzic nimanui nimic, doar sugereaza. Probabil cuiva care are probleme cardiace, de greutate (la tipul asta de problema faceti referire, nu?) o sa i se spuna atentie la ce mancati, nu prea multa carne ROSIE ca nu face bine, nu prea multa carne de pui de la McDonalds, mai lasati prajiturile ca riscati sa faceti un diabet etc etc!!! Deci nu intrati pe teritoriul asta ca s-ar putea sa alunecati rau….
Eu prefer un gratar sanatos cu cartofi prajiti o data pe saptamana decat carne de pui, vita sau mai stiu eu ce vietate gasim la McDonalds, Burger King etc etc. Dam copiilor tot felul de dulciuri si nici macar nu ne uitam ce fel de substante toxice contin, cate calorii etc. Si copiii nostri devin obezi, air noi ne luam de carnea de porc, cand in lumea crestina se mananca carnea asta de 2 mii de anii, corpul uman s-a adaptat acesteia! Se mananca la tara carne de porc si nu se moare din asta! De ce? pentru ca nu se face abuz si se combina cu legume si fructe! Normal ca „“Bine este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te feresti de orice lucru care poate fi pentru fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire sau de slabire”, dar uite ca o facem, dar cu masura. La fe a spus Pavel ca este bine sa nu ne casatorim, dar ne casatorim, facem copii si continuam viata.
Si termin cu o intrebare: Leul este animal curat sau animal spurcat? Fiara, vita, sau taratoare?
Numai bine tuturor
Cand Creatorul a interzis anumite alimente, El a stiut de ce o face. El este Creatorul acestei complexe masinarii a fiintei umane, si doar El stie ce este bine si ce nu in privinta alimentatiei. Daca un motor pe benzina este alimentat cu motorina, nu este deloc bine. Cu atat mai mult cand este vorma de un „motor” mult mai sofisticat cum este organismul uman. Daca oamenii trec peste cuvantul Lui, vor trebui sa suporte consecintele, vizibile mai ales in domeniul sanatatii. De altfel, cand omul ajunge pe mana medicilor, primul aliment interzis este tocmai cel care fusese interzis de Creator in „cartea tehnica” a fiintei umane: porcul si grasimile animale. Daca noi, ca parinti, stim sa oferim copiilor nostri ceea ce este mai bun ca hrana, ferindu-i de ceea ce stim ca le-ar face rau, oare Dumnezeu sa nu procedeze la fel cu noi, copiii Sai ?
Principiul amintit de d-v este corect, de aceea nici prin gand nu-mi trece sa judec pe cineva pentru ceea ce mananca sau nu mananca. Insa in acelasi capitol 14 din Romani, Pavel aminteste un alt principiu care mi se pare la fel de bun de urmat: „Bine este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te feresti de orice lucru care poate fi pentru fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire sau de slabire” ( Romani 14, 21 ). Nu credeti ca acest principiu este mai bun decat oricare altul in privinta alimentatiei ? Eu cred ca da…
Cu stima,
Lori B.
Trebuie facuta deosebire intre a nu minca ceva pentruca iti produce repulsie si a nu minca acele lucruri pentruca pacatuiesti.Este una a nu minca anumite alimente din pricina sanatati trupului si alta a nu minca din pricina pacatului.Principiul Noului Testament este acesta :,,cine maninca sa nu-l dispretuiasca pe cine nu maninca si cine nu maninca sa nu-l judece pe cine maninca,findca DUMNEZEU L-A PRIMIT ……cine maninca pentru Domnul maninca ,pentruca ii aduce multumiri lui Dumnezeu.Cine nu maninca pentru Domnul nu maninca si ii aduce si el multumiri lui Dumnezeu.(Rom. 14:3,6)
Fiiti binecuvintat !
Pentru un cititor onest al Bibliei si care vrea sa cunoasca voia lui Dumnezeu si in privinta hranei ingaduite omului, subiectul este cat se poate de clar.
