Matei 22, 34-40: Poruncile iubirii
“Cand au auzit fariseii ca Iisus a astupat gura saducheilor, s-au strans la un loc. Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare: “Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?
Iisus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.” Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.”
Pasajul citat este folosit de unii crestini antinomianisti ( care se impotrivesc Legii lui Dumnezeu ) pentru a argumenta ideea ca Legea morala ( Decalogul ) a fost inlocuita in timpurile Noului Testament de Insusi Iisus Christos, cu o lege noua, exprimata in cele doua porunci ale iubirii.
Este necesar sa subliniem inca de la inceput ca cele doua porunci ale iubirii, enuntate de Mantuitorul in ocazia amintita, nu sunt deloc noi. Aceste doua porunci pot fi regasite si pe paginile Vechiului Testament:
1) “Asculta, Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.” ( Deuteronomul 6, 4-6 )
2) “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Eu sunt Domnul.” ( Leviticul 19, 19 )
Ceea ce face Domnul Christos in ocazia amintita este sa readuca la viata cele doua porunci vechi si sa le prezinte inaintea oamenilor, scotandu-le de sub molozul traditiilor omenesti. Repetand aceste doua porunci, in care apare principiul care sta la baza Legii morale – dragostea, Mantuitorul nu inlocuieste o Lege morala veche cu niste porunci noi, ci reconfirma valabilitatea Legii vechi.
A intalnit cineva vreodata o situatie in care un rezumat al unei lucrari sa contrazica, sa reduca sau sa abroge lucrarea in cauza ? Ar fi un nonsens. Un rezumat are menirea nu sa contrazica lucrarea originala, ci doar sa concentreze intr-un minimum de cuvinte ceea ce se prezinta pe larg in lucrarea originala.
In situatia data, Mantuitorul a facut doar un rezumat al Legii morale din Vechiului Testament, concentrand prevederile ei in doar doua porunci ale iubirii. De fapt, Domnul Christos a extras din Decalog principiul care sta la baza fiecarei porunci: dragostea fatza de Dumnezeu si aproapele.
A sustine ca aceste doua porunci ale iubirii anuleaza intreaga Lege , inlocuind-o, este un nonsens. Are vreun sens sa spunem ca urmam porunca iubirii fatza de Dumnezeu, in timp ce ignoram sau calcam primele patru porunci ale Decalogului ? Poate cineva sa-L iubeasca pe Dumnezeu daca nu-L recunoaste ca si Creator, daca flirteaza si cu alti dumnezei, daca nu-L respecta si nu I se inchina in ziua stabilita de El?
Sau poate cineva sa sustina ca isi iubeste aproapele , in timp ce ignora sau calca ultimele sase porunci ale Decalogului ? Cum poate cineva care nu-si cinsteste parintii, care ucide, fura, minte si pofteste bunurile semenului sau, sa sustina ca isi iubeste semenul ?
Rezumarea Legii morale nu a fost facuta de Domnul Christos doar in situatia amintita mai sus. Intr-o alta ocazie, in predica de pe munte, El a rezumat prevederile Legii intr-o singura regula, supranumita si “regula de aur”: “Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii.” ( Matei 7,12 )
Intr-o alta ocazie, in dialogul pe care l-a purtat cu tanarul bogat, Iisus i-a reamintit acestuia datoria de a pazi poruncile: “Daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile” ( Matei 19, 17 up. ). Insa Mantuitorul i-a enumerat tanarului doar cinci din aceste porunci, nu intregul Decalog, rezumand din nou Legea morala.
De ce doar cinci din poruncile de pe a doua tabla a Legii? Pentru ca tanarului bogat, care se pare ca era fariseu, era inutil sa i se aminteasca de primele patru porunci ale Decalogului. Fiind un evreu educat si religios, acest tanar tinea cu scrupulozitate poruncile ce priveau relatia lui cu Dumnezeu. Daca era posibil sa apara fisuri in in privinta ascultarii lui de Lege, acestea puteau aparea doar in randul poruncilor care reglementau relatia cu semenii lui. Acesta este motivul pentru care Iisus insista asupra acestei zone a Legii morale.
De asemenea, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca atunci cand Domnul Christos i-a invatat pe oameni sa recunoasca “cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia”, El a adaugat imediat ca si lucrurile mici trebuie sa fie implinite: “Pe acestea trebuia sa le faceti( lucrurile “mari” din Lege, principiul iubirii ) si pe acelea sa nu le lasati nefacute” ( lucrurile “mici” ale Legii: prevederile ei explicite, asa cum sunt prezentate in Cele Zece Porunci). Matei 23,23.
Asadar, un rezumat al Legii ca cel din Matei 22, 34-40, nu anuleaza Legea in detaliile ei, ci o intareste. Acelasi lucru il sustine mai tarziu apostolul Pavel, cand le scrie crestinilor din Roma: “Deci, prin credinta, desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Noi intarim Legea.” ( Romani 3,31 )
Biblia nu face o separare intre Lege si iubire. Legea morala nu este produsul pacatului, ci al iubirii, fapt care se poate constata dintr-un detaliu istoric: Legea a fost data poporului Israel dupa ce Dumnezeu le-a dovedit iubirea Sa, eliberandu-i din sclavia egipteana ( Exod 20,2 ).
Dumnezeu a intrat in legamant cu poporul Sau, insa orice legamant presupune o relatie ordonata, bazata pe niste reguli si principii. Ceea ce garanteaza durabilitatea relatiei cu Dumnezeu este tocmai ascultarea de Legea Lui. De fapt, in ambele legaminte, iubirea este dovedita prin ascultarea de Legea lui Dumnezeu.
“Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele” ( Ioan 14, 15 )
“Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste” ( Ioan 14,21 ).
“Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea” ( Ioan 15,10 )
Poruncile Domnului Christos nu sunt un set nou de porunci morale, asa cum se vehiculeaza in unele medii crestine, ci sunt aceleasi porunci pe care Dumnezeu le-a facut cunoscute omenirii pe muntele Sinai.
Lori Balogh
Domnul sa te binecuvanteze pentru lumina care neo dai prin Duhul sfânt .
Foarte corect si adevarat.
Mi-a placut tare mult articolul.
O zi buna.