A dat Dumnezeu legi care nu erau bune ?
„Ba inca le-am dat si legi care nu erau bune si porunci prin care nu puteau sa traiasca.” ( Ezechiel 20,25 )
Ezechiel 20,25 este unul din textele dificile ale Vechiului Testament. Dificultatea interpretarii lui rezulta din mai multe aspecte: Poate un Dumnezeu desavarsit sa dea legi care nu sunt „bune” ? Daca aceste legi nu erau „bune”, de ce ar fi omul obligat sa le respecte ? Daca totusi El a dat astfel de legi care nu sunt „bune”, care sunt acestea ?
Profitand de dificultatea interpretarii acestui text, unii comentatori care nu agreeaza ideea unei Legi divine au aplicat acest verset la Decalog, mai precis la porunca a patra a Decalogului, cea care se refera la obligativitatea pazirii Sabatului zilei a saptea ca zi de odihna si inchinare ceruta de Creator.
Inca de la inceput trebuie precizat ca aplicarea textului din Ezechiel 20,25 la Decalog este o eroare grava. A afirma ca poruncile Decalogului, inclusiv Porunca a patra, sunt porunci care nu sunt „bune”, inseamna a desconsidera nu doar Legea morala care a stat la baza legamantului lui Dumnezeu, ci pe Dumnezeu Insusi. Legea morala este o reflectare a caracterului lui Dumnezeu si a afirma ca ea nu este „buna” arunca o umbra serioasa asupra caracterului Sau desavarsit.
Biblia vorbeste in multe locuri despre Cele Zece Porunci in termenii unei Legi bune, sfinte si desavarsite. Iata cateva exemple:
„Le-am dat porunci drepte, legi adevarate, invataturi si oranduiri minunate.”(Neemia 9,13 )
„Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da intelepciune celui nestiutor.” ( Psalmul 19,7 ).
„Legea este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna.” ( Romani 7,12 ).
Biblia nu se poate contrazice pe sine, afirmand intr-un loc despre Legea morala ca nu este buna, iar in alte numeroase locuri ca aceeasi Lege este „sfanta, dreapta si buna”. Asadar, ideea ca textul din Ezechiel 20,25 s-ar referi la Decalog este gresita in totalitate si deosebit de paguboasa pentru cei care o sustin.
Alte traduceri ale Bibliei redau Ezechiel 20,25 astfel:
„Si de asemenea, le-am dat statute care nu erau bune si judecati prin care nu puteau sa traiasca.” ( traducerea Fidela, in l. romana ). Termenul „statut” este sinonim cu „regulament”, referindu-se la ansamblul dispozitiilor dupa care functioneaza o anumita organizatie.
„Le-am dat si statute care nu erau bune si ordonante prin care nu puteau sa aiba viata”( traducerea Revised Standard Version, in l. engleza )
„Le-am dat si statute care nu erau bune si legi prin care nu puteau sa traiasca.” ( traducerea New International Version , in l. engleza )
„Eu, de asemenea, le-am dat statute care nu erau bune si judecati prin care ei nu pot trai” ( traducerea Douay, in l. engleza )
Dar care ar putea fi acele „legi”, „statute”, „ordonante” si „judecati” care nu erau bune ? Exista mai multe interpretari ale acestor termeni sinonimi:
Unii comentatori aplica textul din Ezechiel 20,25 la permisiunea data de Dumnezeu oamenilor care au trait dupa potop de a consuma carnea animalelor: „Tot ce misca si are viata sa va slujeasca de hrana; toate acestea vi le dau ca si iarba verde” ( Geneza 9,3 ). Faptul ca varsta oamenilor a scazut vertiginos de la peste 900 de ani la circa 120 de ani odata cu introducerea carnii in alimentatie, este o dovada, spun acesti comentatori, ca aceasta lege ( permisiune ) nu era buna.
Alti comentatori aplica acest text la Legea lui Moise. Astfel Joe Crews, autorul mai multor volume de studii biblice, afirma in lucrarea „Sarbatorile ceremoniale si Sabatul” urmatoarele: „Din pricina blestemelor si judecatilor emise impotriva permanentei lor neascultari, legea lui Moise era impotriva lor ( a israelitilor, n.n.) si „nu era buna.”
