Cine a scris Cartea lui Daniel?
Cu privire la autorul Cărții lui Daniel există două opinii în lumea creștină. În timp ce unii comentatori afirmă că autorul cărții este însuși profetul Daniel, care a trăit în secolul al VI-lea î.Ch., alți comentatori susțin că această carte a fost scrisă de un iudeu anonim mult mai târziu, respectiv în secolul al II-lea î.Ch., în timpul revoltei macabeilor.
Problema pe care o ridică identificarea autorului Cărții lui Daniel este majoră, deoarece nu ne este indiferent dacă această carte a Vechiului Testament a fost scrisă în secolul al VI-lea î.Ch., așa cum susține chiar autorul cărții, sau în secolul al II-lea î.Ch., după cum afirmă cei ce susțin ipoteza macabeeană.
Dacă această carte a fost scrisă în secolul la VI-lea î.Ch., atunci profețiile ei sunt reale și credibile. Dacă dimpotrivă, ea este opera unui anonim care a trăit mult mai târziu, înseamnă că nu mai este credibilă, iar profețiile ei nu reprezintă altceva decât o simplă istorie deghizată în profeție. În acest caz, însăși noțiunea de profeție este pusă sub semnul întrebării, precum și capacitatea lui Dumnezeu de a prevesti viitorul, așa cum susține El Însuși în Isaia 46,10.
Ipoteza macabeeană cu privire la originea Cărții lui Daniel a căpătat contur spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind susținută și astăzi de unii teologi. Primul care a lansat această ipoteză a fost filozoful neoplatonist Porfiriu (234‑305 d.Ch.). În lucrarea sa intitulată „Împotriva creștinilor”, el afirmă că această carte a fost scrisă în secolul al II-lea î.Ch. pe vremea regelui sirian Antioh IV Epifanul (175‑163 î.Ch.).
Ieronim (348‑420 d.Ch.) a combătut însă argumentele lui Porfiriu, apărând paternitatea Cărții lui Daniel. Publicațiile lui Porfiriu au fost distruse, rămânând doar concepția potrivit căreia Cartea lui Daniel a fost scrisă chiar de profetul Daniel în secolul al VI-lea î.Ch.
Ipoteza macabeeană susține că un iudeu anonim ar fi scris Cartea lui Daniel în jurul anului 165 î.Ch., pe timpul persecuțiilor pornite de regele seleucid Antioh IV Epifanul împotriva iudeilor, când acesta a profanat templul din Ierusalim. Acest fals Daniel ar fi repovestit istoria, prezentând-o sub forma unor profeții, singurele profeții autentice fiind cele din Daniel 11,40 până la Daniel 12,2. Însă, și aceste profeții ar fi eșuat, deoarece ceea ce s-a prezis nu s-a împlinit niciodată.
Argumentul în favoarea acestei ipoteze este faptul că falsul Daniel a făcut câteva greșeli istorice, nefiind familiarizat cu istoria Imperiilor Babilonian și Medo-Persan, în timp ce a oferit date corecte atunci când a vorbit de perioada seleucizilor și ptolemeilor. Scopul scrierii acestei cărți în perioada de criză provocată de persecuțiile lui Antioh IV Epifanul ar fi fost acela de a-i încuraja pe iudei de a fi credincioși lui Dumnezeu și a de se opune opresiunii lui Antioh.
De partea cealaltă, cei ce susțin paternitatea Cărții lui Daniel și scrierea ei în secolul al VI-lea î.Ch., respectiv cei ce susțin ipoteza persană, au numeroase argumente în acest sens. Iată câteva dintre acestea:
1) Autorul Cărții lui Daniel cunoștea lucruri care nu erau cunoscute în secolul al II-lea î.Ch., dar care au fost scoase la lumina recent de către arheologi.
