Femeile trebuie sa-si acopere capul in biserica ?

Femeile trebuie sa-si acopere capul in biserica ?

     A curs multa cerneala si s-au purtat discutii interminabile pe marginea indemnului dat de apostolul Pavel in 1 Corinteni 11,4-13:

     “Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau proroceste cu capul dezvelit isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa… Daca o femeie nu se inveleste, sa se si tunda ! Iar daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa sau rasa, sa se inveleasca… Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu dezvelita?” ( 1 Corinteni 11, 5.6.13 )

     Exista denominatiuni crestine sau biserici locale din cadrul aceleiasi denominatiuni ( mai ales in mediul rural ) care aplica ad litteram in secolul nostru ceea ce Pavel a scris acum doua milenii. Alti crestini insa se opun aplicarii acestor indemnuri in timpurile noastre, considerandu-le depasite, anacronice. Cine are dreptate ? Ce a intentionat sa spuna Pavel cand a dat acest indemn credinciosilor din Corint ?

     Pentru a intelege sensul indemnurilor lui Pavel, este foarte important sa cunoastem cultura timpului si locului in care traiau destinatarii epistolelor sale. Biserica din Corint a aparut si s-a dezvoltat in secolul I d.Chr. pe un teritoriu grecesc. Acest detaliu este foarte important de retinut deoarece aceasta biserica traia si lucra intr-un anumit mediu cultural, avand anumite norme sociale.

     Conform culturii grecesti, o femeie respectabila nu trebuia sa apara niciodata in public cu capul descoperit. De altfel, nu doar in Grecia, ci si in Palestina si Roma aceleiasi perioade, cultura vremii impunea aceasta norma.

     O femeie casatorita era imbracata intr-o rochie lunga,  avand deasupra un fel de pelerina sau manta care acoperea si partea din spate a capului. Acoperirea capului era o dovada a faptului ca acea femeie era casatorita ( rolul verighetei de astazi ). Ceva asemanator se poate vedea in cultura indiana traditionalista, in care femeile casatorite poarta intotdeauna capul acoperit cu un voal.  Alte femei, ca semn al decentei, isi acopereau tot capul cu mantaua, lipsa acestui acoperamant fiind catalogata de societate ca semn al indecentei si neseriozitatii. ( 1 )

     Daca acestea erau normele socioculturale ale vremii, de ce apare totusi acest indemn in Epistola catre Corinteni ? Nu respectau femeile crestine aceste norme si in biserica ?

     Din cele scrise de Pavel in cele doua epistole adresate corintenilor reiese ca existau membre ale bisericii din Corint care sfidau aceste norme sociale, considerand ca daca sunt crestine nu mai sunt obligate sa le respecte.

     De altfel, continutul celor doua epistole ne arata ca Pavel a trebuit sa lucreze mult la mentalitatea acestor crestini si in alte privinte: ordinea in timpul serviciilor divine, problema prorocirii si vorbirii in limbi, masa de la Sfanta Cina, vorbirea necontrolata in timpul serviciului divin s.a. Apostolul insista ca in biserica totul trebuie facut in chip cuviincios si cu randuiala, lucru ce se pare ca nu prea exista in biserica din Corint.

     Purtarea crestinilor din acea biserica lasa de dorit in ceea ce priveste respectul si buna-cuviinta in Casa Domnului, fapt care l-a determinat pe Pavel sa spuna raspicat : “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii” ( 1 Corinteni 14, 33 ).

     In acest context mai larg al indreptarii unor atitudini necuviincioase ale unor membri in timpul serviciilor divine apare si acest indemn cu privire la acoperirea capului de catre femeile crestine din Corint.

    Având în vedere faptul că femeile din antichitate nu umblau cu capul dezvelit, ar fi fost privit ca o dezonoare pentru o femeie şi pentru soţul ei dacă ea ar fi apărut în public fără de văl, mai ales în capacitatea de conducător al cultului public. Ca o femeie să ia parte la serviciile bisericii cu capul dezvelit, ar fi dat impresia că se purta fără ruşine şi fără modestie, fără podoaba ruşinii şi a sfielii (1Tim 2:9). Pavel pare să raţioneze că printr-o astfel de renunţare la văl, o emblemă recunoscută a sexului şi poziţiei ei, ea arată o lipsă de respect pentru soţ, părinte, sexul femeiesc în general şi Hristos.( 2 )

     Intrebarea care se pune este daca si astazi mai este necesara respectarea acestei norme sociale din din Grecia secolului I. De atunci au trecut doua milenii, iar obiceiurile si cerintele  societatii s-au schimbat. Daca acest lucru este adevarat, inseamna ca legile lui Dumnezeu si principiile Scripturii se schimba si ele in functie de cultura sau epoca ? Nicidecum ! Ele raman valabile pentru intreaga omenire indiferent de cultura sau epoca. Problema adusa in discutie in 1 Corinteni nu este legata de o lege divina ci de o norma sociala stabilita de oameni.

