Cultul Fecioarei Maria

Cultul Fecioarei Maria

     Un cult controversat

     Cultul Fecioarei Maria ocupa un loc deosebit in doctrina si viata credinciosilor care apartin bisericilor istorice ( ortodoxa, catolica si anglicana ). Multe din bisericile si catedralele crestine poarta numele Mariei, un exemplu in acest sens fiind cele din Franta.  Aproximativ 70%  din bisericile si catedralele franceze sunt legate de numele Fecioarei Maria. Doctrina Mariei ocupa un loc atat de important in aceste biserici incat exista teologi care si-au luat doctoratul in mariologie.

     In acelasi timp, respingand traditia si sprijinindu-se doar pe revelatia Sfintelor Scripturi, bisericile neoprotestante au o pozitie cu totul diferita fatza de rolul Mariei in Planul de Mantuire al lui Dumnezeu.

     Controversa este majora, fiecare tabara aducand argumente in sustinerea pozitiei sale. Daca bisericile istorice isi bazeaza argumentatia pe unele texte biblice interpretate intr-un anumit fel, dar mai ales pe traditie, bisericile neoprotestante folosesc doar argumente biblice, Biblia fiind considerata drept singura sursa a adevarului.

     Scurt istoric al cultului Mariei

     In ciuda eforturilor de a demonstra ca unele texte din Noul Testament vorbesc despre un inceput al cultului Mariei inca din prima parte a secolului I, Biblia nu ne ofera niciun indiciu in acest sens. Noul Testament nu spune nimic nici despre invierea, nici despre inaltarea la cer a Mariei. De asemenea, Noul Testament nu spune nimic in legatura cu ideea ca apostolii si Biserica primara ar fi venerat-o pe Maria.

     Chiar bisericile istorice recunosc faptul ca in primele trei secole cinstirea Mariei s-a facut latent si in forme discrete, asemenea unei seminte care asteapta mult timp in pamant pana sa rasara. Se afirma ca acest cult s-a manifestat foarte discret , mai ales in biserica din Ierusalim.

     Odata cu domnia lui Constantin cel Mare si libertatea pe care acesta a acordat-o  crestinismului, cultul Mariei a luat amploare. Un moment insemnat in dezvoltarea lui l-a reprezentat cel de-al treilea Sinod Ecumenic de la Efes, din anul 431, convocat pentru a dezbate erezia patriarhului Nestorius ( Nestorie ).

     La Efes a avut loc o dezbatere aprinsa intre Nestorius si Cirilus. Nestorius sustinea ca Maria L-a nascut pe Iisus, Fiul omului, nu si pe Christos, Fiul lui Dumnezeu, care exista din vesnicii. De partea lui, Cirilus i-a atribuit Mariei titlul de “theotokos” – “nascatoare de Dumnezeu”.

     La acelasi sinod s-a sustinut ideea ca asa cum pacatul a intrat in lume printr-o femeie ( Eva ), la fel si mantuirea a venit in lume tot printr-o femeie ( Maria ), fapt pentru care Maria a fost supranumita “noua Eva.” Tabara lui Nestorius a fost invinsa de cea a lui Cirilus in sinodul din Efes, iar biserica a fost nevoita sa accepte titlul de “mama a lui Dumnezeu” in dreptul Mariei.

     Probabil nu intamplator a fost ales Efesul pentru clarificarea doctrinei mariane, deoarece aceasta cetate fusese candva centrul istoric al adorarii zeitei Diana, multe dintre atributele zeitelor Cibela, Astartea si Isis fiind atasate Mariei. ( 1 )

     Urmatorul sinod, cel de la Calcedon, din 451, a intarit pozitia luata la sinodul precedent, atribuindu-i Mariei in continuare titlul de “theotokos” – “mama a lui Dumnezeu.”

