Antropologie biblica

Antropologie biblica

     Etimologia termenului provine de la doua cuvinte grecesti: “anthropos” ( “om” ) si “logos”( “cuvant” ), antropologia fiind definita ca stiinta despre om.

     Biblia nu prezinta un studiu sistematic si exhaustiv cu privire la acest subiect si niciunul dintre scriitorii Bibliei nu si-a propus sa-l epuizeze. Totusi, in Sfintele Scripturi intalnim suficiente elemente de antropologie.

     Exista doua conceptii majore cu privire la om: conceptia dihotomista si cea trihotomista.

     1) Conceptia dihotomista a dominat veacuri de-a randul gandirea oamenilor, avand la baza ideea ca fiinta umana este alcatuita din doua parti care nu se pot armoniza: trupul si sufletul. Platon ( filozof idealist grec ) sustinea ca sufletul face parte din lumea superioara a ideilor si ca el se afla doar pasager in trup. Pentru el, sufletul e nemuritor, in timp ce trupul este muritor. Bisericile istorice, aflate sub inflenta gandirii lui Platon, sustin dihotomismul, considerand teoria trihotomista ca fiind o erezie.

     2) Conceptia trihotomista considera ca fiinta umana este alcatuita din trei parti: trup, suflet si spirit. Biblia sustine conceptia trihotomista ( 1 Tesaloniceni 5,23 ), insa spre deosebire de alte conceptii profane, ea sustine ca cele trei componente ale fiintei umane sunt interdependente si nu pot exista una in absenta alteia. Ele sunt trei moduri de manifestare a fiintei ca intreg si nu pot exista autonom.

     a) Corpul ( “soma”, gr.  si “adamah”, ebr. )

     Este componenta materiala a fiintei umane fara de care nu s-ar putea manifesta nici celelalte doua: sufletul si spiritul.

     Valoarea materiala a corpului este foarte mica, acesta continand fier cat un cui, fosfor cat un bat de chibrit, calciu cat o bucata de perete… Totusi corpul uman este capodopera Creatiei. Este de remarcat faptul ca doar in cazul crearii omului Dumnezeu nu a recurs la o porunca, ci El personal S-a plecat asupra taranei pamantului si a modelat-o.

     De ce a procedat Creatorul in acest fel la crearea omului ? Nu putea crea El corpul uman printr-o simpla porunca, asa cum a procedat in cazul tuturor animalelor ? Desigur ! Insa modelarea taranei cu propriile Sale maini arata ca omul este o fiinta superioara lumii animale, care urma sa intre intr-o relatie speciala cu Creatorul sau.

     Crearea corpului nu este o pedeapsa impusa unor spirite deja existente ( conform unor teorii ), ci facea parte dintr-un plan al Creatiunii. Crearea corpului din tarana ne arata ca materia are un rol  important in planul lui Dumnezeu. Exista prea multe idei spiritualiste, prea multi oameni care vor sa spiritualizeze totul. Insa lumea materiala isi are locul ei in existenta umana, iar neglijarea nevoilor materiale ale fiintei reprezinta o abatere de la planul initial al lui Dumnezeu.

     Corpul nu trebuie nici idolatrizat, asa cum fac multe vedete de cinema sau televiziune ( Marlyn Monroe isi aranja parul timp de opt ore ), dar nici nu trebuie neglijat si defaimat, asa cum fac misticii si ascetii. Neglijarea si defaimarea corpului este practicata mai ales in lumea pagana. Yoghinii pot sta cu pumnul strans timp de luni intregi, pana ce unghiile le strapung pumnul; altii se ingroapa in pamant sau isi agata de carne carlige cu care trag greutati.

     Exista multi fanatici care, dorind sa intre in Cartea Recordurilor, isi maltrateaza corpul in mod inimaginabil. Un astfel de exemplu este al unui om care si-a strapuns pielea cu peste doua sute de ace de seringa, iar in urechi si-a agatat in loc de cercei, doua zale folosite de alpinisti.

