Evrei 13,9: “Inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari”
“Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine, caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.”
Textul citat este folosit de unii crestini ca argument in favoarea ideii ca in timpurile Noului Testament nu mai sunt valabile prevederile vechi-testamentale cu privire la dieta, indeosebi cu privire la animalele curate si necurate ( vezi Leviticul cap. 11 ).
Desi la prima vedere apostolul Pavel da o dezlegare in aceasta privinta, in realitate este vorba de cu totul altceva. In primul rand, sa observam ca apostolul atrage atentia crestinilor de a nu se lasa “amagiti de orice fel de invataturi straine”. Care sunt aceste “invataturi straine” ? Putem afirma ca invataturile Bibliei, date de Insusi Dumnezeu poporului Sau, prin Moise, sunt “straine”?
Ar fi nepotrivit sa sustinem asa ceva. Aceasta ar insemna ca toti cei care au ascultat de prevederile legii sanitare referitoare la alimentatie in timpurile Vechiului Testament au fost “amagiti”. De cine ? Chiar de invataturile Scripturilor !? Asadar, invataturile straine la care face referire Pavel trebuie cautate in afara Scripturilor, nu pe paginile ei.
Inca de timpuriu, Biserica crestina a fost confruntata cu tot felul de invataturi straine de Biblie, care au tulburat atmosfera in interiorul ei. Cei care au introdus in crestinism tot felul de conceptii fanatice au fost gnosticii. Acestia credeau ca intreaga materie este rea in natura ei, fapt pentru care toate poftele si pasiunile trebuie eliminate. Casatoria era privita de gnostici ca fiind o cedare in fatza poftelor trupului, prin urmare ea era considerata pacatoasa.
Datorita influentelor puternice ale gnosticismului, in Biserica primara au patruns unele tendinte ascetice, perpetuate apoi in sistemul monastic, insa care se aflau in afara regulilor si principiilor biblice ( “invataturi straine” ). Se dorea interzicerea unor alimente permise de Biblie, si aceasta din motive rituale si ceremoniale.
Unele fractiuni crestine iudaizante, ca Ebionitii si Nazarinenii, au tulburat mult Biserica primara , incercand sa impuna regulile lor alimentare ca proba a credintei. Fara rezultat insa, dupa cum remarca insusi apostolul Pavel: “care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.”
Asadar, apostolul Pavel nu se refera la regulile si principiile referitoare la dieta, date de Insusi Dumnezeu poporului Sau in Vechiul Testament, ci la regulile si poruncile omenesti care au produs numai tulburare in sanul Bisericii.
De altfel, regulile sanitare, inclusiv cele privitoare la dieta, prezentate in Vechiul Testament, fac parte din “cartea tehnica” a bunei functionari a organismului omenesc. Daca aceste reguli privitoare la dieta ( combustibilul masinariei umane ) au fost bune pentru oamenii care au trait in timpurile Vechiului Testament, de ce nu ar fi bune si pentru crestini ? S-a schimbat cumva anatomia si fiziologia omului ? Se pare ca nu…
Lori Balogh
Neschimbătoarea personalitate a lui Isus, precum şi neschimbătoarele sale învăţături, ar trebui să ne determine să ne ataşăm de învăţăturile sale şi ale apostolilor. Evreilor li s–a spus: „Nu vă lăsaţi duşi de învăţături felurite şi străine, căci este excelent ca inimii să–i fie dată fermitate prin intermediul bunătăţii nemeritate, nu prin alimente, din care cei ce se ocupă de ele nu au tras nici un folos.“ — Evrei 13:9.
Iudeii puneau accentul pe lucruri cum ar fi modul spectaculos în care a fost dată Legea la Muntele Sinai şi domnia de durată a lui David. Dar Pavel le–a arătat creştinilor evrei că deşi instituirea Legii a avut loc în împrejurări impresionante, Iehova a depus o mărturie mult mai puternică prin semne, minuni, lucrări de putere şi împărţirea spiritului sfînt la inaugurarea noului legămînt (Fapte 2:1–4; Evrei 2:2–4). Regatul ceresc al lui Cristos nu poate fi zguduit aşa cum i s–a întîmplat regalităţii pămînteşti davidice în anul 607 î.e.n. (Evrei 1:8, 9; 12:28). Ba mai mult, Iehova îi adună pe cei unşi în faţa a ceva mult mai impresionant decît miraculoasa manifestare de la Muntele Sinai, deoarece aceştia se apropie de Muntele Sion ceresc. — Evrei 12:18–27.
De aceea evreii trebuiau să evite să se ’lase duşi de învăţăturile felurite şi străine‘ ale iudaizanţilor (Galateni 5:1–6). Nu prin asemenea învăţături ci ’prin intermediul bunătăţii nemeritate i se poate da inimii fermitate‘, astfel încît să rămînă fermă în adevăr. Evident că unii aduceau în discuţie alimentele şi jertfele, căci Pavel a spus că inima nu poate deveni fermă „prin alimente, din care cei ce se ocupă de ele nu au tras nici un folos“. Foloasele spirituale provin din devoţiunea sfîntă şi aprecierea faţă de răscumpărare şi nicidecum din preocuparea faţă de consumarea anumitor alimente sau respectarea anumitor zile (Romani 14:5–9). Ba mai mult, jertfa lui Cristos face ca jertfele levitice să devină inutile. — Evrei 9:9–14; 10:5–10.