Zilele Creației
Controverse
În teologia creștină modernă există ideea că zilele Creației nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade nedefinite de timp (zeci sau sute de ani), în care Creatorul a adus la existență tot ceea ce vedem astăzi.
Această idee a apărut în creștinism din cauza teoriei științifice actuale, care susține că planeta noastră nu este atât de tânără cum afirmă Biblia, iar viața, cu toate formele ei, a avut nevoie de perioade foarte lungi de timp pentru a apărea și evolua. Această idee a fost enunțată recent chiar de Papa Francisc (2014). Încercând să rezolve această discrepanță, unii creștini au negat inspirația Bibliei, catalogând unele pasaje, ca cel din Geneza 1, drept mituri și legende evreiești.
S-a ajuns până acolo încât chiar teologi creștini consideră primele 11 capitole din Geneza drept o culegere de astfel de legende. Prin urmare, în opinia unora, Geneza 1 nu ar reprezenta o narațiune istorică obiectivă, ci un alt gen literar, care ne-ar permite să considerăm că zilele Creației nu au fost zile reale, ci perioade lungi și nedefinite de timp. Este însă de remarcat faptul că, deși resping ideea că zilele Creației au fost zile reale de 24 h, totuși mulți cercetători admit că scriitorii Bibliei le-au înțeles ca fiind literale.
Unii creștini își argumentează poziția, afirmând că termenul ebraic „yom”, tradus cu „zi”, se poate referi la diverse intervale de timp, nu doar la un interval de 24 de ore. De exemplu, când prezintă lucrarea de creare realizată de Dumnezeu, Moise se referă la toate cele șase zile de creare ca la o singură zi (vezi Geneza 2,4).
În plus, în prima zi de creare, „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte” (Geneza 1,5). Aici, doar o parte dintr-un interval de 24 de ore este numită „zi”. Așadar, afirmă aceștia, nu există nicio bază biblică pentru a susține că fiecare zi de creare a fost o zi literală de 24 de ore.
Există și o altă categorie de creștini care susțin că la Creație Dumnezeu a respectat legile naturii pe care tot El le-a stabilit. De exemplu, dacă unui stejar îi sunt necesari câțiva zeci de ani pentru a ajunge la maturitate, înseamnă că Dumnezeu nu a putut crea lumea vegetală într-o singură zi, ci într-o perioadă lungă de timp.
Și totuși, zilele Creației au fost sau nu au fost zile literale, ca oricare dintre zilele noastre? Voi prezenta în continuare câteva argumente în favoarea ideii că zilele Creației au fost zile literale de 24 h, ca oricare dintre zilele noastre.
Argumente lingvistice
1) În limba ebraică, cuvântul folosit pentru „zi” este „yom”. Acesta poate avea mai multe semnificații, uneori referindu-se la perioade mai lungi de timp. Ceea ce scapă atenției unor comentatori ai Genezei este faptul că ori de câte ori cuvântul „yom” este însoțit de un numeral ordinal (prima, a doua, a treia, etc.), cele două cuvinte legate împreună indică întotdeauna o zi literală de 24 h.
La Creație, în cazul tuturor celor șase zile se întâlnește asocierea dintre „yom” („zi”) și un numeral ordinal: „Aceasta a fost ziua întâi… ziua a doua… ziua a treia..”.etc. (vezi Geneza 1, 5.8.13.19.23.31). Acest singur argument ar fi suficient pentru a înțelege că zilele Creației au fost zile literale de 24 h.
2) Precizarea „a fost o seară și apoi a fost o dimineață”, pe care o întâlnim la sfârșitul primelor șase zile ale Creației, ne arată că intenția clară a scriitorului a fost aceea ca noi să percepem relatarea ca pe un raport istoric cronologic, în care zilele amintite sunt la fel de reale ca cele pe care le cunoaștem astăzi. Repetarea acestei expresii nu ar avea nicio logică dacă zilele Creației nu ar fi fost literale, ci perioade lungi și nedefinite de timp.
3) O particularitate a narațiunii ebraice este „consecutiva waw”, o conjuncție echivalentă cu conjuncția „și” sau „dar” din limba română. Conjuncția consecutivă „waw” este utilizată în narațiunile istorice pentru a arăta ordinea în care s-au petrecut evenimentele.