Argumentul d-v ca „orice faptura a lui Dumnezeu este buna”, deoarece a fost sfintita inca de la Creatie nu are niciun temei. In primul rand, constatarea Creatorului ca toate erau foarte bune, nu se refera la hrana ingaduita omului, ci la perfectiunea Creatiei in ansamblul ei. Noi nu avem voie sa scoatem din pasajele biblice ceea ce dorim noi, ca sa potriveasca cu ideile si vederile noastre. In al doilea rand, hrana data omului in Eden era bine stabilita de Dumnezeu: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fatza intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra” ( Geneza 1, 29 ). Nici vorba in acest text de folosirea carnii fiarelor, taratoarelor sau vitelor in hrana omului.
Treceti cu vederea un amanunt de care nu doriti sa tineti seama: Noe cunoastea sa faca deosebire intre animalele curate si cele necurate pe vremea potopului. Or, Noe a trait cu cateva secole inainte de Avraam, considerat primul evreu. Asadar, legea animalelor curate si necurate era cunoscuta de inchinatorii viului Dumnezeu cu mult inainte de aparitia poporului evreu.
D-v ati subliniat: „ORICE faptura a lui DUMNEZEU este BUNA si NIMIC nu este de lepadat”. Sa inteleg de aici ca d-v folositi in alimentatie chiar „orice faptura” ? Pe masa d-v se gasesc toate taratoarele si fiarele pamantului ? Ma indoiesc de lucrul acesta. Doar in documentarele despre tehnici de supravietuire mai intalnim oameni care mananca viermi, gandaci, serpi, sobolani si alte fapturi care ne produc repulsie doar cand le vedem. Conform afirmatiei d-v, un crestin care se afla sub har poate manca orice taratoare si orice fiara, fara nicio retinere. Oare asa sa fie ?
D-v afirmati: „nu ce intra in om spurca pe om ci ce iese din om”-principiu valabil pentru orice aliment nu doar atunci cind nu respectau traditia evreilor mincind cu miinile nespalate.” Contextul biblic nu ne permite sa tragem concluzia pe care o trageti d-v. Aici este vorba de obiceiul evreilor de a se spala pe maini, nicidecum de un „principiu” potrivit caruia putem manca orice. Amintiti-va de ceea ce spune Pavel cu privire la trupurile noastre care sunt „temple ale Duhului Sfant” ( 1 Corinteni 3, 16.17; 6,19.20 ), „caci Templul lui Dumnezeu este sfant; si asa sunteti voi”. Credeti ca intamplator, dupa ce prezinta lista animalelor curate si a celor necurate in Leviticul 11, Dumnezeu porunceste: „Voi sa va sfintiti si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant: sa nu va faceti necurati prin toate aceste taratoare care se tarasc pe pamant” ( Leviticul 11,44 ) ?
Daca mergem pe ideea ca putem manca „tot ce se vinde pe piata”, conform afirmatiei lui Pavel, fara sa tinem seama de intreaga lumina a Scripturii cu privire la hrana ingaduita omului, putem ajunge la aberatii. Pe piata se gasec multe lucruri pe care sunt convins ca nici d-v si niciun alt crestin nu le-ar manca niciodata…
Cu stima,
Lori B.
Un subiect greu daca il facem greu.
– ,,nu ce intra in om spurca pe om ci ce iese din om”-principiu valabil pentru orice aliment nu doar atunci cind nu respectau traditia evreilor mincind cu miinile nespalate.
-,,mincati ORiCE se vinde la macelarie ” -de unde stim ca acoolo se vindea numai carne de animale curate ? chiar daca acolo vorbeste despre carnea inchinata idolilor problema ramine .ORICE inseamna ORICE SE VINDEA .De unde stim ca se vindea numai carne de animale curate?
