Au fost permise divortul si recasatorirea in Vechiul Testament ?

Au fost permise divortul si recasatorirea in Vechiul Testament ?

     La intrebarea daca divortul si recasatorirea au fost permise in timpurile Vechiului Testament, raspunsul este afirmativ. Pasajul biblic din Deuteronom 24,1-4 ne prezinta conditiile in care doi oameni casatoriti se puteau desparti:

    1. “Cand cineva isi va lua o nevasta si se va insura cu ea, si se va intampla ca ea sa nu mai aiba trecere inaintea lui, pentru ca a descoperit ceva rusinos in ea, sa-i scrie o carte de despartire si, dupa ce-i va da-o in mana, sa-i dea drumul din casa lui.

     2. Ea sa iasa de la el, sa plece si va putea sa se marite dupa alt barbat.

     3. Daca si acesta din urma incepe s-o urasca, ii scrie o carte de despartire, si dupa ce i-o da in mana, ii da drumul din casa lui; sau, daca acest barbat din urma care a luat-o de nevasta moare,

     4. atunci barbatul dintai, care ii daduse drumul, nu va putea s-o ia iarasi de nevasta, dupa ce s-a pangarit ea, caci lucrul acesta este o uraciune inaintea Domnului si sa nu faci vinovata de pacat tara pe care ti-o da de mostenire Domnul Dumnezeul tau.”  ( Deuteronom 24, 1-4 )

     Motivele divortului puteau fi altele decat infidelitatea conjugala. Aceasta  era considerata un pacat grav si era pedepsita cu moartea ( Deuteronom 22, 22; Leviticul 20,10 ), pana in anul 30 d.Chr., cand pedeapsa capitala pentru adulter a fost abolita.

     Insa trebuie precizat inca de la inceput ca divortul era doar tolerat, recunoscut si ingaduit si nicidecum recomandat, aprobat sau poruncit de Dumnezeu. Pasajul citat mai sus nu vorbeste despre legalizarea divortului, ci doar despre tolerarea lui.

     Motivul acceptat pentru divort era incetarea dragostei sotului fatza de sotia lui in care a descoperit “ceva rusinos”. Expresia ebraica din care s-a tradus “ceva rusinos” este “erwat dabar” si inseamna literal “goliciunea unui lucru”.

     Expresia a fost interpretata diferit de rabinii evrei. Astfel, rabinul Samai considera ca expresia “goliciunea unui lucru” se refera la adulter, in timp ce Hillel vedea in aceasta expresie atat adulterul, cat si alte motive mai putin grave care il nemultumeau pe sot.

     “Goliciunea unui lucru” pare sa se refere nu la adulter, caci pentru adulter era prevazuta pedeapsa cu moartea, ci la un anumit comportament indecent al sotiei, legat probabil de sexualitate, insa fara sa implice adulterul.

     Totusi, de ce a permis Dumnezeu divortul in poporul Israel ? Raspunsul la aceasta intrebare l-a dat Insusi Domnul Christos in dialogul purtat cu fariseii tocmai pe aceasta tema a divortului. Acestia L-au intrebat pe Domnul: “Pentru ce dar a poruncit Moise ca barbatul sa dea nevestei o carte de despartire si s-o lase ?” Iisus le-a raspuns: “Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa” ( Matei 19, 7.8 ).

     Asadar, motivul pentru care Dumnezeu a tolerat divortul a fost impietrirea inimii omenesti. Problema se pune la fel ca si in cazul sclaviei, pe care Dumnezeu nu a abolit-o brusc in poporul Sau din acelasi motiv.

     In indelunga Sa rabdare cu omul, Dumnezeu a ingaduit unele stari de lucruri imperfecte, coborandu-Se la nivelul la care se afla poporul Sau in acel moment. In acelasi timp, El nu a lasat lucrurile in in starea lor de imperfectiune, ci i-a chemat pe credinciosi la un standard mai inalt, trimitandu-ne la Geneza, la lumea desavarsita a Edenului. Insusi Domnul Christos ne cheama sa ne intoarcem la standardele edenice cand, discutand despre divort cu feriseii, afirma: “Dar de la inceput n-a fost asa” ( Matei 19,8 ).

     Aceasta ingaduinta a lui Dumnezeu cu privire la divort nu inseamna si o legiferare a lui. Divortul nu a existat niciodata in planul lui Dumnezeu pentru familia omeneasca, caci “ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta” ( Matei 19,6 ).

     Divortul a fost tolerat doar pasager, din cauza pacatului si a impietririi inimii omenesti, insa standardul divin este cel care a fost stabilit de Creator inca din zorii lumii noastre: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup”           ( Geneza 2,24 ). 

     Daca vom citi cu atentie pasajul din Deuteronom 24, 1-4, vom observa ca se foloseste termenul “pangarire” in dreptul femeii divortate care se recasatoreste ( vers. 4 ). Termenul “pangarire” este folosit si in cazul adulterului ( Numeri 5,13.14.20 ), insa in cazul de fatza el nu este pedepsit cu moartea, potrivit legii mozaice, deoarece vina apartine primului sot, care i-a dat cartea de despartire sotiei sale.

     Primind cartea de despartire de la sotul ei, sotia era obligata sa se recasatoreasca si, in acest fel, ajungea in situatia de a se “pangari”. Acest aspect este scos in evidenta de Mantuitorul in Predica de pe Munte: “S-a zis iarasi: “Oricine isi va lasa nevasta sa-i dea o carte de despartire”. Dar Eu va spun ca oricine isi va lasa nevasta, afara numai  de pricina de curvie, ii da prilej sa preacurveasca si cine va lua de nevasta pe cea lasata de barbat, preacurveste” (Matei 5, 31.32 ).

     De fapt, care a fost scopul pentru care a fost permis divortul in Vechiul Testament ? Pasajul din Deuteronom 24, 1-4 ne arata ca prin aceasta reglementare a divortului, demnitatea si personalitatea femeii erau respectate. Intr-o societate in care barbatul avea ultimul cuvant, reglementarea aceasta ii impiedica pe barbati sa-si trateze sotiile ca pe niste sclave sau bunuri la care pot renunta sau la care pot reveni dupa bunul plac.

     In concluzie, sa retinem cateva aspecte importante:

     1) In Deuteronom 24,1-4, Dumnezeu nu aproba, nu incurajeaza, nu promoveaza si nu legifereaza divortul, ci doar il tolereza din cauza impietririi inimii omenesti.

     2) Prevederile din Deuteronomul 24,14 au menirea sa apere femeia de abuzurile unei societati nedesavarsite, ocrotindu-i demnitatea si personalitatea.

     3) Divortul nu a existat niciodata in planul initial al lui Dumnezeu. El nu este regasit in lumea edenica si nu va exista nici in lumea viitoare.

     4) In Predica de pe Munte, Domnul Christos ne trimite la lumea edenica pentru a intelege idealul lui Dumnezeu cu privire la casatorie si familie, singurul ideal care ne poate aduce fericirea si armonia in camin.

Lori Balogh

Bibliografie:

1) Gerhard Pfandl, editor coordonator, “Interpretarea Scripturii”, Institutul de Cercetari Biblice, ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 2012