     Biserica medievala i-a construit Mariei o imagine fabuloasa si extra-biblica. Astfel, St. Alphonsus de Liguori a promovat conceptul inaltarii la cer a Mariei, afirmand: “Deoarece moartea este pedeapsa pacatului, s-ar parea ca Mama divina… ar trebui de asemenea scutita de moarte.” ( 2 )

     Originea acestei teorii poate fi gasita in documente nebiblice datand din secolul al IV-lea, insa doctrina a fost formulata oficial de romano-catolici de abia in anul 1950. De asemenea, doctrina imaculatei conceptii a fost aparata de Papa Pius al IX-lea care a declarat in 1854 ca Maria a fost eliberata de pacatul originar ( stramosesc ) printr-un act special al harului in momentul in care a fost conceputa in pantecele mamei ei.

     Pozitia bisericilor istorice

     Titlurile cele mai des atribuite Mariei in bisericile istorice sunt “Maica Domnului” ( “Our Lady”, “Notre Dame”, “Nuestra Senora”, “Madonna” ) si “Regina cerurilor” ( “Queen of Heaven”, “Regina coeli” ). In conceptia acestor biserici, Maria ar fi ramas virgina atat in timpul conceperii, cat si al nasterii Mantuitorului ( “pururea fecioara” ), ea nemaiavand alti copii in afara de Iisus.

     Teologii mariologi argumenteaza faptul ca cinstirea Mariei a fost inaugurata de insusi ingerul Gabriel, cand a anuntat-o pe Maria ca va ramanea insarcinata de la Duhul Sfant: “Ingerul a intrat la ea si a zis: “Plecaciune tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvanta esti tu intre femei.”  ( Luca 1,28 ).

     Se sustine, de asemenea, ca Elisabeta, verisoara Mariei, a fost cea care a cinstit-o pe Maria in timpul vizitei pe care aceasta i-a facut-o: “Ea a strigat cu glas tare: “Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau” ( Luca 1,42 ).

     Mai mult decat atat, se argumenteaza ca insasi Maria a prevestit pozitia ei exceptionala intre celelalte femei si veneratia universala de care urma sa se bucure: “Si Maria a zis: “Sufletul meu mareste pe Domnul si mi se bucura duhul in Dumnezeu, Mantuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum incolo, toate neamurile imi vor zice fericita, pentru ca Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine” ( Luca 1, 46-49 ).

     Un alt argument al sustinatorilor cultului Mariei este legat de marturisirea facuta de unii ascultatori ai predicilor lui Iisus: “Pe cand spunea Iisus aceste vorbe, o femeie din norod si-a ridicat glasul si a zis: “Ferice de pantecele care te-a purtat si de sanii pe care i-ai supt” ( Luca 11, 27 ).

     Acelasi St. Alphonsus de Liguori scria ca:

     – “Maria nu a avut alti copii trupesti, in afara de Iisus”. ( 3 )

     – “La porunca Mariei, toti ascultau, chiar si Dumnezeu”. ( 4 )

     – “Deoarece este mama, ( Maria ) trebuie sa aiba aceeasi putere ca si Fiul, iar Iisus, care este omnipotent, a facut-o si pe Maria omnipotenta”. ( 5 )

     – “Este imposibil ca un devotat al Mariei sa nu fie protejat de ea si, in consecinta, mantuit”. ( 6 )

     – “Toti cei care sunt mantuiti trebuie sa fie mantuiti prin intermediul Mariei”. ( 7 )

     – “Pacatosii primesc iertare numai prin mijlocirea Mariei”. ( 8 )

     – “Christos este o lumina mai mare, care sa-i conduca pe cei drepti, iar Maria este o lumina mai mica, pentru a-i conduce pe cei pacatosi”. ( 9 )

     – “Daca cineva este privit cu neplacere si condamnat de Maria, este in mod obligatoriu pierdut” ( 10 )

     – “Daca Maria este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?” ( 11 )

     Ca importanta, bisericile istorice considera ca Maria este mai presus de apostoli si chiar mai presus decat puterile ceresti. Iata ce se spune intr-o rugaciune din “Cartea de invatatura crestina ortodoxa”, p. 127: “Maria este mai presus de toate puterile ceresti, mai cinstita decat heruvimii si mai marita si mai fara asemanare decat serafimii, si care a atins cea mai inalta treapta a desavarsirii intre oameni”.

