Viitorul Europei unite
Sunt un eurosceptic, ca multi altii. De fapt, privind crizele cu care se confrunta Uniunea Europeana in zilele noastre, nici nu e greu sa devii eurosceptic. Criza economica si financiara a lovit deopotriva tarile sarace , dar si pe cele bogate din UE, facand sa se clatine economii puternic industrializate precum Franta, Italia, Spania si Portugalia.
Pe de alta parte, ideea unei Europe unite vine in contradictie cu tendinta de secesiune care se manifesta in unele regiuni ale batranului continent: lupta pentru independenta Cataloniei si Tarii Bascilor in Spania, separarea Flandrei de Valonia in Belgia, lupta pentru autonomia Tarii Secuilor in Romania, lupta pentru independenta Tirolului de Sud din Italia, etc.
O Europa unita presupune cedarea unei parti din suveranitatea popoarelor, iar acest fapt trezeste spiritul nationalist, care este o piedica majora in calea constituirii Statelor Unite ale Europei. Exista numeroase alte piedici legate de cultura, economia, moneda si religia statelor europene ( vezi reticenta manifestata fatza de primirea Turciei in UE datorita religiei musulmane ).
Dezvoltarea economica diferita a statelor batranului continent reprezinta o piedica majora, astazi vorbindu-se tot mai apasat de o Europa care functioneaza la doua viteze: tari puternic industrializate si tari ramase cu cateva decenii in urma din punct de vedere economic.
Insa, spre deosebire de cei care se indoiesc de viitorul Europei unite, aducand tot felul de argumente economice, sociale, culturale, financiare sau geo-politice ( argumente pertinente, de altfel ), eu sunt un eurosceptic din motive…biblice.
Viata m-a invatat sa am mai multa incredere in Cuvantul lui Dumnezeu decat in cuvintele oamenilor, indiferent daca acestia sunt teologi, politicieni sau oameni de afaceri. “Apa trece, pietrele raman”, spune o vorba inteleapta. Filozofiile omenesti, mentalitatile si ideile oamenilor se schimba si se scurg ca apa. Cuvantul lui Dumnezeu insa ramane ca o stanca in mijlocul valurilor.
“Bine, bine”, se poate intreba cineva, “dar ce legatura are Biblia cu viitorul Europei noastre ? Cuvantul “Europa” nici nu exista in Biblie.” Este perfect adevarat. Totusi, desi cuvantul “Europa” nu exista in Biblie, pe paginile ei intalnim o profetie care priveste in mod deosebit batranul nostru continent. Este vorba de o profetie considerata un fel de ABC al profetiei biblice si care ne prezinta printr-o imagine panoramica istoria milenara a omenirii, incepand cu vremea Imperiului Neobabilonian al lui Nebucadnetar si pana la finalul ei. Este vorba de profetia din capitolul al doilea al Cartii lui Daniel, intitulata “Visul lui Nebucadnetar”.
De regula, nu dau importanta viselor. Le consider simple manifestari ale activitatii nocturne a creierului. Insa aici avem de-a face cu un vis profetic, la originea caruia nu se afla activitatea creierului unui om, fie el si imparatul Nebucadnetar, ci Insusi Dumnezeu, Suveranul intregului Univers, al timpului si al spatiului. In cateva trasaturi de condei, cu o remarcabila putere de concentare, Cel care cunoaste viitorul la fel de bine ca si prezentul si trecutul ne prezinta mersul istoriei lumii pana la finalul ei.
Se relateaza despre Adolf Hitler ca, pe cand era student la Viena, a stat in gazda la o crestina adventista de ziua a saptea. In casa femeii se tineau regulat ore de studiu si rugaciune, in care se studia Cartea lui Daniel. Hitler nu lua parte la aceste intalniri, insa, intr-o zi, venind acasa, a gasit pe masa cateva notite si scheme profetice ale gazdei, legate de visul lui Nebucadnetar din cap. 2 al cartii.
