Al treilea razboi mondial ?

Al treilea razboi mondial ?

     A fi sau a nu fi

     Una dintre asa-zisele profetii ale lui Nostradamus ( medic, cabalist si farmacist francez din secolul al XVI-lea ), scrisa sub forma de catrene in lucrarea Les Propheties ( 1555 ) si devenita celebra in intreaga lume, este cea legata de izbucnirea celui de-al treilea razboi mondial. In catrenele sale, Nostradamus prevedea ( sau cel putin asa au fost interpretate profetiile sale ) ca acest teribil razboi urma sa se declanseze in 1999, pornind de undeva din Balcani.

     Anul fatidic a trecut si, spre fericirea omenirii,  razboiul nu a izbucnit. Cu toate acestea, pericolul izbucnirii unei conflagratii mondiale, infinit mai distrugatoare decat cele doua razboaie anterioare, nu a trecut, in ciuda tuturor tratatelor de pace si de neagresiune care se incheie an de an. In lume exista chiar o psihoza legata de acest subiect, oamenii temandu-se de izbucnirea unui nou razboi mondial ori de cate ori undeva pe glob apare un nou focar ce implica armata.

     Inainte de a intra in subiectul propriu-zis, doresc sa fac o precizare. Ideile prezentate in continuare sunt simple opinii personale, nascute din studiul unor versete biblice si al unor paragrafe din lucrarile lui E. G. White. Desigur, ca orice opinii, si acestea pot fi adevarate sau false. Subiectul in sine este mai mult o provocare la studiu, fapt pentru care ii rog pe cititorii acestui articol sa nu preia cele scrise ca pe niste adevaruri de necontestat, ci exact asa cum sunt: simple opinii personale, care pot fi confirmate, sau dimpotriva, infirmate de evolutia evenimentelor viitoare.

     Atunci cand ne aflam in prezenta unor profetii care se refera la viitor, este intelept sa avem rezerve in interpretarea lor, lasand usa deschisa pentru orice mod de implinire a acestora,  poate la care nu ne-am asteptat. Potrivit invataturilor Domnului Christos, rolul principal al profetiilor biblice nu este acela de a satisface curiozitatea omului, ci de a ne intari credinta dupa ce ele s-au implinit  ( vezi Ioan 13,19; 14,29; 16,4 ).

     Cineva s-ar putea intreba ce legatura are un astfel de subiect cu credinta, evlavia si mantuirea la care ne cheama pe toti Dumnezeul iubirii. Raspunsul este urmatorul: Mantuirea celor credinciosi va fi implinita atunci cand istoria luptei dintre bine si rau se va fi incheiat, cand istoria pacatului isi va fi derulat ultimul sau act. Cu alte cuvinte, poporul lui Dumnezeu va fi mantuit cand va avea loc sfarsitul lumii acesteia.

     Dar cum si cand va avea loc acest sfarsit ? Oare va ingadui Dumnezeu ca lumea noastra sa-si provoace singura sfarsitul, fie printr-un razboi mondial, fie prin poluare sau alte forme de autodistrugere ? Sau dimpotriva, Dumnezeu, in calitatea Lui de Suveran al intregului Univers, va hotara singur cand si cum sa fie incheiata istoria lumii si a pacatului ?

     In acest context, sa cugetam la intrebarea: Va fi sau nu va fi un al treilea razboi mondial ? Sau mai corect: Sfarsitul lumii va fi provocat de un nou conflict armat ?

    

     Razboiul – capodopera Diavolului

     Pe batrana planeta albastra nu exista un rau mai mare , mai complex si mai devastator ca razboiul. Acesta inseamna, inainte de toate, moarte. O moarte care nu selecteaza doar militarii implicati in conflict, ea atingandu-i cu aripa ei intunecata si pe civilii nevinovati. Cand a fost lansata prima bomba atomica asupra orasului Hiroshima, in august 1945, cei 70 000 de morti si inca tot atatia raniti, nu erau militari, ci civili nevinovati: copii care mergeau la scoala, muncitori la locurile lor de munca, batrani, femei, bolnavi…

     Dar razboiul inseamna mult mai mult decat moarte. El inseamna suferinta fizica si sufleteasca, despartiri temporare sau definitive, dezradacinari si deportari; razboiul inseamna foamete, saracie, lipsuri de toate felurile; el mai inseamna ura, dispret, violuri, violenta in toate formele ei, catastrofe ecologice cu efecte imediate sau indepartate; razboiul mai inseamna orfani, vaduve, infirmi si fluvii de lacrimi….

     In concluzie, razboiul aduna intr-un singur loc tot ce este mai rau in lumea pacatului in care traim cu totii, fiind supranumit pe drept cuvant o capodopera a inteligentei malefice a Diavolului. Ce este in esenta ei istoria omenirii ? Ea nu este altceva decat un sir nesfarsit de razboaie locale, regionale sau mondiale, intrerupte de scurte, mult prea scurte perioade de pace.