     Biblia contine si norme valabile pentru o anumita situatie, pentru o anumita epoca sau cultura. Contextul imediat si cel general al Scripturii ne arata daca acea norma este valabila doar pentru o situatie anume.

     Unul din principiile de baza ale hermeneuticii ( interpretarea textului biblic ) ne cere sa descoperim ce a vrut sa comunice autorul unui text destinatarului de atunci si ce vrea sa ne comunice noua astazi. Putem a aplica o norma valabila culturii de acum doua milenii in societatea noastra, care are alte obiceiuri si cerinte ?

     Unii se ambitioneaza sa faca acest lucru, dar care este urmarea ? Sunt priviti cu dispret, ca fiind niste oameni cu o gandire depasita si anacronica, fapt care se rasfrange in final asupra Evangheliei pe care o predica. Aceasta este respinsa de oameni nu datorita continutului sau, ci datorita gresitei intelegeri a ei din partea unor crestini.

     Lucrul pe care trebuie sa-l faca orice crestin intelept, a carui constiinta este luminata de Duhul lui Dumnezeu, este acela de a intelege principiul la care face referire un anumit pasaj biblic si apoi de a-l transpune si a-l respecta in mediul social si cultural in care traieste .

     Daca in indemnurile apostolului Pavel adresate femeilor din Corintul secolului I principiul care razbate in mod evident este acela al respectului si bunei-cuviinte in Casa Domnului, acelasi principiu este valabil oriunde si oricand in Biserica lui Christos.

     Astazi, cultura in care traim nu mai cere ca o femeie casatorita sa-si acopere capul atunci cand iese in public ( inclusiv in biserica ). Insa principiul decentei in imbracaminte, mai ales atunci cand participam la servicii religioase de inchinare, ramane valabil, chiar daca acest principiu este transpus in viata diferit de la o tara la alta si de la o cultura la alta. Dumnezeu este Acelasi pentru toti oamenii si chiar daca obiceiurile culturale ale oamenilor difera, toti au obligatia sfanta ca in prezenta Lui sa se poarte decent, respectuos si cu buna-cuviinta potrivit culturii careia ii apartin.  Si nu doar in imbracaminte, ci in toate aspectele comportamentului.

Lori Balogh

    

Referinte:

( 1 ) Bruce W. Winter, “Roman Wives, Roman Widows”, ( Grand Rapids, MI:Wm. B. Eerdmans, 2003, p. 78.79, citat de Robert K. Mclver, profesor de Noul Testament la Avondale College, in articolul “De ce trebuie sa-si acopere femeile capul in biserica ?”, publicat in vol. “Interpretarea Scripturii”, ed. Viata si Sanatate, Bucuresti , 2012, p. 407-409

( 2 ) Comentarii Biblice AZS, http://www.adventist.ro/index/resurse/script/comentarii/index.php/1Corinth/11/   

This entry was posted in Dileme crestine. Bookmark the permalink.

10 Responses to Femeile trebuie sa-si acopere capul in biserica ?

  1. vasile says:

    Frate Lori apreciez munca dvs si de multe ori m-am inspirat in predicare din ideile de pe acest site, insa am o intrebare: 1Corinteni 1:2- către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei* ce au fost sfinţiţi** în Hristos Isus, chemaţi† să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamㆆ în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul*† lor şi†* al nostru.
    Spune clar acest text catre cine se adreseaza epistola, daca vorbim de context si spunem ca e doar pentru corinteni nu ne lasa textul acesta. Ca cititor sincer al Bibliei fara prejudecati ,ceea ce spune Biblia este deasupra orcarei pareri omenesti.
    Faptul ca astazi nu e la moda asta nu inseamna ca nu mai e nevoie de un ” semn al stapanirii”. Va rog sa ma iertati daca am scris ceva gresit. Domnul sa va binecuvinteze munca dvs.