Exista si comentatori care sustin ca toate legile lui Dumnezeu sunt bune, insa oamenii le percep pe unele dintre ele ca nefiind bune. Mergand pe aceasta idee, Ezechiel 20,25 ar reda doar perceptia gresita a unor oameni cu privire la unele legi divine, fara ca afirmatia din text sa fie si adevarata in esenta ei.
Alti comentatori, referindu-se la contextul imediat al versetului, sustin ca legile care „nu erau bune” nu erau cele date de Dumnezeu, ci erau legile unor popoare pagane printre care israelitii necredinciosi au fost risipiti ca pedeapsa. Acolo, in tarile unde au fost exilati, evreii au fost obligati sa respecte legile acelor popoare, legi care, desigur, nu erau bune.
Intr-adevar, contextul imediat, respectiv intregul capitol 20, ne vorbeste despre infidelitatea poporului Israel fatza de Dumnezeu si despre pedepsele Sale, una dintre acestea fiind robia: „Le-am jurat ca am sa-i imprastii printre neamuri si sa-i risipesc in felurite tari, pentru ca n-au implinit poruncile Mele si au lepadat invataturile Mele, au pangarit Sabatele Mele si si-au intors ochii spre idolii parintilor lor” ( Ezechiel 20, 23.24 ).
Un argument in favoarea acestei interpretari este versetul 39 din acelasi capitol 20, in care gasim o astfel de „porunca” data de Dumnezeu care nu era „buna”: „Acum, casa lui Israel, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Duceti-va si slujiti fiecare la idolii vostri ! Dupa aceea, Ma veti asculta negresit si nu veti mai pangari Numele Meu cel sfant cu darurile voastre de mancare si cu idolii vostri.”
Daca aceasta interpretare este acceptabila, tinand seama de contextul imediat al versetului, ramane totusi o intrebare: Daca poporul Israel a fost nevoit sa respecte legile popoarelor pagane printre care au fost imprastiati, legi care nu erau bune, de ce totusi Biblia afirma ca Dumnezeu a dat aceste legi ?
Aici intervine o caracteristica a limbajului biblic care Ii atribuie lui Dumnezeu fapte pe care in realitate nu El le savarseste, ci doar le ingaduie. Biblia ne ofera multe astfel de exemple, cel mai concludent dintre ele fiind o afirmatie din finalul cartii lui Iov care pune in seama lui Dumnezeu toate nenorocirile si suferintele venite asupra lui Iov, desi nu Dumnezeu le trimisese, ci Satana: „Fratii, surorile si vechii prieteni ai lui Iov au venit toti sa-l vada si au mancat cu el in casa. L-au plans si l-au mangaiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el…” ( Iov 42,11 ).
Insa citind cartea lui Iov, in mod deosebit primele doua capitole, intelegem ca nu Dumnezeu a trimis aceste suferinte asupra lui, ci Satana. Dumnezeu doar i-a ingaduit Diavolului sa-l incerce pe Iov, pentru a demonstra ca toate insinuarile cu privire la motivele pentru care acest barbat credincios Ii slujea lui Dumnezeu erau false.
Comentariile Biblice AZS afirma urmatoarele despre Ezechiel 20,25:
„Acestea nu erau legile pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele ( vers. 11, adica Decalogul, n.n. ). Ele nu sunt nici o parte a Legii lui Moise. Lucrul acesta este evident din referirea la consacrarea copiilor lui Moloh din vers. 26. Legile pe care poporul le adoptase si care nu erau bune veneau de la paganii din jurul lor. Dar cum se poate spune ca Dumnezeu li le-a dat ? In vorbirea figurata biblica, unele fapte sunt atribuite lui Dumnezeu, nu in ideea ca in realitate le savarseste, ci din punctul de vedere al faptului ca in atotputernicia si atotstiinta Lui, nu le impiedica.
S-au facut incercari de a aplica acest text la multimea de ceremonii si de randuieli ale Legii mozaice care, daca Israel ar fi fost ascultator si ar fi avut placere sa tina poruncile lui Dumnezeu, nu ar fi fost cerute. Dar prevederile codului mozaic cu greu pot fi numite „legi care nu erau bune”… In plus, legea ceremoniala a fost data de Christos Iisus si era vrednica de autorul ei divin...”
