Eclesiastul 12,7: “Până nu se întoarce duhul la Dumnezeu”
“Până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”
Textul acesta reprezintă una dintre referințele biblice cele mai des folosite de susținătorii teoriei nemuririi sufletului. Problema pe care o ridică acest pasaj biblic este următoarea: Are omul , în natura sa, o componentă a ființei sale, o entitate independentă de trup, care, la moarte, rămâne într-o stare de conștiență ? Ce este duhul care se întoarce la Dumnezeu in momentul morții și ce presupune această “întoarcere” a lui la Dumnezeu ?
Analizând contextul, se observă că în Eclesiastul 12,1-7, Solomon descrie foarte sugestiv experiența coborârii omului în moarte. Câteva detalii sunt cât se poate de clare și nu pot fi contestate:
1) Trupul și duhul omului sunt două lucruri distincte.
2) La moarte, duhul părăsește trupul.
3) Duhul are un sfârșit diferit de cel al trupului.
4) Duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat, iar trupul se întoarce în țărână, din care a fost luat.
Aceste detalii sunt unanim acceptate, atât de susținătorii teoriei nemuririi sufletului, cât și de cei care resping această teorie. Macazul care separă cele două linii de gândire apare în momentul în care, prin duhul dat de Dumnezeu care se întoarce la El în momentul morții, unii înțeleg o entitate conștientă și independentă de trup, care are o existență egală cu cea a lui Dumnezeu, în timp ce alții înțeleg doar scânteia de viață, acel principiu vital care emană din Dumnezeu și care se întoarce la El, fără ca aceasta să fie o entitate conștientă.
Susținătorii teoriei nemuririi sufletului își argumentează poziția printr-o întrebare generată de textul în discuție: Cum s-ar putea întoarce duhul la Dumnezeu, dacă el nu este conștient de sine ?
Răspunsul îl găsim în cartea lui Iov: “Dacă S-ar gândi numai la El, dacă Și-ar lua înapoi duhul și suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată și omul s-ar întoarce în țărână” (Iov 34,14.15). Așadar, “întoarcerea” duhului (suflarea de viață) la Dumnezeu nu presupune în mod obligatoriu conștiența de sine, căci Dumnezeu este cel care Își ia înapoi suflarea de viață pe care a dat-o.
De fapt, ce se întoarce la Dumnezeu in momentul morții ? Citind raportul Creației din Geneza, putem observa că ceea ce se întoarce la Dumnezeu în momentul morții este exact același lucru pe care El l-a dat la început omului: suflarea de viață ( duhul ).
“Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2,7).
Această suflare de viață (scânteie de viață, principiul vital) este singurul duh despre care Biblia spune că a fost dat de Dumnezeu omului. Nimeni nu poate susține că această suflare de viață aparține țărânei, asemenea trupului, și nici că ea s-ar întoarce în țărână, asemenea lui. Însă de aici și până a susține că duhul (suflarea de viață) este o entitate conștientă și independentă de trup este o mare deosebire. Biblia nu susține o asemenea afirmație.
Negreșit, suflarea de viață este distinctă de trup și nu a venit din țărâna pământului, ci de la Dumnezeu. Însă a susține că ea este o entitate conștientă și independentă de trup este un salt logic prea mare pentru a fi acceptat.
Unii se întreabă: Cum se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat ? Nu știm să explicăm fenomenul, însă știm un lucru: Așa cum el a venit de la Dumnezeu la om, în același fel se întoarce din nou la Dumnezeu.
Lori Balogh
Biserica ortodoxa le lămurește și tâlcuiește cel mai potrivit
unuia caruia nu-i este indiferent # grasita abordare…fiindca sufletul se intoarce la Dumnezeu…si nu ramane pe pamant…si nu imaginea si hardul …ci chiar viata-n sine…citind mai inainte observai ca amandoi mor cam la fel [ om si animal]..ai acum vine specificarea clara si chiar cu responsabilitati……sii mai spun apropo de rai ca,Domnul IIsus i-a zis talharului..”astazi vei fi cu mine in rai”. acolo unde lumineaza fata lui Dumnezeu este lumina…acolo e raiul…care parte din om crezi ca ajunge acolo..[ a talharului spre ex….sau unul din cei 144000] ?
unul caruia nu-i este indiferent”
cine esti tu , te rog ?