Unele detalii istorice prezente în Cartea lui Daniel ne demonstrează că autorul ei cunoștea bine evenimentele descrise în carte. Doar un martor ocular le putea descrie cu atâta acuratețe. Iată câteva exemple de astfel de informații:
a) Capitolul 4 din Daniel ne vorbește despre Nebucadnețar ca fiind constructorul Babilonului. Istoricii antici ca Herodot, Ctesias, Strabo sau Pliniu nu amintesc niciodată acest lucru în scrierile lor, deoarece informațiile se pierduseră între timp. În schimb, săpăturile arheologice moderne au confirmat adevărul relatat în Cartea lui Daniel.
b) Cartea lui Daniel ne vorbește despre Belșațar ca fiind împăratul Babilonului. Însă până în secolul al XIX-lea, existența lui Belșațar a fost contestată, iar Cartea lui Daniel a fost ridiculizată pentru această „falsă” afirmație. Însă arheologia modernă a descoperit nu doar faptul că Belșațar a existat cu adevărat, ci și faptul că el a fost fiul întâi născut al lui Nabonid și coregent cu tatăl său.
Când Belșațar i-a oferit lui Daniel locul al treilea în împărăție, ca răsplată pentru descifrarea scrierii misterioase de pe zidul palatului (vezi Daniel 5,7.16.29), informația a fost corectă deoarece primele două locuri erau ocupate de Nabonid și de Belșațar însuși.
c) Cronica lui Nabonid confirmă că acesta nu se afla în Babilon atunci când cetatea a fost cucerită de perși în 539 î.Ch. Or, acest amănunt istoric este bine conturat în capitolul 5 al cărții, atunci când sunt relatate evenimentele petrecute în Babilon în timpul căderii lui sub dominația persană.
Detaliile istorice prezentate în capitolul 5 al Cărții lui Daniel sunt atât de exacte încât ele urmează cu acuratețe informațiile din literatura cuneiformă. O singură problemă a rămas încă nerezolvată din punct de vedere istoric în Cartea lui Daniel: identificarea lui Darius Medul. Neexistând încă un material adecvat, cea mai plauzibilă ipoteză este aceea potrivit căreia Darius Medul nu este altcineva decât generalul Gubaru (Gobryas) al armatei persane, general care a cucerit Babilonul în anul 539 î.Ch.
2) Limba Cărții lui Daniel indică faptul că această lucrare a fost scrisă în secolul al VI-lea î.Ch. și nu în secolul al II-lea î.Ch. Ebraică folosită de autor este diferită de cea a manuscriselor de la Qumran (secolul II î.Ch.). De asemenea, cuvintele împrumutate de Daniel din limba persană provin din persana veche, nu din cea vorbită în secolul al II-lea.
Limba aramaică folosită de autor este aramaica imperială (oficială) din anii 600‑330 î.Ch. și nu aramaica din secolul al II-lea î.Ch. Un alt argument lingvistic în favoarea paternității Cărții lui Daniel este folosirea rară a cuvintelor grecești. În cazul în care Cartea lui Daniel ar fi fost scrisă în secolul al II-lea î.Ch., dat fiind faptul că în acel timp limba greacă predomina în Răsărit, iar cultura greacă era dominantă în Orientul Mijlociu, cartea ar fi trebuit să fie plină de cuvinte grecești.
În realitate, în Cartea lui Daniel întâlnim doar câteva cuvinte grecești, toate indicând numele unor instrumente muzicale (vezi Daniel 3,5.7.10.15). Este cunoscut faptul că în armata lui Nebucadnețar se găseau soldați greci, care probabil au adus cu ei aceste instrumente. Așadar, sărăcia prezenței cuvintelor grecești în Cartea lui Daniel este o dovadă solidă că aceasta a fost scrisă mult mai timpuriu decât secolul al II-lea îCh., când elenismul cuprinsese deja Orientul Mijlociu.
3) Atmosfera Cărții lui Daniel nu se armonizează cu cea existentă în Palestina pe vremea revoltei macabeilor din secolul al II-lea î.Ch.
Profetul Daniel se poartă cu un deosebit respect față de Nebucadnețar și Dariu Medul (vezi Daniel 2,37.38; 6,21) și lucrează pentru acești împărați în poziții guvernamentale înalte, fiindu-le loial. Or, această atitudine respectuoasă față de niște popoare care au subjugat Iudeea nu era caracteristică secolului al II-lea, când poporul era asmuțit la revoltă împotriva oricărui opresor.