     Spre deosebire de aceste atitudini deplasate, Biblia are o conceptie echilibrata fatza de corpul uman. Apostolul Pavel spunea: “Ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire” ( 1 Corinteni 9,27 ), si tot el ne arata destinatia corpului uman: sa devina un templu al Duhului Sfant: “Nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant care locuieste in voi ?” ( 1 Corinteni 6, 19-20 )

     Datoria unui om fatza de corpul sau este aceea de a-l pastra intr-o stare de sanatate si igiena corespunzatoare. In lipsa sanatatii si igienei, corpul se distruge si odata cu el este distrus si templul Duhului Sfant.

     Datorita caderii in pacat a omului, corpul nu mai este supus spiritului, ci sufletului ( viata afectiva, sentimente, placeri ) si instinctelor. Corpul a devenit astfel muritor, pierzand capacitatea de a mosteni Imparatia lui Dumnezeu: “Ce va spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea” ( 1 Corinteni 15, 50 ). Acesta este motivul pentru care cei mantuiti vor primi la inviere un corp nou, nesupus putrezirii.

     De observat este faptul ca viata vesnica, in viziunea Bibliei, nu inseamna o viata lipsita de suport material. Dimpotriva, corpul celor mantuiti va fi cat se poate de material, insa nemuritor.

     Cand a fost creat, Adam era sfant, dar nu era sfintit. Daca ar fi rezistat ispitei, el ar fi urcat o treapta, devenind din om sufletesc un om spiritual. Dar, pentru ca a fost biruit de ispita, el a coborat pe o treapta inferioara, devenind om trupesc, muritor. Planul de Mantuire urmareste ca omul sa urce pe treapta pe care ar fi trebuit sa urce Adam si nu a reusit ( vezi 1 Corinteni 15, 42-49.53.54 ).

     b) Sufletul

     Cuvantul “suflet” este prezent de peste opt sute de ori pe paginile Bibliei, avand doua semnificatii:

     – Sufletul este fiinta intreaga – Geneza 2,7: “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.”

     Este de subliniat faptul ca la Creatiune omul a devenit un suflet viu, nu i s-a dat un suflet viu. In acest context, cuvantul “suflet” semnifica intreaga fiinta umana cu viata ei fizica, afectiva si intelectuala.

     Atat in Biblie, cat si in limbajul cotidian, termenul “suflet” este folosit adesea in sensul de intreaga fiinta umana, omul in integralitatea lui ( vezi 1 Petru 3,20; Geneza 46, 26.27; Fapte 27,37 , etc. )

     – Sufletul este componenta afectiva, sentimentala a fiintei umane, cuprinzand gandurile, sentimentele si dorintele omului.

     “Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru…” ( 1 Tesaloniceni 5,23 ). Acest verset sta la baza teoriei trihotomiste a Bibliei, in el termenul “suflet” nemaiavand  intelesul de fiinta intreaga. In acest verset, termenul “suflet” se refera la o componenta a ei: latura afectiva, sentimentala.

     Foarte adesea psalmistul David foloseste expresia “sufletul meu” , referindu-se la o parte a fiintei lui care fie se bucura, fie se intristeaza, fie tanjeste dupa ceva anume. Insa nici acest sens al cuvantului “suflet” nu reprezinta un indiciu ca sufletul ar putea exista independent de corpul material, fizic.

     Mai mult decat atat, Biblia se refera la sufletul omului ca fiind muritor: “Sufletul care pacatuieste, acela va muri “ ( Ezechiel 18,4.20 );  “Sufletul acela va fi nimicit” ( Numeri 9,13 ); “Va arde trup si suflet” ( Isaia 10,18 ).

     c) Spiritul ( duhul )

     Cuvantul “spirit” sau “duh” este prezent de peste opt sute de ori in Biblie, avand si el cel putin doua sensuri:

     – Spiritul ( duhul ) este viata impersonala, principiul vietii universale, suflarea de viata care, unita cu corpul material, da nastere unui suflet viu. Cel care dispune de suflarea de viata este doar Creatorul, El fiind numit si “Dumnezeul duhurilor oricarui trup” ( Numeri 16,22 ) si “Dumnezeul duhurilor prorocilor” ( Apocalipsa 22,6 ).

