Pilda navodului

Pilda navodului

     Povesti pescaresti si povesti adevarate

     Pescarii sunt renumiti ( nu toti ! ) pentru amuzantele lor povesti pescaresti, in care exagerarea si laudarosia sunt la ele acasa. Cei ce asculta astfel de povesti dau din cap a neincredere, insa se distreaza de minune si pleaca apoi zambind.

     Exista insa si povesti pescaresti adevarate, unele chiar dramatice, care ne arata ca viata de pescar nu e deloc usoara; dimpotriva, ea e plina de riscuri si de munca asidua. Din viata acestor truditori ai marii S-a inspirat Mantuitorul atunci cand a rostit Pilda navodului, care nu este o poveste pescareasca dubioasa si amuzanta, ci una adevarata, chiar dramatica in aplicatia ei spirituala.

     Pilda navodului este ultima dintr-o serie de sapte parabole pe care le gasim relatate in Matei cap. 13. Se crede ca ea a fost rostita de Domnul Iisus in anul 29, pe cand se afla cu ucenicii Sai pe tarmul Marii Galileii. Nu ni se precizeaza numarul celor adunati sa-L asculte pe Mantuitorul in acea ocazie, insa e evident ca numarul lor era foarte mare, caci evanghelistul Matei vorbeste de “o multime de noroade” ( cap. 13,2 ). Pentru a le putea vorbi tuturor acestor oameni insetati dupa cuvintele Sale, Domnul a fost nevoit sa urce intr-o barca , transformand-o intr-un adevarat amvon plutitor.

     In acea predica memorabila, Mantuitorul a rostit mai multe parabole. Dintre acestea, primele patru au fost adresate multimii adunate pe tarm, dar si ucenicilor care se aflau in apropierea Domnului( Pilda semanatorului, Pilda neghinei, Pilda grauntelui de mustar si Pilda aluatului ). Dupa rostirea acestor prime patru pilde, Mantuitorul a dat drumul noroadelor, continuand discutia cu ucenicii Sai. In acea imprejurare, El le-a talcuit acestora Pilda neghinei, dupa care a rostit inca trei parabole: Pilda comorii acunse, Pilda margaritarului de mare pret si Pilda navodului, ultima dintre ele incheind seria de sapte parabole rostite in acea zi.

     O pilda cu miros de peste…

     “Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti. Dupa ce s-a umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun si arunca afara ce este rau. Tot asa va fi si la sfarsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.” ( Matei 13, 47-50 )

     Pilda navodului nu poate fi inteleasa in contextul in care se face astazi pescuitul, mai ales cel oceanic. Pescadoarele moderne raman zile, uneori saptamani intregi, intr-o anumita zona de pescuit. Datorita instalatiilor moderne cu care sunt dotate, pe aceste pescadoare selectia pestilor se face pe loc, nu la tarm.

     Insa in relatarea Sa, Mantuitorul are in vedere Sa conditiile de acum doua mii de ani, cand oamenii pescuiau de regula noaptea, selectia pestilor facandu-se la mal, dimineata ( vezi Luca 5, 1-5 ; Ioan 21, 1-3 ). Aceasta cu atat mai mult cu cat se stie ca Marea Galileii are o apa foarte limpede, facand ca pescuitul eficient sa se faca doar la adapostul intunericului.

     Fiind structurata in doua versete care redau continutul ei si alte doua versete care redau interpretarea ei, Pilda navodului este una din pildele scurte rostite de Mantuitorul, insa densa in aplicatia ei spirituala.

     Ca si in cazul altor parabole, si aici intalnim cateva simboluri al caror sens e foarte important sa-l deslusim corect, daca dorim sa intelegem mesajul transmis:

     – Marea simbolizeaza lumea. Cheia acestui simbol o gasim in Apocalipsa 17, 15, unde ni se spune ca, in profetia biblica, apele simbolizeaza “noroade, gloate, neamuri si limbi.”

     – Pestii ii simbolizeaza pe oamenii prinsi in navodul Evangheliei.

     – Pescarii ii simbolizeaza atat pe slujitorii lui Dumnezeu care vestesc Evanghelia, cat si pe ingerii care vor face selectia intre cei buni si cei rai din biserica la sfarsitul timpului. De retinut este faptul ca aici avem de-a face cu un simbol cu o dubla semnificatie. Este evident ca aruncarea “navodului” apartine oamenilor, in timp ce selectia “pestilor” apartine ingerilor.