     Biserica Ortodoxa are in calendarul ei cateva sarbatori dedicate Mariei:

     – Nasterea Maicii Domnului ( Sfanta Marie Mica – 8 septembrie )

     – Adormirea Maicii Domnului ( Sfanta Marie Mare – 15 august )

     – Bunavestire ( 25 martie )

     – Intrarea in Biserica a Maicii Domnului ( 21 noiembrie )

     Fecioarei Maria i se adreseaza rugaciuni, iar rozariul catolic contine 50 de “Ave Maria”. De asemenea, calendarul catolic contine 17 sarbatori dedicate Mariei in fiecare an.

     Deoarece bisericile protestante au respins intotdeauna inchinarea adusa Mariei, in Cel de-al Doilea Conciliu de la Vatican  ( 11 octombrie 1962 – 8 decembrie 1965 ) Biserica Catolica a accentuat dependenta deplina a Mariei de Fiul ei. Cu toate acestea, pozitia Mariei in credinta catolicilor ramane deplin consolidata, multi adepti incluzand-o pe Maria in randul divinitatii.

     Pozitia bisericilor protestante

     O prezentare detaliata a pozitiei protestante referitor la Maria poate fi gasita in articolul “Maria – Fapt si fictiune”, care poate fi  citit la adresa: http://www.voxdeibaptist.org/Maria_Fictiune.htm 

     In cele ce urmeaza, vor fi  luate in discutie cele cateva texte biblice in care apare Maria, mama Domnului Iisus, incercand sa intelegem mesajul lor, si nu mai mult decat a intentionat inspiratia sa intelegem.

     1) Luca 1,28: “Ingerul a intrat la ea si a zis: “Plecaciune tie, careia ti s-a facut un mare har; Domnul este cu tine; binecuvantata esti tu intre femei”.

     In textul citat nu ni se spune ca ingerul Gabriel s-ar fi inchinat Mariei. Textul nu ne permite sa tragem o astfel de concluzie. Ni ne spune doar ca ingerul i-a adus Mariei o urare deosebita, asa cum reiese din versetul urmator ( 29 ).

     Cuvantului “plecaciune”, folosit de inger, nu trebuie sa ne deruteze. Traducerea in care apare acest cuvant este a lui Dumitru Cornilescu, un fost preot ortodox. De aceea, traducerea acestui verset in versiunea lui Cornilescu este probabil una din cele mai tendentioase. De exemplu, traducerea catolica a acestui verset, in limba franceza si facuta de abatele Crampon, spune: “Salut, pleine de grace !” ( “Te salut, pe tine careia ti s-a facut mare har” ).

     Asadar, primul cuvant este un cuvant de salut, nu unul de inchinare. O urare asemanatoare o putem gasi si in Daniel 10,19, unde acelasi inger Gabriel il saluta pe profet cu cuvintele: “Om prea iubit si scump ! Pace tie !”

     Faptul ca termenul “plecaciune” reprezenta in acea vreme un salut si nu o forma de inchinare se poate observa si din introducerea scrisorii trimisa de Lisias lui Felix: “Claudiu Lisias catre prea alesul dregator Felix: Plecaciune !” ( Fapte 23,26 ). Nimeni nu intelege de aici ca Lisias s-ar fi inchinat lui Felix, folosindu-se de acest cuvant.

     2) Luca 1,30: “Ingerul i-a zis: “Nu te teme, Marie, caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu”.

     Reiese din acest text ca Maria era un om “supus acelorasi slabiciuni ca si noi” ( Iacov 5,17 ), avand nevoie de indurarea lui Dumnezeu ca oricare alt om. Maria era o femeie curata, cinstita, era un vas ales, insa pentru a-L putea naste pe Mantuitorul, ea avea nevoie de harul si indurarea lui Dumnezeu.

     3) Luca 1, 41.42: “Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a saltat pruncul in pantece si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant. Ea a strigat cu glas tare: “Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau”.

