Sabatele ceremoniale ( anuale )
În afara Sabatelor săptămânale, în calendarul religios al poporului Israel existau și sabatele ceremoniale sau anuale. Acestea nu erau legate de ciclul săptămânal, putând să cadă în oricare dintre zilele săptămânii. Ele erau: prima și ultima zi a Sărbătorii Azimilor, Ziua Cincizecimii, Sărbătoarea Trâmbițelor, Ziua Ispășirii și prima și ultima zi a Sărbătorii Corturilor ( vezi Leviticul 23, 7.8.21.24.25.27.28.35.36 )
De exemplu, sabatul Zilei Ispășirii trebuia ținut din seara zilei a noua până în seara zilei a zecea. Ținând cont că anul religios iudaic era bazat pe calendarul lunar, această zi de sabat putea cădea în oricare zi din săptămână.
Când sabatele anuale coincideau cu Sabatul săptămânal, ele erau numite „zile mari”. O astfel de „zi mare” a fost Sabatul în care Mântuitorul a stat în mormânt, căci el a coincis cu primul sabat ceremonial al Sărbătorii Azimilor ( vezi Ioan 19,31 ).
Biblia face distincție clară între aceste sabate ceremoniale și Sabatul săptămânal. În timp ce sabatele ceremoniale sunt numite „sabatele voastre”, Sabatul săptămânal este numit „Sabatul Domnului”:
„Aceasta să fie pentru voi o zi de sabat, o zi de odihnă și să va smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți sabatul vostru„ ( Leviticul 23, 32 )
„Șase zile să lucrați; dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.” ( Leviticul 23, 3 )
„Afară de acestea ( sabatele anuale n.n. ), să păziți Sabatele Domnului…” ( Leviticul 23, 38 )
Este de reținut: În timp ce Sabatul săptămânal a fost instituit la sfârșitul săptămânii Creației pentru întreaga omenire, sabatele anuale au fost date poporului evreu ca parte integrantă a legii ceremoniale de la Sinai. Aceste sabate anuale au fost date evreilor ca să le mențină permanent în memorie anumite evenimente din istoria lor, în același timp ele prevestind lucrarea Domnului Christos.
Odată cu Golgota, aceste sabate ceremoniale și-au încheiat menirea, ele fiind doar o „umbră a lucrurilor viitoare” ( vezi Evrei 10, 1; Coloseni 2,16 ). Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel le scrie credincioșilor din Colose:
„Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare.” ( Coloseni 2, 16 )
Cât despre Sabatele săptămânale, care au fost instituite înainte de căderea omului în păcat, ele nu sunt „umbra lucrurilor viitoare”, ci un memorial al „lucrurilor trecute”, un memorial al Creației. Aceasta este motivul pentru care Sabatul săptamânal trebuia să rămână în vigoare și după moartea și învierea lui Iisus Christos.
Lori Balogh
Eu nu sunt evreu si sunt de acord ca sarbatorile Domnului si nu ale evreilor raman si astazi in picioare
Spune clar Domnul ” iata sarbatorile Domnului, pe care le veti vesti cu adunări sfinte,iata sarbatorile Mele”.(este mărturia Lui!)nu a mea sau a evreului…ale cui sarbatori deci?
Ale Domnului..mai mult nu pot spune..stiu ca e greu de acceptat
Domnul sa ne dea calauzire de sus!
D-le Nicu,
Nu cred ca ati gasit undeva in blog vreo lauda personala in general, si cu atat mai putin in legatura cu taierea imprejur. Faceti afirmatii fara acoperire si aduceti acuzatii care i-ar sta mai bine unui procuror decat unui om care este convins de adevar si vrea sa-l indrepte pe cel de langa el ratacit ( in cazul de fatza, persoana mea ).
Intr-adevar, umbra exista in legatura cu obiectul real. Stiati insa ca lumina este singurul lucru care nu lasa umbra ? Cand lumina este deplina, umbra dispare. Din nefericire, unii prefera sa traisca doar in „umbra” lucrurilor, nu in lumina lor deplina.