Toate narațiunile clasice din Geneza, cum sunt cele despre Potop sau jertfirea lui Isaac, sunt presărate din abundență cu consecutiva „waw”. În schimb, în genul poetic (de exemplu Psalmii) această conjuncție consecutivă este rar utilizată.
Doar în primul capitol al Genezei conjuncția consecutivă „waw” este folosită de peste 40 de ori, ceea ce dovedește faptul că autorul a intenționat să scrie o narațiune istorică, nu o lucrare poetică sau alegorică.
Argumente logice
Biblia spune că lumea vegetală a fost creată în ziua a treia, iar soarele în ziua a patra (vezi Geneza 1,11‑19). Dacă luăm în considerare că zilele Creației au fost literale, de 24 h, nu apare nicio problemă. Vegetația putea supraviețui câteva ore fără soare, știind că procesul fotosintezei impune prezența luminii solare.
Dacă însă credem că zilele Creației au fost perioade nedefinite și lungi de timp, se ridică cel puțin două întrebări:
1) Ce poate să însemne expresia „a fost o seară și a fost o dimineață” în acest caz? Ar însemna că fiecare dintre aceste așa-zise perioade să aibă câte două părți: una întunecată și alta luminată, fiecare dintre ele durând zeci sau sute de ani.
2) Cum ar fi rezistat vegetația creată în ziua a treia până la crearea soarelui în ziua a patra, de a cărui lumina avea nevoie în procesul fotosintezei, dacă zilele Creației ar fi fost perioade atât de lungi?
Argumente teologice
1) Dacă zilele Creației ar fi fost perioade nedefinite de timp, înseamnă că și Sabatul zilei a șaptea a fost tot o astfel de perioadă. Deoarece raportul Genezei nu specifică și în dreptul zilei a șaptea, ca în cazul celorlalte șase zile, că „a fost o seară și a fost o dimineață”, concluzia logică ar fi că noi trăim în perioada „zilei” a șaptea, iar Dumnezeu Se odihnește și astăzi după încheierea celor șase zile.
Domnul Christos ne învață însă cu totul altceva despre Dumnezeu. Adresându-se iudeilor, El le-a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea lucrez” (Ioan 5,17), ceea ce înseamnă că ziua a șaptea a Creației, zi de odihnă, s-a încheiat demult, iar acum Dumnezeu Își continua lucrarea de creare și susținere a Creației Sale.
2) Raportul Creației spune că după cele șase zile în care Creatorul a adus la existență toate lucrurile, „în ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a 7‑a S-a odihnit de toată lucrarea pe care o făcuse”. Apoi, raportul biblic spune că „Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe o zidise și o făcuse” (Geneza 2,2.3).
Dacă zilele Creației, deci și ziua a șaptea, nu ar fi fost zile literale, binecuvântarea și sfințirea zilei a șaptea ar fi de neînțeles. Cum ar putea fi înțeleasă binecuvântarea și sfințirea (punerea deoparte) a unei perioade lungi și nedefinite de timp care, după opinia unora, ar continua și astăzi?
Verbul „a sfinți” înseamnă „a pune deoparte cu un scop sfânt”. Este lipsit de logică să credem că Dumnezeu ar fi pus deoparte o perioadă nedefinită de timp. Și dacă totuși El ar fi făcut acest lucru la sfârșitul Creației, și dacă întreaga perioadă de timp scursă de atunci și până astăzi este sfințită și binecuvântată de El, ce rost ar mai avea includerea Poruncii a patra în Decalog, acea poruncă ce se referă la Sabatul zilei a șaptea?
3) La câteva milenii distanță de încheierea actului Creației, apostolul Pavel le reamintește evreilor, în epistola pe care le-o adresează, că „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui” (vezi Evrei 4,4). Dacă evreii ar fi înțeles că zilele Creației, inclusiv ziua a șaptea, nu ar fi fost literale, apostolul Pavel ar fi trebuit să se refere la ziua a șaptea ca la o era, nu ca la o zi obișnuită. În acest caz, el ar fi scris acest text astfel: „Dumnezeu S-a odihnit în epoca (perioada) a șaptea de toate lucrările Lui”.
Lucrul acesta nu s-a întâmplat, și aceasta deoarece evreii știau că zilele Creației nu au fost epoci, ci zile reale.