Eu cred ca comentari precedent este cat se poate de logic de corect si biblic..! ma refer la Gen.2.7 ca D~zeu a facut pe om din tarana pamantului ia suflat an nari suflare de viata si Omul Sa FACUT ASTFEL Un Suflet viu..! nu ia dat un Suflet Viu..! Cum scrie la Eclesiastu 12.7 ca la moarte Duhul se duce anapoi la D~zeu care la dat..! ma antreb daca la moarte Duhul se duce anapoi..! cand primeste omul sufiarea de viata la nastere an timpul sarcini..? sau..cum devine omul un suflet viu..? la fiecare persoana care are sa se nasca D~zeu ai sufla suflare de viata..? sau asta sa antamplat doar lui Adam si de atunci asi are viata continuitate fara a se mai sufla la fiecare persoana an nari Suflare de Viata.! am cer scze pt modu de exprimare.!
Biblia spune că, atunci când un om moare, „duhul [spiritul, NW] se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12:7). Înseamnă oare aceasta că o entitate spirituală călătoreşte literalmente prin spaţiu până la Dumnezeu? Nicidecum! Modul în care foloseşte Biblia uneori verbul „a se întoarce“ nu indică o deplasare propriu-zisă dintr-un loc în altul. De exemplu, israeliţilor infideli li s-a spus: „«Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,» zice DOMNUL oştirilor“ (Maleahi 3:7). ‘Întoarcerea’ israeliţilor la Dumnezeu însemna ca ei să abandoneze conduita greşită şi să urmeze din nou calea dreaptă a lui Dumnezeu. De asemenea, ‘întoarcerea’ lui Iehova la Israel însemna că el avea să-şi îndrepte din nou atenţia spre poporul său în mod favorabil. În ambele cazuri, ‘întoarcerea’ a presupus adoptarea unei atitudini, nu o deplasare literală dintr-un loc în altul.
În mod asemănător, faptul că, la moarte, spiritul „se întoarce“ la Dumnezeu nu înseamnă că se deplasează de pe pământ spre domeniul ceresc. Odată ce această forţă de viaţă a ieşit dintr-o persoană, numai Dumnezeu are capacitatea de a i-o reda. Astfel, spiritul „se întoarce la Dumnezeu“ în sensul că orice speranţă ca acea persoană să trăiască din nou depinde în totalitate de Dumnezeu.
Cum ar fi, dacă adevăratul Dumnezeu s-ar fi hotărît să restabilească viaţa unui om? Dumnezeu are o memorie desăvîrşită şi poate să-şi amintească exact cum a fost creat omul. Acest lucru este asemănător cu situaţia cînd oamenii înregistrează vocea şi mişcările altor oameni pe bandă magnetică şi aceasta apoi o redau printr-un radio sau pe un ecran de televizor, mult timp după ce aceşti oameni au murit. Pentru Dumnezeu, Creatorul, cu memoria sa de o capacitate nemărginită, nu este greu să creeze din nou un om din pulberea pămîntului, să-i pună înăuntru toate amănuntele personalităţii sale anterioare şi a raţiunii sale şi să-i dea din nou spiritul sau forţa sa de viaţă, astfel încît el să trăiască din nou. Pentru Dumnezeu această sarcină nu este mai grea, decît a fost crearea primului om. Iar Biblia ne asigură că Dumnezeu, „înviază pe cei morţi şi-i face vii“ (Ioan 5:21).
puneti accent pe textele dificile !!!! felicitari ptr modul cum au fost prezentate subiectele pana acum
Iustin martirul : „Daca ai intalnit pe unii asa numiti crestini, dar care nu admit aceasta (adevarul despre inviere) si se aventureaza sa huleasca pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov; care spun ca nu este o inviere a celor morti si ca sufletele lor, cand ei mor, sunt luate la cer; nu-ti imagina ( nu te gandi) ca ei sunt crestini.”
Foarte bine punctat acest subiect delicat.
Deseori aud ca sufletul merge in rai, ceea ce este eronat si nebiblic.