     Ceea ce a pus Creatorul in trupul primului om a fost suflarea Sa de viata, adica principiul de viata impersonal: “Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.” ( Geneza 2,7 )

     – Spiritul inseamna si viata moral-religioasa a omului, constiinta sa morala, “organul” prin care omul vine in legatura cu Dumnezeu.

     Lucrarea de reinnoire pe care o face Evanghelia incepe intotdeauna cu spiritul ( duhul ) omului: “Sa va innoiti in duhul mintii voastre” ( Efeseni 4,23 ); “…prin innoirea mintii voastre…” ( Romani 12, 2 ). Dupa ce spiritul ( duhul ) omului a fost trezit si reinnoit ( constiinta morala a fost trezita), el va lucra asupra sufletului ( viata afectiva si intelectuala ), iar acesta din urma va lucra asupra corpului fizic, stapanind puterea pasiunilor.

     Este important sa intelegem ca la moarte are loc un proces invers nasterii: omului ( sufletul viu ) i se retrage suflarea de viata ( principiul vietii ), ramanand trupul material care se intoarce in tarana. Ceea ce retrage Dumnezeu este doar viata impersonala pe care tot El a dat-o la nastere.

     Nemuritor, nemurire

     Termenii “nemuritor” si “nemurire”  nu au un echivalent in Vechiul Testament, ei regasindu-se doar in scrierile Noului Testament. In limba greaca sunt folositi doi termeni: 1) “athanasia” – nemurire si 2) “aphtartos” – neputrezire, nestricaciune

     Cuvantul grec “athanasia” apare doar in doua locuri in Biblie:

     “Cand trupul acesta supus putrezirii se va imbraca in neputrezire si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire ( athanasia )…” ( 1 Corinteni 15, 54 )

     “…Singurul care are nemurirea ( athanasia ), care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut , nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica “ ( 1 Timotei 6, 16 )

     Cuvantul grec “aphtartos” apare de 13 ori in Biblie ( vezi Romani 1,23; 2,7; 1 Timotei 1,17; 1 Corinteni 9,25; 15, 52-54; 2 Timotei 1,10 ; 1 Petru 1,4.23; 3,4 )

     Biblia nu afirma niciodata ca nemurirea ar fi un atribut al fiintei umane intregi  sau al sufletului sau in starea lui pacatoasa. Din punct de vedere al nemuririi, exista trei categorii de fiinte:

     1) Nemuritoare prin sine: Singura fiinta care are nemurirea in sine este Dumnezeu: “Dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aibe viata in Sine” ( Ioan 5,26 )

     2) Fiinte cu nemurire conditionata: primii oameni inainte de pacatuire, ingerii, fiintele din Univers necazute in pacat, oamenii care vor fi mantuiti. Nemurirea acestor fiinte este primita de la Dumnezeu si este conditionata de ascultare de voia Lui.

     3) Fiinte muritoare: oamenii in starea decazuta

     Mesajul luminos al Evangheliei este acela ca, desi suntem muritori datorita naturii noastre pacatoase, prin jertfa de pe cruce putem primi nemurirea conditionata la revenirea in glorie a Mantuitorului.

Lori Balogh

This entry was posted in Adevaruri biblice, Starea omului in moarte and tagged , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Antropologie biblica

  1. Lori Balogh says:

    Multa pace va doresc, frate Dorin!

    Nu va urez obisnuitele cuvinte: „Sincere condoleante!” care mi se par formale in cele mai multe cazuri. Mai degraba doresc ca mangaierea Domnului Iisus sa va vindece imensa rana sufleteasca, deoarece numai El o poate face. Si o va face cu siguranta! Iar cand in cer va veti intalni cu fiul dvs. imbracat in hainele vesniciei, vindecarea va fi atat de deplina incat veti uita toata suferinta pe care o traiti acum.

    In aceste momente nu-mi vin in minte alte cuvinte ale Scripturii mai potrivite pentru dvs. decat cele scrise de Pavel lui Filimon, in legaura cu Onisim: „Poate ca el a fost despartit de tine pentru o vreme, tocmai ca sa-l ai pentru vesnicie” ( vers.15 )

    Va respect suferinta si tocmai de aceea nu voi incerca sa va conving ( nici nu as avea puterea sa o fac! ) in legatura cu starea omului in moarte. Eu continui sa cred cu putere in invierea promisa de Domnul nostru, stiind ca pentru marele nostru Creator, un copil al Sau, chiar daca se odihneste temporar in somnul mortii, este viu, caci este pus deoparte pentru mantuirea care se va arata curand.