Mulți obiectează faptul că atunci când se vorbește despre ziua a șaptea în raportul Creației nu se mai adăugă, ca în cazul celorlalte zile, „a fost o seară și a fost o dimineață”. Această omisiune este folosită ca argument în favoarea ideii că Sabatul Creației nu a fost o zi literală de 24 h, ci o perioadă nedefinită de timp.
Însă omisiunea aceasta are o cu totul altă explicație: ziua a șaptea nu a fost urmată de o altă zi de creație. Nu a existat a opta zi care să-i urmeze, ci după încheierea ei s-a reluat ciclul săptămânal firesc, cu ziua întâi, ziua a doua, etc. Formula: „a fost o seară și a fost o dimineață” slujește la separarea fiecărei zile a Creației care avea să urmeze. Ziua a șaptea, Sabatul, nu avea nevoie să fie separată de următoarea zi, deoarece nu a existat o a opta zi care să-i urmeze.
În privința Sabatului din săptămâna Creației, este demnă de luat în seamă interpretarea rabinilor evrei. Ei afirmă că dacă în dreptul zilei a șaptea nu se specifică: „a fost o seară și a fost o dimineață”, aceasta înseamnă că Sabatul a fost binecuvântat în mod special de Creator cu o lumină supranaturală continuă.
Tradiția evreiască prevede obiceiul ca femeile evreice să aprindă lumânări la începutul Sabatului, ca simbol al luminii pe care Creatorul a făcut-o să strălucească timp de 36 h (de vineri dimineață până sâmbătă seara). În prima zi de Sabat din istoria lumii proaspăt create (de altfel și prima zi întreagă din viața primilor noștri părinți), Adam și Eva au putut să se bucure pe deplin de comuniunea cu Creatorul lor.
În felul acesta, argumentul folosit de unii creștini în legătură cu absența formulei: „a fost o seară și a fost o dimineață” în cazul zilei a șaptea a Creației, pentru a dovedi că nu a existat un Sabat real de 24 h, este folosit de tradiția iudaică tocmai pentru a dovedi că primul Sabat a fost o zi specială și reală pentru primii noștri părinți. Este de reținut un alt amănunt important: evreii nu au pus niciodată la îndoială faptul că zilele Creației au fost zile reale, de 24 h.
4) Dacă zilele Creației nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade lungi de timp, Porunca a patra din Decalog, care cere păzirea zilei a șaptea ca zi de odihnă și închinare în memoria actului creator, nu ar mai avea niciun sens. Însăși existența acestei porunci în mijlocul Decalogului, (scris cu degetul lui Dumnezeu, nu de mâna vreunui om!), implică un Sabat originar, astronomic, de 24 h.
5) Ciclul săptămânal, pe care oamenii l-au cunoscut și folosit înainte de darea Legii pe Sinai, nu ar avea niciun suport logic dacă zilele Creației nu ar fi fost zile reale, de 24 h.
Biblia ne arată că ciclul săptămânal era cunoscut în perioada dintre Creație și darea Legii pe Șinai: festivitățile nupțiale ale lui Iacov (vezi Geneza 29,27), bocetul de șapte zile ținut de Iosif la moartea tatălui său Iacov (vezi Geneza 50,10), perioada de o săptămână în care prietenii lui Iov au stat tăcuți lângă el, aducându-i condoleanțe (vezi Iov 2,13), intervalele de șapte zile în care Noe a dat drumul porumbelului pentru a verifica dacă apele Potopului s-au retras de pe pământ (vezi Geneza 8,8‑12). Or, existența săptămânii în modul de calculare a timpului în acea epocă (dar și în prezent) nu ar avea nicio rațiune dacă la baza ei nu s-ar afla actul Creației lumii în șase zile (plus a șaptea, de odihnă) literale.
6) Contextul biblic ne arată că raportul Genezei este o genealogie și o cronică, nicidecum o alegorie, mitologie sau folclor. O genealogie reprezintă un raport istoric, deci real, în care detaliile sunt cât se poate de reale. Dacă se vorbește despre apă, atunci e vorba de apă; dacă se vorbește despre plante, atunci e vorba de plante; dacă se vorbește despre zile, atunci e vorba de zile reale, nu simbolice.
