Femeile trebuie să-și acopere capul în biserică?
A curs multă cerneală și s-au purtat discuții interminabile pe marginea îndemnului dat de apostolul Pavel în 1 Corinteni 11,4‑13: „Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul dezvelit își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă… Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă sau rasă, să se învelească… Judecați voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?” (1 Corinteni 11,5.6.13).
Există denominațiuni creștine sau biserici locale din cadrul aceleiași denominațiuni (mai ales în mediul rural) care aplică ad litteram în secolul nostru ceea ce Pavel a scris acum două milenii. Alți creștini se opun aplicării acestor îndemnuri în timpurile noastre, considerându-le depășite, anacronice. Cine are dreptate? Ce a intenționat să spună Pavel când a dat acest îndemn credincioșilor din Corint?
Pentru a înțelege sensul îndemnurilor lui Pavel, este foarte important să cunoaștem cultura timpului și locului în care trăiau destinatarii epistolelor sale. Biserica din Corint a apărut și s-a dezvoltat în secolul I d.Ch. pe un teritoriu grecesc. Acest detaliu este foarte important de reținut, deoarece această biserică trăia și lucra într-un anumit mediu cultural, având anumite norme sociale.
Conform culturii grecești, o femeie respectabilă nu trebuia să apară niciodată în public cu capul descoperit. De altfel, nu doar în Grecia, ci și în Palestina și Roma aceleiași perioade, cultura vremii impunea această normă.
O femeie căsătorită era îmbrăcată într-o rochie lungă, având deasupra un fel de pelerină sau manta care acoperea și partea din spate a capului. Acoperirea capului era o dovadă a faptului că acea femeie era căsătorită (rolul verighetei de astăzi). Ceva asemănător se poate vedea în cultura indiană tradiționalistă, în care femeile căsătorite poartă întotdeauna capul acoperit cu un voal. Alte femei, ca semn al decenței, își acopereau tot capul cu mantaua, lipsa acestui acoperământ fiind catalogată de societate ca semn al indecenței și neseriozității (1).
Dacă acestea erau normele socioculturale ale vremii, de ce apare totuși acest îndemn în Epistola către Corinteni? Nu respectau femeile creștine aceste norme și în biserică?
Din cele scrise de Pavel în cele două epistole adresate corintenilor reiese că existau membre ale bisericii din Corint care sfidau aceste norme sociale, considerând că dacă sunt creștine nu mai sunt obligate să le respecte.
De altfel, conținutul celor două epistole ne arată că Pavel a trebuit să lucreze mult la mentalitatea acestor creștini și în alte privințe: ordinea în timpul serviciilor divine, problema prorocirii și vorbirii în limbi, masa de la Sfânta Cină, vorbirea necontrolată în timpul serviciului divin ș.a. Apostolul insistă că în biserică totul trebuie făcut în chip cuviincios și cu rânduială, lucru ce se pare că nu prea exista în biserica din Corint.
Purtarea creștinilor din acea biserică lăsa de dorit în ceea ce privește respectul și buna-cuviință în Casa Domnului, fapt care l-a determinat pe Pavel să spună răspicat: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii” (1 Corinteni 14,33).
În acest context mai larg al îndreptării unor atitudini necuviincioase ale unor membri în timpul serviciilor divine apare și acest îndemn cu privire la acoperirea capului de către femeile creștine din Corint.
„Având în vedere faptul că femeile din antichitate nu umblau cu capul dezvelit, ar fi fost privit ca o dezonoare pentru o femeie și pentru soțul ei dacă ea ar fi apărut în public fără de văl, mai ales în capacitatea de conducător al cultului public. Ca o femeie să ia parte la serviciile bisericii cu capul dezvelit, ar fi dat impresia că se purta fără rușine și fără modestie, fără podoaba rușinii și a sfielii (1Tim 2:9). Pavel pare să raționeze că printr-o astfel de renunțare la văl, o emblemă recunoscută a sexului și poziției ei, ea arată o lipsă de respect pentru soț, părinte, sexul femeiesc în general și Hristos” (2).
