Pilda grauntelui de mustar

Pilda grauntelui de mustar

     “Mirabila samanta”

     A vorbi despre seminte, semanatori si ogoare intr-o era a stiintei si informaticii, poate parea anacronic pentru generatiile de oameni care sunt legate de viata de la oras, desfasurata intre asfaltul, sticla si betonul marilor aglomerari umane. Departe de miracolele inca nedeslusite ale Creatiei, viata multora dintre noi este cat se poate de artificiala, pierzand uneori chiar esenta ei.

     Si totusi, viata nu se afla nici in asfaltul proaspat turnat pe autostrazile noastre, nici in betonul marilor viaducte si nici in sticla si otelul zgarie-norilor. Viata nu se gaseste nici in telefoanele mobile inteligente de ultima generatie, nici in tabletele sau calculatoarele tot mai performante; ea nu se afla nici in sondele spatiale, nici in submarinele nucleare…

     In schimb, viata e gaseste in mica, banala si, de cele mai multe ori, neobservata samanta. Cand aceasta germineaza, dupa un plan secret numai de ea stiut, urmeaza o explozie de viata, careia nu-i poate rezista nici asfaltul, nici betonul, nici sticla. Junglele din America Centrala si de Sud sunt pline de vestigii ale unor civilizatii amerindiene apuse, napadite de viata si inghitite de aceasta.

    Tema semintei este o tema predilecta in predicile Mantuitorului. Doar in Matei cap. 13 intalnim trei parabole care au aceasta tema: Pilda semanatorului, Pilda neghinei si Pilda grauntelui de mustar. Apoi, in Marcu 4, 26-29, El ne vorbeste despre ciclul vietii in Pilda semintei. Iar  ultima Sa lucrare din templul din Ierusalim se incheie cu aceeasi tema a semintei:

     “Drept raspuns, Iisus le-a zis: “A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului. Adevarat, adevarat va spun ca, daca grauntele de grau, care a a cazut pe pamant,  nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada” ( Ioan 12, 23.24 ).

     De ce aceasta aplecare a Mantuitorului asupra simbolului semintei ? Pentru ca samanta este cheia perpetuarii speciei, prin viata pe care Creatorul a pus-o in ea. Samanta, oricat ar fi de banala sau deosebita ca aspect, contine in ea tot ce este mai bun si mai hranitor pentru fiintele vii. Dati unui animal sa aleaga intre un car cu fan si un pumn de seminte si veti vedea ca necuvantatoarea fiinta va sti instinctual sa aleaga samanta, pentru ca in ea se afla viata si energie.

     Samanta ne invata poate una din cele mai importante lectii ale vietii, o lectie pe care profetul Zaharia o concentreaza intr-o singura intrebare: “Cine dispretuieste ziua inceputuriulor slabe?” ( Zaharia 4,10 pp. ).

     Dupa cum mica si banala samanta are ascunsa in ea viitoarea padure sau viitorul lan de grau, la fel gesturile noastre de bunatate marunte: un zambet, un pahar cu apa oferit celui insetat, o mana intinsa cu prietenie sau o carte oferita pot ascunde in ele adevarate minuni ale redesteptarilor spirituale.

     Cat adevar se afla in ceea ce spunea poetul Vasile Alecsandri: “O limpede picatura de roua reflecta mai mult cer decat tot pamantul !” Sau altfel spus: O simpla si banala samanta minuscula are in ea mai multa viata decat poate fi gasita in toate lucrarile omului luate la un loc. Aceasta este “Mirabila samanta”, despre care poetul Lucian Blaga ne vorbeste cu atata respect si admiratie in poezia sa.

     O pilda cu gust de…mustar

     Aflat langa Marea Galileii si inconjurat de o multime de ascultatori, Iisus a fost nevoit sa urce intr-o corabie pe care o transforma intr-un veritabil amvon plutitor. De acolo, din mijlocul apelor limpezi ale lacului, El li s-a adresat ascultatorilor Sai de pe tarm, vorbindu-le in pilde.