Uitandu-se peste aceste notite, Hitler a devenit curios si a abordat-o pe gazda cu privire la acest subiect. A urmat o discutie indelungata in care gazda a incercat sa-i explice semnificatiile simbolurilor din visul lui Nebucadnetar.
Profetia l-a pus pe ganduri pe Hitler, insa ceva nu i-a convenit in derularea evenimentelor, asa cum le-a descoperit Dumnezeu: viitorul Europei. Hitler nu putea concepe o Europa divizata, asa cum prevedea profetia lui Daniel, fapt care l-a determinat sa se razvrateasca impotriva vointei divine si sa-si formeze propria viziune cu privire la viitorul Europei.
Mai tarziu, Hitler a intrat in politica, iar atunci cand partidul sau a ajuns la putere, iar el a fost desemnat drept liderul natiunii germane, a inceput sa-si puna in aplicare propriul lui vis cu privire la o Europa unita.
Ce a iesit din aceasta razvratire a omului fata de vointa lui Dumnezeu stim cu totii: cel de-al doilea razboi mondial, cu cele peste 50 milioane de victime si cu multimea ororilor pe care le-a adus. Nici azi, dupa atatea decenii scurse de la incheierea acestui razboi, omenirea nu este complet vindecata de ranile provocate de acesta.
Incercari de a uni Europa au mai fost facute si de altii de-a lungul istoriei. In secolul al VIII-lea, Carol cel Mare ( Charlemagne ), considerat „tatal Europei”, dupa o campanie militara de aproximativ 30 de ani, a unit intrega Europa Occidentala. Mai aproape de noi, Napoleon Bonaparte a incercat acelasi lucru, dar fara succes.
Astazi, liderii Europei sunt cuprinsi din nou de euforia unei Europe unite. “Statele Unite ale Europei” sunt visul multora dintre ei. Se fac eforturi uriase in acest sens, se tin conferinte, se fac planuri, se intensifica relatiile diplomatice pentru ca Europa sa nu mai fie divizata. O Europa fara granite, avand aceeasi moneda, condusa de un singur guvern, avand aceeasi constitutie, avand o singura armata, o economie unificata, o religie comuna. Iata visul de aur al liderilor de azi.
Dupa esecul lui Carol cel Mare de a unifica Europa, dupa cel al lui Napoleon si Hitler, vor reusi oare liderii de azi ai Europei sa implineasca visul unificarii? Profetia din Daniel cap. 2 ne da un raspuns clar: Lucrul acesta nu se va intampla niciodata.
Visul si talcuirea lui sunt surprinzatoare. Nebucadnetar nu vede in visul sau lucruri sau fiinte in miscare. El vede doar un chip urias de om, alcatuit din mai multe metale, dar care se prabuseste in momentul in care o piatra desprinsa fara interventie omeneasca il loveste la picioare. Chipul devine praf si pulbere, in timp ce piatra care l-a lovit se transforma intr-un munte care umple tot pamantul. Doar cateva secunde, cat a durat derularea acestui vis, au fost suficiente ca imparatul sa nu mai doarma pana dimineata.
Nu voi intra in amanuntele visului profetic al lui Nebucadnetar. Pentru cei care doresc sa cunoasca o prezentare detaliata a visului, ii invit sa citeasca materialul urmator:
https://www.loribalogh.ro/2010/11/apocalipsa-vechiului-testament-si-imparatii-au-visele-lor-4/
Un singur amanunt al visului lui Nebucadnetar ma intereseaza acum, legat fiind de subiectul in discutie: Ce semnifica cele zece degete de la picioarele uriasului chip?
Ele nu semnifica in mod obligatoriu un numar exact de state in care trebuia sa se divida imperiul, desi caderea Imperiului Roman de Apus a fost provocata de zece popoare migratoare: gotii, otrogotii, herulii, vandalii, lombarzii, alemanii, anglo- saxonii, burgunzii, francii si suevii. Aici este sugerata mai mult ideea de faramitare a Europei, faramitare care urmeaza sa se mentina pana la revenirea lui Christos.