     Razboiul – semn al sfarsitului

     In cunoscuta predica de pe muntele Maslinilor, redata de Matei in capitolul 24 al Evangheliei sale, Domnul Iisus vorbeste despre razboi ca semn al sfarsitului lumii:

     “El a sezut jos pe muntele Maslinilor. Si ucenicii Lui au venit la El la o parte si I-au zis: “Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri ? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia ?

     Drept raspuns, Iisus le-a zis: “Bagati de seama sa nu va insele cineva. Fiindca vor veni multi in Numele Meu si va vor zice: “Eu sunt Christosul !”Si vor insela pe multi.

     Veti auzi de razboaie si de vesti de razboaie: vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula impotriva altui neam si o imparatie impotriva altei imparatii…” ( Matei 24, 3-7 )

     Se ridica o intrebare: Cum poate fi razboiul considerat un semn al sfarsitului, cand este stiut ca lumea a fost martora la atatea conflicte inca de la inceputurile ei ? Un sceptic ar putea continua obiectia, afirmand ca Iisus a vorbit despre razboaie stiind prea bine ca acest semn nu avea cum sa nu se implineasca intr-o lume a violentei si a urii. Deci, s-ar putea spune ca Iisus nu a fost un profet, ci doar un vizionar care a prevazut mersul lumii in functie de tendintele ei.

     Sa nu uitam insa un lucru: Iisus raspunde in acest context unei intrebari a ucenicilor Lui: “Care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?” Asadar, cand Mantuitorul aminteste despre razboi, El nu se refera la intreaga era crestina, ci doar la sfarsitul ei. Concluzia care se impune este aceea ca in ultima perioada de timp, prin sintagma “razboaie si vesti de razboaie” trebuie sa intelegem ceva deosebit fatza de epocile anterioare, ceva care sa ne sara in ochi si care sa ne atraga atentia ca intr-adevar de apropiem de sfarsitul istoriei lumii.

     Generatia care a trait la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului urmator, inainte de izbucnirea primului razboi mondial, a fost o generatie deosebit de optimista si increzatoare in sine. De abia iesita din intunericul Evului Mediu si avand la indemana noile descoperiri stiintifice, precum si avantul industriilor, omenirea privea cu incredere in viitor.

     Convins ca omul se va depasi pe sine, filozoful german Nietzsche, care declarase ca Dumnezeu este mort, vorbea in teoria sa despre supraomul viitorului. Scriitorul umanist francez Andre Gide ii indemna pe tinerii acelei generatii optimiste sa-si traiasca din plin viata, profitand de toate placerile ei, caci omenirea avea un viitor luminos. Toti oamenii mari ai lumii prevesteu acest viitor luminos, iar a vorbi despre sfarsitul lumii in acea perioada era un act de curaj,  imprudent chiar, fiind imediat criticat de societate.

     Dar tocmai in aceasta perioada de timp, caracterizata de optimism si incredere in sine, E. G. White, autor al mai multor lucrari cu tema religioasa, afirma unele lucruri zguduitoare si de necrezut pentru cei mai multi. Cu zece ani inainte de izbucnirea primului razboi mondial, ea scria in revista Review and Herald din 24 noiembrie 1904:

     “In curand se vor ivi intre natiuni tulburari grozave, tulburari care nu vor inceta pana la venirea Domnului. Judecatile lui Dumnezeu sunt in tara. Razboaiele si stirile de razboaie, distrugere prin foc si apa, spun lamurit ca timpul stramtorarii s-a apropiat, e la usi. Nu avem timp de pierdut. Lumea este framantata de spiritul de razboi.”

     Cu cinci ani inainte de declansarea primului razboi mondial, in Buletinul Conferintei Generale din 1909, aceeasi autoare afirma: “Foarte curand, cearta, lupta, apasarea si suferinta vor izbucni intre natiunile straine cu o intensitate de care nu va faceti idee acum.”

     Iata ca in atmosfera optimismului bolnavicios din acea epoca s-a ridicat un glas care avertiza lumea despre iminenta unui conflict de mari proportii si fara precedent. Si, spre stupoarea omenirii, in 1914 izbucneste primul razboi mondial, in urma atentatului de la Sarajevo, scanteia care a declansat dezastrul.