Voi prezenta in continuare o opinie strict personala, care poate suporta critici si corecturi, in cazul in care ar fi gresita.
Dumnezeu este bun ( Luca 18,19 ) si, in consecinta, si legile Sale sunt bune. Excluzand din discutie Decalogul, care este o lege „sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7, 12 ), putem afirma cu toata convingerea ca legile si randuielile mozaice erau superioare tuturor legilor popoarelor pagane din epoca respectiva. Legile mozaice erau mult mai umane decat cele ale popoarelor din acea epoca.
Daca insa prin termenul „bun” intelegem „desavarsit”, lucrurile capata o alta nuanta. Legea lui Moise cuprindea prevederi care erau bune in acea vreme, in societatea de acum cateva milenii, prevederi superioare fatza de legislatia popoarelor pagane din acea vreme. Insa, privite din perspectiva istorica, aceste prevederi nu erau desavarsite datorita conditiei umane decazute.
Daca acum doua sau trei milenii, intr-o societate sclavagista dominata de barbati si aflata sub presiunea unor discriminari, aceste „statute”, „legi”, „ordonante” sau „judecati” erau bune, astazi, cand societatea umana a evoluat in gandire si s-a maturizat in privinta drepturilor omului, ele nu mai sunt luate in considerare. Ele erau „bune” atunci, intr-o anumita cultura si epoca, dar nu mai sunt „bune” ( desavarsite ) acum pentru toate generatiile.
Cine mai respecta astazi prevederile care reglementau acum mai bine de doua milenii relatia sclav- stapan de sclav ( Exodul 21, 4.20.21 ), cele privitoare la apa de gelozie data femeilor banuite de infidelitate ( Numeri 5 ), cele privitoare la juruinta femeilor ( Numeri 30 ), cele privitoare la imparat ( Deuteronomul 17, 14-20 ) sau cele privitoare la viol ( Exodul 22,16 ) ?
Legile date poporului Israel faceau parte din procesul de vindecare a rasei umane de grava boala a pacatului. Dar vindecarea nu putea avea loc dintr-o data, intr-o singura generatie, prin tratamentul-soc al unor legi. Vindecarea societatii omenesti trebuia sa aiba loc treptat, acest lucru comportand si legi valabile doar pentru o anumita etapa, legi bune la vremea lor, dar care urmau sa fie reformulate si perfectionate ulterior.
Unui bolnav grav i se prescrie de catre medic odihna totala la pat pentru o anumita perioada. „Legea” aceasta este foarte buna pentru cel bolnav, insa doar pentru perioada critica. Dupa ce a depasit aceasta perioada, acelasi medic ii prescrie miscare moderata – o alta „lege” foarte buna pentru noua etapa a convalescentei.
Ulterior, bolnavului vindecat i se recomanda multa miscare – o alta „lege” foarte buna, care ii asigura celui vindecat mentinerea sanatatii. Daca noi am lua prima „lege” stabilita de medic, respectiv repausul total la pat, si l-am aplica la tot restul vietii, cum ne-ar aparea acea „lege” ? Ar mai fi ea buna ? Nicidecum !
In conditiile pacatului si ale vindecarii pe care Dumnezeu doreste sa o aduca in societatea umana, exista o dinamica a anumitor legi. Aici nu vorbim de Legea morala care este vesnica in principiile morale pe care le sustine, ci de anumite reglementari cu privire la viata sociala. Ele au fost foarte bune la vremea respectiva, insa astazi, acelasi Dumnezeu bun si desavarsit ne cere respectarea altor legi le fel de bune pentru timpul nostru. Legile se pot schimba, insa principiile morale care stau la baza lor sunt vesnice.
Astazi nu mai vorbim despre discriminare intre sexe, ci de egalitate intre sexe; nu mai vorbim despre relatia sclav – stapan de sclav, ci despre cea dintre angajat si patron; nu mai vorbim de legile imparatului, ci de legile democratiei.
Societatea umana a evoluat in mentalitate, Dumnezeu insa a ramas Acelasi, la fel de bun si desavarsit, cerandu-ne si noua sa fim buni si desvarsiti:
„Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit” ( Matei 5,48 )
Lori Balogh