Daca tot amintiti de Conciliul de la Ierusalim, vreau sa va reamintesc hotararea care s-a luat atunci: „Fiindca am auzit ca unii plecati dintre noi, fara vreo insarcinare din partea noastra, v-au tulburat prin vorbirile lor si v-au zdruncinat sufletele, ZICAND SA VA TAIATI IMPREJUR SI SA PAZITI LEGEA, noi, dupa ce ne-am adunat cu totii laolalta, cu un gand, am gasit cu cale sa alegem niste oameni si sa-i trimitem la voi, impreuna cu preaiubitii nostri Barnaba si Pavel…Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua , sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie, adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoacele sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi.” ( Fapte 15, 24.25. 28.29 )
Ce aveti de spus d-le Nicu ? Oare cine sunt aceia care tulbura sufletele sincere care Il cauta pe Dumnezeu ? Din pasajul citat reiese clar cine sunt acestia. Va recunoasteti intre ei ? Orice crestin de buna credinta pazeste din convingere toate prevederile hotararii Consiliului de la Ierusalim, asa ca acuzatiile d-v sunt nule. Si daca tot tineti atat de mult sa subliniati importanta Legii lui Moise pentru lumea crestina, va intreb : Unde sunt jertfele ? Ele erau esenta prevederilor Legii lui Moise.
Oricum, nu are rost sa continuam acest dialog care a ajuns intr-un punct fara sens. Va respect opiniile, dar ne oprim aici.
Cu stima, Lori B.
Nu sunteți Israelul spiritual? Nu mai aplicați legea ceremonială împotriva homosexualilor din Biserică? Lomalinda a făcut același fel de declarații. Voi singuri v-ați tăiat creanga mântuirii de sub picioarele voastre.
Legile naturii ne învață că umbra dăinuiește cât există obiecul real. Dacă pentru Pavel toate Sabatele posibile și imposibile precum și Întâia Venire erau o umbră a celei de-a Doua Veniri în glorie precum și a Mileniului din viitor, această ordine a lucrurilor rămâne aceeași și pentru noi până când viitorul lui Pavel și al nostru va deveni prezent. Căci Pavel vorbește despre o situație creată după Întâia Venire care nu s-a schimbat pană în prezent.
Biblia dv nu vă spune că primul legământ a fost făcut pe baza Legii lui Moise care conținea și Decalogul iar al doilea s-a încheiat cu neamurile cărora li s-au impus (Consiliul de la Ierusalim) elemente din aceeași Lege a lui Moise și Decalog care continuă să fie valabile (Căci Legea lui Moise este la fel de morală ca și Decalogul). Chiar și tăierea împrejur cu trupul care a fost dată patriarhilor și nu lui Moise rămâne valabilă dacă există și o tăiere împrejur cu inima, fără de care nu are nici un avantaj.
Într-adevăr, mântuirea nu vine din faptele Legii ci prin Credința în Cel care a pronunțat Legea lui Moise și care a scris Decalogul și care prin Duhul Lui a pus aceste Legi în inima credinciosului, pentru ca acesta să fie tăiat împrejur cu inima în primul rând.
Așa că degeaba vă lăudați că nu sunteți tăiat împrejur cu trupul. Dacă ați avea în inimă măcar acele elemente din Legea lui Moise care au fost legiferate la Consiliul din Ierusalim și care dovedesc că această Lege este încă valabilă, ați avea ceva șanse la mântuire. Dar până atunci am rezerve în această privință și în modul în care înțelegeți biblia dv, ca pe o altă Evanghelie.
Banuiesc ca sunteti evreu, ceea ce imi explica o anumita atitudine a d-v. Biblia mea imi spune ca toate slujbele si ceremoniile din vechiul sanctuar erau o „umbra a lucrurilor viitoare” ( Coloseni 2,16; Evrei 8,5; 10,1 ). Or, se stie ca nu „umbra” este vesnica, ci realitatea pe care o simbolizeaza. Tot Biblia ma invata ca vechiul legamant a fost inlocuit de Dumnezeu cu un nou legamant (Evrei 8, 7-10; Ieremia 31, 31-34 ). Aceasta inseamna ca prevederile vechiului legamant nu mai sunt valabile, fiind inlocuite cu cele ale noului legamant.
Daca d-v sunteti evreu, va inteleg ravna pentru intregul set de legi mozaice. Aveti tot dreptul sa tineti la ele, desi mantuirea nu vine din faptele Legii, ci doar prin credinta in Christos. Nu aveti insa dreptul si nici calitatea sa amenintati pe nimeni ca nu va fi iertat de Dumnezeu pentru o convingere pe care a capatat-o in urma multor rugaciuni si studii ale Cuvantului Sau. Lasati-L pe Dumnezeu sa -i judece pe oameni. Nu fiti d-v judecatorii lor, „caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati” ( Matei 7,2 )
Este anitsemitică doctrina după care Sabatele Ceremoniale (care nu erau numai ale lui Moise ci au fost și ale Patriarhilor dinaintea lui), au fost desființate pe lemnul Golgotei de către Cel care s-a jertfit pentru noi și care a declarat că El nu deființează Legea lui Moise. această vină planează și asupra capului dv. și nu se știe dacă va fi iertată vreodată.
