Efeseni 2,15: “A inlaturat … Legea poruncilor”
“ Si in trupul Lui, a inlaturat Legea poruncilor in oranduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El Insusi un singur om, facand astfel pace”
Textul citat face parte din “arsenalul” celor care sustin ca Domnul Christos a desfiintat Legea lui Dumnezeu la prima Sa venire, eliberandu-i pe crestini de obligativitatea pazirii ei. De obicei, textul este citat impreuna cu Coloseni 2,14, in care Pavel afirma despre Domnul Christos ca “a sters zapisul cu poruncile Lui, care statea impotriva noastra, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.”
Asemanarea dintre cele doua texte este insa doar aparenta. Contextul in care se afla fiecare dintre ele este cu totul diferit. In timp ce in Coloseni 2,14 Pavel explica modul in care Domnul Christos a realizat iertarea deplina a omului pacatos, inlaturand “registrul” de evidenta al pacatelor lui si eliberandu-l de condamnarea Legii, in Efeseni 2,15, problema pusa in discutie este modul in care Mantuitorul a indepartat “zidul” care ii despartea pe iudei de neamuri: “Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea.”
Aluzia pe care Pavel o face in Efeseni 2,15 se refera cu cea mai mare probabilitate la zidul care despartea curtea neamurilor de sanctuarul propriu-zis, impiedicandu-i pe cei dintre neamuri sa participe impreuna cu iudeii la serviciul de inchinare.
Cum a inlaturat Domnul Christos acest zid ? Apostolul Pavel explica: prin inlaturarea “Legii poruncilor in oranduirile ei.” Expresia “Legea poruncilor in oranduirile ei” sugereaza faptul ca Pavel nu se refera la Legea morala, ci la oranduirile ceremoniale date poporului iudeu prin Moise, oranduiri care mentineau despartirea dintre iudei si neamuri, atat in ceea ce priveste viata sociala, cat mai ales inchinarea in sanctuar.
Cat priveste Legea morala, aceasta nu a fost niciodata un zid de despartire intre iudei si neamuri. Dimpotriva, vorbind despre aceasta Lege, Pavel afirma ca “neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii”, dovedind ca “lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc, sau se dezvinovatesc intre ele.” ( Romani 2,14.15 )
In concluzie, Domnul Christos nu a inlaturat Legea morala ( Decalogul ), despre care El Insusi a afirmat ca “cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege” ( Matei 5,18 ), ci legile ceremoniale, date doar poporului Israel si care constituiau un zid de despartire intre iudei si neamuri.
Lori Balogh
Cititi sau recititi, va rog, Deuteronomul 31, 24-26 in comparatie cu Exodul 31,18 si Exodul 34,1.28. Deosebirea este evidenta petru oricine citeste cu atentie.
Cele cinci cărți ale Torei conțin un sistem complet de porunci sau mitzvot (sing. mitzvá în ebraică). În total, Tora conține 613 porunci (mițvot) esențiale pentru religia iudaică , inclusiv Decalogul sau cele Zece porunci. În practică, o parte mare din cele 613 porunci se referea la ritualul din Templul din Ierusalim, care nu se mai pot aplica de când acesta a fost distrus de romani în cursul Războiului Iudeii din anii 69-73.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pentateuh
Nu mi-ati spus de unde vine despartirea in lege morala si ceremoniala, cine a inventat-o? Eu n-am gasit-o in Biblie!
Sunt de acord pe deplin cu ultima dv. afirmatie. Acesta este unul din mesajele pe care am intentionat sa le transmit pe acest blog. In acelasi timp insa, un om mantuit prin jertfa lui Christos nu poate sa pastreze darul mantuirii daca traieste in pacate cunoscute, deci care calca voit Legea morala. Sunt mai putin de acord cu prima dv. afirmatie. Indicati-mi, va rog, acea singura lege cu 613 articole, si care sunt acestea. Vreau sa verific daca suntem pe aceeasi lungine de unda.
Multumesc !
In Biblie nu o sa gasiti niciodata despartirea aceasta in lege morala si lege ceremoniala. Exista o singura lege care contine 613 porunci. Daca ai calcat o porunca le-ai calcat pe toate. Legea doar indica gravitatea pacatului, pazirea ei in nici un caz nu are menirea sa garanteze mantuirea.