    Va doresc din partea Domnului oricarei mangaieri sa aveti parte de o mangaiere deplina. Iar la urma, intalnirea cu cei dragi.

    https://www.facebook.com/LuizaSpiridon

  2. dorin says:

    (mesajul pe care vi l-am trimis ieri nu e nevoie să îl publicați.)
    e bine că aveți întrebări pentru că Biblia ne-a fost dată toată pentru a fi studiată. dar cunoaștem în parte, deocamdată. și eu am crezut cândva că duhul omului moare, nu încerc să conving pe nimeni de nimic, doar Duhul Sfânt o poate. Însă dacă accept că și duhul omului moare odată cu trupul, am alte întrebări fără răspuns.
    Mai este un lucru important de pus în calcul când dorim să înțelegem Biblia. Toată Scriptura e insuflată de Dumnezeu dar nu toată e voia Lui Dumnezeu. Exemplul cel mai simplu este minciuna șarpelul din Eden (geneza 3:4). apoi îl mai vedem pe apostolul Pavel dând sfaturi care vin de la el nu de la Dumnezeu (1 Corinteni 7:12). În Eclesiastul vedem cum soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. Acum știm că pământul se învârte în jurul soarelui, nu soarele aleargă în jurul pământului. Dar asta era înțelegerea omului atunci. De unde știm că în Eclesiastul 9:10 este expusă viziunea Lui Dumnezeu? de aceea azi cred că duhul omului născut din Dumnezeu, dintr-o sămânță ce nu poate putrezi, nu mai moare, este și promisiunea Domnului Isus pentru toți cei ce cred în El. Copilul lui Dumnezeu “doarme”, și eu știu că somnul nu înseamnă moarte ci persoana care doarme continuă să trăiască. Și este adevărat, omul care doarme nu mai lucrează, nu mai are chibzuială, nici știință, nici înțelepciune, el doar doarme.
    Romani 8:11 Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.
    la înviere, doar trupurile vor fi readuse la viață. de ce Dumnezeu ține să avem trupuri? Biblia nu dă răspuns direct la această întrebare dar pe un pământ nou știu că vom avea nevoie de trup. Iar noi care credem și înțelegem cât de cât Trinitatea care este un Singur Dumnezeu manifestat în 3 persoane, ar trebui să înțelegem altfel relația trup-duh în om.
    Ioan 5:28 Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
    Ioan 5:29 și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

    în morminte nu mai rămâne nimic din oameni, nici măcar oasele, în majoritatea cazurilor. Ideea Domnului Isus că cei din morminte vor auzi glasul Lui trebuie înțeleasă duhovnicește.

    Ioan 11:25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
    Ioan 11:26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
    daca Domnul Isus a promis, tind să Îl cred pe El și nu înțelegera pe care o avea Solomon, așa cu toată înțelepciunea lui.

    Romani 8:10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.
    aici cum înțelegeți? trupul supus morți nu se referă la iazul de foc, a doua moarte, ci la moartea aceasta fizică. Iar duhul omului este VIU! deci nesupus morții fizice. cum înțelegeți că suntem născuți dintr-o sămânță ce nu poate putrezi? tot la moartea fizică se face referire.

    multă pace și fie ca Stăpânul nostru să spună cât de curând: destul!
    oricum nu suntem mântuiți pe baza înțelegerii corecte a acestui subiect, ci doar prin credința în Domnul Isus!

  3. Lori Balogh says:

    Pace, frate Dorin!

    Ma bucur sa va aud din nou dupa ceva vreme.
    Problema ridicata de dvs. este foarte complexa si nu cred ca o putem rezolva in cateva fraze. Ceea ce stiu din studiul Scripturii este ca termenul „duh” are mai multe sensuri in Biblie. Si nu in toate cazurile notiunea de „duh” implica si personalitatea.

