Eclesiastul 12,7: “Pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu”
“Pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”
Textul acesta reprezinta unul din referintele biblice cele mai des folosite de sustinatorii teoriei nemuririi sufletului. Problema pe care o ridica acest pasaj biblic este urmatoarea: Are omul , in natura sa, o componenta a fiintei sale, o entitate independenta de trup, care, la moarte, ramane intr-o stare de constienta ? Ce este duhul care se intoarce la Dumnezeu in momentul mortii si ce presupune aceasta “intoarcere” a lui la Dumnezeu ?
Analizand contextul, se observa ca in Eclesiastul 12,1-7, Solomon descrie foarte sugestiv experienta coboraraii omului in moarte. Cateva detalii sunt cat se poate de clare si nu pot fi contestate:
1) Trupul si duhul omului sunt doua lucruri distincte.
2) La moarte, duhul paraseste trupul.
3) Duhul are un sfarsit diferit de cel al trupului.
4) Duhul se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat, iar trupul se intoarce in tarana, din care a fost luat.
Aceste detalii sunt unanim acceptate, atat de sustinatorii teoriei nemuririi sufletului, cat si de cei care resping aceasta teorie. Macazul care separa cele doua linii de gandire apare in momentul in care, prin duhul dat de Dumnezeu si care se intoarce la El in momentul mortii, unii inteleg o entitate constienta si independenta de trup, care are o existenta egala cu cea a lui Dumnezeu, in timp ce altii inteleg doar scanteia de viata, acel principiu vital care emana din Dumnezeu si care se intoarce la El, fara ca acesta sa fie o entitate constienta.
Sustinatorii teoriei nemuririi sufletului isi argumenteaza pozitia printr-o intrebare generata de textul in discutie: Cum s-ar putea intoarce duhul la Dumnezeu, daca el nu este constient de sine ?
Raspunsul il gasim in cartea lui Iov: “Daca S-ar gandi numai la El, daca Si-ar lua inapoi duhul si suflarea, tot ce este carne ar pieri deodata si omul s-ar intoarce in tarana” ( Iov 34,14.15 ). Asadar, “intoarcerea” duhului ( suflarea de viata ) la Dumnezeu nu presupune in mod obligatoriu constienta de sine, caci Dumnezeu este cel care Isi ia inapoi suflarea de viata pe care a dat-o.
De fapt, ce se intoarce la Dumnezeu in momentul mortii ? Citind raportul Creatiei din Geneza, putem observa ca ceea ce se intoarce la Dumnezeu in momentul mortii este exact acelasi lucru pe care El l-a dat la inceput omului: suflarea de viata ( duhul ).
“Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” ( Geneza 2,7 ).
Aceasta suflare de viata ( scanteie de viata, principiul vital ) este singurul duh despre care Biblia spune ca a fost dat de Dumnezeu omului. Nimeni nu poate sustine ca aceasta suflare de viata apartine taranei, asemenea trupului, si nici ca ea s-ar intoarce in tarana, asemenea lui. Insa de aici si pana a sustine ca duhul ( suflarea de viata ) este o entitate constienta si independenta de trup este o mare deosebire. Biblia nu sustine o asemenea afirmatie.
Negresit, suflarea de viata este distincta de trup si nu a venit din tarana pamantului, ci de la Dumnezeu. Insa a sustine ca ea este o entitate constienta si independenta de trup este un salt logic prea mare pentru a fi acceptat.
Unii se intreaba: Cum se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat ? Nu stim sa explicam fenomenul, insa stim un lucru: Asa cum el a venit de la Dumnezeu la om, in acelasi fel se intoarce din nou la Dumnezeu.
Lori Balogh
Biserica ortodoxa le lămurește și tâlcuiește cel mai potrivit
unuia caruia nu-i este indiferent # grasita abordare…fiindca sufletul se intoarce la Dumnezeu…si nu ramane pe pamant…si nu imaginea si hardul …ci chiar viata-n sine…citind mai inainte observai ca amandoi mor cam la fel [ om si animal]..ai acum vine specificarea clara si chiar cu responsabilitati……sii mai spun apropo de rai ca,Domnul IIsus i-a zis talharului..”astazi vei fi cu mine in rai”. acolo unde lumineaza fata lui Dumnezeu este lumina…acolo e raiul…care parte din om crezi ca ajunge acolo..[ a talharului spre ex….sau unul din cei 144000] ?
unul caruia nu-i este indiferent”
cine esti tu , te rog ?
