Antropologie biblică

Antropologie biblică

Etimologia termenului provine de la două cuvinte grecești: „anthropos” („om”) și „logos” („cuvânt”), antropologia fiind considerată a fi știința despre om.

Biblia nu prezintă un studiu sistematic și exhaustiv cu privire la acest subiect și niciunul dintre scriitorii Bibliei nu și-a propus să-l epuizeze. Totuși, în Sfintele Scripturi întâlnim suficiente elemente de antropologie.

Există două concepții majore cu privire la om: concepția dihotomistă și cea trihotomistă.

1) Concepția dihotomistă a dominat veacuri de-a rândul gândirea oamenilor, având la bază ideea că ființa umană este alcătuită din două părți care nu se pot armoniza: trupul și sufletul. Platon (filozof idealist grec) susținea că sufletul face parte din lumea superioară a ideilor și că el se află doar pasager în trup. Pentru el, sufletul este nemuritor, în timp ce trupul este muritor. Bisericile istorice, aflate sub influența gândirii lui Platon, susțin dihotomismul, considerând teoria trihotomista ca fiind o erezie.

2) Concepția trihotomista consideră ca ființa umană este alcătuită din trei părți: trup, suflet și spirit. Biblia susține concepția trihotomista (vezi 1 Tesaloniceni 5,23), însă spre deosebire de alte concepții profane, ea susține că cele trei componente ale ființei umane sunt interdependente și nu pot exista una în absența alteia. Ele sunt trei moduri de manifestare a ființei ca întreg și nu pot exista autonom.

a) Corpul („soma”, gr. și „adamah”, ebr. )

Este componenta materială a ființei umane fără de care nu s-ar putea manifesta nici celelalte două: sufletul și spiritul.

Valoarea materială a corpului este foarte mică, acesta conținând fier cât un cui, fosfor cât un băț de chibrit, calciu cât o bucată de perete… Totuși corpul uman este capodopera Creației. Este de remarcat faptul că doar în cazul creării omului Dumnezeu nu a recurs la o poruncă, ci El personal S-a aplecat asupra țărânei pământului și a modelat-o.

De ce a procedat Creatorul în acest fel la crearea omului? Nu putea crea El corpul uman printr-o simplă poruncă, așa cum a procedat în cazul tuturor animalelor? Desigur! Însă modelarea țărânei cu propriile Sale mâini arată că omul este o ființă superioară lumii animale și urma să intre într-o relație specială cu Creatorul său.

Crearea corpului nu este o pedeapsă impusă unor spirite deja existente (conform unor teorii), ci făcea parte dintr-un plan al Creației. Crearea corpului din țărână ne arată că materia are un rol important în planul lui Dumnezeu. Există prea multe idei spiritualiste, prea mulți oameni care vor să spiritualizeze totul. Însă lumea materială își are locul ei în existența umană, iar neglijarea nevoilor materiale ale ființei reprezintă o abatere de la planul inițial al lui Dumnezeu.

Corpul nu trebuie nici idolatrizat, așa cum fac multe vedete de cinema sau televiziune (Marlyn Monroe își aranja părul timp de opt ore), dar nici nu trebuie neglijat și defăimat, așa cum fac misticii și asceții. Neglijarea și defăimarea corpului este practicată mai ales în lumea păgână. Yoghinii pot sta cu pumnul strâns timp de luni întregi, până ce unghiile le străpung pumnul; alții se îngroapă în pământ sau își agață de carne cârlige cu care trag greutăți.

Există mulți fanatici care, dorind să intre în Cartea Recordurilor, își maltratează corpul în mod inimaginabil. Un astfel de exemplu este cel al unui om care și-a străpuns pielea cu peste două sute de ace de seringă, iar în urechi și-a agățat în loc de cercei, două zale folosite de alpiniști.

Spre deosebire de aceste atitudini deplasate, Biblia are o concepție echilibrată față de corpul uman. Apostolul Pavel spunea: „Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire” (1 Corinteni 9,27), și tot el ne arată destinația corpului uman: să devină un templu al Duhului Sfânt: „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi?” (1 Corinteni 6, 19‑20).