Întreaga carte a Genezei este structurată pe zece genealogii: cap. 2,4; 5,1; 6,9; 10,1; 11,10; 11,27; 25,12; 25,19; 36,1; 37,2. Dacă genealogiile cu privire la Adam, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif etc. sunt reale, este numai firesc să considerăm că și raportul Creației este un raport real, nu simbolic. Consecvența în interpretare este necesară atunci când dorim să înțelegem sensul adevărat al unor pasaje biblice.
7) Afirmația că Dumnezeul Creator nu ar fi putut crea totul într-un timp atât de scurt este dovada unei greșite înțelegeri a puterii și slavei Sale. Un Dumnezeu care are nevoie de sute, mii sau milioane de ani pentru a-Și desăvârși lucrarea, și care depinde de legile naturii (pe care tot El le-a stabilit), nu este un Dumnezeu Atotputernic.
Biblia Îl descoperă pe Dumnezeu ca Unul care „zice și se face; poruncește, și ce poruncește, ia ființă” (Psalmul 33,9), un Dumnezeu care este deasupra timpului, spațiului și legilor Universului, un Dumnezeu Atotputernic (vezi Exodul 6,3; Psalm 91,1).
Problema în discuție se rezumă la o singură chestiune de esență: Cum este Dumnezeul Creator în care credem? Este un Dumnezeu mic și neputincios, depinzând de timp, de spațiu și de legile pe care tot El le-a dat, sau este un Dumnezeu mare și atotputernic, un Suveran peste întregul Univers?
De această cunoaștere a lui Dumnezeu depinde nu doar aderarea la o teorie sau alta, lucru care poate fi important sau nu, ci de ea depinde însăși mântuirea noastră. Căci Însuși Mântuitorul a spus: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17,3).
Lori Balogh
Mie martorii nu mi-au spus că peste tot unde scrie ”Domnul” trebuie înlocuit cu ”Iehova”. Mie mi-au spus că numai unde scrie ”DOMNUL” cu toate literele mari trebuie înlocuit cu ”Iehova”. Deci versetul citat de dumnevoastră nu se aplică.
Frate Ioan, despre versetul pe care l-ați citat am o întrebare:
”Si nimeni nu poate zice ca Isus este Domnul , decat prin Duhul Sfant” .
Credeți dumnevoastră asta?
.Mi se pare ca va contraziceti .Intr-un alt comentariu criticati pe cei ce cred in Trinitate sau pe martori ca au doi dumnezei iar aici pare ca incercati sa dovediti ca si Isus este Dumnezeu .Nu va inteleg ce credeti ,poate ne explicati .
Ema, daca este scris asa „, ca sa stiti, ca sa Ma credeti si sa intelegeti ca Eu sunt: inainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, si dupa Mine nu va fi.” ce sa intelegem din exclamatia lui Toma, cand a fost chemat sa puna mana in ranile lui Isus, zicand ” Domnul meu si Dumnezeul meu ” ? Sau din marturia lui Ioan zicand : ” In ziua Domnului eram in Duhul. Si am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trambite,. care zicea: „Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma. Ce vezi, scrie intr-o carte si trimite-o celor sapte biserici….. Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” Apoc. 1 )
Si cum putem sa incadram in adevarurile biblice marturia Domnului Isus Hristos despre Sine, cand a fost confruntat de farisei la vindecarea unui orb de 38 de ani ” Daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre ” ?
Sora, surioara, ce scrie in Biblie si cum citesti ? (Luc.10:26)
Nu-i asa ! Doctrina Martorilor este apropiata de a adventistilor, de care s-au rupt dupa ce predictia revenirii lui Isus Hristos facuta de adventisti a dat faliment .. Ei toti au o gandire fireasca despre Dumnezeu si Cuvantul Sau, , fiindca au baut din vinul curviei spirituale si s-au imbatat, asa de tare ca vad doi ( sau trei persoane ) atunci cand citesc in Biblie despre Divinitate ., desi este scris de mai multe ori ca ” Dumnezeu este Unul Singur „. Ei nu vad si nu inteleg ce este scris despre fagaduinta lui Dumnezeu ca El boteaza cu Duhul Sfant pe toti copiii Lui. ” Si nimeni nu poate zice ca Isus este Domnul , decat prin Duhul Sfant ” . Martorii striga in gura mare ca peste tot in Biblie unde este scris Domnul trebuie citit Iehova , dar in versetul pe care l-am citat mai sus nu sunt de acord sa mai faca inlocuirea pe care o reclama ., fiindca dumnezeul lor este format din doua persoane .( spre deosebire de dumnezeul celorlalti crestini denominationali, intre care se numara si adventistii, care este o adunatura de trei persoane, dupa invatatura pagana a zeului Baal , cu ai caror prooroci s-a confruntat Ilie pe muntele Carmel ) Zeul Baal era gandit din trei persoane , care in Biblie sunt numite ” Baal Peor, Baal Berit si Baal Zebub, despre care Isus a zis ca este Belzebub, adica Satana
Frate Ioan, v-ați apropiat prea mult de Isaia 43, 10 și l-ați făcut pe fratele Lori să creadă că sunteți un martor al lui Iehova. Din comentariile dumnevoastră, văd că aveți niște convingeri apropiate lor. Nu-i așa?