Este de subliniat faptul ca, in limbile vechi in care este scrisa Biblia, cifrele nu au neaparat o insemnatate matematica, asa cum o au in limbile moderne. De exemplu. in Parabola celor zece fecioare din Matei 25, faptul ca sunt cinci fecioare intelepte si cinci neintelepte, nu inseamna ca exact jumatate din Biserica va fi pregatita la revenirea lui Christos, in timp ce cealalta jumatate nu va fi pregatita. In acest caz, cifrele au mai mult menirea sa ne transmita ideea ca vor fi doua clase distincte la revenirea Mantuitorului, iar nu ideea ca exact jumatate vor fi mantuiti si jumatate- pierduti.
Expresia “parte de fier si parte de lut” ne sugereaza ca unele din regatele rezultate prin divizarea Imperiului Roman de Apus urmau sa fie mai tari ( anglo- saxonii, francii ) , in timp ce altele urmau sa fie mai slabe ( suevii, burgunzii ). Imaginea zugraveste nu doar trecutul Europei, ci si prezentul. Este cat se poate de clar ca Europa se imparte in doua categorii de state: unele puternice ( „fierul” ), iar altele slabe ( „lutul” ). De altfel, in cadrul UE se vorbeste tot mai mult despre o Europa cu doua viteze, vizand tocmai acest decalaj care exista intre statele Europei.
Profetia spune insa un lucru cat se poate de clar: “Se vor amesteca prin legaturi omenesti de casatorie”, insa nu va fi posibila lipirea, dupa cum fierul nu se poate uni cu lutul. La inceputul secolului al 20-lea, toate casele regale ale Europei erau legate intre ele prin legaturi de casatorie. Totusi, in ciuda acestui lucru, primul razboi mondial a izbucnit cand nimeni nu se astepta, aratand cat de divizata era Europa in ciuda tuturor incercarilor de unificare.
Profetia ne conduce pana in zilele noastre, prezentandu-ne situatia actuala a unei Europe divizate in o multime de tari, unele mai tari, altele mai slabe. Ceea ce este demn de retinut este faptul ca revenirea Mantuitorului, simbolizata prin piatra desprinsa fara ajutorul unei maini omenesti si care loveste chipul la picioarele sale ( in cele zece degete ) va gasi Europa divizata, nicidecum unita sub titulatura visata de multi- Statele Unite ale Europei. In nicio profetie biblica nu gasim vreun indiciu ca, dupa Roma, va mai exista un al cincilea imperiu universal.
Daca Napoleon, Carol cel Mare sau Hitler ar fi tinut cont de aceasta profetie, cat sange ar fi fost oprit ca sa nu curga in zadar? Si daca astazi, conducatorii Europei, infierbantati de gandul unei Europe unite, ar lua aminte la aceasta profetie, probabil ca multe cheltuieli si eforturi ar fi evitate, si multe conferinte si contacte diplomatice nu s-ar mai realiza.
Care parte a profetiei nu este inca implinita? Ne gasim in acea perioada istorica, simbolizata in visul profetic al lui Nebucadnetar prin degetele picioarelor, parte de fier si parte de lut. Ce urmeaza sa se intample? Desprinderea pietrei fara ajutorul unei maini omenesti, lovirea chipului in zona picioarelor si prabusirea acestuia pentru totdeauna. Revenirea lui Christos, simbolizata prin desprinderea acestei pietre fara ajutor omenesc, va pune capat istoriei omenesti, care se va prabusi cu toata stralucirea culturii, civilizatiei si impreuna cu toate realizarile ei tehnice.
Un chip urias cu picioare de lut! Aceasta este cea mai potrivita imagine a lumii in care traim. Chiar daca Mantuitorul nu ar reveni pe pamant niciodata, istoria lumii nu ar mai continua mult. De pretutindeni primim semnale ca sfarsitul se apropie. Lucrul acesta nu-l mai spun doar teologii, ci si oamenii de stiinta ( vezi „Clubul de la Roma” ), care trag semnale de alarma din ce in ce mai severe.