-,,nimic nu este necuat in sine” ; ,,totul este curat pentru cei curati” -daca asa se spune asa este.De ce? Pentruca toate fapturile le-a creat Dumnezeu si le-a facut ,,bune”si ,,foarte bune”
-,,ORICE faptura a lui DUMNEZEU este BUNA si NIMIC nu este de lepadat”.Cind ? -cind se ia cu multumiri De ce sint toate bune ? Pentruca sunt sfintite prin CUVINTUL LUI DUMNEZEU SI PRIN RUGACIUNE. Prin care Cuvint a lui Dumnezeu ? nu prin cel din Levetic cap.11 sau Deuteronom cap 14 ci prin CUVINTUL ROSTIT LA CREATIE cind Dumnezeu a zis :,, sa dea pamintul vetuitoare dupa soiul lor,vite ,tiritoare si fiare pamintesti,dupa soiul lor ” sau ,,sa misune apele de vietuitoare ,sa zboare pasarile deasupra pamintului pe intinderea cerului.Apoi se spune ,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse;si iata ERAU FOARTE BUNE.”
– argumentul ca legea despre animale curate si necurate a fost data inainte de Moise nu are putere pentruca si legea ,,taierii inprejur „a fost data lui Avraam nu lui Moise si s-a desfintat chiar daca Avraam este tatal tuturor credinciosilor.
– legea animalelor curate si necurate s-a dat doar lui Israel nu neamurilor pentruca carnea necurata Dumnezeu a zis lui Israel :,,s-o dai STRAINULUI care va fi in cetatile tale,s-o MANINCE ,sau s-o vinzi unui STRAIN .De ce ? pentruca in felul acesta STRAINUL intelegea ca Israel este un popor sfint. De ce s-o dai strainului ? Pentruca animalele necurate REPREZENTAU PE NEAMURI (vezi Fapte 10:15,28 ; 11:12,17,18).Pavel zice : nimeni sa nu va judece cu privire la mincare si bautura…….care sunt umbra lucrurilor viitoare (Colos.2:16,17).Deci in concluzie aceste porunci au fost niste SIMBOLURI ,,umbra lucrurilor viitoare” ,animalele curate simbolizind evreii iar cele necurate neamurile. Sa lasam dar simbolurile si sa luam indemnul lui Pavel ,,este bine ca inima sa fie intarita prin HAR,nu prin MINCARI ,cari n-au slujit la NIMIC celorce le-au pazit.(Evrei 13:9)
Apocalipsa 5:5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
numai bine
Daca cititi cu atentie Leviticul 11, 5.6, veti observa ca sunt amintite ambele specii: si iepurele de casa si cel salbatic ( numit simplu „iepurele” ). Cat priveste gaina, din moment ce nu se afla pe lista pasarilor a caror carne este interzisa pentru consum, este clar ca se poate consuma, fiind o carne curata. Numai ca trebuie sa fiti atent de unde procurati carnea de gaina sau pui, caci cea din crescatoriile mari este plina de hormoni daunatori pentru sanatate.
Cu stima,
Lori B.
Am o intrebare, Nu am gasit specificatie referitoare la gaina (respectiv pui )
daca sunt animale curate sau nu din punct de vedere biblic si al hranei?
De asemenea mai am o nedumerire legata de iepure:in listele care il clasifica fiind
animal necurat este numit iepurele DE CASA, se poate deduce ca cel SALBATIC
ar fi curat? Sau de ce ” DE CASA”?
Domnule anonim, „care nu esti indiferent”,
As fi dorit ca tot ceea ce afirmati sa aiba si o semnatura, astfel incat toti cei ce citesc comentariile d-v sa stie cine le-a facut. Ascunderea identitatii nu va onoreaza. Daca sunteti sigur de ceea ce afirmati si nu va este rusine de crezul d-v, nu va mai ascundeti dupa pseudonime. Daca ati observat, tot ceea ce am scris si am postat pe blog poarta semnatura mea, ca dovada ca imi asum responsabilitatea pentru cele afirmate.
In alta ordine de idei, va rog mult, daca doriti sa faceti un comentariu care sa ramana pe blog, spuneti ce aveti de spus cu cuvintele d-v, concis si la obiect. Va rog sa nu mai folositi metoda copy-paste, preluand tot felul de paragrafe din lucrarile martorilor lui Iehova. Cand am intrat , la randul meu, pe site-uri ale martorilor lui Iehova, am citit ce m-a interesat, apoi am plecat linistit, fara sa postez citate si comentarii din lucrarile pe care le cunosc, desi as fi putut posta capitole sau carti intregi. Ca sa postezi cinci paragrafe din lucrarile altuia , intr-un interval de doar un sfert de ora si la un singur articol, in loc de un comentariu concis si la obiect, facut cu propriile d-v cuvinte, mi se pare un abuz si chiar o dovada de agresivitate.