Mira -m-as sa fi avut vreodata cu martorii lui Iehova o astfel de discutie in abordarea subiectului creatiei , cu Biblia inaintea ochilor. Ti-a spus vreodata vre-unul din asa zisii martori ca toata creatia de pe pamant a facut-o Domnul Dumnezeu prin Cuvantul vorbit pus pe limba lui Adam ? Si ca, datorita faptului ca primul Adam a falimentat in lucrul principal, acela de-a implini singura porunca care i s-a dat lui atunci, prin binecuvantare , Dumnezeu a hotarat sa intoarca pe om in tarana din care a fost luat si sa aduca un al doilea Adam, care sa-l ridice pe primul si pe toti urmasii din samanta lui, nu prin conceptie uterina in urma unuin act sexual ( voia firii, voia omului natural ) ci ” ca din senin „,la o varsta comparabila cu anii tineretii , doar prin rostitera numelui lor cel nou. in baza unei viziuni prealabile . , de catre Omul Isus Hristos , care a zis odata ca El face doar ceea ce vede pe Tatal facand .
Ai putea sa accepti situatia pe care o descrie Scriptura , ca toate vietuitoarele de pe pamant au venit la existenta in urma unei viziuni pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam, si ca viziunea s-a materializat atunci cand el a rostit numele ? Toate ramaneau bune si frumoase daca primul om ar fi ramas ascultator vedeniei ceresti , si si-ar fi chemat si urmasii in acelasi fel , rostindu-le numele in urma vederii chipului lor hotarat de Dumnezeu .. Insa n-a fost sa fie asa , Domnul Dumnezeu stie de ce , si El ne-a spus si noua, prin intermediul Scripturilor Oricine iubeste cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu si cere calauzirea Duhului Sfant , Dumnezeu I se descopera si intelege toate tainele ascunse in Carte
Crezi ca ar fi mai bine sa trecem cu vederea si nici sa nu mai abordam capitolul doi al Genezei , pe considerentul ca ne da peste cap cu toata gandirea noastra conservatoare despre lucrarea originala a lui Dumnezeu ?
Cum poti sa ramai la ce este scris doar pe o pagina din Scriptura si sa nu treci niciodata la urmatoarea, , fiindca nu poti vedea legatura intre ce este scris pe ele, ci mai degraba contradictia ? Cat de bogata consideri ca este imaginatia mea , cand nu fac decat sa citez ce am citit mereu si mereu , ?
Iata cum ar trebui sa citesc , prin interpretare fireasca ( dupa mintea omului ” destept , nevoie mare ” vorba lui Ion Creanga ) capitolul 2 , dupa ce am citit capitolul unu :
” Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute. In ziua a sasea, cand a facut Domnul Dumnezeu pe om din tarana pamantului, erau pe pamant plante cu flori si pomi roditori incarcati cu tot soiul de fructe , apele erau pline de pesti si de alte vietuitoare care traiesc in si pe langa ape si toate soiurile de animale misunau pe pamant . si prin scoarta terestra umblau viermi de tot soiul si rame fertilizatoare . Domnul Dumnezeu , ca un mester olar iscusit a modelat din lut un trup care semana cu El la infatisare , apio a suflat in el duh de viata si l-a numit OM . Omul a fost ultima Lui creatie pe pamant , si de atunci Domnul Dumnezeu se odihneste , fiindca a urmat ziua a saptea . Tot ce se face pe pamant de atunci incoace este opera exclusiva a omului . Ba nu, Dumnezeu a mai facut ceva , tot atunci, la inceput , cand si-a dat seama ca nu este bine ca omul sa fie singur .El i-a facut o partenera sexuala , asa cum aveau toate animalele create in aceeasi zi cu el …etc …etc, dupa doctrina citire ..