     – Navodul simbolizeaza Imparatia lui Dumnezeu, in general, si Evanghelia, in special, iar aruncarea navodului in mare reprezinta predicarea Evangheliei la toate popoarele, natiunile si limbile pamantului. Expresia “prinsi in plasa Evangheliei” este cu siguranta inspirata din aceasta parabola.

     – Barca simbolizeaza biserica.

     -Tarmul, sau mai bine zis ajungerea barcii incarcata de pesti la mal, reprezinta sfarsitul veacurilor, sfarsitul istoriei.

     – Selectia pestilor simbolizeaza judecata finala in care se va separa pentru totdeauna ceea ce este bun de ceea ce este rau in Imparatia lui Dumnezeu.

     Atunci cand interpretam Pilda navodului, ca de altfel in cazul interpretarii oricarei alte parabole, trebuie sa tinem seama ca orice parabola are limitele ei peste care, daca trecem, riscam sa ajungem la aberatii.

     Am afirmat deja ca pescarii din Pilda navodului ii simbolizeaza atat pe oamenii care vestesc Evanghelia, cat si pe ingerii judecatii finale. Daca am sustine ca pescarii ar fi numai oamenii, am ajunge la concluzia gresita ca la judecata finala ei ii vor separa pe cei buni de cei rai, lucru care ar contraveni adevarului biblic. De asemenea, daca am sustine ca pescarii din parabola ar fi doar ingerii, am ajunge la o alta concluzie gresita: aceea ca predicarea Evangheliei este lucrarea exclusiva a ingerilor, nu a oamenilor.

     Ce nu ne invata Pilda navodului

     Atunci cand dorim sa intelegem mesajul unei parabole trebuie sa fim constienti ca nu toate detaliile trebuie interpretate. Orice parabola are un mesaj central pe care trebuie sa-l identificam dintr-o lectura simpla, urmata de o interpretare nefortata si de bun simt a simbolurilor ei.

     Daca ne referim la Pilda navodului, in viata reala pestii cei buni ajung in oalele cu mancare, in timp ce pestii cei rai sunt aruncati inapoi in mare, traind mai departe fericiti si linistiti. Daca ne-am lega de acest detaliu si l-am aplica la Pilda navodului, am ajunge la o concluzie straina de mesajul Evangheliei, si anume ca e mai bine sa fii “peste rau” decat “peste bun”.

     De asemenea, nu a fost in intentia Domnului Christos sa ne invete prin aceasta parabola ca singurul loc si cel mai bun pentru predicarea Evangheliei este tarmul marii, cu plajele si localitatile lui. Nici nu a fost in intentia Lui sa ne invete ca plasa Evangheliei ii va prinde pe oameni, fie ca vor, fie ca nu vor, asa cum sunt prinsi pestii.

     Nu, nu acesta e mesajul transmis de Iisus. Intentia Lui a fost aceea ca, pentru cateva momente, cortina viitorului sa fie ridicata pentru ca noi sa intrezarim care va fi starea Bisericii lui Dumnezeu la judecata finala, in contrast cu starea ei actuala. De aceea, Pilda navodului face parte din categoria pildelor cu caracter profetic.

     Parabole gemene

     Pilda navodului trebuie sa-i fi surprins pe ucenicii care-L ascultau pe Domnul in acea ocazie, cu atat mai mult cu cat patru dintre ei erau pescari: Petru, Andrei, Iacov si Ioan ( Matei 4, 18-22 ). Tot le fel, Pilda neghinei, rostita in auzul intregii multimi,  trebuie sa-i fi surprins pe agricultorii din jurul Marii Galileii care se aflau si ei in jurul Mantuitorului.   

     De fapt, cele doua parabole ne transmit acelasi mesaj, insa imbracat in forme diferite, potrivit celor doua categorii de ascultatori : agricultori si pescari. Ambele pilde ne vorbesc despre cele doua etape majore prin care trebuie sa treaca Biserica lui Dumnezeu din toate timpurile:

     1) Etapa predicarii Evangheliei ( semanarea graului si aruncarea navodului )

     2) Etapa selectiei finale ( separarea graului de neghina si a pestilor buni de cei rai ).

