Este Daniel 4 o profetie apocaliptica ?
Capitolul 4 din cartea profetului Daniel este interpretat de o anumita grupare crestina ca fiind o profetie escatologica ( care priveste evenimentele finale ), asemenea celor din capitolele 7-12. Insa dincolo de aceste interpretari posibile, Daniel 4 este un capitol istoric remarcabil, oferindu-ne informatii pretioase despre unul din cei mai vestiti imparati ai Antichitatii: Nebucadnetar.
Este o istorie fascinanta despre inaltarea,maretia, smerirea si convertirea acestui mare om politic a carui viata a interactionat cu o perioada nefasta din istoria poporului evreu: exilul babilonian.
O simpla lecturare a capitolului 4 din cartea lui Daniel ne arata ca avem inainte o relatare istorica, nu o profetie apocaliptica, asa cum sunt cele din capitolele 7-12. In textul capitolului nu exista niciun indiciu care sa arate ca cele “sapte vremuri” din Daniel 4,25 s-ar referi la o alta perioada de timp decat la cei sapte ani in care Nebucadnetar a zacut in dementa, pana la vindecarea si reabilitarea sa completa.
Neexistand niciun indiciu ca e vorba de o profetie apocaliptica, nici principiul an-zi, perfect valabil in cazul altor profetii apocaliptice ( Daniel cap. 7,8 si 9 ; Apocalipsa cap.13 ) nu poate fi aplicat. Cele “sapte vremuri” nu reprezinta altceva decat cei sapte ani cat a durat dureroasa experienta prin care a trebuit sa treaca Nebucadnetar.
Argumentele potrivit carora Daniel 4 trebuie interpretat doar din punct de vedere istoric, nu profetic, se gasesc chiar in text. Insusi profetul Daniel recunoaste pe parcursul istorisirii faptelor ca “toate aceste lucruri s-au implinit asupra imparatului Nebucadnetar” ( Daniel 4,28 ). Asadar, spre deosebire de capitolele profetice in care Daniel se astepta la o implinire viitoare a celor ce i se descoperisera, in cap. 4 el vede deja implinirea celor descoperite cu privire la imparatul Babilonului.
Mai mult decat atat, dupa trecerea unui an de la aroganta declaratie a lui Nebucadnetar: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de sedere imparateasca, prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele ?” ( Daniel 4,30 ), profetul Daniel ne precizeaza in versetul 33: “Chiar in clipa aceea s-a implinit cuvantul acela asupra lui Nebucadnetar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mancat iarba ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pana i-a crescut parul ca penele vulturului si unghiile ca ghearele pasarilor.”
Sfarsitul celor ”sapte vremuri” este bine precizat in vers. 34: “Dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer si mi-a venit iarasi mintea la loc. Am binecuvantat pe Cel Prea Inalt, am laudat si slavit pe Cel ce traieste vesnic si a carui imparatie dainuieste din neam in neam.”
Dupa ce a primit lectia smereniei din partea Celui ce este Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, Nebucadnetar si-a recastigat tronul, lasand posteritatii o mare lectie de viata pe care inteleptul Solomon o concentreaza in cateva cuvinte: “Mandria merge inaintea pieirii si trufia merge inaintea caderii. Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti, decat sa imparti prada cu cei mandri.” ( Proverbe 16, 18.19 )
In concluzie, cele “sapte vremuri” amintite in Daniel 4,16.23.25.32 reprezinta sapte ani reali din viata imparatului Nebucadnetar, nu perioade profetice. Neavand niciun indiciu ca Daniel 4 este o profetie apocaliptica, el are doar valoarea unei relatari istorice care ne ofera informatii pretioase din perioada exilului poporului evreu, dar mai ales o pretioasa lectie de viata: lectia umilintei.
Lori Balogh
Mă scuzați pentru dublu post (puteți sa le grupați dacă aveți posibilitatea) însă tocmai mi-am amintit. La sediul Conferinței Generale cele două harți sunt printate și afișate pe peretele unde se pot găsi informații despre pionierii adventiști.
Pionierii adventiști au inteles ca in Leviticul 26 se gaseste cea mai intinsă profeție de timp din Scripturi. Puteți verifica pe harțile profetice printate de Charles Fitch (1842) și Otis Nichols (1850). Ellen White face referire la aceste harți de mai multe ori, declarând că printarea hărților a fost condusă de Dumnezeu și că „Dumnezeu este în ea (1850).”
Domnul cu dumneavoastră.
Nu mi se pare nici serioasa si nici credibila aceasta interpretare. Probabil de aceea nici nu a fost luata in serios de Biserica. Se spune la un moment dat in interpretare ca intre momentul pedepsirii lui Israel si anul 1844 nu a existat pocainta pe pamant. Or Dumnezeu a avut intotdeauna un popor al Sau, chiar daca a fost ignorat si in minoritate ( vezi istoria valdenzilor, catharilor, albigenzilor, sabatarienilor, etc. ). De asemenea, nu vad nico legatura intre pedepsirea lui Israel si anul 1844. Oare Israelul actual este cu adevarat pocait ? Din cate stiu, un procent destul de mare dintre evrei sunt semi-atei sau indiferenti d.p.d.v. religios. Eu insumi am cunoscut astfel de cazuri. In concluzie, nu cred ca merita sa fie luata in considerare aceasta interpretare, mai ales ca este cusuta cu ata alba pe ici si pe colo.
https://app.box.com/s/92aio0xhvxdr0ff1eomo/2/1400218858
aici gasiti profetia despre cele 2520 de ani din levitic 26, mai bine zis comentariile
Din cate am citit, nu am inteles niciodata ca in Leviticul 26 ar fi o profetie. Cu atat mai putin, o profetie cu elemete temporale, ca cele din Daniel sau Apocalipsa. Acolo sunt enuntate doar binecuvantarile si blestemele de care urmau sa aiba parte israelitii, daca ar fi ascultat sau nu de legile divine. De asemenea, nu am cunostinta ca pionerii adventisti sa fi inteles ca in Leviticul 26 ar fi vorba de o perioada de 2520 de ani. Cine vrea sa scoata o doctrina de unde nu trebuie, o face pe propria raspundere si spre propria pierdere.
Cu stima,
Lori B.
as vrea sa stiu despre ”profetia ” din levitic cap 26 in legatura cu cele 2520 de ani. este chiar o profetie despre care vorbeau pionerii adventisti sau doar un alt ”adevar” prezent? sau doar o alta inventie diabolica de a induce in eroare oamenii?