Evrei 13,9: “Inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări”
“Să nu vă lăsați amăgiți de orice fel de învățături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”
Textul citat este folosit de unii creștini ca argument în favoarea ideii că în timpurile Noului Testament nu mai sunt valabile prevederile vechi-testamentale cu privire la dietă, îndeosebi cu privire la animalele curate și necurate (vezi Leviticul cap.11).
Deși la prima vedere apostolul Pavel dă o dezlegare în această privință, în realitate este vorba de cu totul altceva. În primul rând, să observăm că apostolul atrage atenția creștinilor de a nu se lăsa “amăgiți de orice fel de învățături străine”. Care sunt aceste “învățături străine”? Putem afirma că învățăturile Bibliei, date de Însuși Dumnezeu poporului Său, prin Moise, sunt “străine”?
Ar fi nepotrivit să susținem așa ceva. Aceasta ar însemna ca toți cei care au ascultat de prevederile legii sanitare referitoare la alimentație în timpurile Vechiului Testament au fost “amăgiți”. De cine ? Chiar de învățăturile Scripturilor!? Așadar, „învățăturile străine” la care face referire Pavel trebuie căutate în afara Scripturilor, nu pe paginile ei.
Încă de timpuriu, Biserica creștină a fost confruntată cu tot felul de învățături străine de Biblie, care au tulburat atmosfera în interiorul ei. Cei care au introdus în creștinism tot felul de concepții fanatice au fost gnosticii. Aceștia credeau că întreaga materie este rea în natura ei, fapt pentru care toate poftele și pasiunile trebuie eliminate. Căsătoria era privită de gnostici ca fiind o cedare în fața poftelor trupului, prin urmare ea era considerată păcătoasă.
Datorită influențelor puternice ale gnosticismului, în Biserica primară au pătruns unele tendințe ascetice, perpetuate apoi în sistemul monastic, însă care se aflau în afara regulilor și principiilor biblice (“învățături străine”). Se dorea interzicerea unor alimente permise de Biblie, și aceasta din motive rituale și ceremoniale.
Unele fracțiuni creștine iudaizante, ca Ebioniții și Nazarinenii, au tulburat mult Biserica primară, încercând să impună regulile lor alimentare ca probă a credinței. Fără rezultat însă, după cum remarca însuși apostolul Pavel: “care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”
Așadar, apostolul Pavel nu se referă la regulile și principiile referitoare la dietă, date de Însuși Dumnezeu poporului Său în Vechiul Testament, ci la regulile și poruncile omenești care au produs numai tulburare în sânul Bisericii.
De altfel, regulile sanitare, inclusiv cele privitoare la dietă prezentate în Vechiul Testament, fac parte din “cartea tehnică” a bunei funcționări a organismului omenesc. Dacă aceste reguli privitoare la dietă (combustibilul mașinăriei umane) au fost bune pentru oamenii care au trăit în timpurile Vechiului Testament, de ce nu ar fi bune și pentru creștini ? S-a schimbat cumva anatomia și fiziologia omului ? Se pare că nu…
Lori Balogh
Neschimbătoarea personalitate a lui Isus, precum şi neschimbătoarele sale învăţături, ar trebui să ne determine să ne ataşăm de învăţăturile sale şi ale apostolilor. Evreilor li s–a spus: „Nu vă lăsaţi duşi de învăţături felurite şi străine, căci este excelent ca inimii să–i fie dată fermitate prin intermediul bunătăţii nemeritate, nu prin alimente, din care cei ce se ocupă de ele nu au tras nici un folos.“ — Evrei 13:9.
Iudeii puneau accentul pe lucruri cum ar fi modul spectaculos în care a fost dată Legea la Muntele Sinai şi domnia de durată a lui David. Dar Pavel le–a arătat creştinilor evrei că deşi instituirea Legii a avut loc în împrejurări impresionante, Iehova a depus o mărturie mult mai puternică prin semne, minuni, lucrări de putere şi împărţirea spiritului sfînt la inaugurarea noului legămînt (Fapte 2:1–4; Evrei 2:2–4). Regatul ceresc al lui Cristos nu poate fi zguduit aşa cum i s–a întîmplat regalităţii pămînteşti davidice în anul 607 î.e.n. (Evrei 1:8, 9; 12:28). Ba mai mult, Iehova îi adună pe cei unşi în faţa a ceva mult mai impresionant decît miraculoasa manifestare de la Muntele Sinai, deoarece aceştia se apropie de Muntele Sion ceresc. — Evrei 12:18–27.
De aceea evreii trebuiau să evite să se ’lase duşi de învăţăturile felurite şi străine‘ ale iudaizanţilor (Galateni 5:1–6). Nu prin asemenea învăţături ci ’prin intermediul bunătăţii nemeritate i se poate da inimii fermitate‘, astfel încît să rămînă fermă în adevăr. Evident că unii aduceau în discuţie alimentele şi jertfele, căci Pavel a spus că inima nu poate deveni fermă „prin alimente, din care cei ce se ocupă de ele nu au tras nici un folos“. Foloasele spirituale provin din devoţiunea sfîntă şi aprecierea faţă de răscumpărare şi nicidecum din preocuparea faţă de consumarea anumitor alimente sau respectarea anumitor zile (Romani 14:5–9). Ba mai mult, jertfa lui Cristos face ca jertfele levitice să devină inutile. — Evrei 9:9–14; 10:5–10.