Datoria unui om față de corpul său este aceea de a-l păstra într-o stare de sănătate și igienă corespunzătoare. În lipsa sănătății și igienei, corpul se distruge și odată cu el este distrus și templul Duhului Sfânt.

Din cauza căderii în păcat a omului, corpul nu mai este supus spiritului, ci sufletului (viața afectivă, sentimente, plăceri) și instinctelor. Corpul a devenit astfel muritor, pierzând capacitatea de a moșteni Împărăția lui Dumnezeu: „Ce vă spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea” (1 Corinteni 15, 50). Acesta este motivul pentru care cei mântuiți vor primi la înviere un corp nou, nesupus putrezirii.

De observat este faptul că viața veșnică, în viziunea Bibliei, nu înseamnă o viață lipsită de suport material. Dimpotrivă, corpul celor mântuiți va fi cât se poate de material, însă nemuritor. Când a fost creat, Adam era sfânt, dar nu era sfințit. Dacă ar fi rezistat ispitei, el ar fi urcat o treaptă, devenind din om sufletesc un om spiritual. Dar, pentru că a fost biruit de ispită, el a coborât pe o treaptă inferioară, devenind om trupesc, muritor. Planul de Mântuire urmărește ca omul să urce pe treapta pe care ar fi trebuit să urce Adam și nu a reușit (vezi 1 Corinteni 15, 42‑49.53.54).

b) Sufletul

Cuvântul „suflet” este prezent de peste opt sute de ori pe paginile Bibliei, având două semnificații:

– Sufletul este ființa întreagă – Geneza 2,7: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu.”

Este de subliniat faptul că la Creație omul a devenit un suflet viu, nu i s-a dat un suflet viu. În acest context, cuvântul „suflet” semnifică întreaga ființă umană cu viața ei fizică, afectivă și intelectuală.

Atât în Biblie, cât și în limbajul cotidian, termenul „suflet” este folosit adesea în sensul de întreaga ființă umană, omul în integralitatea lui (vezi 1 Petru 3,20; Geneza 46,26.27; Fapte 27,37, etc.).

– Sufletul este componentă afectivă, sentimentală a ființei umane, cuprinzând gândurile, sentimentele și dorințele omului.

„Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru…” (1 Tesaloniceni 5,23). Acest verset stă la baza teoriei trihotomiste a Bibliei, în el termenul „suflet” nemaiavând înțelesul de ființă întreagă. În acest verset, termenul „suflet” se referă la o componentă a ei: latura afectivă, sentimentala.

Foarte adesea psalmistul David folosește expresia „sufletul meu”, referindu-se la o parte a ființei lui care fie se bucură, fie se întristează, fie tânjește după ceva anume. Însă nici acest sens al cuvântului „suflet” nu reprezintă un indiciu că sufletul ar putea exista independent de corpul material, fizic.

Mai mult decât atât, Biblia se referă la sufletul omului ca fiind muritor: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18,4.20); „Sufletul acela va fi nimicit” (Numeri 9,13); „Va arde trup și suflet” (Isaia 10,18).

c) Spiritul (duhul)

Cuvântul „spirit” sau „duh” este prezent de peste opt sute de ori în Biblie, având și el cel puțin două sensuri:

– Spiritul (duhul) este viața impersonală, principiul vieții universale, suflarea de viață care, unită cu corpul material, dă naștere unui suflet viu. Cel care dispune de suflarea de viață este doar Creatorul, El fiind numit și „Dumnezeul duhurilor oricărui trup” (vezi Numeri 16,22) și „Dumnezeul duhurilor prorocilor” (vezi Apocalipsa 22,6).

Ceea ce a pus Creatorul în trupul primului om a fost suflarea Sa de viață, adică principiul de viață impersonal: „Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2,7).

– Spiritul înseamnă și viața moral-religioasă a omului, conștiința sa morală, „organul” prin care omul vine în legătură cu Dumnezeu.