     Prima parabola rostita in acea ocazie a fost cea a semanatorului, in care Mantuitorul ne arata ca Imparatia lui Dumnezeu este intemeiata prin proclamarea ( semanarea ) Cuvantului Scripturii in inimile oamenilor. Acelasi Cuvant, insa patru soluri diferite , dintre care doar unul aduce rodul asteptat. In aparenta, o lucrare total ineficienta…

     Cea de-a doua pilda rostita in acea ocazie a fost cea a neghinei, care ne arata ca Imparatia lui Dumnezeu se naste si se dezvolta intr-un mediu ostil, in mijlocul imparatiei intunericului. Adevaratii copii ai lui Dumnezeu, simbolizati prin grau, sunt vazuti amestecati cu fiii intunericului, simbolizati prin neghina,  acest amestec caracterizand Biserica lui Christos pana la secerisul final.

    Cea de-a treia pilda cu aceeasi tema a semnitei – Pilda grauntelui de mustar – ,  este o pilda miniaturala, dar incarcata de semnificatii, ea aratandu-ne ca aceeasi Imparatie a lui Dumnezeu, desi  are un inceput aproape neobservat , totusi va creste pana va umple intregul pamant.

     Pilda grauntelui de mustar poate fi gasita in trei variante relatate de Matei, Marcu si Luca, ele prezentand unele mici deosebiri. De exemplu, daca Matei si Marcu afirma ca omul “a semanat” samanta de mustar in “tarina” lui ( Matei 13, 31; Marcu 4, 30 ), Luca spune ca omul “a aruncat“ samnata de mustar in “gradina” lui ( Luca 13, 19 ).

     Un amanunt interesant legat de contextul in care a fost rostita aceasta pilda il gasim in Evanghelia lui Luca. Acesta plaseaza rostirea ei intr-un moment tensionat, dupa ce Mantuitorul o vindecase pe femeia garbova intr-o zi de Sabat si in sinagoga. Acolo avusese loc o disputa severa pe marginea gestului Mantuitorului.

     Intre ascultatorii Domnului Christos se aflau multi farisei si carturari care-I supravegheau indeaproape orice cuvant si orice miscare. Nu de putine ori, in coltul gurii acestor oameni aparea un zambet ironic, insotit de un gand neexprimat: “Cine se crede acest dulgher din Nazaret ? Cum va putea acest invatator modest si fara scoala, lipsit de bogatie, putere si onoare, sa ridice poporul Israel la maretia fagaduita in Scripturi ?”

     Citindu-le gandurile, Domnul introduce pilda ce urmeaza printr-o intrebare: “Cu ce se aseamana Imparatia lui Dumnezeu si cu ce o voi asemana ?” ( Luca 13, 18 ). Intr-adevar, nu exista nimic intre organizatiile politice sau civile ale lumii acesteia care I-ar fi putut servi drept model. Toate imperiile lumii au fost intemeiate prin forta si varsare de sange. Or Imparatia lui Dumnezeu trebuia intemeiata pe cu totul alte principii. Si pentru a ilustra acest nou si surprinzator principiu pe care urma sa fie intemeiata Imparatia Sa, Mantuitorul a rostit Pilda grauntelui de mustar:

     “Iisus le-a pus inainte o alta pilda si le-a zis: “Imparatia cerurilor se aseamana cu un graunte de mustar pe care l-a luat un om si l-a semanat in tarina sa. Grauntele acesta, in adevar, este cea mai mica dintre toate semintele; dar, dupa ce a crescut, este mai mare decat zarzavaturile si se face un copac, asa ca pasarile cerului vin si isi fac cuib in ramurile lui “          ( Matei 13, 31.32 ).

     Iata, intr-adevar, o pilda cu gust de … mustar.

     O ilustrare surprinzatoare

     Pilda grauntelui de mustar trebuie sa-i fi surprins pe ascultatorii Mantuitorului. La orice comparatie s-ar fi asteptat, dar la aceasta nu. Daca un iudeu din vremea aceea ar fi fost pus sa compare Imparatia lui Dumnezeu de pe pamant, el ar fi ales unul din cele patru simboluri ale Imparatiei care apar des in scrierile Vechiului Testament: copacul ( Ezechiel 17, 22.23 ), muntele ( Daniel 2, 35.44 ), cetatea ( Apocalipsa 21,2 ) si casa ( Ioan 14, 1-3 ).