E bine ,nu-i asa ca am ramas la ce este scris ?
Frate Ioan,
trebuie sa recunosc ca aveti o imaginatie foarte bogata atunci cand interpretati Scripturile. Ca de altfel, toti martorii lui Iehova pe care i-am intalnit si cu care am stat de vorba ore si zile intregi. Va respect convingerile, dar eu raman la ce sta scris, nu la diferitele moduri de a ne imagina actul Creatiei.
Frate Balogh, ai putea oare sa te gandesti ca toate gandurile despre creatie, ale altora sau ale tale, nu dunt decat interpretari omenesti ? Ai putea sa te gandesti ca in cele sase zile calendaristice , cu seri si dimineti Dumnezeu nu a facut nimic fizic ( ori material ) , ci a fost pentru El un timp de gandire in proiectare ? N-ai vrea sa citesti cu mai multa atentie capitolul 2 al Genezei ? Ai putea sa observi acolo ca toata lucrarea Lui de desfasoara doar in ziua a saptea, in prima perioada , iar timpul Lui si al nostru de odihna in El inca ne sta inainte , la sfarsitul acestei a saptea zile , care pentru Dumnezeu poate sa dureze chiar mai mult de o mie de ani, dupa vorba apostolului Petru. Citeste aceste versete din cartea lui Isaia :”Sa se stranga toate neamurile si sa se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au facut cele dintai prorocii? Sa-si aduca martorii si sa-si dovedeasca dreptatea, ca sa asculte oamenii si sa zica: „Adevarat!” – (Isa.43:9) Profetia este vorbirea lui Dumnezeuj prin om, sau prin El insusi , dupa cum a zis aici „De multa vreme am facut cele dintai prorocii, din gura Mea au iesit si Eu le-am vestit: deodata am lucrat, si s-au implinit. (Isa.48:3)
Cele dintai prorocii au fost prin Cuvantul vorbit la inceputul creatiei, incepand fiecare cu ” Sa fie …lumina, despartirea apelor, soarele , vegetatia, vietuitoarele , etc . Conform Genezei 2 , unde zice asa : ” In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. (Fac.2:2-3) De observat ca nu mai este doar ” o seara si o dimineata in ziua a saptea ” si de observat si faptul ca Isus a zis ” „Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu, de asemenea, lucrez.” (Ioan.5:17)
Continuand citirea din cartea Geneza 2, aflam felul exact cum s-au desfasurat evenimentele la creatie, adica ” istoria ” , cum ca omul a fost facut prima fiinta de pe pamant, si numai dupa aceea celelalte lucrari ale creatiei pamantesti ,
Va mulțumesc ca mi ati raspuns.Concluzia la comentariu( 07/08/2014 at 12:30) o poate da si cititorul blogului dacă citește si cauta cu o inima sincera in cautarea adevarului!
Domnule Andrei,
Ce vreti sa dovediti, in concluzie ? Va rog sa va exprimati in doua-trei propozitii, pentru ca sa va poata intelege orice vizitator al blogului.
Va multumesc,
Lori B.
Va multumesc ca mi ati raspuns.Nu cred ca tot ce se gaseste pe internet este asta de strălucitor(nu o spun ca sa va supar).
Zilele saptamanii nu au practic nume in ebraica. Ele sunt „numite”: iom rishon (prima zi – duminica), iom sheni (a doua zi – luni), iom shlishi (a treia zi – marti), iom revii (a patra zi – miercuri), iom hamishi (a cincea zi – joi), iom shishi (a sasea zi – vineri) si iom Shabat (ziua Shabatului – sambata).
Lunile anului nu au avut nici ele la origine nume, fiind desemnate ca hodesh rishon (luna intai), hodesh sheni (luna a doua) si asa mai departe. In perioada exilului babilonian, iudaismul a „imprumutat” nume babiloniene pentru lunile calendarului, acestea fiind cele consacrate in zilele noastre: Tishrei, Marheshvan, Kislev, Tevet, Shvat, Adar, Nisan, Iyar, Sivan, Tamuz, Av si Elul.