     Binecuvantarea rostita de Elisabeta, verisoara Mariei, nu este un lucru neobisnuit pentru vremea aceea. Formula o regasim si in alte cazuri, fara a face din ea un pretext de inchinare inaintea unui om.

     Astfel, patriarhul Iacov l-a binecuvantat pe faraonul egiptean ( Geneza 47, 7 ), fara sa intelegem din gestul lui ca noi ar trebui sa ne inchinam lui faraon. De asemenea, in cartea Judecatorilor, o gasim pe Debora binecuvantand-o pe Iael, dupa biruinta asupra canaanitilor: “Binecuvanta sa fie intre femei Iael , nevasta lui Heber, Chenitul ! Binecuvanta sa fie ea intre femeile care locuiesc in corturi !” ( Judecatori 5,24 ). Binecuvantarea pe care unii oameni o rostesc asupra altor oameni nu reprezinta un motiv de inchinare.

     4) Luca 1,48: “…Caci iata ca de acum incolo toate neamurile imi vor zice fericita “.

     Faptul ca un om este numit fericit nu il transforma intr-un obiect de inchinare. Imparatul Solomon, autorul Psalmului 72, scrie despre sine: “Numele lui va dainui pe vecie: cat soarele ii va tinea numele. Cu el se vor binecuvanta unii pe altii si toate neamurile il vor numi fericit” ( Psalmul 72, 17 ). Or, nimeni nu se inchina astazi lui Solomon doar pentru ca neamurile l-au numit fericit.

     In Maleahi 3,12 citim : “Toate neamurile va vor ferici atunci, caci veti fi ca o tara placuta, zice Domnul ostirilor”. De data aceasta un popor intreg este numit fericit, fara ca prin aceasta sa se inteleaga ca el merita inchinarea altor oameni.

     5) Matei 2, 11: “Au intrat in casa ( magii ), au vazut Pruncul cu mama Lui, s-au aruncat cu fatza la pamant si I s-au inchinat…”

     Este de remarcat ca nici pastorii, nici magii, nici batranul Simeon si nici Ana prorocita nu s-au inchinat Mariei, ci doar pruncului Iisus. In versetul citat, se specifica faptul ca magii s-au inchinat doar Pruncului Iisus, prin expresia “I s-au inchinat”, si nu “Li s-au inchinat”.

     6) Luca 2, 41-50: Iisus in templu, la varsta de 12 ani.

     Cu acea imprejurare, Maria dovedeste anumite limite in intelegerea misiunii Fiului ei: “Dar ei ( parintii ) n-au inteles spusele Lui” ( vers. 50 ). Acest incident demonstreaza ca Maria era un om obisnuit, cu limitele ei inerente. Maria nu era un supraom. Daca ea ar fi luat aminte la cele spuse de ingerul Gabriel inainte de a-L naste pe Iisus, ea ar fi trebuit sa inteleaga faptul ca Iisus era intai Fiul Celui Prea Inalt, si abia apoi era Fiul ei.

     7) Marcu 3,21: “Rudele lui Iisus , cand au auzit cele ce se petreceau, au venit sa puna mana pe El. Caci ziceau: “Si-a iesit din minti”.

     Nu doar rudele indepartate se indoiau de misiunea lui Iisus, ci chiar si fratii Lui ( Ioan 7, 1-5 ). Aceste referiri ne arata ca Mantuitorul nu a fost inteles si sprijinit in misiunea Lui pe pamant nici de parinti, nici de fratii Sai, nici de rudele Sale. Se pare ca, dimpotriva, acestia I-au creat unele greutati . Nu ni se spune ce atitudine a avut Maria in aceasta imprejurare, insa ne putem imagina ca nu i-a fost usor, tinand cont si de invataturile rabinilor din acea vreme.

     8) Luca 8, 19-21; Matei 12, 46-50; Marcu 3, 31-35: Familia lui Iisus nu a intrat in sinagoga in care Aceasta predicase, din pricina multimii din jurul Lui, ci L-a cheamat afara. Luca ne spune ca cu El erau multe noroade, erau ucenicii si unele femei, dar Maria nu este mentionata. Se pare ca Maria nu a stat langa Fiul ei in timpul lucrarii Lui publice, cu exceptia nuntii din Cana, care oricum era o sarbatoare si nu o lucrare publica.