     Conflagratia mondiala a intors lumea pe dos, nu doar prin distrugerile provocate si prin numarul urias de victime, cat mai ales in privinta moralului. Lumea a inceput sa-si piarda optimismul. Insa razboiul se sfarseste in 1918 si la scurt timp, intr-un efort de a preintampina izbucnirea unui alt asemenea conflict, se infiinteaza Liga Natiunilor ( ONU din perioada interbelica ). In atmosfera pacii promovate de aceasta Liga, popoarele privesc din nou spre viitor cu incredere. Optimismul era atat de puternic, incat Dr. Kellogg, un renumit medic  american, inventator al fulgilor de cereale, afirma: “Sunt convins ca niciodata nu va mai izbucni vreun razboi.”

     Insa dupa doar doua decenii, fiara hidoasa isi arata din nou coltii, iar omenirea e scufundata din nou in negura mortii, foametei si violentei. Cel de-al doilea razboi mondial se declanseaza intr-un moment in care ranile lumii inca sangerau.

     Cele doua razboaie mondiale au schimbat radical optica omenirii, ea devenind tot mai neincrezatoare in viitor. Iar atunci cand deasupra oraselor Hiroshima si Nagasaki au fost lansate primele bombe atomice, in august 1945, omenirea a inceput sa realizeze ce forta uriasa de distrugere se afla in propriile sale maini.

     Au fost profetizate cele doua razboaie mondiale ?

     In 1862, cu 52 de ani inainte de izbucnirea primului razboi mondial, E. G. White scria despre Razboiul de Secesiune din SUA dintre Nord si Sud pe tema abolirii sclaviei. Dupa ce prezinta adevarata fatza a acestui razboi si modul in care a intervenit Dumnezeu, ea scrie cateva fraze care depasesc contextul local al Razboiului de Secesiune:

     “Mi-au fost aratati locuitorii pamantului in cea mai mare confuzie. Razboi, varsare de sange, lipsa, foamete si ciuma faceau pustiiri pretutindeni. Cand aceste lucruri inconjurau poporul lui Dumnezeu, ei au inceput sa stranga randurile si sa dea la o parte micile dificultati dintre ei…. Atentia mea a fost abatuta apoi de la aceasta scena. Se parea a fi un scurt timp de pace. Dar inca odata mi-au fost infatisate natiunile pamantului ca fiind in cea mai mare confuzie. Conflicte, razboi si varsari de sange cu foamete si molime care pustiau pretutindeni.  Alte natiuni erau angajate in acest razboi si confuzie. Razboiul provoca foametea, iar lipsa si varsarea de sange provocau molime. Atunci inimile oamenilor au inceput sa se inmoaie de frica lucrurilor care vin pe pamant” ( 1 )

     Acest paragraf este surprinzator. Cu 52 de ani inainte de izbucnirea primului razboi mondial si cu 77 de ani inainte de cel de-al doilea razboi mondial, lui E. G. White i s-au descoperit intr-o viziune cele doua conflagratii mondiale. Cele doua expresii folosite: “locuitorii pamantului” si “natiunile pamantului” ne arata ca nu este vorba de locuitorii Americii, ci de lumea intreaga. De asemenea, este de subliniat ca E. G. White a vazut in viziune un scurt timp de pace intre cele doua conflagratii ( cei 21 de ani intre 1918 si 1939 ).

     Daca istoria lumii ar cunoaste si un al treilea razboi mondial, acesta ar fi trebuit sa fie mentionat in viziunea care vorbeste despre primele doua conflagratii mondiale. Dar, dupa ce zugraveste ororile celui de-al doilea razboi mondial, ea nu aminteste decat de starea de spirit a lumii: oamenii incep sa se ingrozeasca de ceea ce se poate intampla pe pamant.

     De fapt, aceasta este starea lumii in care traim, caracterizata printr-o teama cronica in fatza unor pericole iminente. De la incheierea ultimului razboi mondial, lumea traieste intr-o continua tensiune, asteptandu-se la izbucnirea unui nou conflict mondial, de data aceasta infinit mai distrugator decat cele precedente.

     Este cunoscuta criza rachetelor nucleare din Cuba, din 1961, cand omenirea a fost la un singur pas de izbucnirea unui razboi nuclear intre URSS si SUA. La fel s-a intamplat si cu ocazia Razboiului din Golf din 1991 ( “Furtuna in desert” ) cand doar putin a lipsit ca lumea sa se prabuseasca din nou intr-o conflagratie mondiala. In 1999, cand fortele NATO au atacat Iugoslavia, acelasi pericolul era prezent. Iar astazi, orice tensiuni din Orientul Apropiat sau Indepartat ( intre Israel si Iran sau Siria si intre Coreea de Nord si tarile vecine ) ne face sa tremuram la gandul ca aceasta ar putea fi scanteia izbucnirii unui nou razboi mondial.

     Va izbucni un al treilea razboi mondial ? Sau altfel spus: Sfarsitul lumii va fi provocat de un alt asemenea razboi ? Ar fi cu totul neintelept sa dam un raspuns categoric, mai ales atunci cand in discutie sunt evenimente viitoare. Voi prezenta insa cateva texte biblice, care se refera la timpul sfarsitului, lasandu-va pe d-v sa trageti concluziile de rigoare.

