Sfarsitul lumii

Sfarsitul lumii

     Mai in gluma, mai in serios…

     Sfarsitul lumii… Subiect de cosmar pentru unii, dar si de gluma pentru altii. Toti sunt de compatimit: primii, deoarece nu sunt pregatiti pentru acest eveniment, iar ultimii, pentru ca iau in deradere un subiect cat se poate de serios.

     Daca cineva ar fi abordat acest subiect acum un secol, ar fi fost considerat un alarmist, un fel de cucuvea care vrea sa sperie lumea fara motiv. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului urmator,  lumea era deosebit de optimista cu privire la viitorul ei. In atmosfera plutea un entuziasm general. Increzatoare in sine si in noile descoperiri ale stiintei si tehnologiei, omenirea nu voia sa auda de un posibil sfarsit al ei. Toti cei care indrazneau sa vorbeasca despre asa ceva erau repede marginalizati si categorisiti ca fiind alarmisti.

     A fost insa nevoie de cateva evenimente majore petrecute in secolul al XX-lea, pentru ca optica lumii sa se schimbe radical. Cele doua razboaie mondiale, cu zecile de milioane de victime ale lor, au readus in discutie posibilitatea unui sfarsit al lumii provocat de om.

     Dupa lansarea celor doua bombe atomice asupra oraselor japoneze  Hiroshima si Nagasaki, in august 1945, a aparut un nou pericol necunoscut pana atunci: pericolului nuclear. Odata cu el, fel de fel de scenarii ale unei apocalipse nucleare bantuie media din intreaga lume, in ciuda tratatelor de pace si neagresiune. Iar pericolul nuclear este cat se poate de serios. Doar Rusia detine peste 40 de rachete nucleare ( numite de americani “Satana” ), capabile sa loveasca teritoriul american pe orice ruta ( fie peste Pacific, fie peste Atlantic, fie peste Polul Nord sau Sud ). O singura astfel de racheta poate distruge jumatate din teritoriul SUA.

      Ce sa mai spunem de nasterea terorismului, de razboiul biologic cu virusi sintetici, de razboiul climatic, de aparitia crizelor de tot felul ( criza alimentara, financiara, economica etc. ) , poluarea, pericolul unei invazii extraterestre,  si multe altele.

     Astazi, apocalipsa este la ea acasa. Despre sfarsitul lumii se vorbeste  fara nicio retinere in toata mass-media. Si nu numai… Institutii de prestigiu, cum este Clubul de la Roma, alcatuit din fini observatori ai fenomenelor ce se petrec in lume, trag tot mai multe semnale de alarma cu privire la un iminent sfarsit al civilizatiei umane, daca tendintele actuale nu se vor modifica rapid.

     Unii dintre semenii nostri sunt prada unei adevarate phihoze pe tema sfarsitului lumii. Familii intregi din Europa si SUA se pregatesc cat se poate de serios pentru o apocalipsa iminenta. Oamenii se retrag in  zone izolate unde invata tehnici de supravietuire pentru scenariile apocaliptice pe care si le imagineaza.

     Unii investesc sume colosale de bani in provizii care sa le ajunga multi ani de aici inainte, altii se inarmeaza si isi instruiesc familiile sa foloseasca armele pentru cazurile in care hotii ar incerca sa le fure proviziile. O firma din California s-a specializat in fabricarea de buncare de otel, dotate cu strictul necesar pentru supravietuirea unei familii timp de mai multe saptamani, chiar in cazul unui razboi nuclear.

     Si pentru ca subiectul sa para si mai serios, oamenii de stiinta incearca sa gaseasca solutii cosmice pentru situatia in care planeta noastra nu va mai fi locuibila. O astfel de solutie, aflata deocamdata in faza de science-fiction, consta in construirea, prin efortul tuturor guvernelor lumii, a unei arce cosmice, o structura spatiala gigantica, lansata in cosmos, in care sa fie reproduse conditiile de pe pamant si in care sa se poata refugia o parte din omenire.

      A vorbi astazi despre sfarsitul lumii este la moda. Fie ca e pus pe seama poluarii si incalzirii globale, fie pe seama unui arsteroid care in viitorul apropiat va lovi pamantul, fie ca va izbucni un al treilea razboi mondial in care se vor folosi armele nuclare, sfarsitul lumii este o tema cat se poate de actuala. O tema luata mai in gluma, mai in serios…

     A fi sau a nu fi ?

