1 Corinteni 10,25: „Să mâncați din tot ce se vinde pe piață”

1 Corinteni 10,25: „Să mâncați din tot ce se vinde pe piață”

„Să mâncați din tot ce se vinde pe piață, fără să cercetați ceva din pricina cugetului.”

Deoarece textul original sună: „Mâncați orice se vinde din măcelărie”, dilema este și mai mare. Oare prin acest îndemn apostolul Pavel dă dezlegare la consumul cărnii oricărui animal, fie el „curat” sau „necurat”? În piețele lumii se vinde și carne de cal, măgar, câine, broască, gorilă… dar și cremă de ghete. Înseamnă că un creștin nu mai trebuie să aibă discernământ și niciun criteriu atunci când își alege meniul din propria farfurie?

Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este studierea unui text sau a unei afirmații în contextul în care apare în Cuvântul lui Dumnezeu. A extrage un text din contextul lui ne poate conduce spre concluzii cu totul greșite.

Dacă ținem seama de acest principiu și dorim să înțelegem sensul afirmației lui Pavel, este important să citim întregul context, respectiv pasajul biblic din 1 Corinteni 10,18‑33. Vom observa că Pavel nu are în vedere nici animalele curate, nici pe cele necurate, ci altul este subiectul pe care îl are în atenție: carnea jertfită idolilor. De fapt același subiect a constituit și tema capitolului opt al aceleași cărți.

În Corint existau evrei necreștinați care încă jertfeau vite, iar carnea acestora era apoi vândută în piață. Dar ceilalți măcelari, dintre păgâni, ce fel de carne vindeau? Atunci când este vorba de jertfe aduse fie lui Dumnezeu, fie zeilor păgâni, trebuie să ținem cont de relatarea din Fapte 14,8‑15, în care ni se spune că preoții lui Jupiter au adus ca jertfă tauri, deci tot animale curate din punct de vedere biblic.

Problema pe care vrea Pavel să o trateze aici este legată de conștiința unor creștini care se abțineau de la consumul cărnii curate în momentul în care ei aflau că acel animal fusese jertfit idolilor. În capitolul opt din 1 Corinteni el explică faptul că „un idol este totuna cu nimic” (1 Corinteni 8, 4) și „nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu; nu câștigam nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm” (vers.8).

Pavel dorește ca creștinii să fie oameni maturi spiritual și tari în credință, fără să se lase afectați de probleme atât de minore cum este cea legată de carnea unor animale jertfite idolilor. De aceea, el îi îndeamnă pe credincioși să mănânce „tot ce se vinde pe piață”, fără să-și facă probleme de conștiință din acest subiect.

Pe de altă parte, dacă Pavel i-ar fi îndemnat pe creștini să mănânce și carne din animalele necurate, oare nu ar fi existat o reacție de opoziție din partea evreilor creștinați care făceau și ei parte din comunitatea din Corint? Cu siguranță că ei s-ar fi opus și l-ar fi acuzat pe apostol de erezie. Însă acest lucru nu s-a întâmplat, dovedind că ei au înțeles sensul cuvintelor lui Pavel, spre deosebire de mulți creștini din zilele noastre care le răstălmăcesc spre propria lor pierzare.

Domnul Christos nu a venit în lume ca să sfințească porcii, broaștele, fructele de mare și alte animale a căror carne este consumată de creștinii zilelor noastre. El a venit să sfințească oamenii păcătoși. Animalele a căror carne a fost nesănătoasă în timpurile Vechiului Testament au rămas aceleași. Dacă pentru oamenii de acum câteva mii de ani era nesănătos să le consume, de ce ar fi sănătos pentru noi să le consumăm?

Psalmistul ne asigură că „Domnul … nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană” (vezi Psalm 84.11). Din moment ce Dumnezeu nu ne lipsește de niciun lucru bun, înseamnă că animalele necurate nu sunt bune pentru consumul uman. Restul sunt simple păreri și învățături omenești, lipsite de orice valoare în ochii lui Dumnezeu.

Lori Balogh