     Timpul sfarsitului in lumina Bibliei

     1) Matei 24, 3-7: In acest pasaj, Domnul Christos vorbeste despre timpul sfarsitului, dandu-ne de inteles ca aceasta perioada se compune din doua parti:

    – Timpul razboaielor

    – Timpul vestilor de razboi ( “zgomot de razboi” ): inarmarea popoarelor

     Dat fiind ca cele doua conflagratii mondiale au trecut, se pare ca ne aflam in cea de-a doua perioada prezisa de Iisus: cea a ”vestilor de razboi”, adica in timpul in care omenirea se inarmeaza intr-un ritm fara precedent. Orice cautare pe internet cu privire la date recente despre inarmarea omenirii ne aduce convingerea ca s-a ajuns la o culme in acest domeniu.

     Un singur exemplu: Rusia detine la ora actuala peste 40 de rachete nucleare, numite de americani “Satana”, care sunt capabile sa strabata distanta dintre Rusia si America pe orice ruta ( fie peste Pacific, fie peste Atlantic, fie peste Polul Nord sau Sud ). O singura racheta de genul acesta poate distruge jumatate din teritoriul Americii, aruncand intrega lume intr-un haos nuclear fara iesire.

     Daca la pericolul nuclear adaugam si noile arme neconventionale ( biologica,  climatica, seismica, etc. ) cu o mare putere de distrugere, suntem si mai convinsi ca traim intr-un timp de pace , dar in care se aud zanganind din ce in ce mai multe arme de razboi.

     Ceea ce este demn de subliniat din cuvintele Mantuitorului, este afirmatia din finalul versetului 6. Dupa ce ne spune ca vor fi razboaie si se vor auzi vesti de razboaie in timpul sfarsitului, Domnul Iisus ne asigura: “Dar sfarsitul nu va fi atunci”. Ce putem intelege din aceasta afirmatie ? Ca sfarsitul lumii nu va veni printr-un razboi si nu va fi provocat de om. Incheierea  istoriei lumii va fi hotarata doar de Dumnezeu.

     2) Apocalipsa 11,18: “Neamurile se maniasera, dar a venit mania Ta; a venit vremea sa…prapadesti pe cei ce prapadesc pamantul.” Si acest fragment biblic ne da asigurarea ca sfarsitul lumii nu va fi adus de om, ci de Cel care este Suveranul intregului Univers.

     3) Apocalipsa 7,1-3: Viziunea celor patru ingeri care tin vanturile sa nu sufle pe pamant pana ce nu se face sigilarea copiilor lui Dumnezeu pare sa ne asigure ca ultimele zile ale istoriei lumii nu vor fi marcate de razboaie nimicitoare si aducatoare de final al omenirii.

     4) Luca 17,26-30: In acest pasaj biblic, Domnul Christos aseamana zilele sfarsitului lumii cu zilele ce au precedat potopul si distrugerea Sodomei. Vorbind despre aceasta perioada, Mantuitorul ne arata ca atmosfera ei va fi una de aparenta normalitate, ceea ce va face ca revenirea Sa sa fie o mare surpriza atat pentru cei credinciosi, cat mai ales pentru cei nelegiuiti. Mantuitorul nu ne spune ca la venirea Lui va gasi lumea in mijlocul unui razboi total, ci dimpotriva, El ne atrage atentia ca oamenii din acea perioada vor avea preocuparile obisnuite pe timp de pace.

     Concluzie

     Daca va mai fi sau nu va mai fi un al treilea razboi mondial, nu putem sti cu certitudine. Pe baza pasajelor biblice amintite, fiecare poate trage propria lui concluzie. Insa cu siguranta se pregateste un alt gen de razboi mondial, unul de factura spirituala, un Armaghedon in care toate fortele raului se vor uni impotriva fortelor binelui.

     Acest conflict spiritual va fi ultimul act al marii lupte dintre bine si rau, dintre Christos si Satana. Dupa ce el se va fi consumat, dupa ce fiecare om va trece definitiv de partea unei tabere sau alteia, Domnul Christos va reveni si va aduce mantuirea pentru cei care L-au urmat.

     Si daca inimile noastre slabe incep sa tremure la auzul atator vesti de razboi, sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului si Mantuitorului nostru:

     “Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de  Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. Nu se vand oare doua vrabii la un    ban ? Totusi, niciuna din ele nu cade la pamant fara voia Tatalui vostru. Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.” ( Matei 10, 28-31 ).

Lori Balogh

 

Referinte:

( 1 ) E. G. White, Testimonies vol. I, cap. “Nordul si Sudul”, p. 257