     Fiecare din aceste simboluri biblice arata spre o caracteristica a Imparatiei lui Dumnezeu. Astfel, pentru calatorul obosit de drum, de pericole si conflicte, cetatea este simbolul sigurantei. Muntele este simbolul stabilitatii intr-o lume in care toate se schimba intr-un ritm rapid. Casa semnifica dorul pe care copiii lui Dumnezeu din toate timpurile l-au simtit cu privire la Imparatia cereasca, iar copacul simbolizeaza puterea de viata si dinamica cresterii Imparatiei lui Dumnezeu.

     Ei bine, daca ar fi fost intrebati, iudeii ar fi asemanat Imparatia lui Dumnezeu cu unul din aceste simboluri. Si dintre cele patru, probabil ca simbolul preferat ar fi fost cedrul, in ale carui ramuri isi gaseau adapost pasarile – simbolul natiunilor pamantului.

     Insa, in mod cu totul surprinzator, Domnul Iisus se foloseste de un simbol neasteptat: samanta de mustar. Nimeni nu se astepta ca la intrebarea retorica pusa de Domnul: “Cu ce se aseamana Imparatia lui Dumnezeu si cu ce o voi asemana ?”, tot El sa raspunda: “Cu un graunte de mustar”. O samanta minuscula, care nu promite prea mult…

     Si mai surpinzatoare este aceasta afirmatie daca tinem seama de faptul ca, potrivit codurilor de curatire din Misna, era interzisa cultivarea semintei de mustar in gradina. Mustarul era considerat o planta de camp, iar cultivarea lui in gradina viola regulile rabinice, fiind nelegitima si scandaloasa. Cu toate acestea, nu este exclusa posibilitatea ca aceasta planta sa fi fost cultivata si in gradina, nu doar pe camp,  pe vremea Mantuitorului.

     Aceasta asociere surprinzatoare intre un lucru atat de maret, ca Imparatia lui Dumnezeu, si unul atat de mic si modest, ca samanta de mustar, tocmai ea a trezit interesul ascultatorilor Domnului, ridicandu-l la cote maxime.    

     Interpretari

     Asemenea tuturor parabolelor, si in acest caz avem de-a face cu simboluri obisnuite, luate din viata de zi cu zi: omul care seamana, tarina, samanta de mustar, copacul si pasarile. Majoritatea comentatorilor Bibliei il identifica pe omul care seamana samanta de mustar cu Domnul Christos, facand analogia cu pilda anterioara ( Pilda neghinei ), in care cel ce seamana samanta buna este Fiul omului ( Matei 13,37 ). Alti comentatori, dimpotriva, considera ca expresia “un om” nu are nicio semnificatie simbolica, greutatea pildei constand in simbolismul bobului de mustar.

     Tarina ( sau gradina ) simbolizeaza lumea; samanta de mustar sugereaza  inceputul modest si umil al Imparatiei lui Dumnezeu;  copacul simbolizeaza finalul glorios al acestei Imparatii, iar pasarile ii reprezinta pe toti cei care gasesc odihna, adapost si mantuire in ea.

     Exista si unele interpretari originale, cum este cea a lui William Mc Donald, un comentator al Noului Testament. El considera ca mustarul devenit un copac ar simboliza cresterea nesanatoasa a Bisericii crestine. Mustarul este, in mod normal, o planta de mici dimensiuni, o tufa, spune William Mc Donald. Faptul ca el devine un copac ne arata ca dupa libertatea pe care Constantin cel Mare a dat-o crestinismului, acesta s-a dezvoltat anormal de mult, in el cuibarindu-se tot felul de “pasari”. Acestea, in opinia comentatorului, ar simboliza uneltele si invataturile satanice ce au patruns in crestinism in timpul Evului Mediu.

     Insa, in pilda pe care o avem in atentie, nu imparatia intunericului este vizata, ci Imparatia lui Dumnezeu. Aceasta este simbolizata prin samanta de mustar care trebuia sa germineze, sa creasca, sa se dezvolte pana la statura unui copac in care pasarile cerului – simbol al tuturor popoarelor lumii – isi vor gasi adapostul si mantuirea.