     Daca luam in serios ceea ce spune Biblia, sfarsitul lumii va fi un eveniment real, nu o gluma. Despre el ne vorbesc profetii Vechiului Testament, dar si autorii cartilor Noului Testament. Insusi Domnul Iisus Christos a vorbit despre sfarsitul acestei lumi, prezentandu-ne si cateva semne mai importante care il anunta ( Matei 24 ), iar cartea Apocalipsei este o adevarata panorama a istoriei lumii pana in amurgul ei.

     O intrebare: Cum ne imaginam ultimele zile traite pe acest pamant ? Mi-e teama ca raspunsul unora dintre noi la aceasta intrebare poate scoate la lumina o conceptie gresita cu privire sfarsitul lumii. Probabil ca multi crestini, chiar de buna credinta fiind, isi imagineaza ca ultimele zile de har vor fi pline de evenimente atat de strigatoare la urechile constiintei omului , incat cu totii vom recunoaste, vrand-nevrand: “Acesta e sfarsitul ! Sa ne pregatim repede !”

     Dar daca sfarsitul nu va veni atat de spectaculos incat sa-i trezeasca pe toti oamenii ? Daca, obisnuindu-ne cu evenimentele dramatice ale zilelor noastre, nu mai sesizam ca sub ochii nostri se implinesc fara sa stim semnele sfarsitului lumii ?

     Cat de banal este sfarsitul !”, spunea un crestin care a inteles ceva esential din descoperirile Bibliei pe aceasta tema. Indraznesc sa-i dau dreptate acestui om.  In lumina  Bibliei si a descoperirilor ei profetice, intr-adevar sfarsitul lumii se pare ca va fi, dintr-un anumit punct de vedere, banal. Cel putin pentru o anumita categorie de oameni: cei care se asteapta la evenimente iesite din comun, care sa-i trezeasca la realitate.

     Surpriza placuta sau neplacuta ?

     Biblia este plina de pasaje care ne vorbesc despre sfarsitul lumii ca fiind o surpriza la scara planetara. La ce ne gandim cand vorbim de surpriza in acest context ? Cuvantul “surpriza”, asociat cu expresia “sfarsitul lumii”, imi spune ceva anume: sfarsitul timpului de har se va derula oarecum obisnuit pe planeta noastra. Da, vor fi crize din ce in ce mai profunde: probabil vor izbucni noi razboaie, se vor inteti catastrofele naturale, se va agrava poluarea, oamenii vor deveni tot mai rai…

     Dar, atentie ! Lucrurile acestea se tot intampla de cateva decenii incoace si nimeni nu le considera ca suficient de edificatoare pentru un  sfarsit iminent. Ne-am obisnuit si cu incalzirea globala, si cu vestile de razboi, si cu atentatele teroriste, si cu tsunami-urile, si cu asteroizii, si cu somajul si cu toata pleiada de crize si suferinte prin care trece umanitatea in ultimele zile.

     Cineva spunea ca omul se poate obisnui chiar si…spanzurat. Este doar o gluma macabra, insa ea ascunde un mare adevar. Ne obisnuim treptat cu raul, iar inmultirea lui nu ne mai impresioneaza si nu mai reprezinta un semnal de alarma ca sfarsitul se apropie. Ne vedem mai departe de viata, considerand ca este normal sa fie asa. Si pe negandite, pe nepregatite, sfarsitul lumii se apropie de noi, e chiar la usi, iar noi nu-l vedem.

     Aici este marea surpriza pe care o va trai intreaga omenire. Va fi o surpriza placuta sau  neplacuta ? Depinde de noi… Numai de noi.

     Iata cateva argumente biblice care ne vorbesc despre sfarsitul lumii ca fiind o mare surpriza pentru intrega omenire ( inclusiv pentru Biserica ):

     – Domnul Christos ne vorbeste despre revenirea Lui ca despre un eveniment care va surpinde lumea intrega. Doar in pasajul din Matei 24,36-51, expresia “nu stie nimeni”, care se refera la ziua revenirii Sale,  apare de sase ori. In Matei 25,13, Mantuitorul ne avertizeaza : “Vegheati dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului.

     – Apostolul Petru intareste si el ideea surprizei, spunand ca “ziua Domnului va veni ca un hot”          ( 2 Petru 3,10 pp ).