     Daca a existat o ispita puternica pentru slujitorii lui Dumnezeu din toate timpurile, atunci aceasta ispita a fost aceea de a face selectia intre ce e bun si ce e rau in Biserica inainte de vreme. Daca pentru robii din Pilda neghinei ispita era aceea de a smulge neghina din arie inainte de seceris, pentru pescari ispita este aceea de a scoate navodul mai devreme decat trebuie, alegand pestii buni de cei rai, inainte de sosirea la mal.

     Istoria crestinismului este plina de astfel de greseli. Au existat de-a lungul timpului tot felul de incercari de a instaura in societate teocratia prin forta, incercandu-se sa se smulga “neghina” inainte de vreme: Savonarola in Florenta, Thomas Munster in Germania , Calvin in Geneva…

     Dupa convertirea lui Constantin cel Mare la crestinism, popoare intregi au fost obligate sa accepte noua religie ( sa devina “pesti buni” ), caci o cerea moda. Asa s-a ajuns la cruciade, la pogromurile impotriva evreilor, la Inchizitie si la multe alte abuzuri facute de asa-zisii slujitori ai lui Dumnezeu in numele crucii si al credintei. Nu e de mirare ca Europa asa-zis crestina, tocmai ea s-a intors impotriva crestinismului, devenind cel mai necrestin dintre toate continentele globului. Cauza? Multimea greselilor facute de cei manati de o falsa evlavie, incercand sa separe cu forta ce e bun de ce e rau in Biserica.

     Mesajul celor doua parabole este insa clar si doar rau-voitorii nu vor sa-l accepte: Exista un timp al predicarii Evangheliei si un timp al selectiei a ceea ce e bun de ceea ce e rau in Biserica. Noi traim inca in prima etapa: cea a aruncarii navodului in mare si a semanarii graului si neghinei in tarina. Nu acum este timpul separarii si nu ne este dat noua, oamenilor, misiunea de a-i separa pe cei buni de cei rai.

     Candva am facut si eu o greseala asemanatoare din dorinta de a trai si a lucra intr-o biserica curata. M-am imprietenit cu un tanar avocat care frecventa biserica locala ( faptul se petrecea in epoca comunista ), incercand sa-l ajut sa cunoasca mai bine calea mantuirii. Insa, in urma mai multor discutii purtate cu el, mi-am dat seama ca tanarul nu era bine intentionat. Dimpotriva, dorea sa devina membru al bisericii cu ganduri rele. L-am depistat ca fiind omul securitatii, iar atunci cand si-a prezentat cererea de a deveni membru al bisericii prin botez, m-am opus, stiind cum gandeste.

     “Nu-l acceptati in biserica ! Este o vipera… Daca omul acesta va deveni membrul bisericii, va face mult rau”, le-am spus celor care administrau biserica la acea data. Mi s-a dat un raspuns cu care nu am fost de acord atunci, dar pe care astazi, dupa ceva mai multa experienta acumulata, il consider corect, biblic: “Biserica ii primeste pe oameni pe baza marturisirii lor de credinta si nu avem niciun drept sa-i oprim de a intra in Biserica, daca ei cer acest lucru. Dumnezeu este Cel care cunoaste inima fiecaruia si-i va judeca la timpul potrivit…”

     Ulterior, s-a dovedit ca avusesem dreptate. Tanarul a fost primit ca membru al bisericii locale, insa a facut mult rau dupa aceea. In cele din urma, el a parasit Biserica…

     O radiografie a starii Bisericii

     Atat Pilda neghinei, cat si cea a navodului, dar si Pilda celor zece fecioare rostita de Mantuitorul intr-o alta ocazie, reprezinta o radiografie a starii Bisericii din toate timpurile, dar mai ales a ultimei Biserici. Ce informatii ne ofera aceasta radiografie ?

     1) Nu va exista niciodata un timp in care toti cei rai din Biserica se vor intoarce la Dumnezeu. Cine se asteapta la asa ceva, crede intr-o utopie.