pace..va trimit un link ce v-ar raspunde cu adevarat la suspiciunile care le-am avut mult timp si eu..si in urma cautarii,rugaciunilor sa inteleg pentru linistea mea, studiirii Bibliei, a logicii…am inteles..dupa multa bataie de cap…fara studiu nu avem cum sa intelegem multe taine..acum in vremurile din urma cand cunostinta va creste. Domnul sa ne lumineze cu Duhul Lui Cel Sfant…doar asa vom intelege…sa ne rugam si sa ne deschidem inima..si mintile noastre se vor lumina.linkul: http://www.scribd.com/doc/118565837/Vasul-Timpului si http://www.scribd.com/doc/143639768/Lun%C4%83-plin%C4%83-in-Getsemani-1
Deosebirea dintre „Sabatul Domnului” ( Leviticul 23, 3.38 ) si „Sabatul vostru” ( Leviticul 23, 32 ) nu e facuta de oameni, ci de insasi Scriptura. Daca ea face asceasta deosebire, noi de ce am considera-o o „inventie teologica antisemitica” ? Personal nu vad nimic antisemitic in faptul de a studia rolul pe care l-au avut Sabatele ceremoniale si Sabatele saptamanale in istoria poporului evreu. Cu privire la calculele si concluziile la care ati ajuns, am rezerve.
Un articol scurt și la subiect. Voi pune întrebări pe măsură.
1. Dacă este adevărat că sabatele ceremoniale puteau cadea in oricare zi din saptamana, atunci puteau cădea și în ziua pregătirii Sabatului moral și automat ziua de joi devenea zi de pregătire pentru un cuplu de sabate, două pe săptămână, lucru total străin de Scriptură.
2. Din Lev 23:2-11 rezultă clar că a doua zi după Sabatul pe care îl porecliți ca fiind moral și care cădea întodeauna în ziua de 15 a fiecărei luni, se aducea snompul de legănat. După Scriptură putem trage concluzia că Sabatul zilei a șaptea care cădea mereu în ziua de 15 a lunii se numea Mare pentru că coincidea cu prima zi a Sărbătorii Azimilor. Această suprapunere se repeta în prima lună din fiecare an, fără excepție.
3. De ce trebuiau evreii să se smerească în așa numitele Sabatele voastre iar în Sabatele Domnului să se desfăteze? Ce avantaj ar fi avut ei din Sabatele lor proprii? Dacă n-ar fi trebuit decât să se mâhnească atunci aceste Sabate ale omului n-ar fi putut supraviețui.
Părerea mea este că Sabatele Domnului odată acceptate, primite și ținute deveneau toate Sabatele credincioșilor, deși ele erau unul ș.
Distincția între Sabate ceremoniale și morale precum și cea între cele ale Domnului și ale omului sunt pure invenții teologice antisemitice, făcute de către liderii Neamurilor ca să-și arate înțelepciunea lor cea mare care se înalță dincolo de orizontul Scripurilor.
Nu prea inteleg „logica” intrebarilor tale. Sper ca pe viitor sa fii mai explicit si cu placere voi raspunde. Asa cum ai formulat intrebarea, nu mie ar trebui sa o adresezi, ci crestinilor care tin duminica. Si eu apreciez logica in orice lucru, mai ales logica biblica, de aceea te rog sa fii mai explicit.
Cu stima,
Lori B.
foarte bn vad ca repeti acelasi lucru mereu . dar raspunde-mi si mie la urmatoarele intrebari daca esti amabil .eu sunt botezat ortodox , si am studiat pe cont propriu., de ce mjoritatea crestinilor din primele secole au tinut sabatul , ??? apostolii si urmasii lor au raspandit evanghelia la neamuri . daca era cum zici tu bulgarii , vecinii si alte neamuri care nu avusesera legatura pana atunci cu crestinismul de ce au tinut sabatul ??? eu in viata ma bazez pe logica .. si daca vrei iti mai pun si alte intrebari . la fel de logice singurii care au tinut duminica au fost crestinii din Alexandria si cei din Roma .. au fost ei mai cu mot . stiau doar ei adevarul ?????, daca ne luam dupa logica asta ajungem la explicatii aberante .