Dincolo de mormant
Moartea este consecinta directa si imediata a caderii in pacat a primilor oameni. Dar in ce sens a fost ea o consecinta imediata a pacatuirii omului din moment ce Adam a trait inca multe sute de ani dupa caderea lui ?
Versetul din Geneza 2,17 up., tradus in limba romana: “vei muri negresit”, in original are o nuanta diferita: “vei muri murind”. Aceasta nuanta ne duce la ideea ca odata cu pacatuirea omului, acesta urma sa devina muritor, nu sa moara in clipa aceea.
De fapt, actul pacatuirii a insemnat pentru om condamnarea sa la moarte. Dar, asa cum in unele tari exista un interval de timp scurs intre rostirea sentintei si executarea pedepsei, la fel s-a intamplat si in cazul caderii primilor nostri parinti. Ei nu au murit in ziua in care au pacatuit, insa din acea clipa ei si-au semnat cu propria lor mana condamnarea la moarte, in orice clipa putandu-se astepta ca ea sa fie executata. Din aceasta perspectiva, viata nu este altceva decat un timp de har acordat omului pacatos.
Ce este moartea ?
Nu ne intereseaza definitia filozofica a mortii. Nici Biblia nu isi propune sa dea o astfel de definitie. Practic, moartea este un proces invers celui petrecut la Creatiune. Daca la crearea omului a avut loc o operatie de adunare: Trup+Suflare de viata=Suflet viu, la moarte are loc o operatie de scadere: Sufletul viu-Suflarea de viata=Trup fara viata.
Este de remarcat faptul ca ceea ce retrage Dumnezeu la moarte este exact ceea ce a dat la nastere, adica suflarea de viata, principiul vietii, care nu este altceva decat o energie impersonala si inconstienta.
“Le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite…” ( Psalm 104, 27-29 )
“Pana nu se intoarce tarana in pamant , cum a fost, si nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” ( Eclesiastul 12, 7 )
In concluzie, natura omului pacatos este o natura muritoare. Natura nemuritoare pe care a avut-o omul atunci cand a iesit din mainile Creatorului era conditionata de ascultare. Pacatul, care in esenta este neascultare de vointa divina, a facut ca omul sa piarda nemurirea conditionata, el devenind muritor nu doar in privinta unei parti a fiintei sale, ci in toate formele de manifestare ale fiintei sale.
Cand Creatorul l-a avertizat pe om in gradina Edenului ca va muri negresit in cazul in care nu ar asculta de porunca Sa, El S-a referit la intreaga fiinta umana, nu doar la o parte a ei.
Dupa caderea primilor nostri parinti, natura umana muritoare a fost transmisa tuturor descendentilor lui Adam. Ne putem imagina faptul ca pacatuirea primilor nostri parinti a insemnat nu doar caderea lor de pe o platform, ci prabusirea lor cu platform cu tot, astfel incat toti descendentii lor s-au nascut jos, in prapastia pacatului. Apostolul Pavel subliniaza tocmai acest fapt atunci cand le scrie credinciosilor din Roma:
“De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tutror oamenilor din pricina ca toti au pacatuit” ( Romani 5,12 )
Majoritatea bisericilor crestine, sub influenta neoplatonismului considera ca moartea omului nu este totala, ceva din om ramanand nemuritor si dupa trecerea de pragul mormantului. Catolicii, ortodocsii, baptistii, baptistii de ziua a saptea, penticostalii, episcopalienii, luteranii, metodistii, mormonii, nazarinenii, prezbiterienii si altii cred ca o parte a fiintei umane, respectiv sufletul sau, este indestructibil si nemuritor. Prin urmare, acest suflet se indreapta fie spre iad, fie spre rai, odata cu moartea omului.
O conceptie corecta despre ce se intampla la moarte poate fi intalnita la evrei, martorii lui Iehova si adventistii de ziua a saptea. Argumentele care intaresc aceasta afirmatie vor urma in articolele urmatoare.
Lori Balogh
Desi suntem inca profund indurerati deoarece totul s-a intamplat zilele acestea urma ca mama noastra sa vorbeasca cu dl pastor de la biserica azs din Arad, totusi raspunsul dv ma imbarbateaza mult va multumesc din suflet pentru timpul dedicat noua din partea dv Dzeu sa va binecuvanteze din belsug!!
Frate Cristian,
trebuie clarificat inca de la inceput un lucru important: mantuirea este un act care Ii apartine exclusiv lui Dumnezeu. Si aceasta din mai multe motive. In primul rand, El a facut tot ceea ce a fost posibil pentru mantuirea noastra. In al doilea rand, doar El cunoaste toate aspectele vietii noastre ( si pe cele descoperite, dar si pe cele ascunse ). Prin urmare, doar Dumnezeu poate judeca corect cazul fiecarui om, apreciind daca un om va fi sau nu mantuit. In cazul fratelui tau, nimeni din lumea aceasta nu va putea da un raspuns afirmativ sau negativ. Cine ar incerca sa afirme ca fratele tau va fi sau nu va fi mantuit, se aseaza in locul lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, avem in Scripturi cateva indicii incurajatoare pentru astfel de situatii. Avem in Evanghelii exemplul talharului pocait, rastignit alaturi de Mantuitorul si care nu a putut fi botezat. Cu toate acestea, Domnul i-a promis mantuirea ( vezi Luca 23, 39-43 ).