     O pilda a contrastelor

     Unul din lucrurile cele mai contestate de sceptici este afirmatia pe care Insusi Mantuitorul o face cu privire la samanta de mustar: “Grauntele acesta, in adevar, este cea mai mica dintre toate semintele” ( Matei 13, 32 ). Aceasta precizare apare doar in variantele pildei din Evanghelia lui Matei si Marcu, nu si in cea a lui Luca.  Noi insine stim si am vazut , chiar daca nu suntem specialisti, seminte mult mai mici decat cele de mustar ( de ex. macul, amarantul, etc. ).

     Un alt amanunt al pildei, care este contestat de sceptici, este afirmatia ca aceasta planta      ( mustarul ) creste pana ce ajunge un copac, fiind bine stiut ca mustarul european este o planta mica, de dimensiunile unei tufe de 30-60 cm inaltime. Concluzia acestor contestatari ai Bibliei este fireasca: “Iata ca Biblia a fost scrisa de oameni incompetenti, in ea gasindu-se numeroase erori. Prin urmare, Biblia nu este credibila. Ea nu reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu, ci cuvantul oamenilor.”

     Problema insa nu se pune in felul acesta. Pilda grauntelui de mustar nu este un tratat de legumicultura in care toate datele trebuie sa fie exacte, respectandu-se rigoarea stiintifica. Pentru a intelege de ce Domnul Christos a facut aceste afirmatii, trebuie sa intelegem mentalitatea timpului si vorbirea oamenilor de atunci.

     Chiar si noi, in veacul acesta supertehnologizat, folosim in vorbirea curenta expresii ca: “iute ca sageata”, desi stim ca exista viteze mult mai mari decat cea a unei sageti,  sau “tare ca piatra”, desi stim ca exista materiale mult mai dure decat aceasta.

     Pe vremea Domnului Christos, mustarul era un simbol al micimii, fapt ce rezulta si dintr-o alta discutie purtata intre El si ucenicii Sai: “Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: “Muta-te de aici, acolo” si s-ar muta” ( Matei 17, 20 ).

     Asadar, samanta de mustar era asociata pe vremea aceea cu simbolul celei mai mici cantitati. In mintea si uzanta iudeilor, mustarul era simbolul celui mai mare contrast: intre micimea semintei si marimea plantei mature.

     Daca mustarul european este o planta relativ mica la maturitate, inalta de 30-60 cm, mustarul cultivat in Orient ( Brassica nigra ) intr-o gradina sau tarina bine ingrijita, poate ajunge la inaltimea de 3-3,5 m, tulpina avand grosimea de doua degete. Un adevarat copacel…

     Unele pasaje din Talmud afirmau ca samanta de mustar era cel mai mic lucru vizibil cu ochiul liber. Desi planta de mustar are multe intrebuintari, totusi, in Antichitate, ea era privita ca o burtuiana. In lucrarea sa “Istoria naturala”, Pliniu cel Batran afirma ca, odata ce a fost semanata samanta de mustar, este foarte greu sa fie eliberat campul de ea, deoarece atunci cand ajunge in pamant, aceasta germineaza foarte repede ( 3-7 zile ), inmultindu-se. Si acest amanunt este interesant in deslusirea intelesurilor acestei pilde.

     Atunci cand ne apropiem de intelegerea mesajului Pildei grauntelui de mustar, trebuie sa mai tinem seama de inca un element: Domnul Christos ia un exemplu din lumea zarzavaturilor, nu din lumea tuturor plantelor care exista in lume. Acest fapt reiese din enuntul pildei, cand se face afirmatia ca, dupa ce a crescut, mustarul “este mai mare decat zarzavaturile” ( Matei 13, 32 ).

     Asadar, contrastul dintre cea mai mica samanta si cea mai mare dintre legume, el insusi este un mesaj al pildei, trimitandu-ne cu gandul la contrastul dintre inceputurile mici, modeste si nepromitatoare ale crestinismului, pe de o parte, si finalul lui maret, glorios si plin de realizari, pe de alta parte.

