Curiozități din lumea animalelor sălbatice australiene

Curiozități din lumea animalelor sălbatice australiene

* Diavolul tasmanian – Țipetele sale ce îți face părul măciucă, culoarea neagră și temperamentul rău, toate acestea au determinat primii coloni europeni să-l numească Diavolul. Deși doar de mărimea unui câine mic, labele și dinții săi puternici îi permit să-și devoreze în întregime prada – oase, piele cu totul. Puii sunt născuți prin marsupiul deschis înspre spate al mamei și se prind cu dinții în primele 4 luni.

* Cu un cioc cărnos și sensibil, cu o membrană între degetele picioarelor, o coadă ca de castor și o blană în două straturi, ornitorincul este singurul mamifer otrăvitor. La fiecare gleznă, ornitorincul mascul are pinteni otrăvitori ce pot ucide animale mici.

* Locuind doar în Australia, koala au una dintre cele mai specializate diete dintre toate viețuitoarele, hrănindu-se în mod exclusiv cu frunzele câtorva specii de eucalipt. Koala doarme chiar și 18 ore pe zi și are o durată de viață de până la 18 ani.

* Cântărind atunci când e bine făcut 90 kg, un urangutan adult este de 4 ori mai puternic decât un bărbat și este cel mai mare animal cu care avem de-a face prin copaci. Urangutanii au fost văzuți făcând unelte simple pentru a se scărpina, pentru a scormoni în locuri înguste după mâncare sau ca pârghii.

* Puiul de cangur rămâne în „buzunarul” mamei timp de nouă luni și se hrănește cu laptele ei timp de un an, uneori chiar un an și jumătate. La naștere, arată ca un viermișor de dimensiunea unui bob de cafea și nu are blană.

* Nu e o idee prea bună să superi un diavol tasmanian. Când se înfurie, urechile lui se înroșesc.

* Cangurul nu poate să sară, să se desprindă de la sol, decât dacă coada îi atinge pământul. Când se află în repaus, cangurul își folosește coada ca pe un al treilea picior pentru a-și susține greutatea.

* Majoritatea cangurilor își pot mișca numai împreună picioarele din spate și nu pe rând, cum fac oamenii. Numai atunci când înoată, cangurii sunt capabili să își miște picioarele independent.

* Hrana cangurilor constă în iarbă și muguri sau frunze de la anumite plante. Aceștia mai au obiceiul să regurgiteze hrana și să o consume din nou. Au nevoie de foarte puțină apă și reușesc să trăiască luni întregi fără să bea apă.

* Auzul cangurilor este excelent și aceștia sunt capabili să-și miște urechile după sursa zgomotului. Nu se poate spune același lucru despre vedere, deoarece cangurii observă numai lucrurile care sunt în mișcare.

* Cangurii pot avea până la trei pui în același timp, unul devenind matur, unul sugar și altul sub formă de embrion.

* Legenda spune că originea cuvântului „cangur”, vine de la aborigenii care au fost întrebați ce fel de animal este acesta și au răspuns „gangurru”, dorind de fapt să spună „nu știu”.

* Unele broaște, cum ar fi cea din deșertul australian, pot aștepta chiar și 7 ani să plouă. Se îngroapă în pământ, se înconjoară într-o gogoașă transparentă, mătăsoasă, făcută chiar de pielea ei.

Culegere de Lori Balogh