În partea profetică a Cărții lui Daniel sunt amintite persecuții pe care urmau să le suporte cei credincioși. Însă nici în această parte a cărții nu întrezărim manifestarea unui spirit de revoltă împotriva asupritorilor, ci mai degrabă avem de-a face cu o rezistență pasivă. Această atitudine este într-un contrast izbitor cu atitudinea de revoltă împotriva asupritorilor din epoca lui Antioh Epifanul (secolul al II-lea).
4) Manuscrisele de la Qumran aduc dovezi solide care susțin ipoteza persană cu privire la autorul Cărții lui Daniel. La Qumran au fost găsite opt manuscrise ale Cărții lui Daniel în trei peșteri, ele fiind datate în perioada cuprinsă între anii 125 î.Ch. și 50 d.Ch. Acest fapt dovedește că acea comunitate avea un respect deosebit pentru Cartea lui Daniel, citând-o alături de alte cărți ca cele ale lui Moise, Samuel, Ezra, Ezechiel, Amos sau Psalmi.
În cazul în care Cartea lui Daniel ar fi fost scrisă la jumătatea secolului al II-lea î.Ch., așa cum susține ipoteza macabeeană, acest aspect ar fi fost neobișnuit dacă această carte ar fi fost scrisă doar cu două decenii înainte ca ea să fie studiată de membrii comunității din Qumran. Perioada de doar două decenii este prea scurtă pentru ca o lucrare de talia Cărții lui Daniel să fie scrisă, copiată, citită și răspândită la scară largă.
Modul în care manuscrisele de la Marea Moartă se referă la Cartea lui Daniel demonstrează că această carte era suficient de veche pentru ca în secolul al II-lea ea să fie atât de cunoscută, populară și respectată.
5) Modul în care sunt datate viziunile din Cartea lui Daniel este foarte apropiat de cel în care sunt datate cele din cărțile profeților care au trăit în perioada robiei babiloniene (Ieremia, Ezechiel, Hagai).
Datările din Cartea lui Daniel (2,1; 7,1; 8,1; 9,1; 10,1) sunt foarte asemănătoare ca stil cu datările celor opt viziuni din Ieremia (1,2.3; 25,1; 28,1; 32,1; 36,1; 41,1; 46,1.2), cele 12 viziuni din Ezechiel (1,1.2; 8,1; 20,1; 24,1; 29,1.17; 30,20; 31,1; 32,1.17; 33,21; 40,1) și cele cinci viziuni din Hagai, carte scrisă în anul 520 î.Ch. (1,1; 1,15; 2,1; 2,10; 2,20).
Prin contrast, cartea lui Maleahi, scrisă aproximativ în anul 425 î.Ch., care cuprinde și ea câteva viziuni, nu are nicio datare. La fel se întâmplă și în cazul literaturii apocaliptice din secolul al II-lea î.Ch. și de mai târziu. Asemănările de datare cu scrierile mult mai vechi decât cele din secolul al II-lea î.Ch. arată că Daniel a fost scrisă mult mai timpuriu decât presupune ipoteza macabeeană (secolul al II-lea î.Ch.).
6) Daniel se recomandă pe sine ca fiind autorul cărții care îi poartă numele.
Există câteva versete (7,2.4.6; 8,1.2; 9,2‑4.20‑23; 10,15‑19; 12,5.7.8) în care Daniel vorbește despre sine la persoana întâi. Faptul că în alte versete el se exprimă la persoana a treia nu este ceva neobișnuit, deoarece în documentele antice extra-biblice se practica obiceiul ca autorul să vorbească despre sine la persoana a treia (de ex. „Anabias” a lui Xenophon sau „Războaiele Galice” a lui Iulius Cezar).
7) Cea mai puternică dovadă despre paternitatea Cărții lui Daniel o avem de la Însuși Iisus Christos, care vorbește despre Daniel ca despre un personaj real, pe care îl numește în mod apreciativ profet (vezi Matei 24,15).
Iisus S-a folosit de profeția lui Daniel pentru a ilustra viitoarea cădere a Ierusalimului din anul 70 d.Ch., prin folosirea expresiei „urâciunea pustiirii” din Daniel 9,27 (vezi Matei 24,16; Marcu 13,14; Luca 21,20.21). Vorbind despre Daniel ca despre un profet adevărat, care a trăit în secolul al VI-lea, Mântuitorul ne arată că profețiile lui trec dincolo de secolul al II-lea î.Ch., aducând lumină asupra unor evenimente care se vor desfășura până la sfârșitul istoriei lumii.
