Marcu 3, 1-6: Vindecarea omului cu mana uscata

Marcu 3, 1-6: Vindecarea omului cu mana uscata

“Este ingaduit in ziua Sabatului sa faci bine sau sa faci rau ? Sa scapi viata cuiva sau sa o pierzi?”

( Marcu 3,4 )

     Toate vindecarile pe care le-a facut Domnul Christos in Sabat sunt folosite de antisabatarieni pentru a dovedi ca El a pus bazele desfiintarii ulterioare a zilei a saptea, ca zi de inchinare si odihna, in favoarea duminicii.

     Una din aceste vindecari a fost cea a omului cu mana uscata, facuta de Mantuitorul imediat dupa controversa cu fariseii pe tema spicelor smulse de ucenici in Sabat, in care Domnul  declarase ca El este “Domn chiar si al Sabatului” ( Marcu 2,28 ). Este evident ca aceasta vindecare a fost facuta de Iisus in mod intentionat in Sabat. Motivul ? In primul rand ca sa demonstreze care este intentia lui Dumnezeu cu privire la rolul Sabatului, iar in al doilea rand, ca sa demonstreze cum Si-a exercitat El, Fiul lui Dumnezeu,  domnia asupra acestei zile.

     Scena s-a petrecut in sinagoga si intr-o zi de Sabat, ceea ce dovedeste ca Iisus era un pazitor al Sabatului. Daca intentia Sa ar fi fost sa desfiinteze Sabatul, El ar fi putut ramane acasa sau ar fi gasit un motiv oarecare de a nu participa la sinagoga intr-o astfel de zi.

     Nu stim daca omul cu mana uscata era un credincios care venea regulat la slujbele de la sinagoga sau daca nu cumva el fusese adus intentionat de farisei pentru a-l pune la proba pe Iisus in privinta pazirii Sabatului, gasind un motiv de acuzare impotriva Lui. Cert este ca fariseii care se aflau in sinagoga in acea zi nu se aflau acolo in primul rand pentru a se inchina, ci urmarind un scop murdar: “Ei pandeau pe Iisus sa vada daca-l va vindeca in ziua Sabatului, ca sa-L poata invinui” ( Marcu 3,2 ).

     In relatarea lui Matei apar cateva detalii suplimentare ale acestei intamplari. Citindu-le gandurile necurate si “mahnit de impietrirea inimii lor” ( Marcu 3,5 ), Mantuitorul l-a asezat pe om in fatza celor prezenti, intrebandu-i pe cei care se credeau experti in interpretarea Legii: “Este ingaduit in ziua Sabatului sa faci bine sau sa faci rau? Sa scapi viata sau sa o pierzi ?” ( Marcu 3, 4 ).

     Matei reda o a doua intrebare pe care Domnul a pus-o in continuare sub forma unei pilde: “Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie si-i cade in groapa in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara ? Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie?” ( Matei 12, 11.12 ).

     Intrebarea pe care o ridica vindecarea omului cu mana uscata este urmatoarea: De ce l-a vindecat Iisus pe acest om in Sabat: ca sa abroge porunca pazirii Sabatului sau dimpotriva, ca sa le reaminteasca celor de fatza ( dar si noua tuturor ) care este intentia lui Dumnezeu cu privire la aceasta zi si care este valoarea si functia originara a Sabatului ?

     Comentatorii antisabatarieni raspund: Ca sa demonstreze ca Sabatul nu mai trebuie tinut. Presupunerea gresita de la care pornesc acestia este aceea ca a salva viata este ceva contrar spiritului Sabatului. Total eronat ! Scopul originar al Poruncii a patra era tocmai salvarea vietii sub toate aspectele ei.

     O privire atenta asupra textului Poruncii a patra, dar si asupra tuturor celorlalte texte care reiau enuntul ei, ne arata grija deosebita a Creatorului fatza de fiintele neajutorate si fara aparare. Porunca Sabatului ne indeamna sa ne indreptam cu iubire si intelegere spre semenii nostri mai putin favorizati ca noi, usurandu-le pe cat posibil viata.