Asadar, daca aveti intrebari sau aveti de spus ceva anume, va rog sa o faceti concis, la obiect, respectuos si cu propriile d-v cuvinte. In caz contrar, voi fi nevoit sa sterg asa-zisele d-v comentarii.
Romani 14:10-13 Pavel argumentează că alegerile diferite nu constituie neapărat o ameninţare la adresa unităţii atâta vreme cât nu se încalcă vreun principiu creştin. Astfel, Pavel îl întreabă pe creştinul a cărui conştiinţă este mai slabă: „De ce îl judeci tu pe fratele tău?“ Adresându-se apoi creştinului a cărui conştiinţă este mai puternică (în sensul că probabil îi permite să mănânce anumite alimente interzise sub Lege sau să efectueze în Sabat activităţi care nu au legătură cu închinarea), Pavel îl întreabă: „De ce îl desconsideri tu pe fratele tău?“ (Romani 14:10). Potrivit cuvintelor apostolului, creştinii a căror conştiinţă este mai slabă nu trebuie să-i condamne pe fraţii lor care au vederi mai largi. Totodată, creştinii a căror conştiinţă este mai puternică nu trebuie să-i desconsidere pe cei a căror conştiinţă este încă slabă în anumite privinţe. Toţi trebuie să aibă respect faţă de motivaţiile altora şi „să nu gândească despre [ei] mai mult decât trebuie să gândească“. — Romani 12:3, 18.
Celor care înţeleseră că nu mai erau sub Legea mozaică Pavel le-a spus să nu-i dispreţuiască pe ceilalţi fraţi (Rom. 14:2, 10). Această atitudine putea să-i poticnească pe creştinii care credeau că era greşit să consume alimente nepermise de Lege. „Încetaţi să mai dărâmaţi lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“, i-a îndemnat Pavel. „Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci niciun alt lucru în care se poticneşte fratele tău.“ (Rom. 14:14, 15, 20, 21) Pe de altă parte, Pavel i-a sfătuit pe creştinii cu o conştiinţă mai restrictivă să nu-i considere infideli pe cei care aveau vederi mai largi (Rom. 14:13). „Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie“, i-a îndemnat el (Rom. 12:3). După ce i-a sfătuit pe toţi cei implicaţi, Pavel le-a scris: „Să urmărim deci lucrurile care duc la pace şi lucrurile care duc la zidire reciprocă“ (Rom. 14:19).
Cei cu o conştiinţă pângărită
Să remarcăm contextul în care Pavel a vorbit despre conştiinţă. „Pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate. Dar, pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci le sunt pângărite şi mintea, şi conştiinţa. Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor.“ În mod cert, unii creştini de atunci trebuiau să facă schimbări pentru a fi „sănătoşi în credinţă“ (Tit 1:13, 15, 16). Ei nu puteau să deosebească ce era curat de ceea ce nu era curat, lucru care avea legătură cu conştiinţa lor.
Cu mai bine de zece ani înainte, creştinii din colegiul central de la Ierusalim deciseseră că circumcizia nu mai era o cerinţă pentru a deveni un închinător adevărat şi toate congregaţiile fuseseră informate în legătură cu această decizie (Faptele 15:1, 2, 19–29). Cu toate acestea, unii creştini din Creta încă ‘susţineau circumcizia’. Ei contraziceau în mod făţiş colegiul central de la Ierusalim, ‘învăţându-i pe alţii lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înveţe’ (Tit 1:10, 11). Având o gândire deformată, probabil că ei susţineau reguli din Lege cu privire la alimente şi la curăţenia ceremonială. Poate chiar adăugau la ceea ce spunea Legea — cum făcuseră şi evreii din zilele lui Isus — şi susţineau basme evreieşti şi porunci omeneşti. — Marcu 7:2, 3, 5, 15; 1 Timotei 4:3.