Concluzii
Ipoteza macabeeana cu privire la datarea Cărții lui Daniel nu are un temei solid. Singura ipoteză credibilă este cea persană, adică acceptarea adevărului că această carte a fost scrisă chiar de profetul Daniel, în secolul al VI-lea î.Ch., în perioada exilului babilonian. Așadar, la întrebarea: Cine a scris Cartea lui Daniel? există un singur răspuns credibil: însuși Daniel, profetul lui Dumnezeu, acela despre care Însuși Dumnezeu a declarat prin îngerul său că este „om preaiubit și scump” (Daniel 9,23; 10,11.19).
Lori Balogh
(Prelucrare și adaptare după un articol scris de Jiri Moskala, șef al Catedrei de Vechiul Testament din Andrews University, intitulat: „A scris profetul Daniel Cartea lui Daniel? „, publicat în volumul „Interpretarea Scripturii”, ed. Viață și Sănătate, București, 2012, p. 67‑73)
Nu sunt evreu, dar știu că Domnul a ales poporul Israel că fiind al Lui. Legământul dintre Avram și Domnul este sacru. Și înainte de venirea Domnului Hristos pe pământ erau oameni, nu din rândul evreilor, care credeau în Domnul lui Israel. Domnul i-a acceptat. Cert este că prin evrei, noi neamurile l-am cunoscut pe Domnul în toată slava Sa. Cartea lui Daniel este deosebită. Până și celor cu minți inteligente, le este greu să descifreze adevărul. Să ne amintim că îngerul i-a dat câteva informații care nu ne-au fost dezvăluite de profetul Daniel. Noi nu putem decât interpreta.
Adaosurile la cartile biblice sunt unanim admise. Trebuie sa recunoastem că Moise nu putea să scrie despre el că Moise a murit si nici pînă azi nu se stie unde este inmormintatr.La fel si Daniel a scris o parte si apoi urmasii au colat restul după ce se petrecuserăevenimentele profetizate. Au folosit nume de animale că suna prea de tot la cornul cel mare sa i zica Alexandru Makedon.Țapul a fost de fapt o capră și anume Grecia .Aici unii au tradus cu ”Capra” alții cu ”Țapul”Dar au zis o corect cu ruperea cornului=mpartea lui Alex…..că fuseseră la înmormîntare.
Ești informat greșit în legătură cu Talmudul în care de fapt, eu personal nu am încredere. De ce ? Dacă-l studiezi bine pe Hanoh (Enoh), vei realiza în ce perioadă a fost scris Talmudul de către evrei (cap. XCII / 10) ! Matei, nu cred că a fost Isus iar în paragraf este vorba despre cele două moschei, construite după anul 700 e.n. pe muntele Moria deci, era o profeție (urâciunea pustiirii) ! Un drept ca și putere spirituală, este departe față de un profet ( Drepții nominalizați biblic :Noe, Daniel și ne evreul Iov). Mult succes în studii
Departe ești de adevăr, precum cerurile de pământ, mai studiază ! Filip G Marius
Dreptul scriitor (zis de unii, profet sau prorooc, lucru mai puțin important) Daniel, s-a născut în anul 613 î.e.n. și a decedat : în anul primirii permisiunii reconstruirii Ierusalimului, poruncă dată de împăratul Darius 1 cel Mare și în anul, terminării reconstrucției Templului al 2-lea, adică anul, 493 î.e.n.(539 î.e.n. + 46 ani = anul 493. Aceasta, se adresează doar cunoscătorilor Bibliei!). Dacă acceptați apocrifele, studiați cartea patriarhului Enoh, unde, în cap.92/10 specifică: „ Apoi, în timpul celei de-a șasea săptămâni, toți cei care vor exista vor fi învăluiți de întuneric; și inimile lor vor uita înțelepciunea…….”