     – Pavel le scrie credinciosilor din Tesalonic: “Pentru ca voi insiva stiti ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea” ( 1 Tesaloniceni 5,1.2 ).

     – Vizionarul Ioan repeta si el aceeasi idee in cartea Apocalipsei, citand cuvintele Mantuitorului: “Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si-si pazeste hainele…” ( Apocalipsa 16,15 )

     – Sigilarea celor credinciosi in ultimele zile de har se va face in timp ce ingerii lui Dumnezeu tin cele patru vanturi ale cerului sa nu bata pe pamant ( Apocalipsa 7,1-3 )

     – Afirmatia lui Pavel din 1 Tesaloniceni 5,3 este inca un argument in favoarea ideii ca sfarsitul lumii va fi o mare surpriza: “Cand vor striga: “Pace si liniste !”, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata.” Oamenii se asteapta la multe “prapadenii” care ar putea aduce sfarsitul lumii ( ciocnirea cu un asteroid, incalzirea globala, stingerea soarelui, un razboi nuclear, etc. ), insa apostolul ne vorbeste despre ceva neasteptat, ceva la care omenirea nu se gandeste si pe care nu il ia in calcul.

     Intr-adevar, sfarsitul pare sa fie banal, fara evenimente zguduitoare care sa-i oblige pe oameni sa-L caute pe Dumnezeu. Toate pasajele amintite ne vorbesc despre o surpriza cauzata fie de faptul ca evenimentele sfarsitului nu vor fi atat de grozave incat sa ne oblige sa recunoastem ca vine sfarsitul, fie ca suntem atat de adormiti din punct de vedere spiritual, incat nu mai sesizam gravitatea si mesajul acestor evenimente.

     Si acum, un alt pasaj biblic, reprezentand un fragment dintr-o predica a Domnului Christos, asupra caruia va invit sa ne oprim pentru cateva momente:

     “Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului omului: mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti.

     Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma a plouat foc si pucioasa din cer  si i-a pierdut pe toti.

     Tot asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul omului.” ( Luca 17, 26-30 )

     Vorbind despre preocuparile oamenilor din timpul potopului si al Sodomei, Mantuitorul subliniaza faptul ca in vremea sfarsitului vor exista aceleasi preocupari pana in ultima zi a istoriei: castigarea existentei, claditul, mancatul, casatoria, placerile, comertul si tot ceea ce e legat de o viata normala. Nu putem intelege din aceste cuvinte decat ca sfarsitul lumii va veni ca o mare surpriza, in timp ce oamenii isi vad linistit de treburile si  placerile lor.

     Sa analizam pe scurt cele doua perioade la care face referire Domnul Christos:

     1) “Zilele lui Noe”, premergatoare potopului biblic, au fost zile normale, fara evenimente iesite din comun care sa-i oblige pe oamenii din acele timpuri sa se pregateasca de un dezastru mondial.

     Desi natura incepuse sa dea semne de degradare tot mai evidente, datorita caderii omului si blestemului asupra pamantului, ea mai pastra inca multe din darurile Providentei. Oamenii ajunsesera la o culme a inteligentei, insa isi foloseau capacitatile intelectuale doar spre rau. Pierzand cunostinta despre adevaratul Dumnezeu, antedeluvienii cazusera in idolatrie, pacatuind pe fatza si fara nicio rusine sau teama de consecinte.

     Crimele luau proportii tot mai mari, iar legamantul casatoriei nu mai era respectat, multe familii fiind distruse. Coruptia domina toate nivelele societatii si doar o mica grupa de oameni mai pastra principiile neprihanirii. Cei mai multi oameni foloseau darurile lui Dumnezeu in mod egoist, impodobindu-si casele cu lux si dedandu-se la lacomie. Ucideau animale din placere si cu sadism, fiind din ce in ce mai insensibili fatza de viata omului.

     Mai marii lumii si majoritatea omenirii declarau razboi Legii lui Dumnezeu, considerandu-i fanatici pe cei care se straduiau sa asculte de cerintele ei. Astfel, violenta a umplut intregul pamant si toate planurile si gandurile oamenilor erau indreptate  in fiecare zi numai spre rau ( Geneza 6,5 ).