O asemenea gândire le influenţa negativ judecata şi simţul moral, cu alte cuvinte, conştiinţa. Pavel a scris: „Pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat“. Conştiinţa lor fusese atât de afectată, încât nu le mai putea oferi o îndrumare demnă de încredere pentru ca ei să acţioneze şi să evalueze lucrurile în mod corect. În plus, îşi judecau colaboratorii în chestiuni personale, chestiuni în care creştinii puteau face alegeri diferite. Prin urmare, acei cretani considerau necurat ceea ce în realitate nu era aşa (Romani 14:17; Coloseni 2:16). Deşi ei declarau că îl cunosc pe Dumnezeu, lucrările lor dovedeau contrariul. — Tit 1:16.
Tit 1:15 În ce sens „pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate“, în timp ce „pentru cei pângăriţi şi necredincioşi“, ele sunt necurate? Pentru a găsi răspunsul, trebuie să înţelegem mai întâi la ce s-a referit Pavel prin expresia „toate lucrurile“. Apostolul nu vorbea despre lucrurile pe care Cuvântul lui Dumnezeu le condamnă în mod clar, ci despre chestiunile în privinţa cărora Scripturile le oferă creştinilor posibilitatea de a lua decizii diferite. Ele sunt curate pentru o persoană al cărei mod de gândire este în armonie cu normele divine, însă necurate pentru cel ce are o gândire deformată şi o conştiinţă pângărită.
În scrierile canonice găsim numeroase avertismente cu privire la iminenta apostazie care urma să corupă congregaţia creştină. De fapt, această apostazie şi-a făcut apariţia încă din primul secol, dar apostolii au împiedicat răspândirea ei (Faptele 20:30; 2 Tesaloniceni 2:3, 6, 7; 1 Timotei 4:1–3; 2 Petru 2:1; 1 Ioan 2:18, 19; 4:1–3). Aceste avertismente au arătat ce sunt în realitate scrierile care au început să apară după moartea apostolilor, scrieri ce contraziceau învăţăturile lui Isus.
Desigur, unii erudiţi şi istorici consideră că aceste lucrări sunt vechi şi inspiră respect. Dar gândiţi-vă: Să presupunem că erudiţii din zilele noastre ar aduna la un loc mai multe materiale discutabile, extrase din reviste de scandal şi din publicaţiile unor grupări religioase extremiste, iar apoi le-ar închide într-un seif. Ar deveni ele adevărate şi demne de încredere odată cu trecerea timpului? După 1 700 de ani, minciunile şi absurdităţile din materialele respective vor deveni adevăruri numai pentru că acele hârtii sunt foarte vechi? Bineînţeles că nu!
Apostolul Pavel a scris: „Mâncaţi orice se vinde la măcelărie, fără să puneţi întrebări din cauza conştiinţei voastre“ (1 Corinteni 10:25). De unde provenea carnea vândută la măcelărie?
Sacrificarea animalelor era principalul ritual din templele romane şi greceşti. Însă în timpul acestui ritual nu era consumată toată carnea animalelor de jertfă. Carnea rămasă în templele păgâne era vândută în măcelării. Cartea Idol Meat in Corinth, de Wendell Willis, spune: „Cei care oficiau ceremoniile religioase . . . sunt numiţi uneori bucătari şi/sau măcelari. Ei vindeau la piaţă o parte din carnea ce le revenea ca plată pentru că sacrificau animalele de jertfă“.
Dar nu toată carnea vândută la piaţă provenea de la ceremoniile religioase. Săpăturile efectuate la măcelăria din Pompei (în latină, macellum) au scos la lumină schelete întregi de oi. De aici deducem, spune eruditul Henry Cadbury, că la piaţă „se vindeau, probabil, animale vii sau sacrificate în macellum, precum şi carne gata tranşată sau jertfită la templu“.
Pavel a evidenţiat că, deşi creştinii nu luau parte la închinarea păgână, ei puteau cumpăra carne jertfită în templu deoarece carnea în sine nu era pângărită.