  2. georgeta says:

    Am uitat în mesajul meu ulterior, sa mentionez si Numeri: Cap.5 Vers.18; din ‘Vechiul Testament’, unde o femeie este adusa înaintea lui Dumnezeu, si careia i se cere sa-si descopere capul în prezenta Lui, si NU sa-l acopere; fapt care contravine spuselor de la 1Corinteni 11 din ‘Noul Testament’!
    Femeia era învinuita de sotul ei, dar fara nici o dovada ca ar fi fost vinovata sau nu de pacatul de care o suspecta!
    Asa ca la acel stagiu, ea nu putea fi tunsa sau rasa pe cap în batjocura, deoarece nu se stia daca este vinovata sau nevinovata de pacatul impus ei!
    Dumnezeu a cerut ca ea sa fie descoperita de obictul pe care-l avea pe cap în prezenta lui, si care cu siguranta era o mahrama (fiind foarte mult la moda atunci), mai ales daca a fost o femeie bogata!
    Ce este extrem de important, este faptul ca Dumnezeu i-a cerut sa-si descopere capul cand sta în fata Lui, si NU sa-l acopre! Ceea ce din nou, este exact opusul celor scrise în 1 Corinteni 11!!
    Înca odata îmi reafirm parerea ca Pavel nu este autorul capitolului 1 Corinteni 11 sau cel putin a anumitor parti din el!

  3. georgeta says:

    1CORINTENI – 11 – ca puzzle unde fiecare verset vine la locul lui, explicând enigma acoperitorii capului femeiii!
    Cuvantul lui Dumnezeu se explica singur pe sine, ca puzzle unde fiecare piesa vine la locul ei!

    NU AM PUS NICI UN CUVÂNT DE LA MINE!
    1 CORINTENI – 11
    Vers. 4
    Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit, îsi necinsteste capul sau.
    Vers.14 – ‘Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung?
    Vers.5
    Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul desvalit,
    (1 Petru. 3-3 … “care sta în împletitura parului, în purtarea de scule de aur”) îsi necinsteste capul ei, pentru-ca este ca una care ar fi rasa.
    Vers.6
    Daca o femeie nu se înveleste, (Vers. 15 – pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung) sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se înveleasca.
    Vers.15 – Pentru-ca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
    Vers.7
    Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, (Vers.14 – Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung?) pentru-ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava barbatului.
    Vers.10
    De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie sa aiba pe cap un semn al stapânirii ei.
    Vers.13 –Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu desvalita?
    (1 Petru. 3-3 … care sta în împletitura parului, în purtarea de scule de aur)
    Vers.15 – pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung?
    Pentruca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.

  4. remus says:

    Doar nu vreti sa spuneti ca Sosten a adaugat textul fara voia lui Pavel ? Mahrama nu pare a fi podoaba alminteri nu vad de ce era o problema pentru femeile din Corint. Se pare ca in alte Biserici fermeile nu erau acoperite pentruca Pavel scrie lui Timotei care era in Biserica din Efes ca femeile sa nu se roage cu impletituri de par . Daca capul era acoperit ce rost avea porunca aceasta pentruca nu se mai vedeau impletiturile de par. La fel scrie si Petru Bisericilor din Asia Mica ca femeia sa nu se roage cu impletituri de par. Daca in Bisericile din Asia nu era obiceiul acoperiri capului ca o porunca se pare ca acest lucru nu este o porunca ci tine de cultura Corintului . La noi in Biserica Penticostala se considera o porunca apostolica dar nu cred ca este asa.

  5. georgeta says:

    SOSTEN
    ÎN TOT VECHIUL TESTAMENT (spre deosebire de barbat), – NU EXISTA PORUNCA DE LA DUMNEZEU PRIVITOARE LA TINUTA VESTIMENTARA SAU A CAPULUI FEMEIII !
    Dimpotriva, studiind Vechiul Testament cu atentie, observam o atitudine de împotrivire a lui Dumnezeu la acoperirea femeii cu mahrama si podoabe! Ezechiel Cap.13. Vers.20-21;
    Chiar si în alte texte din ‘Vechiul Testament’, Dumnezeu manifesta o atitudine constanta de dispret fata de mahrame, turbane si alte obiecte de valoare purtate de femeile bogate! Isaia -Cap.3.Vers. 14 – 24; Isaia -Cap.47. Vers.2; 5;7; etc.

    Cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, ne descrie patru tipuri de femei care purtau mahrame, haine scumpe si scule de aur (bijuterii)!
    Acestea erau: – prorocitele mincinoase, femeile stricate, miresele, femeile bogate si împaratesele!
    1.’Prorocitele’: confectionau chiar ele pernutele pentru subtiori si mahramele pe care le vindeau apoi altor femei, împreuna cu prorociile lor! -Ezechiel -Cap.13 Vers.19;
    Purtarea pernutelor si-a mahramelor au avut probabil rol semnificativ în prorociile lor, ajungând chiar idoli pentru cele care le purtau! Asta l-a suparat mult pe Dumnezeu! Ezechiel – Cap.13 Vers. 21;
    2. ‘Femeile stricate’ purtau bijuterii, haine scumpe si marame. Mahramele le ascundeau fetele fiind în acest mod mai greu de identificat! –Genesa- Cap.38. Vers.14; 15; 19; -Ezechiel -Cap.16 -Vers.10-18; 32; 39; 41; -Ieremia- Cap 4.Vers.30; Ezechiel Cap.23 Vers.26;29;40;

    3.Miresele împodobite: Cântarea Cântarilor – Cap.4 Vers.1;3;8;9;10;12; Cap.6 Vers.7; Cap.7 Vers.1; Genesa: Cap24 vers.53; 65; Ieremia: Cap.2 Vers.32;

    4.’Femeile bogate’, dar mai ales ‘împaratesele’ purtau podoabe si haine scumpe tot timpul!
    Prin aceste lucruri (pe lânga pozitie), se etalau si distingeau ele fata de oamenii de rand si saraci! Podoabele si hainele scumpe/luxoase, le dadeau sentimentul de comfort si superioritate fata de ceilalti oameni! – Isaia: Cap 47 Vers.2; 5; – Isaia: Cap.3 Vers.16-24; -Ezechiel Cap.16 Vers.10-13; Psalmul: 45 Vers.9; 13-14;
    În biserica primara a lui Pavel si Petru, s-a repetat aceiasi situatie!
    Unele femei bogate, veneau împodobite cu bijuterii, cu împletituri de par si cu mahrame, haine si încaltaminte luxoase!
    Apostolul Pavel cunostea foarte bine Vechiul Testament, el însusi fiind evreu!
    Era aproape imposibil sa nu remarce aceste lucruri în cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, si sa ceara mai apoi în Noul Testament, sa facem ceva potrivnic Lui, contrazicandu-l!
    Atunci sa nu mai vorbim nici de faptul ca aceasta învatatura de la 1Corinteni 11 este unica, si nu se mai repeta nicaieri, neavând nici-un corespondent cu alte texte din Biblie!

    Singura explicatie pentru enigmaticul 1Corinteni 11, este scribul lui Pavel pe nume Sosten, care este prezentat de Pavel chiar la începutul Epistolei catre Corinteni: 1Corinteni Vers.1;
    si “Faptele Apostolilor” Cap.18 Vers.17;
    El ar fi poate singurul în masura sa ne explice care a fost cu adevarat mesajul real al lui Pavel catre Corinteni si noi toti ceilalti!
    Ceea ce se observa din cuvintele lui Pavel prin Timotei: -1Timotei Cap.2 vers.9;
    si la Petru: – 1Petru Cap.3 Vers.3; si-apoi – 1Corinteni 11 Vers.15;), este ca el era peocupat îndeosebi de parul de pe capul femeii si de podoabe care cuprind si mahrama, si pe care le detesta!
    Printre podoabele timpului, era si mahrama (voalul-valul) si care împreuna cu celelalte podoabe erau respinse de Pavel lucru care este în deplina concordanta cu cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament!

    În timpul vietii sale Pavel a suferit mult, având probleme mari de sanatate datorita vietii lui grele si-a persecutiilor! Printre multe altele, a avut probleme si cu vederea!
    De obicei el scrie cu mana sa doar salutarile care sunt adresate la încheierea epistolelor sale.
    Sunt convinsa ca-avut o enorma încerdere în Sosten scribul lui!
    Lasându-i pe mâna totul chiar si în situatiile în care nu mai avea posibilitatea de-a verifica cele scrise de el, Pavel fiind mereu plecat si persecutat.