Întrebarea care se pune este dacă și astăzi mai este necesară respectarea acestei norme sociale din Grecia secolului I. De atunci au trecut două milenii, iar obiceiurile și cerințele societății s-au schimbat. Dacă acest lucru este adevărat, înseamnă că legile lui Dumnezeu și principiile Scripturii se schimbă și ele în funcție de cultură sau epocă? Nicidecum! Ele rămân valabile pentru întreaga omenire indiferent de cultură sau epocă. Problema adusă în discuție în 1 Corinteni nu este legată de o lege divină, ci de o normă socială stabilită de oameni.
Biblia conține și norme valabile pentru o anumită situație, pentru o anumită epocă sau cultură. Contextul imediat și cel general al Scripturii ne arată dacă acea normă este valabilă doar pentru o situație anume.
Unul dintre principiile de bază ale hermeneuticii (interpretarea textului biblic) ne cere să descoperim ce a vrut să comunice autorul unui text destinatarului de atunci și ce vrea să ne comunice nouă astăzi. Putem aplica o normă valabilă culturii de acum două milenii în societatea noastră, care are alte obiceiuri și cerințe?
Unii se ambiționează să facă acest lucru, dar care este urmarea? Sunt priviți cu dispreț, ca fiind niște oameni cu o gândire depășită și anacronică, fapt care se răsfrânge în final asupra Evangheliei pe care o predică. Aceasta este respinsă de oameni nu din cauza conținutului său, ci din cauza greșitei înțelegeri a ei de unii creștini.
Lucrul pe care trebuie să-l facă orice creștin înțelept, a cărui conștiință este luminată de Duhul lui Dumnezeu, este acela de a înțelege principiul la care face referire un anumit pasaj biblic și apoi de a-l transpune și a-l respecta în mediul social și cultural în care trăiește.
Dacă în îndemnurile apostolului Pavel adresate femeilor din Corintul secolului I principiul care răzbate în mod evident este acela al respectului și bunei-cuviințe în Casa Domnului, același principiu este valabil oriunde și oricând în Biserica lui Christos.
Astăzi, cultura în care trăim nu mai cere ca o femeie căsătorită să-și acopere capul atunci când iese în public (inclusiv în biserică). Însă principiul decenței în îmbrăcăminte, mai ales atunci când participăm la servicii religioase de închinare, rămâne valabil, chiar dacă acest principiu este transpus în viață diferit de la o țară la alta și de la o cultură la alta. Dumnezeu este Același pentru toți oamenii și chiar dacă obiceiurile culturale ale oamenilor diferă, toți au obligația sfântă ca în prezența Lui să se poarte decent, respectuos și cu bună-cuviință, potrivit culturii căreia îi aparțin. Și nu doar în îmbrăcăminte, ci în toate aspectele comportamentului.
Lori Balogh
Referințe:
(1) Bruce W. Winter, „Roman Wives, Roman Widows”, (Grand Rapids, MI: Wm. B. Eerdmans, 2003, p. 78.79, citat de Robert K. Mclver, profesor de Noul Testament la Avondale College, în articolul „De ce trebuie să-și acopere femeile capul în biserică? „, publicat în vol. „Interpretarea Scripturii”, Ed. Viață și Sănătate, București, 2012, p. 407‑409
(2) Comentarii Biblice AZS, http://www.adventist.ro/index/resurse/script/comentarii/index.php/1Corinth/11/
Frate Lori apreciez munca dvs si de multe ori m-am inspirat in predicare din ideile de pe acest site, insa am o intrebare: 1Corinteni 1:2- către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei* ce au fost sfinţiţi** în Hristos Isus, chemaţi† să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamㆆ în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul*† lor şi†* al nostru.
Spune clar acest text catre cine se adreseaza epistola, daca vorbim de context si spunem ca e doar pentru corinteni nu ne lasa textul acesta. Ca cititor sincer al Bibliei fara prejudecati ,ceea ce spune Biblia este deasupra orcarei pareri omenesti.
Faptul ca astazi nu e la moda asta nu inseamna ca nu mai e nevoie de un ” semn al stapanirii”. Va rog sa ma iertati daca am scris ceva gresit. Domnul sa va binecuvinteze munca dvs.