Lucrarea de reînnoire pe care o face Evanghelia începe întotdeauna cu spiritul (duhul) omului: „Să va înnoiți în duhul minții voastre” (Efeseni 4,23); „… prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12, 2). După ce spiritul (duhul) omului a fost trezit și reînnoit (conștiința morală a fost trezită), el va lucra asupra sufletului (viața afectivă și intelectuală), iar acesta din urmă va lucra asupra corpului fizic, stăpânind puterea pasiunilor.

Este important să înțelegem că la moarte are loc un proces invers nașterii: omului (sufletul viu) i se retrage suflarea de viață (principiul vieții), rămânând trupul material care se întoarce în țărână. Ceea ce retrage Dumnezeu este doar viața impersonală pe care tot El a dat-o la naștere.

Nemuritor, nemurire

Termenii „nemuritor” și „nemurire” nu au un echivalent în Vechiul Testament, ei regăsindu-se doar în scrierile Noului Testament. În limba greacă sunt folosiți doi termeni: 1) „athanasia”„nemurire” și 2) „aphtartos”„neputrezire”, „nestricăciune”.

Cuvântul grec „athanasia” apare doar în două locuri în Biblie:

„Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire („athanasia”, gr.) …” (1 Corinteni 15, 54).

„… Singurul care are nemurirea („athanasia”, gr.), care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică” (1 Timotei 6,16)

Cuvântul grec „aphtartos” apare de 13 ori în Biblie (vezi Romani 1,23; 2,7; 1 Timotei 1,17; 1 Corinteni 9,25; 15,52‑54; 2 Timotei 1,10; 1 Petru 1,4.23; 3,4).

Biblia nu afirmă niciodată că nemurirea ar fi un atribut al ființei umane întregi sau al sufletului său în starea lui păcătoasă. Din punct de vedere al nemuririi, există trei categorii de ființe:

1) Nemuritoare prin sine: Singura ființă care are nemurirea în sine este Dumnezeu: „După cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine” (Ioan 5,26).

2) Ființe cu nemurire condiționată: primii oameni înainte de păcătuire, îngerii, ființele din Univers necăzute în păcat, oamenii care vor fi mântuiți. Nemurirea acestor ființe este primită de la Dumnezeu și este condiționată de ascultare de voia Lui.

3) Ființe muritoare: oamenii în starea decăzută.

Mesajul luminos al Evangheliei este acela că, deși suntem muritori din cauza naturii noastre păcătoase, prin jertfa de pe cruce putem primi nemurirea condiționată la revenirea în glorie a Mântuitorului.

Lori Balogh

 

 

 

This entry was posted in Adevaruri biblice, Starea omului in moarte and tagged , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Antropologie biblică

  1. Lori Balogh says:

    Multa pace va doresc, frate Dorin!

    Nu va urez obisnuitele cuvinte: „Sincere condoleante!” care mi se par formale in cele mai multe cazuri. Mai degraba doresc ca mangaierea Domnului Iisus sa va vindece imensa rana sufleteasca, deoarece numai El o poate face. Si o va face cu siguranta! Iar cand in cer va veti intalni cu fiul dvs. imbracat in hainele vesniciei, vindecarea va fi atat de deplina incat veti uita toata suferinta pe care o traiti acum.

    In aceste momente nu-mi vin in minte alte cuvinte ale Scripturii mai potrivite pentru dvs. decat cele scrise de Pavel lui Filimon, in legaura cu Onisim: „Poate ca el a fost despartit de tine pentru o vreme, tocmai ca sa-l ai pentru vesnicie” ( vers.15 )

    Va respect suferinta si tocmai de aceea nu voi incerca sa va conving ( nici nu as avea puterea sa o fac! ) in legatura cu starea omului in moarte. Eu continui sa cred cu putere in invierea promisa de Domnul nostru, stiind ca pentru marele nostru Creator, un copil al Sau, chiar daca se odihneste temporar in somnul mortii, este viu, caci este pus deoparte pentru mantuirea care se va arata curand.