Oricat de stralucitor ar fi acest chip al civilizatiei noastre, el se va prabusi cu siguranta, caci toate realizarile se sprijinesc pe “picioare de lut.” Pacatul in care zace intreaga lume are in sine germenele autodistrugerii.
Dar multumim lui Dumnezeu ca, in locul unui chip ce se clatina in nesiguranta si sortit prabusirii, ne ofera alternativa unui “munte mare”, cu temelii vesnice. In locul unei istorii a pacatului, ne ofera o istorie a neprihanirii, iar in locul vremelniciei acestei vieti, ne ofera vesnicia vietii viitoare.
Ce va urma: infiintarea Statelor Unite ale Europei sau aparitia „piatrei” care se va transforma intr-un munte ce va umple tot pamantul- simbolul Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu?
Pe cine credem pe cuvant? Eu cred ce zice Scriptura! Iata de ce nu cred in viitorul unei Europe unite.
“Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare, la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in sufletele voastre.” 2 Petru 1, 19
Lori Balogh
Buna seara tuturor,
Citesc cu un an mai tarziu cele postate aici. De fapt cautam cu totul altceva pe internet si anume daca erau patru tertrarhi in Galileea, Samaria, Iudeea si Idumeea. Acest lucru ma intereseaza pentru o lucrare literara. Poate Dl. Balogh ma poate lamuri daca va citi vreodata cele scrise aici:)
Dar am dat peste acest „De ce nu cred in viitorul Europei Unite” si am citit cu interes. Nu cunosc profetia si nici mare parte din Biblie dar ce stiu si simt cu adevarat este ca epoca aceasta a consumerismului incluzand in primul rand „tehnologia care ne uneste” (cum spunea „bogdan” ce a postat aici) de fapt nu ne uneste ci ne imbolnaveste…nici macar nu e potrivit termenul „uneste”, eventual faciliteaza accesul la o informatie relativa; eu personal nu ma simt „interconctata” haha cu nimeni si nimic de pe internet sau cu acest MAGIC CABLU, prefer sa fiu in contact cu lumea prezenta si ca sa nu mai citez din bogdan, UE e un „brainwash” pentru cei care au creier bineinteles, stiati ca aceasta entitate inainte de a fi o entitate juridica avea imn, moneda, zi nationala? Mi se pare jignitor la adresa atator milioane de oameni ca dupa refuzul olandezilor si al irlandezilor de a adera la aceasta mascarada la noi nici macar nu s-a tinut un referendum pe aceasta tema!
Tehnologia cred ca este cea care uneste. Internet, infrastructura, comunicatii. Informatia ajunge instant dintrun colt in altul al continentului. Distantele ca timp s-au scurtat, aceeasi firma vinde produse in toate tarile, aceeasi uzina produce oriunde in Europa. Oamenii in 3 ore pot fi oriunde pe continent, au posibilitatea sa fie mobili in interes de servici sau excursii. Multi lucreaza din propria casa pentru un angajator la mii de kilometri. Tehnologia a facut sa fim interconectati si dependenti unii de altii. Atata timp cat exista tehnologie ma simt apropiat de acest blog si incerc sa inteleg din invataturile lui, asimilez o parte din informatia de aici.
A vorbi de separare, antiglobalizare, in 2013 e ca si cum ne-am taia cablul de la internet, ca si cum ne-am limita viteza masinii la 20 km/h, ca si cum am cumpara doar ce se produce in cartierul nostru sau ca si cum ne-am limita sa lucram pe o raza de cat poate duce piceorul de mers pe jos fata de casa.
Tendintele separatise pompieristice din unele tari le vad doar ca dorinta unor suflete imature de a duce la extrem fenomenul de baronime locala.
Atata timp cat tehnologia avanseaza nu cred in ideea separarii, dar si fara ea nu cred ca ar fi o tragedie pentru om, poate chiar s-ar regasi pe sine mai bine.