     In enuntul Poruncii a patra sta scris: “Sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta” ( Exodul 20, 10 ). Intr-un alt text se specifica: “Timp de sase zile sa-ti faci lucrarea. Dar in ziua a saptea sa te odihnesti, pentru ca boul si magarul tau sa aiba odihna, pentru ca fiul roabei tale si strainul sa aiba ragaz si sa rasufle” ( Exodul 23,12 ).

     Este miscatoare grija pe care Dumnezeu o arata prin aceasta porunca nu doar fatza de cei mai neajutorati dintre noi ( copii, subalterni, straini ), ci chiar si fatza de vite. Aceasta era functia originara a Sabatului, dupa ce pacatul a intrat in lumea noastra. Din nefericire, aceasta functie a Sabatuluia fost uitata pe vremea Mantuitorului, rabinii ingradind aceasta zi cu molozul a sute de reguli omenesti care transformasera Sabatul intr-o povara.

     Pentru fariseii si carturarii vremii erau mai importante ritualurile si regulile rabinice decat implinirea unor nevoi ale celor suferinzi, decat vindecarea si chiar viata semenilor lor. Era o ironie a sortii faptul ca acesti experti ai Legii, care ar fi trebuit sa cunoasca primii functia adevarata a Sabatului si intentia lui Dumnezeu cu privire la aceasta zi, stateau in sinagoga, in Sabat, cu inima impietrita si facand planuri cum sa-L ucida pe Iisus ( Marcu 3,2.6 ).

     Iata de ce Mantuitorul intreaba: “Este ingaduit in ziua Sabatului sa faci bine sau sa faci rau ? Sa scapi viata cuiva sau sa o pierzi?” ( Marcu 3, 4 ). In timp ce El dorea sa scape viata unui om lovit de suferinta, ei, fruntasii religiosi ai natiunii, nu stiau ce sa mai faca pentru a-L putea invinui si ucide pe Iisus.

     Penibilul gandirii acestor oameni reiese din intrebarea Mantuitorului: “Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie si-i cade in groapa in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara ? Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie?” ( Matei 12, 11 ) Prevederile rabinice permiteau salvarea unui animal neajutorat, aflat intr-o situatie care-i punea viata in pericol, chiar intr-o zi de Sabat. In schimb, un om bolnav nu avea voie nici macar sa vina la sinagoga pentru a cauta vindecare.

     Cu ocazia unei alte vindecari in Sabat ( femeia garbova ), fruntasul sinagogii “maniat ca Iisus savarsise minunea aceasta in ziua Sabatului, a luat cuvantul si a zis norodului: “Sunt sase zile in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati si nu in ziua Sabatului” ( Luca 13, 14 ). Iata cat de denaturata a ajuns intelegerea contemporanilor lui Iisus cu privire la intentiile lui Dumnezeu cu privire la Sabat si cu privire la rolul si functia acestei zile.

     Nu a fost obiceiul Domnului Christos de a-i vindeca pe toti bolnavii intalniti in timpul activitatii sale publice doar in zilele de Sabat. Aceasta din cauza impietririi inimii concetatenilor Sai, a caror minte era imbacsita de reguli rabinice. Tot Luca ne spune ca ”la asfintitul soarelui, toti cei ce aveau bolnavi atinsi de felurite boli ii aduceau la El. El Isi punea mainile peste fiecare din ei si-i vindeca” ( Luca 40,40 ).

     Probabil ca daca i-ar fi vindecat pe toti bolnavii in zilele de Sabat, ar fi starnit mania conducatorilor religiosi inainte de vreme si lucrarea Sa s-ar fi incheiat curand. Insa cele sapte ocazii pe care le relateaza evanghelistii, in care Domnul Christos a vindecat in Sabat, nu au fost altceva decat lectii date de Domnul Sabatului cu privire la modul in care trebuie pazita si sfintita aceasta zi, restaurand rolul si functia originara a Sabatului.

Lori Balogh