Eu cred ca comentari precedent este cat se poate de logic de corect si biblic..! ma refer la Gen.2.7 ca D~zeu a facut pe om din tarana pamantului ia suflat an nari suflare de viata si Omul Sa FACUT ASTFEL Un Suflet viu..! nu ia dat un Suflet Viu..! Cum scrie la Eclesiastu 12.7 ca la moarte Duhul se duce anapoi la D~zeu care la dat..! ma antreb daca la moarte Duhul se duce anapoi..! cand primeste omul sufiarea de viata la nastere an timpul sarcini..? sau..cum devine omul un suflet viu..? la fiecare persoana care are sa se nasca D~zeu ai sufla suflare de viata..? sau asta sa antamplat doar lui Adam si de atunci asi are viata continuitate fara a se mai sufla la fiecare persoana an nari Suflare de Viata.! am cer scze pt modu de exprimare.!
Biblia spune că, atunci când un om moare, „duhul [spiritul, NW] se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12:7). Înseamnă oare aceasta că o entitate spirituală călătoreşte literalmente prin spaţiu până la Dumnezeu? Nicidecum! Modul în care foloseşte Biblia uneori verbul „a se întoarce“ nu indică o deplasare propriu-zisă dintr-un loc în altul. De exemplu, israeliţilor infideli li s-a spus: „«Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,» zice DOMNUL oştirilor“ (Maleahi 3:7). ‘Întoarcerea’ israeliţilor la Dumnezeu însemna ca ei să abandoneze conduita greşită şi să urmeze din nou calea dreaptă a lui Dumnezeu. De asemenea, ‘întoarcerea’ lui Iehova la Israel însemna că el avea să-şi îndrepte din nou atenţia spre poporul său în mod favorabil. În ambele cazuri, ‘întoarcerea’ a presupus adoptarea unei atitudini, nu o deplasare literală dintr-un loc în altul.
În mod asemănător, faptul că, la moarte, spiritul „se întoarce“ la Dumnezeu nu înseamnă că se deplasează de pe pământ spre domeniul ceresc. Odată ce această forţă de viaţă a ieşit dintr-o persoană, numai Dumnezeu are capacitatea de a i-o reda. Astfel, spiritul „se întoarce la Dumnezeu“ în sensul că orice speranţă ca acea persoană să trăiască din nou depinde în totalitate de Dumnezeu.
Cum ar fi, dacă adevăratul Dumnezeu s-ar fi hotărît să restabilească viaţa unui om? Dumnezeu are o memorie desăvîrşită şi poate să-şi amintească exact cum a fost creat omul. Acest lucru este asemănător cu situaţia cînd oamenii înregistrează vocea şi mişcările altor oameni pe bandă magnetică şi aceasta apoi o redau printr-un radio sau pe un ecran de televizor, mult timp după ce aceşti oameni au murit. Pentru Dumnezeu, Creatorul, cu memoria sa de o capacitate nemărginită, nu este greu să creeze din nou un om din pulberea pămîntului, să-i pună înăuntru toate amănuntele personalităţii sale anterioare şi a raţiunii sale şi să-i dea din nou spiritul sau forţa sa de viaţă, astfel încît el să trăiască din nou. Pentru Dumnezeu această sarcină nu este mai grea, decît a fost crearea primului om. Iar Biblia ne asigură că Dumnezeu, „înviază pe cei morţi şi-i face vii“ (Ioan 5:21).
puneti accent pe textele dificile !!!! felicitari ptr modul cum au fost prezentate subiectele pana acum
Iustin martirul : „Daca ai intalnit pe unii asa numiti crestini, dar care nu admit aceasta (adevarul despre inviere) si se aventureaza sa huleasca pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov; care spun ca nu este o inviere a celor morti si ca sufletele lor, cand ei mor, sunt luate la cer; nu-ti imagina ( nu te gandi) ca ei sunt crestini.”
Foarte bine punctat acest subiect delicat.
Deseori aud ca sufletul merge in rai, ceea ce este eronat si nebiblic.