De asemenea, Marcu citeaza cateva cuvinte ale Domnului dupa invierea Sa, din care putem primi incurajare pentru astfel de situatii limita: „Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit” ( Marcu 16, 16 ). Observam ca „osanda” este pentru cei care nu cred, botezul nefiind amintit. Eu inteleg din aceste cuvinte ale Domnului ca botezul este foarte important, insa exista si situatii limita, cum este cazul talharului pocait, in care, deoarece botezul nu este posibil, din motive independente de vointa omului, Domnul ia in considerare credinta omului.
Eu personal am fost martor la o scena tulburatoare. Un om si-a manifestat dorinta de a fi botezat acasa, dat fiind faptul ca era foarte bolnav si slabit. S-au facut toate pregatirile necesare pentru botezul lui, insa cu putin timp inainte de a cobora in apa botezului, i s-a facut rau si s-a stins din viata. Sunt convins ca Dumnezeu a primit credinta lui si dorinta de a fi botezat, chiar daca, din cauza slabiciunii si a bolii, nu a putut duce la bun sfarsit actul botezului.
FRATELE MEU S-A DECLARAT A FI UN OM PROFUND CREDINCIOS MAMA NOASTRA L-A INTREBAT: NU VREI TU SA FII BOTEZAT? EL I-A RASPUNS: DA VREAU. DIN PACATE LA EXACT 2 ZILE DUPA ACEST RASPUNS FRATELE MEU A AVUT O MOARTE NEASTEPTATA ACUM DILEMA MAMEI NOASTRE SI A MEA ESTE URMATOAREA: VA FI MANTUIT FRATELE MEU CHIAR DACA NU A APUCAT SA FIE BOTEZAT IN APA? IN NADEJDEA CA VOI PRIMI UN RASPUNS DIN PARTEA DV VA MULTUMESC MULT ANTICIPAT DZEU SA VA BINECUVANTEZE!!!
Nici nu se pune problema cenzurii. E adevarat ca in trecut am sters unele comentarii care contineau cuvinte injurioase, nu doar la adreasa mea, ci a tuturor vizitatorilor site-ului. Dar atata vreme cat exista respect fata de convingerile celuilalt, comentariile raman asa cum au fost scrise ce autorii lor. In ce va priveste pe d-v, nu se pune problema lipsei de respect. Dimpotriva. Nu stiu din ce cauza s-a sters citatul din Ioan 5, 28-29. Poate ar fi bine sa-l postati din nou.
Cu stima,
Lori B.
Nu stiu din ce cauza, dar in comentariul de mai sus inserasem si un citat din In. 5, 28-29, in care se arata clar invierea universala, a unora spre viata fericita si a altora spre osanda vesnica. Sper ca nu se pune problema cenzurii?!!!!!
Sunt de acord cu Dvs. adica sa continuam discutia pe tema nemuririi sufletului. In ceea ce priveste decenta, nu cred ca am fost in vreun fel obraznic prin formularile pe care le-am postat pe blogul Dvs. si nici nu voi fi.
Vreau sa va spun ca am apreciat anumite puncte de vedere ale Dvs. si v-am apreciat scrisul prin felul in care abordati subiectele, asa se face ca ne-am intalnit in acest „loc”.
Cu respect
A.C.
Domnule Campean,
Pe ce baza scripturistica va sprijiniti atunci cand sustineti ca „sufletul are o existenta continua” ? Sa inteleg din aceasta formulare a d-v ca sufletul este nemuritor ? Sunt dispus sa dialogam pe aceasta tema, insa cu decenta si respectand fiecare convingerile celuilalt.
Cu stima,
Lori B.
Eu am spus foarte clar ca moartea sufletului ca inexistenta nu poate fi acceptata. ,,In ziua in care vei manca din el vei muri negresit” – arata tocmai moartea ca departare a omului de Dumnezeu. Omul a cazut in pacat si totusi moartea fizica a survenit mult mai tarziu, in schimb moartea sufleteasca s-a petrecut in acel moment. De aceea am spus ca este metafora, caci aceasta moarte este doar departarea omului de Dumnezeu. Este o golire de spiritualitate, azi i-am zice secularizare. Dar acest lucru nu inseamna ca omul nu mai are suflet, ci nu mai are un „suflet viu”(o alta metafora)nu mai are acea relationare cu Dumnezeu. Sufletul are o existenta continua indiferent de stare, el nu dispare „lasa mortii sa-si ingroape pe mortii lor, tu vino dupa Mine!”
Daca moartea ar fi o simpla metafora, cum va explicati avertismentul Creatorului dat primilor nostri parinti: „In ziua in care vei manca din el vei muri negresit ?” Mormintele lor nu sunt o metafora, ci o realitate cruda. Oamenii accepta greu ideea disparitiei lor complete in momentul mortii, de aceea sunt foarte vulnerabili la tot felul de teorii care ii asigura ca ceva din ei supravietuieste dincolo de mormant. Atata vreme cat aceste teorii nu sunt sustinute de Cuvantul lui Dumnezeu, ele sunt doar niste „nadejdi inselatoare”, simple fantezii…
Cum sa moara sufletul? Moartea sufleteasca este o metafora ce exprima lipsa prezentei dumnezeiesti, lipsa comunicarii om-Dumnezeu. Ar fi pt.multi un privilegiu ca sufletul sa poata muri.
corect frate sufletul care pacatuieste fara a se pocaii acela va murii
practic,din momentul cand te nasti pana in momentul inchiderii ochilor,omul moare putin cate putin de multe ori m-am intrebat ce sens are viata aceasta omul duce in spate cel ce i-a fost dat sau scris desi multi spun acestui lucru destin…sa fie acea odihna profunda pe care ti-o da somnul inainte de judecata lui Dumnezeu,pentru fiecare om care s-a nascut de la Adam incoace? vino Doamne Isuse! o zi buna Lori!