    Va doresc din partea Domnului oricarei mangaieri sa aveti parte de o mangaiere deplina. Iar la urma, intalnirea cu cei dragi.

    https://www.facebook.com/LuizaSpiridon

  2. dorin says:

    (mesajul pe care vi l-am trimis ieri nu e nevoie să îl publicați.)
    e bine că aveți întrebări pentru că Biblia ne-a fost dată toată pentru a fi studiată. dar cunoaștem în parte, deocamdată. și eu am crezut cândva că duhul omului moare, nu încerc să conving pe nimeni de nimic, doar Duhul Sfânt o poate. Însă dacă accept că și duhul omului moare odată cu trupul, am alte întrebări fără răspuns.
    Mai este un lucru important de pus în calcul când dorim să înțelegem Biblia. Toată Scriptura e insuflată de Dumnezeu dar nu toată e voia Lui Dumnezeu. Exemplul cel mai simplu este minciuna șarpelul din Eden (geneza 3:4). apoi îl mai vedem pe apostolul Pavel dând sfaturi care vin de la el nu de la Dumnezeu (1 Corinteni 7:12). În Eclesiastul vedem cum soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. Acum știm că pământul se învârte în jurul soarelui, nu soarele aleargă în jurul pământului. Dar asta era înțelegerea omului atunci. De unde știm că în Eclesiastul 9:10 este expusă viziunea Lui Dumnezeu? de aceea azi cred că duhul omului născut din Dumnezeu, dintr-o sămânță ce nu poate putrezi, nu mai moare, este și promisiunea Domnului Isus pentru toți cei ce cred în El. Copilul lui Dumnezeu “doarme”, și eu știu că somnul nu înseamnă moarte ci persoana care doarme continuă să trăiască. Și este adevărat, omul care doarme nu mai lucrează, nu mai are chibzuială, nici știință, nici înțelepciune, el doar doarme.
    Romani 8:11 Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.
    la înviere, doar trupurile vor fi readuse la viață. de ce Dumnezeu ține să avem trupuri? Biblia nu dă răspuns direct la această întrebare dar pe un pământ nou știu că vom avea nevoie de trup. Iar noi care credem și înțelegem cât de cât Trinitatea care este un Singur Dumnezeu manifestat în 3 persoane, ar trebui să înțelegem altfel relația trup-duh în om.
    Ioan 5:28 Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
    Ioan 5:29 și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

    în morminte nu mai rămâne nimic din oameni, nici măcar oasele, în majoritatea cazurilor. Ideea Domnului Isus că cei din morminte vor auzi glasul Lui trebuie înțeleasă duhovnicește.

    Ioan 11:25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
    Ioan 11:26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
    daca Domnul Isus a promis, tind să Îl cred pe El și nu înțelegera pe care o avea Solomon, așa cu toată înțelepciunea lui.

    Romani 8:10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.
    aici cum înțelegeți? trupul supus morți nu se referă la iazul de foc, a doua moarte, ci la moartea aceasta fizică. Iar duhul omului este VIU! deci nesupus morții fizice. cum înțelegeți că suntem născuți dintr-o sămânță ce nu poate putrezi? tot la moartea fizică se face referire.

    multă pace și fie ca Stăpânul nostru să spună cât de curând: destul!
    oricum nu suntem mântuiți pe baza înțelegerii corecte a acestui subiect, ci doar prin credința în Domnul Isus!

  3. Lori Balogh says:

    Pace, frate Dorin!

    Ma bucur sa va aud din nou dupa ceva vreme.
    Problema ridicata de dvs. este foarte complexa si nu cred ca o putem rezolva in cateva fraze. Ceea ce stiu din studiul Scripturii este ca termenul „duh” are mai multe sensuri in Biblie. Si nu in toate cazurile notiunea de „duh” implica si personalitatea.