Am uitat în mesajul meu ulterior, sa mentionez si Numeri: Cap.5 Vers.18; din ‘Vechiul Testament’, unde o femeie este adusa înaintea lui Dumnezeu, si careia i se cere sa-si descopere capul în prezenta Lui, si NU sa-l acopere; fapt care contravine spuselor de la 1Corinteni 11 din ‘Noul Testament’!
Femeia era învinuita de sotul ei, dar fara nici o dovada ca ar fi fost vinovata sau nu de pacatul de care o suspecta!
Asa ca la acel stagiu, ea nu putea fi tunsa sau rasa pe cap în batjocura, deoarece nu se stia daca este vinovata sau nevinovata de pacatul impus ei!
Dumnezeu a cerut ca ea sa fie descoperita de obictul pe care-l avea pe cap în prezenta lui, si care cu siguranta era o mahrama (fiind foarte mult la moda atunci), mai ales daca a fost o femeie bogata!
Ce este extrem de important, este faptul ca Dumnezeu i-a cerut sa-si descopere capul cand sta în fata Lui, si NU sa-l acopre! Ceea ce din nou, este exact opusul celor scrise în 1 Corinteni 11!!
Înca odata îmi reafirm parerea ca Pavel nu este autorul capitolului 1 Corinteni 11 sau cel putin a anumitor parti din el!
1CORINTENI – 11 – ca puzzle unde fiecare verset vine la locul lui, explicând enigma acoperitorii capului femeiii!
Cuvantul lui Dumnezeu se explica singur pe sine, ca puzzle unde fiecare piesa vine la locul ei!
NU AM PUS NICI UN CUVÂNT DE LA MINE!
1 CORINTENI – 11
Vers. 4
Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit, îsi necinsteste capul sau.
Vers.14 – ‘Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung?
Vers.5
Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul desvalit,
(1 Petru. 3-3 … “care sta în împletitura parului, în purtarea de scule de aur”) îsi necinsteste capul ei, pentru-ca este ca una care ar fi rasa.
Vers.6
Daca o femeie nu se înveleste, (Vers. 15 – pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung) sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se înveleasca.
Vers.15 – Pentru-ca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
Vers.7
Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, (Vers.14 – Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung?) pentru-ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava barbatului.
Vers.10
De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie sa aiba pe cap un semn al stapânirii ei.
Vers.13 –Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu desvalita?
(1 Petru. 3-3 … care sta în împletitura parului, în purtarea de scule de aur)
Vers.15 – pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung?
Pentruca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
Doar nu vreti sa spuneti ca Sosten a adaugat textul fara voia lui Pavel ? Mahrama nu pare a fi podoaba alminteri nu vad de ce era o problema pentru femeile din Corint. Se pare ca in alte Biserici fermeile nu erau acoperite pentruca Pavel scrie lui Timotei care era in Biserica din Efes ca femeile sa nu se roage cu impletituri de par . Daca capul era acoperit ce rost avea porunca aceasta pentruca nu se mai vedeau impletiturile de par. La fel scrie si Petru Bisericilor din Asia Mica ca femeia sa nu se roage cu impletituri de par. Daca in Bisericile din Asia nu era obiceiul acoperiri capului ca o porunca se pare ca acest lucru nu este o porunca ci tine de cultura Corintului . La noi in Biserica Penticostala se considera o porunca apostolica dar nu cred ca este asa.
SOSTEN
ÎN TOT VECHIUL TESTAMENT (spre deosebire de barbat), – NU EXISTA PORUNCA DE LA DUMNEZEU PRIVITOARE LA TINUTA VESTIMENTARA SAU A CAPULUI FEMEIII !
Dimpotriva, studiind Vechiul Testament cu atentie, observam o atitudine de împotrivire a lui Dumnezeu la acoperirea femeii cu mahrama si podoabe! Ezechiel Cap.13. Vers.20-21;
Chiar si în alte texte din ‘Vechiul Testament’, Dumnezeu manifesta o atitudine constanta de dispret fata de mahrame, turbane si alte obiecte de valoare purtate de femeile bogate! Isaia -Cap.3.Vers. 14 – 24; Isaia -Cap.47. Vers.2; 5;7; etc.
Cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, ne descrie patru tipuri de femei care purtau mahrame, haine scumpe si scule de aur (bijuterii)!
Acestea erau: – prorocitele mincinoase, femeile stricate, miresele, femeile bogate si împaratesele!
1.’Prorocitele’: confectionau chiar ele pernutele pentru subtiori si mahramele pe care le vindeau apoi altor femei, împreuna cu prorociile lor! -Ezechiel -Cap.13 Vers.19;
Purtarea pernutelor si-a mahramelor au avut probabil rol semnificativ în prorociile lor, ajungând chiar idoli pentru cele care le purtau! Asta l-a suparat mult pe Dumnezeu! Ezechiel – Cap.13 Vers. 21;
2. ‘Femeile stricate’ purtau bijuterii, haine scumpe si marame. Mahramele le ascundeau fetele fiind în acest mod mai greu de identificat! –Genesa- Cap.38. Vers.14; 15; 19; -Ezechiel -Cap.16 -Vers.10-18; 32; 39; 41; -Ieremia- Cap 4.Vers.30; Ezechiel Cap.23 Vers.26;29;40;
3.Miresele împodobite: Cântarea Cântarilor – Cap.4 Vers.1;3;8;9;10;12; Cap.6 Vers.7; Cap.7 Vers.1; Genesa: Cap24 vers.53; 65; Ieremia: Cap.2 Vers.32;
4.’Femeile bogate’, dar mai ales ‘împaratesele’ purtau podoabe si haine scumpe tot timpul!
Prin aceste lucruri (pe lânga pozitie), se etalau si distingeau ele fata de oamenii de rand si saraci! Podoabele si hainele scumpe/luxoase, le dadeau sentimentul de comfort si superioritate fata de ceilalti oameni! – Isaia: Cap 47 Vers.2; 5; – Isaia: Cap.3 Vers.16-24; -Ezechiel Cap.16 Vers.10-13; Psalmul: 45 Vers.9; 13-14;
În biserica primara a lui Pavel si Petru, s-a repetat aceiasi situatie!
Unele femei bogate, veneau împodobite cu bijuterii, cu împletituri de par si cu mahrame, haine si încaltaminte luxoase!
Apostolul Pavel cunostea foarte bine Vechiul Testament, el însusi fiind evreu!
Era aproape imposibil sa nu remarce aceste lucruri în cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, si sa ceara mai apoi în Noul Testament, sa facem ceva potrivnic Lui, contrazicandu-l!
Atunci sa nu mai vorbim nici de faptul ca aceasta învatatura de la 1Corinteni 11 este unica, si nu se mai repeta nicaieri, neavând nici-un corespondent cu alte texte din Biblie!
Singura explicatie pentru enigmaticul 1Corinteni 11, este scribul lui Pavel pe nume Sosten, care este prezentat de Pavel chiar la începutul Epistolei catre Corinteni: 1Corinteni Vers.1;
si “Faptele Apostolilor” Cap.18 Vers.17;
El ar fi poate singurul în masura sa ne explice care a fost cu adevarat mesajul real al lui Pavel catre Corinteni si noi toti ceilalti!
Ceea ce se observa din cuvintele lui Pavel prin Timotei: -1Timotei Cap.2 vers.9;
si la Petru: – 1Petru Cap.3 Vers.3; si-apoi – 1Corinteni 11 Vers.15;), este ca el era peocupat îndeosebi de parul de pe capul femeii si de podoabe care cuprind si mahrama, si pe care le detesta!
Printre podoabele timpului, era si mahrama (voalul-valul) si care împreuna cu celelalte podoabe erau respinse de Pavel lucru care este în deplina concordanta cu cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament!
În timpul vietii sale Pavel a suferit mult, având probleme mari de sanatate datorita vietii lui grele si-a persecutiilor! Printre multe altele, a avut probleme si cu vederea!
De obicei el scrie cu mana sa doar salutarile care sunt adresate la încheierea epistolelor sale.
Sunt convinsa ca-avut o enorma încerdere în Sosten scribul lui!