     Pilda neghinei ne arata ca pana la seceris graul si neghina vor creste impreuna in aceeasi tarina. Graul va ramane grau, iar neghina va ramane neghina pana in ziua secerisului. La randul sau, Pilda navodului ne arata ca deosebirea intre pesti va ramane pana in ziua in care ingerii vor face selectia. Pilda celor zece fecioare ne invata si ea ca pana la final, in Biserica vor exista doua clase de credinciosi, simbolizate prin fecioarele intelepte si cele neintelepte.

     Acest adevar vrea sa ne aduca cu picioarele pe pamant, ajutandu-ne sa renuntam la imaginea idilica a unei Biserici desavarsite. Daca mesajul acestor pilde va fi inteles corect, cei din interiorul Bisericii vor fi scutiti de dezamagiri amare, vazand in jurul lor crestini doar cu numele, iar cei din afara Bisericii vor privi Biserica realist, nu idealist. O vor privi nu ca pe un muzeu cu sfinti pusi in rama, ci ca pe un spital din care unii vor iesi vindecati, iar altii vor sfarsi la morga.

     Biserica nu e un muzeu, ci un camp de lupta intre fortele binelui si cele ale raului; ea este un atelier in care se slefuiesc caractere si din care pot iesi uneori si rebuturi. Biserica lui Dumnezeu din toate timpurile a avut si grau , dar si neghina; si pesti buni, dar si pesti rai; si fecioare intelepte, dar si fecioare neintelepte.

     Daca privim la prima Biserica din istoria lumii – cea alcatuita din familia lui Adam –  nu e greu sa observam acest amestec intre bine si rau. Daca privim statistic lucrurile, raportul dintre cei buni si cei rai din prima Biserica era inca bun: doar unul din patru era “peste rau”. De-a lungul istoriei insa, raportul s-a schimbat in favoarea celor rai. Biblia ne ofera suficiente dovezi in acest sens:

     a) La Potop, din milioanele de locuitori ai pamantului doar opt s-au dovedit a fi “pesti buni” ( 1 Petru 3,20 ).

     b) Cu ocazia iscodirii Canaanului de catre evrei, din 12 iscoade trimise, doar doua s-au dovedit a fi “pesti buni”, restul celor zece intrand in categoria celor rai ( Numeri 14, 36-38 ).

     c) Pe vremea profetului Ilie, Dumnezeu spune ca avea 7 000 de barbati fideli in Biserica Sa din acea vreme ( 1 Imparati 18,19 ). Dar ce reprezentau 7 000 de oameni in raport cu milioanele lui Israel ? Si exemplele pot continua…

     Dar in Biserica de astazi, oare care este raportul dintre “grau” si “neghina”, dintre “pesti buni” si “pesti rai” ? Nimeni nu stie si nu ii este dat omului sa faca aprecieri in acest sens. Doar Dumnezeu cunoaste raportul exact.

     Ceea ce nu trebuie sa uitam este faptul ca in Biserica vor exista intotdeauna si unii ca Alexandru Caldararul, care fac mult rau fratilor lor de credinta ( 2 Timotei 4,14 ), si unii ca Dima , care sunt lumesti ( 2 Timotei 4,10 ), si unii ca Anania si Safira , care nu-si tin promisiunile facute inaintea Bisericii ( Fapte 5, 1-11 ), si unii ca Simon Vrajitorul, care sunt capabili de orice ca sa aiba si ei influenta si putere in Biserica ( Fapte 8, 9.18.19 ), si unii ca Diotref, carora le place sa aiba intaietatea in Biserica ( 3 Ioan vers.9 ).

     Da, cei buni vor fi alaturi de cei rai in Biserica lui Christos pana la sfarsitul timpului, oricat de idilica ar fi imaginea pe care o avem cu privire la ea.

     2) Nimeni dintre oameni nu are dreptul sa-i separe pe cei buni de cei rai din Biserica inainte de judecata finala, cand separarea o va face Insusi Dumnezeu prin ingerii Lui. Rolul oamenilor este sa pescuiasca, sa umple corabia Bisericii cu cat mai multi “pesti”, iar apoi sa o duca in siguranta la mal.

     Cel care striga: “Dati-l afara din corabie, caci este un peste rau !” isi depaseste atributiile si nu face prin aceasta decat sa uzurpe locul lui Dumnezeu, singurul care are competenta si autoritatea de a face selectia.