. Este vorba exact, de perioada când a fost scris Talmudul ! Greșesc, sau nu cunoaște-ți ? Citat de mai sus, al domniei voastre: „Când Daniel a primit aceste profeții” . Da, aici aveți dreptate, întrucât, el doar ne-a transmis cele primite, de la omul Gabriel (am rugămintea de a nu-l face sfânt, pe Gabriel, întrucât, l-ați combate pe scriitorul biblic, Daniel!). Verificați Tanahul, pentru a memora locul lui Daniel cel adevărat; SCRIERILE. Căci ați răs modificat scripturile, nu-i vina evreilor. Căci în cartea lui Daniel, ați folosit cuvântul vreme în locul a 3 cuvinte ebraic importante (idan, et și moed), nu-i vina evreiloe. Căci în cap. 12/7 ați scris: „un termen, termeni…. (în loc de un termen, doi termeni….), nu-i vina evreilor. Căci în Ezechiel, ați falsificat importanta literă „Tav” cu litera grecească „Tau”, nu-i vina evreilor și mult multe alte păgânii, de genul acestora. Pentru Anna: Nu, nu avem de dat două Temple ci, exact 3. Sa dat Lumină la 2/3 dintre neamuri, cu două Temple sacrificate plus milioane de lucrători ai Dânsului (creștinii și islamul), rămânând ca pe viitor, prin sacrificarea acestui Templu 3, care nu-i construit încă și prin sacrificarea iarăși a milioane de ostași ai Domnului, poporul evreu și Țara sfântă, vor fi mântuiți de povara pământeană a sarcinii lor, aceasta, după anul 2.377. Isus și Mohamed au răspun la întrebare, la timpul prezent al domniilor lor și nu la viitor: „nu-l știe nimeni….” și nu „nu-l va ști nimeni”. Prezentul este prezent și nu-i bine a fi confundat cu viitorul ! Cu stimă, Filip Gavrilă Marius
Personal am o mare stima pentru poporul evreu. Si aceasta din mai multe motive. Ceea ce-mi displace la unii dintre ei ( dintre cei care comenteaza pe acest blog ) este aroganta lor, dand de inteles ca Dumnezeul cel viu si adevarat este doar al lor, ca Scripturile doar ei le pot intelege si ca noi, neamurile, suntem un gen de copii ai lui Dumnezeu de mana a doua. Am primit multe comentarii de acest fel si, in lumina Bibliei, nu pot fi de acord cu niciun fel de aroganta de acest fel.
Chiar daca ei au avut misiunea de a fi depozitarul adevarului de-al lungul timpului, si chiar daca Scripturile le avem si datorita grijii lor, aceasta nu le da dreptul sa ii injoseasca pe fratii lor dintre neamuri. Daca ati citi comentariile lor la diferite articole, ati intelege ce spun. Desigur, doamna Anna are dreptate cand afirma ca noi, crestinii, ne-am comportat fara dragoste fatza de poporul ales de Dumnezeu. De aceea, sunt pe deplin de acord ca trebuie sa ne rugam pentru ei, ca si ei sa-L primeasca pe Iisus ca Mantuitor si sa renunte la atitudinea de a-i privi de sus pe crestini.
Voia lui Dumnezeu nu este asimilarea poporului evreu cu alte neamuri, contopirea lui până nu mai există. Dumnezeu are cu poporul Lui un plan deosebit, căci „Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11). Deci Dumnezeu a chemat pe acest popor şi i-a dăruit anumite daruri pe care El nu le regretă. Iată-le: „Ei sunt israeliţi; au înfierea, slava, legămintele, darea Torei, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii şi din ei a ieşit după trup Mesia, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci” (9:5) De aceste daruri nu-i pare rău lui Dumnezeu!
In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi si asta spre binele Neamurilor, in ce priveste alegerea sunt iubiti din pricina parintilor lor Avraam, Isaac si Iacov. „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit.