     Avertismentele lui Noe cu privire la apropierea unui dezastru mondial erau intampinate de conducatorii lumii cu ironie, inspirandu-le oamenilor o siguranta fatala: “Nu va ingrijorati, caci un astfel de eveniment ( potopul ) nu va avea loc nicodata. Fiti linstiti, nu va temeti ! Noe e un fanatic salbatic.” ( 1 )

     Aceasta era starea lumii antedeluviene. Peste o astfel de lume, potopul a venit ca o surpriza neasteptata, care a nimicit planurile, luxul, realizarile, dar si vietile oamenilor din acel timp.

     2) “Zilele lui Lot”, premergatoare nimicirii cetatilor din valea Iordanului, au fost de asemenea normale pana in ultima clipa.

     Tinutul din valea Iordanului in care se aflau cele patru cetati nimicite: Sodoma, Gomora, Adma si Teboim, era de o frumusete si bogatie deosebite. Pamantul fiind foarte fertil, cu eforturi minime se obtineau mari bogatii. Valea Iordanului era bogata in palmieri, maslini, vita-de-vie si tot felul de pomi fructiferi, iar pe dealurile din jur pasteau numeroase turme de oi si vite.

     Bogatia castigata cu usuratate a facut ca oamenii locului sa devina din cale afara de egoisti, timpul liber pe care-l aveau din belsug petrecandu-l in tot felul de placeri pacatoase, in orgii si betii. Decaderea morala ajunsese la o culme, locuitorii distrandu-se in fapte de violenta. Aici, sodomia era la ea acasa.

     Asemenea lumii antedeluviene, locuitorii din valea Iordanului traiau intr-o siguranta falsa, fara sa banuiasca faptul ca sfarsitul acelei civilizatii era iminent. Iata cum descrie un scriitor inspirat ultima zi a Sodomei:

     “In timp ce ingerii se apropiau cu insarcinarile lor aducatoare de pieire, oamenii din Sodoma visau la prosperitate si placeri. Ultima zi a fost ca toate celelalte care venisera si trecusera. Seara se apropia cu tabloul placerilor si al sigurantei. Un camp de o frumusete incomparabila era luminat de razele soarelui coborator.” ( 2 )

     Iata cum este descrisa de acelasi autor ultima dimineata a Sodomei:

     “Soarele se inalta deasupra pamantului cand Lot intra in Toar. Razele limpezi ale soarelui de dimineata pareau a vesti oraselor de campie numai prosperitate, fericire si pace. Zbuciumul zgomotos al vietii zilnice incepuse sa se simta pe strazi; oamenii mergeau pe caile lor diferite, dupa afacerile sau placerile zilei. Ginerii lui Lot faceau haz de temerile si avertismentele batranului slab de minte. Dar deoadata si pe neasteptate, ca un trasnet din cerul senin, izbucni furtuna.” ( 3 )

      Exista cateva elemente comune celor doua perioade amintite: Oamenii ajunsesera la o culme a inteligentei, prosperitatii si luxului, la o culme a decaderii morale, a violentei si a sigurantei nepasatoare. Cand aceasta culme a fost atinsa, Dumnezeu a fost nevoit sa intervina , nimicind cele doua civilizatii prospere, dar atat de decazute incat Providenta nu mai vedea nicio cale de intoarcere.

     Lectia care ne este oferita de istoria sacra ne arata ca ori de cate ori un individ, o natiune sau o civilizatie ajunge la culmea imoralitatii si violentei, Dumnezeu intervine, punand capat raului. Desi rabdarea lui Dumnezeu este indelunga, exista totusi un hotar peste care omul nu poate trece fara sa cunoasca mania si dezaprobarea divina.

     Imoralitate si violenta au existat intotdeauna in istoria lumii, de la caderea primilor nostri parinti. Dar a existat vreodata un timp mai decazut din punct de vedere moral ca astazi ? A existat un timp mai plin de violenta ca astazi ? Stirile unei singure zile ne aduc suficiente argumente ca omenirea traieste pe marginea prapastiei si un singur pas gresit e suficient ca totul sa se prabuseasca in neant.

     Inchiderea harului pentru lumea antedeluviana si civilizatia din valea Iordanului s-a produs pe neasteptate, ca o mare surpriza. Cand Noe a intrat in corabie si s-a inchis usa dupa el ( semn al inchiderii harului pentru lume ), si cand Lot parasea Sodoma, cautandu-si salvarea in munti, natura si omenirea mergeau pe fagasul lor normal. Nimic nu prevestea catastrofa ce urma sa se intample. “Tot asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul omului”, spune Domnul Christos.