    De exemplu, Pavel se ruga pentru credinciosii din Efes ca Dumnezeu sa le dea „un duh de intelepciune si de descoperire in cunoasterea Lui” ( Efeseni 1,17 ). Inteleg ca apostolul dorea ca acesti credinciosi sa primeasca o abilitate, o capacitate ( nu ceva personal ) deosebita de a-L cunoaste pe Dumnezeu.
    Daca as accepta ca duhul omului poate auzi, vorbi, etc. fara existenta trupului si ca el nu ar fi muritor, as avea o multime de intrebari la care inca nimeni nu mi-a raspuns.

    De exemplu, daca duhul omului poate vorbi, auzi, etc. fara trup, de ce nu ne-a creat Dumnezeu fara aceasta „colivie” a trupului care ne limiteaza? De ce nu este si omul un „duh slujitor” asemenea ingerilor? Daca duhul meu este ceva personal, inseamna ca in persoana mea este o alta persoana? Daca duhul omului este nemuritor, ce rost mai are invierea de la sfarsit? Invierea ar aparea ca o noua ingradire a duhului care este liber de limitarile truplui. Si multe alte intrebari pe care nu le voi enunta aici…

    Duhul omului este fiinta lui interioara cu tot ce presupune ea: ganduri, simtaminte, intentii, trairi, etc. Dar toate acestea nu pot exista fara suportul material al trupului. Oamenii asa au fost creati. Ingerii si probabil alte fiinte ceresti au fost creati altfel. Solomon spune clar ca mortii nu stiu nimic, ei nu mai au trairi, sentimente, intelepciune etc., pentru ca a disparut suportul material al acestor trairi.

    „Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare…Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.”( Eclesiastul 9, 5.6.10 )

    Frate Dorin, eu imi pun toata nadejdea in invierea promisa de Mantuitorul nostru, nu in teoria nemuririi sufletului care se regaseste in diferite forme in toate religiile pagane. In vederea acestor promisiuni noi suntem „vii”, chiar daca suntem muritori. Caci pe noi moartea a doua nu ne va atinge. Moartea a doua este adevarata moarte, nu aceasta, pe care Biblia o numeste in zeci de locuri un simplu „somn” trecator, dupa care Domnul ne va trezi la adevarata viata.

    Va doresc sa primiti adevarata viata prin credinta in harul Domnului nostru Iisus Christos!
    Cu stima, Lori Balogh

    PS: Indraznesc sa va intreb in legatura cu fiul dvs. Cum s-a incheiat drama pe care ati trait-o si de care mi-ati scris ultima data? Vreau sa cred ca vestile sunt bune.

  4. dorin says:

    de ce Duhul Sfânt este o Persoană, duhurile rele sunt și ele persoane și nu au nevoie de trup pentru a putea trăi, vedea, auzi, vorbi etc, dar când ne referim la duhul omului nu mai credem că poate, fără trup, să audă, să vadă, să vorbească?
    omu născut din Dumnezeu nu mai moare, e născut dintr-o sămânță ce nu poate putrezi!, trupul este supus putrezirii, dar nu și duhul omului care e născut din Duhul Sfânt! și care se întoarce la Dumnezeu. Ideea lui Petru de sămânță ce nu poate putrezi e legată de ideea de a nu putea muri!
    1 Petru 1:23 fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.
    și chiar Domnul Isus spune că cine crede nu va muri, trupul da, e supus morți din pricina păcatului, dar duhul omului e viu, cum spune Pavel! ce este viu nu poate fi impersonal!

    Ioan 11:25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
    Ioan 11:26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

    Romani 8:10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.

    dacă noi suntem doar trupuri fizice unite cu suflare de viață impersonală, de ce apostolul Pavel spune că trupul ar fi un cort care ne îmbracă?
    2 Corinteni 5:1 Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică.
    2 Corinteni 5:2 Și gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc,
    2 Corinteni 5:3 negreșit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.
    2 Corinteni 5:4 Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.
    dacă Pavel se referă la trup ca ceva de care ne putem dezbrăca, sper că e clar că în interior este ceva mai mult decât ceva impersonal!
    pace de sus frate Lori Balogh!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.