Pe cine reprezenta țapul pentru Azazel: pe Christos sau pe Satana?
„Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Domnul și un sorț pentru Azazel. Aaron să ia țapul care a ieșit la sorți pentru Domnul și să-l aducă jertfă de ispășire. Iar țapul care a ieșit la sorți pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului ca să slujească pentru facerea ispășirii, și să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.”
Leviticul 16,8‑10
Expresia „țap ispășitor” este des folosită în limbajul curent. Însă puțini știu că această expresie provine dintr-un ritual vechi-testamentar, săvârșit în cea mai sfântă zi din anul religios iudaic: „Ziua Ispășirii” („Yom Kippur”).
Ceremoniile care erau împlinite în acea zi sunt descrise pe larg în Leviticul cap.16. Sfințenia deosebită a „Zilei Ispășirii” rezultă din faptul că în decursul ei, cea mai sfântă persoană (marele preot) intra în locul cel mai sfânt de pe pământ („Sfântă Sfintelor”) pentru a îndeplini cea mai sfântă lucrare (curățarea sanctuarului și ispășirea finală). Acest ritual este descris în centrul cărții Leviticul, iar Leviticul se află în inima Pentateuhului (cele cinci cărți ale lui Moise).
Pe scurt, ritualul din „Ziua Ispășirii” consta în trei părți principale:
1) Marele preot aducea ca jertfă pentru păcatele sale un vițel, asigurându-se astfel că era curat în momentul în care intra în sanctuar pentru îndeplinirea ritualului de curățare a acestuia.
2) Apoi, după ce se trăgea la sorți între cei doi țapi: unul pentru Domnul și celălalt pentru Azazel, marele preot jertfea țapul pentru Domnul (vezi Leviticul 16,9) și astfel toate păcatele mărturisite ale poporului, adunate întregul an în mod simbolic în sanctuar, erau îndepărtate din el. Astfel, sanctuarul era curățat.
3) În final, marele preot mărturisea toate păcatele poporului asupra țapului pentru Azazel, iar acesta era gonit în pustie, unde pierea mâncat de animalele sălbatice. În felul acesta, sanctuarul era curățat de toate păcatele mărturisite ale poporului, care se adunaseră în el în decursul unui an întreg.
Scopul „Zilei Ispășirii” era curățarea de păcat (ispășirea), nu iertarea. În această zi nu era necesar ca Dumnezeu să ierte păcatele, deoarece acestea erau deja iertate prin serviciile zilnice de la sanctuar.
Cine era de fapt Azazel? Este el un simbol al Domnului Christos sau al lui Satana?
Interpreții iudei îl identifică pe Azazel cu primul înger care a păcătuit în cer, autorul principal al păcatului și conducătorul îngerilor răi. Astfel, țapul pentru Azazel este asociat cu puterile demonice reprezentate prin „țapii-demoni” („se’ irim”, ebr.). Asocierea lui Azazel cu puterea demonică este interpretarea cea mai răspândită atât între cercetătorii iudei, cât și în rândul primilor părinți ai Bisericii.
Unii comentatori contemporani susțin însă că țapul pentru Azazel Îl simbolizează pe Domnul Christos, Cel care a purtat păcatele întregii omeniri. Există însă numeroase dovezi că țapul pentru Azazel nu Îl simbolizează pe Christos, ci pe Satana. Iată câteva dintre ele:
1) Raportul de corespondență. Conform Leviticul 16,8, unul dintre țapii pentru care se trăgea la sorți era pentru Domnul, iar celălalt pentru Azazel. Dacă expresia „pentru Domnul” se referă la o persoană, atunci conform principiului corespondenței, cea de-a doua expresie, „pentru Azazel”, trebuie să se refere tot la o persoană. Însă această a doua persoană trebuie să fie distinctă de prima și chiar opusă Domnului. Această persoană distinctă și opusă lui Dumnezeu nu poate fi alta decât Satana.
2) Momentul îndeplinirii ritualului. Conform cu Leviticul 16,20, ritualul care îl privea pe țapul pentru Azazel avea loc după încheierea lucrării de ispășire din sanctuar. Așadar, ispășirea și curățarea sanctuarului, care arătau spre jertfa și lucrarea lui Christos, erau încheiate atunci când intra în scenă țapul pentru Azazel. Deci acest țap nu Îl putea reprezenta pe Christos, căci lucrarea Sa fusese încheiată.
3) Țapul pentru Azazel nu era adus ca jertfă. Cel jertfit era țapul pentru Domnul, adevăratul simbol al jertfei Mântuitorului. Țapul pentru Azazel era trimis viu în pustiu, după ce asupra lui erau mărturisite toate păcatele poporului (vezi Leviticul 16,20‑22). Așadar, țapul pentru Azazel nu avea nicio legătură cu jertfa pentru păcat.
4) Ceremonia eliminării. Ritualul care privea țapul pentru Azazel nu era un ritual sacrificial, ci unul al eliminării. Țapul pentru Azazel era un fel de „mașină de gunoi” care transporta afară din tabără „gunoiul” moral al păcatelor mărturisite.
5) În gândirea ebraică, țapii erau asociați puterilor demonice. Leviticul 17,7 îi avertizează pe israeliți să nu aducă jertfe la „idolii cu care curvesc”. În textul ebraic apare expresia „se’ irim” care înseamnă „țapi-demoni”. Așadar, Azazel este simbolul unei puteri demonice, nicidecum un simbol al Domnului Christos.