    De exemplu, Pavel se ruga pentru credinciosii din Efes ca Dumnezeu sa le dea „un duh de intelepciune si de descoperire in cunoasterea Lui” ( Efeseni 1,17 ). Inteleg ca apostolul dorea ca acesti credinciosi sa primeasca o abilitate, o capacitate ( nu ceva personal ) deosebita de a-L cunoaste pe Dumnezeu.
    Daca as accepta ca duhul omului poate auzi, vorbi, etc. fara existenta trupului si ca el nu ar fi muritor, as avea o multime de intrebari la care inca nimeni nu mi-a raspuns.

    De exemplu, daca duhul omului poate vorbi, auzi, etc. fara trup, de ce nu ne-a creat Dumnezeu fara aceasta „colivie” a trupului care ne limiteaza? De ce nu este si omul un „duh slujitor” asemenea ingerilor? Daca duhul meu este ceva personal, inseamna ca in persoana mea este o alta persoana? Daca duhul omului este nemuritor, ce rost mai are invierea de la sfarsit? Invierea ar aparea ca o noua ingradire a duhului care este liber de limitarile truplui. Si multe alte intrebari pe care nu le voi enunta aici…

    Duhul omului este fiinta lui interioara cu tot ce presupune ea: ganduri, simtaminte, intentii, trairi, etc. Dar toate acestea nu pot exista fara suportul material al trupului. Oamenii asa au fost creati. Ingerii si probabil alte fiinte ceresti au fost creati altfel. Solomon spune clar ca mortii nu stiu nimic, ei nu mai au trairi, sentimente, intelepciune etc., pentru ca a disparut suportul material al acestor trairi.

    „Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare…Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.”( Eclesiastul 9, 5.6.10 )

    Frate Dorin, eu imi pun toata nadejdea in invierea promisa de Mantuitorul nostru, nu in teoria nemuririi sufletului care se regaseste in diferite forme in toate religiile pagane. In vederea acestor promisiuni noi suntem „vii”, chiar daca suntem muritori. Caci pe noi moartea a doua nu ne va atinge. Moartea a doua este adevarata moarte, nu aceasta, pe care Biblia o numeste in zeci de locuri un simplu „somn” trecator, dupa care Domnul ne va trezi la adevarata viata.

    Va doresc sa primiti adevarata viata prin credinta in harul Domnului nostru Iisus Christos!
    Cu stima, Lori Balogh

    PS: Indraznesc sa va intreb in legatura cu fiul dvs. Cum s-a incheiat drama pe care ati trait-o si de care mi-ati scris ultima data? Vreau sa cred ca vestile sunt bune.

  4. dorin says:

    de ce Duhul Sfânt este o Persoană, duhurile rele sunt și ele persoane și nu au nevoie de trup pentru a putea trăi, vedea, auzi, vorbi etc, dar când ne referim la duhul omului nu mai credem că poate, fără trup, să audă, să vadă, să vorbească?
    omu născut din Dumnezeu nu mai moare, e născut dintr-o sămânță ce nu poate putrezi!, trupul este supus putrezirii, dar nu și duhul omului care e născut din Duhul Sfânt! și care se întoarce la Dumnezeu. Ideea lui Petru de sămânță ce nu poate putrezi e legată de ideea de a nu putea muri!
    1 Petru 1:23 fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.
    și chiar Domnul Isus spune că cine crede nu va muri, trupul da, e supus morți din pricina păcatului, dar duhul omului e viu, cum spune Pavel! ce este viu nu poate fi impersonal!

    Ioan 11:25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
    Ioan 11:26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

    Romani 8:10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.

    dacă noi suntem doar trupuri fizice unite cu suflare de viață impersonală, de ce apostolul Pavel spune că trupul ar fi un cort care ne îmbracă?
    2 Corinteni 5:1 Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică.
    2 Corinteni 5:2 Și gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc,
    2 Corinteni 5:3 negreșit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.
    2 Corinteni 5:4 Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.
    dacă Pavel se referă la trup ca ceva de care ne putem dezbrăca, sper că e clar că în interior este ceva mai mult decât ceva impersonal!
    pace de sus frate Lori Balogh!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.