     Semne ale sfarsitului lumii sunt din ce in ce mai numeroase si mai evidente. Dar cine ia seama la ele ? Dupa ce trece noutatea, oamenii isi vad netulburati de treburile lor, fara sa schimbe nimic in atitudinea lor fatza de Dumnezeu, fatza de semenii lor sau fatza de mediul inconjurator.

     Ati auzit de vreo redesteptare religioasa in mijlocul religiilor pagane sau intre confesiunile crestine ca urmare a cresterii pericolului nuclear, a terorismului, a poluarii sau a pericolului ciocnirii planetei cu un asteroid ? E adevarat ca dupa un cutremur mai mare bisericile se umplu pana la refuz timp de cateva saptamani. Dar apoi ? Vorba lui Eminescu: “Iar noi locului ne tinem, cum am fost, asa ramanem.”  

     Cum credeti ca se vor desfasura ultimele zile de har ? Se asteapta cineva ca sa se produca vreun eveniment atat de zguduitor incat sa ne ia de mana ca pe Lot si sa ne scoata din Sodoma preocuparilor noastre zilnice ?

     Poate ca ar trebui sa renuntam la sabloanele pe care le-am creat cu privire la sfarsitul lumii, luand serios in calcul ideea ca acesta va veni ca o mare surpriza pentru intreaga lume si pe o cale neasteptata, imprevizibila. Da, sfarsitul va fi banal si va veni ca o surpriza: placuta pentru cei pregatiti, si neplacuta pentru majoritatea lumii.

     Ce e de facut pentru a fi permanent pregatiti pentru sfarsitul lumii ? Nu sunt lucruri iesite din comun, ci doar cateva lucruri la indemana fiecaruia: o viata de comuniune cu Domnul si Mantuitorul nostru, facand din El prietenul nostru cel mai bun, implinirea constiincioasa a responsabilitatilor fatza de familie, societate si Biserica si folosirea darurilor lui Dumnezeu spre binele si mantuirea celor din jur.

     “Mijlocul sa va fie incins si facliile aprinse. Sa fiti ca niste oameni care asteapta pe stapanul lor sa se intoarca de la nunta ca sa-i deschida indata cand va veni si va bate la usa. Ferice de robii aceia pe care stapanul ii va gasi veghind la venirea lui !… Si voi dar fiti gata, caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ganditi !” ( Luca 12, 35-40 )

     Fie ca surpriza revenirii lui Iisus sa fie o supriza placuta pentru cat mai multi ! De ce placuta ? Pentru ca ceea ce astazi oamenii numesc sfarsitul lumii, va fi de fapt inceputul unei lumi mai bune… Infinit mai bune…

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) E. G. White, Patriarhi si profeti, pag. 99

( 2 ) Idem, pag. 172

( 3 ) Idem, pag. 177

Acest articol a fost publicat în Semnele timpului și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sfarsitul lumii

  1. Alina spune:

    Un articol foarte bun. Mi-a placut foarte mult.

    Sper sa ne trezeasca pe cat mai multi la realitate si sa ne faca sa intelegem ca trebuie sa vechem si sa ne pregatim incontinuu pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos.

  2. palcau ioan spune:

    mda… sfarsitul lumii oricum si-l imagineaza hollywood-ul sau oamenii de,,stiinta,, va veni doar intr-un singur mod ,cel stiut de dumnezeu si va fi intr-o clipita de ochi(de cate ori nu clipeste omul in viata sa!) si nu ca o criza(economica,financiara,alimentara,sportiva s.a.m.d.)care le auzi ca trebe sa apara,le simti treptat s.a. nu! va fi intr-o clipita,exact cum spune biblia eu nu dau insemnatate tuturor scenariilor lumii asteia,dar dau insemnatate SEMNALELOR SFARSITULUI VEACULUI acestuia,descrise de biblie si care ANUNTA inceputul sfarsitului pt omenirea aceasta suntem patetici suntem de plans o lume fara dumnezeu fara adevarata credinta fara teama de dumnezeu alergand doar dupa faima glorie fara valoare si BANI! o lume urata din care fac si eu parte..doar ca planul lui dumnezeu era este si va fi altul sfarsitul lumii? sa vina! am incredere si credinta in Domnul Isus la urma urmei dreptatea lui Dumnezeu se va arata si va fi aratata tuturor fiintelor din cer si de pe pamant aleluia! vino Doamne Isuse!

Lasă un răspuns la Alina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free