Tragedia evreiasca care a inceput acum 2000 de ani intre poporul evreu si cel mai Mare Fiu al natiunii si al omenirii si cauzele neprimirii lui Isus in trecut au fost pentru ca notiunea de Mesia a fost alterata in sanul poporului iar in prezent piatra de poticnire sunt crestinii. Poporul evreu nu poate recunoaşte divinitatea Domnului Isus şi nu poate să-l primească drept Mântuitor, este pentru că diferiţi indivizi care îşi zic creştini au arătat atata ură si au infăptuit nelegiuiri mari impotriva evreilor în Numele Lui Isus. Calea poporului evreu către Domnul Isus este presărată cu pietre de poticnire puse şi adunate de creştini care pina in ziua de azi au numai resentiment fata de evrei si datina lor stramoseasca.
Voi, fraţi crestini, împliniţi cuvântul scris al profetului Isaia, (26, 10): „Pregătiţi o cale poporului evreu! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte!” Cum? Prin rugăciune şi exemplu propriu de viaţă.
Se poate sa existe acest blestem. Poate o parte a evreilor au cunostinta de acest blestem iar alta parte nu. Dar eu am gasit acest site evreiesc unde evreii (si nu crestinii) dovedesc ca in Daniel 9 ar fi vorba de templul lor si nu de Mesia, de Isus Christos. Ca exista sau nu blestem, ei au gasit o alta explicatie profetiei. Intr-o zi o sa realizeze si ei ca despre Isus Christos a fost vorba (Romani 11).
Fiti binecuvantat
Făgăduinţa dată de către Dumnezeu, lui Avraam, a răsunat aşa: „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine Avraam (primul evreu)” (Geneza, 12,8). Şi asta a fost menirea poporului evreu! aceea de a fi o binecuvântare pentru toate neamurile pământului. Ei bine, în Isus (tot un evreu) această menire s-a împlinit! în El despre care este scris: „Isus…fiul lui Avraam, fiul lui David… iar pina in prezent din voia lui Dumnezeu „Fraţilor, (respective frate balogh) pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor (din care faceti parte). Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile lui Iacov”. Iar profetul Zaharia ne dă, în capitolul 12, cu mult înainte de Isus, o profeţie minunată. Iat-o: „Voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut… În ziua aceea se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi nelegiuire”. Şi ziua despre care vorbeşte profetul va veni ( nu a fost inca).
Deaceea consider neavenit spiritul aprig demolator al fr. Balogh la adresa talmudului evreiesc cartea de opinii rabinice in Judaism cand in realitate cultele crestine ca martorii, adventistii, mormonii, etc au talmudele lor /carti intregi doctrinale pe care le numesc “spirit prophetic” si in care “rabinii” lor dicteaza crezul sub aceiasi amentintare – cine nu crede ce scriu ei, cade dela credinta! Similitudinea e izbitoare, cum explicati?
Citez dintr-un articol postat la adresa:https://luminaultimelorzile.wordpress.com/2011/11/04/ce-a-auzit-daniel-profetia-celor-70-de-saptamani/
„Când Daniel a primit aceaste profeţii, Templul era o ruină. Însă el era înştiinţat că va fi înălţat un al doilea Templu, construit în acelaşi loc, dar şi acesta va fi la rândul lui distrus. Împlinirea acestei profeţii a avut loc în anul 70 î.Hr, când Templul a fost distrus de romani. Între aceste două evenimente, Mesia a venit şi a fost stârpit. Despre cine se vorbeşte aici?
Evreii ortodocşi sunt descurajaţi de faptul că nu reuşesc să găsescă un răspuns la această întrebare. În cartea sa What the Rabbis Know about the Messiah – Ce ştiu rabinii despre Mesia, Rachmiel Frydland descrie modul cum a fost educat religios, în Polonia, înainte de război: Stiam că secretul răscumpărării lui Israel şi a zilelor lui Mesia este ascuns undeva în cartea Daniel. De asemenea, ştiam că unii dintre cei mai mari rabini ai învăţăturii talmudice şi post-talmudice au studiat această carte şi s-au ocupat chiar de descifrarea semnelor şi a încifrărilor simbolice. Referindu-se la răscumpărarea lui Israel, Talmudul şi Mişhna (compilaţii de opinii şi dezbateri) abordează de multe ori subiectul cărţii Daniel, cea care ne descoperă vremea ascunsă a revenirii lui Mesia. Totuşi, la Yeshiva (instituţie rabinică) mi s-a reamintit ameninţător de avertismentul şi de blestemul rostit asupra celor care încearcă să îi descifreze înţelesul deplin. Talmudul precizează: Cei care vor încerca să îi descifreze sfărşitul să fie nimiciţi; ei spun „Din moment ce vremea lui Mesia a venit deja, chiar dacă nu este aşa, înseamnă ca nu va mai veni deloc. (Sanhedrin 97b).”