     Desigur, aici nu vorbim de disciplina pe care Biserica este datoare sa o impuna in cazurile de pacatuire evidenta. Acesta e un capitol separat. Vorbim insa de acele judecati subiective pe care unii le fac cu privire la semenii lor, categorisindu-i ca fiind “pesti buni” si “pesti rai”, dupa niste criterii personale. In vremuri de normalitate pot exista multe criterii dupa care ii putem categorisi pe oameni. Pe Titanic, de exemplu, existau  trei categorii de calatori: clasa I, clasa II si clasa III ( care calatoreau langa motoarele vasului ). Insa cand uriasul transatlantic s-a lovit de aisberg si a aparut criza, in conditii de anormalitate nu au mai existat decat doua categorii de calatori: cei vii si cei morti.

     La fel si astazi, ii putem imparti pe membri Bisericii dupa multe criterii: activitatea in Biserica, nivelul de educatie, pozitia sociala, varsta… La judecata finala insa, inaintea lui Dumnezeu nu vor exista decat doua categorii: oameni mantuiti si oameni pierduti. De aceea, sa lasam in seama lui Dumnezeu selectia, iar noi sa ne ingrijim ca navodul Evangheliei sa adune in corabia Bisericii cat mai multi “pesti”, iar apoi sa ne ingrijim ca aceasta corabie sa ajunga cu bine la mal.

     3) Ispita cu care se confrunta orice pescar este aceea de a arunca undita sau navodul oriunde vede un luciu de apa. Oare “pescarii de oameni” mai au acelasi impuls interior atunci cand vad un grup de oameni ? Mai exista in noi pasiunea de a pescui din marea lumii tot ceea ce ar putea umple corabia Bisericii ?

     Poate ca unul din cele mai dureroase lucruri care se petrec in corabia Bisericii de azi este acela ca “pescarii”, in loc sa se concentreze asupra umplerii navodului cu pesti, isi irosesc energiile incercand sa faca o lucrare ce nu le-a fost incredintata: aceea de a judeca intre “peste” si “peste”, stabilind dupa propriile criterii cine merita sa ramana in corabie si cine trebuie aruncat afara.

     Mantuitorul foloseste in aceasta pilda o expresie care merita toata atentia noastra: “tot felul de pesti” ( Matei 13, 47 ). Aceasta ne vorbeste, pe de o parte, de caracterul multinational al Bisericii lui Christos, iar pe de alta parte, ea ne arata ca nu toti “pestii” din Biserica au aceeasi calitate morala. Nu marimea unui peste il face bun sau rau. Nu slujba pe care o are cineva in Biserica il face bun inaintea lui Dumnezeu. Nici cunostintele intelectuale, nici educatia sau pozitia sociala, nici influenta pe care cineva o are in Biserica. Deosebirea o face calitatea morala a omului, iar aceasta deosebire o poate face doar Acela care singur poate patrunde in inima , judecand motivele, gandurile ascunse si intentiile.

     Concluzii

     Pilda navodului ne invata un lucru esential pentru intelegerea planului lui Dumnezeu cu omul. Exista un timp al culegerii si exista un timp al alegerii. Cele doua etape prin care trece Biserica lui Christos nu trebuie sa se confunde.

     Astazi traim inca intr-un timp al culegerii. Navodul Evangheliei se afla inca aruncat in marea lumii, insa corabia Bisericii se indreapta rapid spre mal. Mai e putin si ea va ancora definitiv in portul ceresc. Statistic, bisericile sunt pline cu “pesti”. Dar cati dintre ei sunt “pesti buni” ? Cati dintre ei sunt crestini adevarati ?

     La ultimul recensamant facut in tara, 97% din populatie s-a declarat crestina. Cati dintre ei vor fi insa adunati in vasele cerului la judecata finala si cati vor fi aruncati afara, “acolo unde este plansul si scrasnirea dintilor” ? Ceea ce este incurajator este faptul ca a fi “peste” bun sau rau nu este o predestinare, ci depinde de propria noastra alegere. Ferice de cei care nu fug de navodul Evangheliei, ci se lasa prinsi in mreaja iubirii lui Dumnezeu ! Ferice de pescarii care isi dedica toata energia salvarii sufletelor ! Ferice de cei care, lasandu-se prinsi in navodul Evangheliei, aleg sa fie “pesti buni” in corabia Bisericii !

Lori Balogh