     Raspunsul Domnului dat celor ce-L anuntasera de faptul ca este chemat afara de mama Lui si fratii Lui ne arata clar care erau relatiile dintre Iisus si familia Sa: “Mama Mea si fratii Mei sunt cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc”. ( Luca 8, 21 )

     9) Luca 11, 27.28: “Pe cand spunea Iisus aceste vorbe, o femeie din norod si-a ridicat glasul si a zis: “Ferice de pantecele care Te-a purtat si de sanii pe care I-ai supt”. Si El a raspuns: “Ferice mai degraba de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc”.

     Pasajul biblic nu cere comentarii. Daca Maria a putut fi numita fericita pentru ca i s-a dat harul sa-L nasca pe Iisus, atunci cei ce asculta de Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie numiti preafericiti, potrivit cuvintelor Domnului Christos.

     10) Ioan 2,1-12: Nunta din Cana

      La cererea Mariei adresata Fiului ei de a interveni miraculos in problema aparuta, Iisus ii raspunde acesteia: “Femeie, ce am eu a face cu tine? Nu mi-a sosit inca ceasul”. ( vers. 4 )

     Felul in care Iisus i se adreseaza Mariei nu este iesit din comun si lipsit de respect pentru vremea aceea. Altceva dorea Iisus sa-i comunice Mariei cu acea ocazie. Ea trebuia sa inteleaga faptul ca, in privinta misiunii Fiului ei,  nu avea dreptul sa intervina in niciun fel. Ea trebuia sa inteleaga adevarul ca , asemenea oricarui om nascut pe pamant, si ea avea nevoie de harul divin si de jertfa lui Christos pentru a fi mantuita.

     11) Ioan 19, 26.27: “Cand a vazut Iisus pe mama Sa, si langa ea pe ucenicul pe care-L iubea, a zis mamei Sale: “Femeie, iata fiul tau !” Apoi a zis ucenicului: “Iata mama ta !” Si, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasa.”

     Bisericile istorice considera ca prin aceasta porunca Iisus i-a incredintat Mariei intregul neam omenesc spre alinarea suferintelor. Este o idee care nu rezulta in mod logic din cuvintele Mantuitorului. Simpla citire a versetului ne transmite gandul ca Iisus s-a ingrijit de mama Lui si dupa moartea Lui pe cruce, incredintand-o grijii lui Ioan. Nimic mai mult decat atat…

     12) Fapte 1,14: “Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui”.

     Maria si fratii lui Iisus apar in camera de sus unde se roaga in timpul celor zece zile care s-au scurs de la inaltarea Mantuitorului la cer pana la Cincizecime. Se pare ca de abia atunci  au inteles cu adevarat ei misiunea Mantuitorului, trecand pe fatza de partea urmasilor Lui.

     O simpla trecere in revista a tuturor versetelor biblice care fac referire la Maria, mama lui Iisus, ne arata ca nu exista niciun argument pentru care un crestin ar trebui sa i se inchine acesteia. Dimpotriva, Scripturile Noului Testament ne spun clar:

     “Caci este un singur Dumnezeu si un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Christos.” ( 1 Timotei 2,5 )

     “In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti” ( Fapte 4,12 ).

Lori Balogh

     

 

    Referinte:

( 1 ) Will Durant, The Age of Faith, New York, Simon & Schuster, 1950, p. 745.746

( 2 ) St. Alphonsus de Liguori, The Glories of Mary, Brooklyn, Redemptoris Fathers, 1931, p. 407.    

( 3 ) Ibidem, p. 48

( 4 ) Ibidem, p. 181

( 5 ) Ibidem, p. 181

( 6 ) Ibidem, p. 221

( 7 ) Ibidem, p. 111

( 8 ) Ibidem, p. 83

( 9 ) Ibidem, p. 118

( 10 ) Ibidem, p. 91

( 11 ) Ibidem, p. 101