Lasându-i pe mâna totul chiar si în situatiile în care nu mai avea posibilitatea de-a verifica cele scrise de el, Pavel fiind mereu plecat si persecutat.
Sã fi fost oare Sosten de alta parere?
1 Corinteni 11:16 „Pentru ca parul i-a fost dat (femei) ca invelitoare a capului.”
Cum se spune in matematica: qed (quod erat demonstrandum).
Fiti binecuvantati
Atunci cand citam din cartile Bibliei, trebuie sa tinem cont de cultura acelor vremuri. Cantarea Cantarilor a fost scrisa acum aproape trei milenii, cand purtarea naframei facea parte din cultura vremii si a zonei geografice. Putem cere generatiei secolului al XXI-lea sa se imbrace ca acum trei milenii ? Sunt de acord ca astazi s-a pierdut mult din modestie in domeniul vestimentatiei, dar asta nu ne obliga sa ne imbracam ca acum cateva secole sau milenii sau ca locuitorii altor continente.
Exemplul d-v cu heruvimii care isi acopera fatza cu aripile nu este concludent. Ei isi acopera fatza, nu capul. Daca astazi le-am cere femeilor sa-si acopere fatza, dupa exemplul heruvimilor, atunci ar trebui ca ele sa poarte burca – acea imbracaminte islamica ce acopera nu doar trupul, ci si fatza femeilor. Oare asa ceva doreste Dumnezeu ?
Important este sa aplicam in viata de toate zilele principiul modestiei, al decentei in imbracaminte ( care este de fapt un principiu biblic ), tinand cont de cultura si zona geografica in care traieste fiecare om, fie barbat, fie femeie.
Cu stima, Lori B.
CANTAREA CANTARILOR CAP.4v3 CITEZ:obrazul tau este ca o jumatate de rodie sub mahrama ta,mahrama =naframa ,batic,apoi sa luam exemplu heruvimilor,au sase aripi,cu doua zboara,cu doua isi acopera picioarele si cu doua fata,asa de sfant e dumnezeu,..noi ne permitem ,decoltatte,maneci scurte,fuste si pe cap cu o clatita impaturata,jumatate de rodie inseamna cu baticul legat in fata,ca obrazul sa se vada jumatate doar.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
Va rog sa-mi permiteti o parere.
Nu va fi, probabil, populara, dar ar putea ajuta in imbunatatirea relatiilor dintre cei care au mai multa cunostinta si cei mai slabi in aceasta privinta.
In plus am dezavantajul sa exprim aceasta parere din postura de barbat, adica a unuia care nu e direct implicat in problema.
Totusi,
eu gandesc ca Duhul Sfant, prin apostolul Pavel a fost foarte clar cu privire la atitudinea fata de carnea jertfita idolilor.(1 Corinteni cap. 8)
Cugetul altuia e mai important decat ceea ce-mi place mie . In conditiile in care stiu ca ceea ce-mi place nu este rau deloc ! Fratii din Corint care consumau carne curata in temple idolesti (10 Căci dacă te vede cineva pe tine care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?) nu o faceau condusi de vreo conditionare, ci pur si simplu pentru ca le placea si nu era nimic rau in asta.
Gandesc ca situatia e asemanatoare cu cea a capului acoperit sau neacoperit al surorilor de astazi.
Deoarece Cuvantul spune ca atunci cand surorile se roaga sau proorocesc trebuie sa aiba capul acoperit pentru ca altfel isi necinstesc sotii (sper ca asta e clar pentru toata lumea care citeste Biblia ! – capul femeii e barbatul ) eu zic ca ar fi bine sa o faca. De dragul cugetului celor slabi.
O esarfa sau un batic frumos, care sa fie folosit la rugaciune si numai atunci, daca deranjeaza, eu cred ca ar inchide gura potrivnicilor si ar salva poate suflete care se impiedica de acest aspect.
Caci , nu-i asa, cunostinta ingamfa, doar dragostea zideste.
Si daca cineva a pus deja mana pe pietre citind cele de mai sus, il (o) rog frumos sa ma ierte.
Da. Este vorba de spiritul Scripturii, ce a vrut sa spuna, nu numai litera Scripturi.