Ce vrea să spună Pavel când afirmă că toate lucrurile sunt îngăduite?

Ce vrea să spună Pavel când afirmă că toate lucrurile sunt îngăduite?

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine”

1 Corinteni 6,12

Afirmația pe care apostolul Pavel o face în 1 Corinteni 6,12 este înțeleasă de unii în mod absolut, în sensul că unui creștin îi sunt permise toate lucrurile, fără excepție. Sau altfel spus: libertate creștină fără limite.

Comentatorii biblici nu s-au pus încă de acord dacă în textul citat mai sus Pavel exprimă o părere strict personală sau dacă el citează un slogan al unor membri ai bisericii din Corint. Să luăm în discuție, pe rând, ambele variante.

Dacă Pavel exprimă aici doar o opinie personală, atunci la afirmația că „toate lucrurile îmi sunt îngăduite” trebuie în mod firesc atașată și partea a doua a textului, în care el afirmă că „nu toate sunt de folos” și „nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Aceasta a doua parte a textului reechilibrează prima afirmație, neutralizând ideea unei libertăți absolute a creștinilor.

Dacă nu toate lucrurile sunt de folos, iar creștinul nu trebuie să devină sclavul niciunui lucru, înseamnă că el nu poate face tot ce dorește, libertatea lui fiind limitată. Și aceasta cu atât mai mult cu cât în epistolele sale Pavel înalță Legea. Or, se știe că Legea limitează libertatea creștinului, interzicându-i să facă unele lucruri.

Dacă în 1 Corinteni 6,12 Pavel citează un slogan pe care-l fluturau unii credincioși din comunitatea Corint (fapt care este foarte probabil), atunci lucrurile se schimbă radical. Avem de-a face aici cu gândirea libertină a unor credincioși din acea comunitate, care își justificau în acest mod imoralitatea sexuală, manifestată prin frecventarea bordelurilor și prostituatelor din templele păgâne.

Cei mai mulți comentatori sunt de părere că, într-adevăr, în 1 Corinteni 6,12 Pavel nu exprimă opinia sa personală, ci el doar citează un slogan al credincioșilor din Corint. De fapt, în capitolul 6 al primei sale Epistole către Corinteni, el citează și alte două sloganuri care ilustrează libertinajul unor credincioși din Corint.

Primul este cel din 1 Corinteni 6,13: „Mâncărurile sunt pentru pântece și pântecele este pentru mâncăruri. Și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte.” Al doilea slogan este cel din 1 Corinteni 6,18: „Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup.” Însă de fiecare dată când citează astfel de sloganuri, Pavel are grijă să le neutralizeze, aducând argumente teologice de mare valoare.

Textul din 1 Corinteni 6,12 trebuie înțeles în contextul în care se află. Întregul pasaj biblic din 1 Corinteni 6,12‑20 vorbește împotriva imoralității sexuale, aducând drept contraargumente o serie de adevăruri teologice care au legătură cu acest subiect: libertate și sclavie, doctrina învierii, unitatea realizată prin relația sexuală, modul în care păcatul contaminează trupul, doctrina mântuirii și adevărul despre trup ca templu al Duhului Sfânt.

Concluzia pe care o putem trage din această amplă argumentație împotriva imoralității sexuale este aceea că subiectul trebuie să fi avut o importanță majoră pentru Pavel. Citând din sloganul unor creștini din Corint, Pavel contraargumentează prin două afirmații greu de combătut. Prima este: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos”.

Cine poate combate această idee? Experiența vieții ne arată că o libertate absolută ne-ar crea mari probleme, privându-ne în cele din urmă chiar de libertatea pe care o dorim. Nu putem mânca orice, nu putem folosi timpul oricum, nu putem face ce vrem în societate, decât cu riscuri enorme. Chiar dacă am avea libertate absolută, ea nu ne-ar folosi, ci dimpotrivă, ne-ar ruina din toate punctele de vedere: fizic, mental, social și spiritual.

Cel de-al doilea contraargument al lui Pavel este: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Oamenii care umblă după libertatea absolută, totală, au parte de multe necazuri în viață. De cele mai multe ori, tocmai acele lucruri pe care pretind că sunt liberi să le facă, tocmai ele pun stăpânire pe ei, robindu-i. Se ajunge la paradoxul libertății pe care îl exprimă Nicolae Iorga în una dintre maximele sale: „Libertatea moare de libertate și trăiește din constrângeri.”

Pavel demontează și celelalte două sloganuri prin argumente puternice. Dacă unii creștini cred că „mâncărurile sunt pentru pântece și pântecele este pentru mâncăruri”, apostolul arată că trupul este făcut pentru Domnul și nu pentru satisfacerea unor pofte pervertite (vezi 1 Corinteni 6,13).

Dacă unii cred că pot face ce vor cu trupul lor pentru că și așa „Domnul va nimici și pe unul și pe celelalte”, ei nu trebuie să uite că există adevărul învierii la care Pavel face referire în 1 Corinteni 6,14: „Și Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa.” Deoarece Dumnezeu va învia trupurile noastre, nu este indiferent ce facem cu ele.

Cel de-al doilea slogan, potrivit căruia „orice păcat pe care-l face omul este săvârșit afară din trup” (vezi 1 Corinteni 6,18),care oglindește o mentalitate dualistă (spiritul este esențial, trupul nu e nimic), este demolat de Pavel prin afirmația ca păcatul sexual este împotriva trupului: „Cine curvește păcătuiește împotriva trupului.”

De asemenea, sloganul este demontat și de afirmația lui Pavel potrivit căreia trupul nostru este un templu al Duhului Sfânt (vezi 1 Corinteni 6,19.20), prin urmare nu putem face ce vrem cu el.

În concluzie, în 1 Corinteni 6,12, contrar ideii că Pavel proclamă libertatea absolută și libertinismul, el de fapt declară opusul. În loc de o viețuire lipsită de orice limite, el recomandă responsabilitatea și înțelepciunea creștină. Toate doctrinele pe care Pavel le aduce în discuție au menirea să combată imoralitatea care încerca să pătrundă în biserica din Corint.

Ar fi absurd să considerăm că același apostol care înalță Legea și sfințenia ei în epistolele sale (vezi Romani 3,31; 7,12) se contrazice pe sine și întreaga Scriptură, acordând creștinilor exact acele „libertăți” pe care Legea le oprește.

Lori Balogh

Bibliografie:

1) Gerhard Pfandl, editor coordonator, „Interpretarea Scripturii”, Institutul de Cercetări Biblice, ed. Viața și Sănătate, București, 2012

2) Gregory J. Lockwood, „1 Corinthians, Concordia Commentary”, Saint Louis, Mo: Concordia Publishing House, 2000, p. 241

3) Gordon Free, „The First Epistle to the Corinthians”, Grand Rapids, MI: Eedermans, 1987, p. 249‑266