Ziua de închinare săptămânală este ziua a saptea din săptămâna biblică. Săptămâna biblică nu are absolut nimic cu săptămâna păgână. Zilele biblice ale săptămânii creațiunii, și pe timpul lui Moise, apoi Hristos, au fost ziua întâi, a doua…a șasea=ziua pregătirii , și a șaptea. Nu purtau nume de zei și nu erau stabilite de calendarul păgân roman, solar. Era cu totul alt calendar, era calendar lunar-solar corectat cu recolta de orz. Acest calendar are suport biblic. Este proiectat pe cer din ziua a 4-a a creațiunii, ca în Gen 1,14. În calendarul ceresc, ziua Lunii Noi dă „startul” la prima săptămână, la lună și la an. La Dumnezeu este ordine desăvârșită. Zilele stau în săptămâni, săptămânile stau în luni și lunile în ani, anii în ani sabatici și jubiliari chiar în mileniu.( nu ca în calendarul roman actual unde anul nou începe uneori la mijlocul săptămânii, și luna astronomică s-a terminat dar calendarul mai are 5-6 zile).
Anul lunar era cu 10-11 zile mai scurt ca anul solar și atunci la începutul anului (pe calendarul lunar-solar) se verifica recolta de orz. Dacă era în pârgă se începea anul, dacă nu, se mai adăuga o lună ( asta cădea la aproape 3 ani) ceea ce făcea să se regleze anul lunar la anul solar. Așa se face că lunile din calendarul cerului nu fug dintr-un sezon în altul. Și se știe este și sărbătoarea snopului de legănat legată de Paște. Prin sărbători Dumnezeu ne-a pus un fel de ceas divin. Sabatul Domnului este ziua a șaptea, nu sîmbăta, nici duminica, și cade pe fazele lunare. Totdeauna prima zi din lună este Ziua Lunii Noi ( nu face parte din săptămână), dar e zi de închinare, vezi Isaia 66,23 iar pe fazele lunii astronomice cad sabatele astfel: (am văzut1=Luna Nouă ) pe ziua a-8 = prima fază lunară=primul pătrar = , apoi în 15 luna plină= , în 22 ultimul pătrar = , și în 29 faza întunecată=.
Nu credeți? Mergeți în Exod cap 16 și vedeți cum a căzut mana, era 15 =sabat= luna plină când Moise a zis mâine cade pâine din cer, apoi în ziua a șasea mana a căzut dublu=ziua pregătirii=ziua 21 , iar în 22=ziua a șaptea= sabatul= ultimul pătrar, Deci luna astronomică are, ziua 1=Luna nouă, apoi ziua de 8,15,22,29 sabate. Zilele de sabat cad în biblie în aceleași date din lună, sunt fixe. Dumnezeu ne spune „să ne aducem aminte, de ziua de odihnă”. Dacă vezi fazele lunare și le urmărești îți amintești dar dacă vezi doar zilele solare, ce să-ți amintești că sunt la fel, toate, dar dacă te uiți și la lună, ai ce vedea.
Și adventiștii AZS, ar trebui să o știe mai bine decât ceilalți că biserica AZS s-a fondat pe un eveniment istoric calculat pe calendar lunar-solar. Mileriții au calculat pe calendar lunar-solar ziua ispășirii din 22 oct 1844. De ce nu au mers mai departe? Doar ei știu foarte bine că ziua biblică începe la apusul soarelui și că anul nou nu începe iarna. Dar mai mult ar trebui să știe cei ce țin și sărbătorile, că ei se iau după calendarul lunar ca să știe când cade sărbătoarea dar nu se gândesc că nu sunt două calendare cerești. Data de 15 a luni nisan este lună nouă și este și sabat, și este sabat mare ( Ioan 19,31) pentrucă se suprapune și prima zi a Azimilor. La fel este sabat mare ziua a 15-a a lunii a 7-a mozaice, că se suprapune sabatul săptămânal cu prima zi din Sărbătoarea Corturilor.
Calendarul gregorian. „Sabat” inseamna zi de odihna si era numele dat zilei a saptea a saptamanii- sambata.
Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98abat
Pace,ar vrea sa stiu si eu de la dvs ce calendar este in vigoare astazi ,si ce inseamna cuvantul Sabat.(Intradevar).Va multumesc.