     Un inceput timid si un final glorios

     Cum a inceput Imparatia lui Dumnezeu pe pamant ? Care este stadiul ei actual si care va fi finalul acestei Imparatii ? Acesta este unul din mesajele cheie ale Pildei grauntelui de mustar.

     Daca vom incerca sa intelegem pilda din perspectiva vremurilor actuale, am pierde mult din mesajul ei. Daca tinem cont ca numarul crestinilor in lume trece mult peste doua miliarde si exista numeroase tari in care populatia este majoritar crestina, mesajul pildei nu ni se pare atat de surprinzator.

     Sa ne gandim insa ce impact a avut aceasta pilda intr-o vreme in care crestinismul era in fasa, fara nicio perspectiva reala in ochii contemporanilor lui Iisus si intalnind o opozitie crunta atat din partea evreilor, cat si din partea paganilor. Din acest punct de vedere, Pilda grauntelui de mustar intrece cadrul unor invataturi morale, ea fiind o adevarata pilda profetica , in care Fiul lui Dumnezeu ne prezinta viitorul Bisericii care abia se nastea.

     De fapt, cum a inceput totul ? Care era corespondentul in realitate al micului bob de mustar, al acelui un milimetru de viata ?

     Iisus, Fiul lui Dumnezeu, S-a nascut intr-o iesle de vite, intr-o familie saraca al unui popor subjugat puterii romane. Intr-o lume aflata sub stapanirea Diavolului, toate fortele raului s-au unit impotriva Lui, cautand sa-L nimiceasca inca de la nastere.

     Venind ca un Miel de jertfa, Iisus a fost urmarit, spionat, atacat si discreditat pe tot parcursul vietii, dar mai ales in timpul lucrarii Sale publice. Ucenicii erau si ei oameni simpli, fara studii si in marea lor majoritate pescari.

     Privind la umilul nazarinean inconjurat de cativa ucenici needucati si saraci, nimeni nu le dadea nicio sansa de reusita. Iar cand Iisus atarna pe cruce si ucenicii descurajati s-au imprastiat care incotro, se parea ca totul s-a prabusit in neant. Crestinismul parea ca a disparut inainte chiar de a se naste.

     Dar “samanta de mustar” nu moare. Principiul vietii pus de Creator in ea lucreaza, facand ca samanta sa germineze, sa incolteasca si sa creasca. Nimic nu poate opri planta in dezvoltarea ei: nici seceta, nici animalele care vor sa o calce in picioare, nici copiii care se joaca rupandu-i ramurile, nici furtunile care incearca sa o dezradacineze.

     Din cei cativa ucenici speriati si debusolati in fatza crucii pe care atarna rastignit Domnul lor, in Ziua Cincizecimii Biserica a crescut cu cateva mii de suflete. Si de atunci, Imparatia lui Dumnezeu tot creste, in ciuda secetei spirituale din lume, in ciuda persecutiilor pornite de diferite “fiare” care s-au asociat cu fortele demonice, si in ciuda tuturor atacurilor venite dinspre paganism, ateism, nazism sau comunism.

     Astazi, Imparatia lui Dumnezeu este un copac in care “pasarile” cerului – simbol al popoarelor pamantului – isi gasesc adapostul, odihna si mantuirea. Iata cum Imparatia lui Dumnezeu incepe intr-o mare slabiciune, dar se termina in mare putere si slava.

     Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a venit in lume ca un Miel de jertfa, dar va reveni pe norii cerului ca un Leu. A venit in singuratate, dar va reveni insotit de miliarde de ingeri. A venit in umilinta, dar va reveni in slava.

     Nu este atat de important cum a inceput lucrarea Fiului lui Dumnezeu, ci cum se va incheia, caci, spune inteleptul, “mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui” ( Eclesiastul 7, 8 ).

     Iisus nu a avut niciodata o armata de partea Sa, si totusi a fost numit Imparat. El nu a ocupat niciodata vreo functie inalta in societate, si totusi peste doua miliarde de oameni afirma ca Il urmeaza. Iisus nu a avut niciodata medicamente, si totusi oamenii apeleaza la El ca la un Mare Medic. Iisus nu a castigat nicio batalie militara, si totusi dragostea Lui a cucerit lumea…

     Cat de adevarate sunt cuvintele apostolului Pavel: “Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 1, 27-29 ).