6) Apocalipsa cap.20. Ritualul țapului pentru Azazel se împlinește în profeția din Apocalipsa cap.20, în care Satana este prezentat ca fiind „legat” pentru o mie de ani (constrâns de circumstanțe) în Adânc („abyssos” în grecește, același termen fiind folosit și în Ieremia 4,23 unde este vorba de pământul pustiit).
7) Legea martorului mincinos (Deuteronomul 19,15‑19). Conform acestei legi, martorul care aducea o mărturie mincinoasă era pedepsit sever. Asupra lui era pusă vinovăția păcatului pe care el o punea asupra semenului său prin mărturia sa mincinoasă. În mod asemănător, Satana va suferi pedeapsa păcatelor celor neprihăniți, dar nu în rolul de salvator, ci de acuzator (vezi Apocalipsa 12,10). El va primi pedeapsa cuvenită unui martor mincinos.
8) Ritualul. Ceremonia din „Ziua Ispășirii” nu putea conține două simboluri opuse pentru același adevăr, aceeași realitate. Nu puteau fi doi țapi diferiți și ambii să-L simbolizeze pe Domnul Christos și lucrarea Sa.
În concluzie, țapul pentru Azazel nu putea fi un simbol al Domnului Christos, ci al puterii demonice reprezentată de Satana.
Lori Balogh
Am unele rezerve fatza de varianta prezentata de dl. Soare. Pe scurt, iata-le:
1) Tragerea la sorti pentru cei doi tapi arata ca este o antiteza intre entitatile pe care le simbolizeaza. Daca unul dintre tapi este „pentru Domnul”, iar celalalt este „tapul lui Dumnezeu”, nu vad unde este deosebirea intre ei. De ce ar exista o antiteza intre Iisus cel divin si Iisus cel intrupat?
2) Daca tapul pentru Azazel Il simbolizeza pe Iisus intrupat, unde apare jertfa Sa? Tapul pentru Azazel nu era jertfit, ci alungat viu in pustie.
3) Sortul nu era aruncat intre Iisus si Satana, ci pur si simplu intre cei doi tapi. Doar dupa ce era aruncat sortul tapii capatau o simbolistica diferita.
4) Ispasirea se face fie acceptand jertfa lui Christos, fie prin moartea pacatosului. In timpul revoltei lui Core, Datam si Abiram, Biblia spune ca cei care au murit pedepsiti de Domnul „au ispasit pacatul cu viata lor” ( Numeri 16, 38 ). In concluzie, mi se pare corecta afirmatia biblica din Leviticul 16, 9.10 in care se afirma ca ambii tapi slujesc la facerea ispasirii. Pentru cei care accepta jertfa Mantuitorului, ispasirea este facuta de sangele varsat pe Calvar. Iar pentru cei care nu accepta jertfa, ispasirea se va face prin moartea lor vesnica. Satana, fiind vinovatul moral pentru toate ispitele si pacatele savarsite pe pamant, va ispasi aceste pacate prin moartea sa vesnica.
Corect! Frumos explicat! Felicitari!
Tapul de Azaz-El nu este satana, nici nu-l reprezinta pe satana!
De ce cred asta: tapaul (de) „Azaz-El” impreuna cu Tapul (de) „sacrificat” reprezinta cele doua etape existentiale in care Isus se implica existential (cu viata Lui) in Planul de mantuire si anume: prima etapa: Isus, Fiul divinului Tata, coregent cu Tatal, isi sacrifica divinitatea si viata divina pentru a deveni Om („tapul (de) sacrificat)! A doua etapa: Isus coboara pe pamant unde devine Om in pustia pacatului, purtand asupra Lui povara consecintelor generata de pacat naturii umane!.
Argumente:
a) Azazel = Azaz-El este un cuvant compus, format din cele doua componente: azaz / azazi = tap / tapi si El = Dumnezeu!u. De aici avem
Azaz-El = Tapul lui (sau pentru…) Dumnezeu!
b) Dumnezeu a poruncit ca intre cei doi tapi „de ispasire” pregatiiti pentru Marea zi a ispasirii sa se arunce sortii spre a se hotari care este „tapul de jertfa” si care este „tapul pentru Azaz-El”! Ori, asa cum stim, Dumnezeu nu a aruncat niciodata srtii intre Isus si satana spre a sti cine dintre cei doi este Isus, cine este satana!
[ Lev 16:8-10 8 Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel. 9 Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să -l aducă jertfă de ispăşire. 10 Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, CA SA SLUJEASCA PENTRU FACEREA ISPASIRII şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel ]
Intelegem din Biblie ca cei doi tapi sunt asezati IMPREUNA inaintea lui Dumnezeu pentru a se face ispasirea CU EI IMPEUNA! In mod expres, parca pentru ca Dumnezeu stia in ce eroare vor cadea crestinii, el a rostit cuvintele: „ să fie pus viu înaintea Domnului, CA SA SLUJEASCA PENTRU FACEREA ISPASIRII“! Cuvintele sunt fara echivoc!
c) oricat nu ne place noua sa credem, „tapul (pentru) „Azaz-El“ il simbolizeaza pe Isus in intrupare, parcurgand pustiul arzator si plin de primesdii al lumii noastre, purtand in fiinta Lui toata povara consecintelor pacatului cu care natura umana a fost impovarata!
Nu ai inteles nimic din tot articolul.
Țapul pentru azazel, nu este azazel, așa cum țapul pentru Dumnezeu nu este Dumnezeu.
Amândoi țapi participă la jerfa de ispașire,latura umană pe cruce și latura divină învierea.
După înviere Domnul Isus prezintă păcatele Tatălui, apoi păcatele sânt puse pe azazel adică satan.