Si totusi… se pare ca exista.
Cu stima,
Lori B.
Nu cred ca exista, ei asociaza profetia din capitolul 9 cu distrugerea Templului si incetarea jertfelor:
http://jewsforjudaism.org/knowledge/articles/daniel-9-a-true-biblical-interpretation
fit binecuvantat
Pentru mine Daniel este un mare profet, nu doar un om „drept si mai putin profet” cum sustineti d-v. Si aceasta deoarece am mai mare incredere in cuvintele lui Iisus, care il considera pe Daniel „proroc” ( vezi Matei 24,15 ), decat in aprecierile oamenilor. In alta ordine de idei, am o intrebare: Este adevarat ca in Talmud exista un blestem sever pentru toti aceia care „indraznesc” sa studieze profetia din Daniel 9, 24-27 ? Si daca exista, cum il explicati ?
Cu stima,
Lori B.
Cartea profetului Daniel se întinde pe întreaga perioadă de 70 de ani de robie babiloniană a poporului Israel 605–536 î.c. (vs. 1:1 şi 9:1-3).
Daniel este istoricul (cronicarul) perioadei de robie a copiilor lui Iacov duşi pe malurile Eufratului. El este singurul care ne oferă o descriere a acelor vremuri întunecate ale Israelului. Cartea Daniel a fost scrisa in ebraica clasica in majoritate cu citeva versete consemnate intr-un limbaj caldean; Cartea începe cu anul 605 când babilonienii au cucerit Ierusalimul.
Domnul Isus Hristos îl confirmă pe Daniel ca fiind autorul acesteia:
Matei 24:15 De aceea, când veţi vedea ,urâciunea pustiirii’, despre care a vorbit proorocul Daniel, „aşezată în locul sfânt” cine citeşte să înţeleagă!
Apoi, Domnul Isus recurge la aceleaşi imagini din descoperirile de care Daniel a avut parte, redate in:
Matei 25:31 ,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Matei 26:64 ,,Da”, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”
Profetul Ezechiel, un alt profet al exilului îl menţionează pe Daniel. Dacă cartea acestuia nu este disputată, nu văd de ce ar trebui sa fie cea a lui Daniel. Poate datorită creditelor extraordinare de inspiraţie pe care le are!
Ezechiel 14:14 chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.”
Ezechiel 14:20 şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea-zice Domnul, Dumnezeu-că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.”
Ezechiel 28:3 Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine;
Apariţia cartii lui Daniel în traducerea Septuagintei care a fost făcută înainte de Antiohus întăreşte convingerea că Daniel provine din sec. al VII-lea î.c. şi că este o profeţie nu o carte de consemnări istorice!
Lordul Isaac Newton afirmă că a-l nega pe Daniel „înseamnă a nega religia creştină pe de-a întregul”!
De asemenea, cartea Evrei face o aluzie cât se poate de clară la Daniel pomenind în galeria marilor oameni ai credinţei pe unul care a „astupat gura leilor” — Evrei 11:33.
Vremea lui Daniel este sugerată de menţiunea de către Ieremia a împăraţilor Iosia (640–609 b.c.), Eliachim sau Ioiachim (609–598 b.c.), Zedechia (597–586 b.c.).
Sunteți prea prea departe de adevăr! Cartea este nestemat inestimabil al spiritualității universale, scrisă de autor, până în anul de deces al dreptului și mai puțin profet, Daniel, anul 493 î.e.n. Domnia sa, ne-a transmis doar cea ce i-a comunicat Gabriel și nimic mai mult. De unde până unde profeția este pe durata de 70, când Gabriel o spune clar căci cartea va fi citită în vremea de pe urmă și ÎNȚELEPCIUNEA va crește! În viață este foarte ușor să ne învârtim în jurul „degetului” și să susținem că suntem pricepuți. Gavril Filip