     Micul meu graunte de mustar

     Pilda grauntelui de mustar are si o valoare personala, nu doar colectiva. Intr-un dialog purtat cu fariseii, acestia L-au intrebat pe Domnul Iisus: “Cand va veni Imparatia lui Dumnezeu ?” Raspunsul Domnului a fost cel putin surprinzator pentru acesti oameni a caror minte era blindata de prejudecata ca Imparatia lui Dumnezeu trebuia sa vina cu putere si slava chiar in acea vreme: “Iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru” ( Luca 17, 20.21 ).

     Stiti ce inseamna acest lucru ? Inseamna ca ceea ce se intampla cu micutul “bob de mustar” la scara mondiala trebuie sa se repete in viata fiecaruia dintre noi. Imparatia lui Dumnezeu, despre care Mantuitorul spune ca se afla inauntrul nostru, nu trebuie sa stea pe loc, ci sa cresca. Principiul vietii care se gaseste in ea ne face sa nu ne oprim niciodata din crestere: fie pe plan spiritual si intelectual, fie in slujirea si dragostea noastra fatza de Dumnezeu si semenii nostri.

     Daca in viata unui urmas al Domnului Christos nu exista crestere, inseamna ca samanta de mustar a Imparatiei lui Dumnezeu fie nu a incoltit niciodata in el, fie a incoltit candva, dar s-a uscat pe parcurs, nefiind udata de apa Duhului Sfant si nefiind incalzita de razele Soarelui Neprihanirii. In ambele cazuri, crestinismul acelui om este doar de fatada , un ambalaj fara continut.

     Oamenii lumesti, fara credinta, privesc Imparatia lui Dumnezeu prin prisma semintei, nu a copacului de mustar. De ce oare ? Pentru ca Imparatia nu le ofera oamenilor placerile pe care le cauta, nici profitul pe care-l doresc si nu le implineste interesele de moment. Ei privesc doar la samanta, nu si la copacul care va creste din ea, pentru ca nu este la moda sa te pocaiesti si sa traiesti modest; nu e la moda sa-ti tii gura, sa te rogi si sa citesti Biblia; nu e la moda sa fii cinstit in afaceri si sa fii fidel tovarasului de viata…In lumea noastra e la moda altceva: sa minti, dar sa fii credibil, sa furi, dar sa fii considerat cinstit, sa-ti inseli partenerul de viata, dar sa nu fii prins…

     Pilda grauntelui de mustar ne mai invata ceva deosebit de incurajator: Niciodata sa nu dispretuim , fie la noi, fie la altii mai ales, inceputurile modeste. Daca in lucrurile mici pe care le facem se afla principiul vietii pus de Dumnezeu, rezultatele pot intrece orice imaginatie, caci orice lucru pe care-l facem cu dragoste are valoare vesnica.

     Un zambet oferit unui om descurajat, un pahar de apa daruit unui om insetat, o strangere de mana data unui om insingurat, un umar pe care-l oferim celui ce plange, o carte daruita celui debusolat, toate acestea, si inca multe alte lucruri mici in aparenta, pot fi seminte de mustar care pot creste dincolo de imaginatia noastra.

     Chiar daca rezultatele vietii noastre de credinta si a lucrarii pe care o facem nu sunt spectaculoase, chiar daca Biserica nu creste atat de repede cat am dori, micile lucruri facute cu dragoste de Dumnezeu si de oameni au valoare vesnica si pot aduce uneori roade inimaginabile, chiar dupa ce noi nu mai suntem in viata.

     “Pasarile” nu cauta adapost si nu-si fac cuiburi nici in tufele de cartofi, nici pe aracii de fasole, nici printre “castravetii” lumii acesteia. In schimb, ele isi gasesc odihna pe ramurile mustarului dispretuit de lume. De aceea, copacul de mustar ramane simbolul idealului pe care Dumnezeu il are cu privire la Biserica Sa, in general, dar si cu privire la fiecare credincios al Sau, in particular.

Lori Balogh