    Sã fi fost oare Sosten de alta parere?

  6. Dorin says:

    1 Corinteni 11:16 „Pentru ca parul i-a fost dat (femei) ca invelitoare a capului.”
    Cum se spune in matematica: qed (quod erat demonstrandum).
    Fiti binecuvantati

  7. Lori Balogh says:

    Atunci cand citam din cartile Bibliei, trebuie sa tinem cont de cultura acelor vremuri. Cantarea Cantarilor a fost scrisa acum aproape trei milenii, cand purtarea naframei facea parte din cultura vremii si a zonei geografice. Putem cere generatiei secolului al XXI-lea sa se imbrace ca acum trei milenii ? Sunt de acord ca astazi s-a pierdut mult din modestie in domeniul vestimentatiei, dar asta nu ne obliga sa ne imbracam ca acum cateva secole sau milenii sau ca locuitorii altor continente.
    Exemplul d-v cu heruvimii care isi acopera fatza cu aripile nu este concludent. Ei isi acopera fatza, nu capul. Daca astazi le-am cere femeilor sa-si acopere fatza, dupa exemplul heruvimilor, atunci ar trebui ca ele sa poarte burca – acea imbracaminte islamica ce acopera nu doar trupul, ci si fatza femeilor. Oare asa ceva doreste Dumnezeu ?
    Important este sa aplicam in viata de toate zilele principiul modestiei, al decentei in imbracaminte ( care este de fapt un principiu biblic ), tinand cont de cultura si zona geografica in care traieste fiecare om, fie barbat, fie femeie.
    Cu stima, Lori B.

  8. baran ioan says:

    CANTAREA CANTARILOR CAP.4v3 CITEZ:obrazul tau este ca o jumatate de rodie sub mahrama ta,mahrama =naframa ,batic,apoi sa luam exemplu heruvimilor,au sase aripi,cu doua zboara,cu doua isi acopera picioarele si cu doua fata,asa de sfant e dumnezeu,..noi ne permitem ,decoltatte,maneci scurte,fuste si pe cap cu o clatita impaturata,jumatate de rodie inseamna cu baticul legat in fata,ca obrazul sa se vada jumatate doar.

  9. eugen dutu says:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
    Va rog sa-mi permiteti o parere.
    Nu va fi, probabil, populara, dar ar putea ajuta in imbunatatirea relatiilor dintre cei care au mai multa cunostinta si cei mai slabi in aceasta privinta.
    In plus am dezavantajul sa exprim aceasta parere din postura de barbat, adica a unuia care nu e direct implicat in problema.
    Totusi,
    eu gandesc ca Duhul Sfant, prin apostolul Pavel a fost foarte clar cu privire la atitudinea fata de carnea jertfita idolilor.(1 Corinteni cap. 8)
    Cugetul altuia e mai important decat ceea ce-mi place mie . In conditiile in care stiu ca ceea ce-mi place nu este rau deloc ! Fratii din Corint care consumau carne curata in temple idolesti (10  Căci dacă te vede cineva pe tine care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?) nu o faceau condusi de vreo conditionare, ci pur si simplu pentru ca le placea si nu era nimic rau in asta.
    Gandesc ca situatia e asemanatoare cu cea a capului acoperit sau neacoperit al surorilor de astazi.
    Deoarece Cuvantul spune ca atunci cand surorile se roaga sau proorocesc trebuie sa aiba capul acoperit pentru ca altfel isi necinstesc sotii (sper ca asta e clar pentru toata lumea care citeste Biblia ! – capul femeii e barbatul ) eu zic ca ar fi bine sa o faca. De dragul cugetului celor slabi.
    O esarfa sau un batic frumos, care sa fie folosit la rugaciune si numai atunci, daca deranjeaza, eu cred ca ar inchide gura potrivnicilor si ar salva poate suflete care se impiedica de acest aspect.
    Caci , nu-i asa, cunostinta ingamfa, doar dragostea zideste.
    Si daca cineva a pus deja mana pe pietre citind cele de mai sus, il (o) rog frumos sa ma ierte.

  10. ion says:

    Da. Este vorba de spiritul Scripturii, ce a vrut sa spuna, nu numai litera Scripturi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.