Limbile amintite in 1 Corinteni 14 sunt limbi ingeresti sau omenesti ?

Limbile amintite in 1 Corinteni 14 sunt limbi ingeresti sau omenesti ?

     Capitolul 14 din 1 Corinteni a starnit multe controverse teologice in privinta identificarii limbilor la care face referire apostolul Pavel. Sunt acestea niste limbi extatice, angelice, deci neinteligibile pentru om, sau limbi straine, cat se poate de omenesti, pe care cei in cauza nu le invatasera pana la acea data ?

     Inainte de a face cateva observatii pe marginea acestei dileme, trebuie sa ne reamintim ca in comunitatea din Corint, intemeiata de apostolul Pavel cu circa trei ani inainte de a-i trimite prima sa epistola, existau numeroase probleme: imoralitate ( cap. 5,1 ), dezbinari si partide ( cap. 3,3 ), un comportament nepotrivit al femeilor in timpul serviciilor divine ( cap. 11, 2-16 ), un comportament nepotrivit al credinciosilor la Sfanta Cina ( cap. 11, 21 ), apelarea la instantele civile pentru rezolvarea unor diferende dintre membrii bisericii ( cap. 6,1 ) si consumul carnii unor animale jertfite idolilor ( cap. 8,1 ).

     Din continutul capitolului 14 din 1 Corinteni reiese ca in biserica din Corint se facea abuz cu privire la darul spiritual al vorbirii in limbi. Punand in contrast doua daruri spirituale: cel al prorociei si cel al limbilor, Pavel arata ca, in timp ce darul prorociei zideste Biserica, darul vorbirii in limbi, asa cum se manifesta in acea comunitate, nu zidea Biserica, ci doar persoana care avea acel dar     ( vers. 4 ).

     Apostolul arata superioritatea darului prorociei in comparatie cu cel al vorbirii in limbi ( vers. 5 ), argumentand ca daca o limba nu este inteleasa in Biserica, ea nu-i zideste pe credinciosii ei ( vers. 6-11 ).

     Unii crestini sinceri considera ca darul limbilor se refera la acele „limbi ingeresti” de care aminteste Pavel in 1 Corinteni 13,1, limbi neintelese de oameni, dar intelese de Dumnezeu. Exista insa si o alta interpretare a sensului expresiei „vorbire in limbi”, interpretare care se leaga de intregul context al epistolei ( mai ales capitolele 12-14 ), dar si de raportul cartii Faptele apostolilor, care a fost scrisa mai tarziu decat 1 Corinteni.

     Aceasta a doua interpretare sustine ca limbile neintelese pe care unii crestini le foloseau in timpul serviciului de inchinare erau limbi omenesti reale, care nu fusesera invatate in prealabil de cei care le foloseau. Iata cateva argumente care sustin aceasta interpretare:

     1) In Faptele apostolilor, cu ocazia Rusaliilor, darul limbilor s-a manifestat in mod evident prin folosirea de catre apostoli a unor limbi straine pe care nu le invatasera si nu le cunosteau dinainte. Sunt amintite mai multe natiuni ai caror reprezentanti participau la sarbatoarea Rusaliilor ( vers. 9-11 ). Ceea ce este demn de retinut este faptul ca apostolii au vorbit atunci in limbi straine care le erau necunoscute anterior.

     „Toti se mirau, se minunau si ziceau unii catre altii: „Toti acestia care vorbesc nu sunt galileeni ? Cum dar ii auzim vorbind fiecaruia din noi in limba noastra in care ne-am nascut ?” ( Fapte 2, 7.8 ).

     Daca cu ocazia Cincizecimii darul limbilor a constat in inzestrarea apostolilor cu capacitatea de a predica Evanghelia in limbile natiunilor prezente la sarbatoare, limbi pe care nu le invatasera pana atunci, de ce am crede ca in 1 Corinteni 14 Pavel se refera la altfel de limbi ? Consecventa ne cere sa interpretam darul limbilor ca fiind acelasi in ambele situatii.

     2) Apostolul Pavel marturiseste: „Multumesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti” ( 1 Corinteni 14,18 ). Este evident ca Pavel, un erudit care a invatat la picioarele lui Gamaliel ( unul dintre cei mai mari eruditi ai secolului I d.Chr. ), cunostea multe limbi straine. Il gasim la Atena vorbind liber cu filozofii, dar si la Roma, comunicand cu autoritatile imperiale. Asadar, expresia „alte limbi” se refera in mod evident la limbi straine, limbi omenesti inteligibile si reale, nu la limbi extatice, neintelese.

     3) Dumnezeu lucreaza apeland la inteligenta fiintelor create, de aceea si comunicarea trebuie sa fie inteligenta, intr-un limbaj inteles.Mantuitorul Insusi a descurajat „bolboroseala” neinteleasa, practicata de pagani ( Matei 6,7 ). Asadar, El nu putea sa-i inzestreze pe copiii Sai cu un dar spiritual care ar fi fost interpretat de ceilalti ca fiind „bolboroseala”. 

     4) Predicarea Evangheliei se face prin mijloace inteligibile, intr-un limbaj usor de inteles pentru toti. La ce ar folosi o Evanghelie neinteleasa ?

     5) Textul din 1 Corinteni 14,21 poate fi considerat ca fiind o definitie a darului limbilor: „In Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta”, zice Domnul”. Pavel citeaza aici versetul din Isaia 28,11, in care expresia „alta limba” se refera la limba asiriana. Deoarece 1 Corinteni 14, 21 are in vedere limbile straine, si versetul din 1 Corinteni 14, 2 trebuie sa se refere tot la o limba omeneasca, nu la limbi extatice, neintelese.

     6) In 1 Corinteni 14,22, Pavel spune ca „limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi.” Daca Pavel ar avea in vedere limbile extatice, cum ar putea fi ele un semn pentru necredinciosi ? Si, mai ales, cum ar putea acestea sa-i conduca pe cei necredinciosi la Evanghelie si mantuire ?

     Iata motivul pentru care Pavel ii intreaba pe credinciosii din Corint: „Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti ? Atunci parca ati vorbi in vant” ( 1 Corinteni 14,9 ). Si, mai departe: „Daca aduci multumiri cu duhul, cum va raspunde „Amin” la multumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, cand el nu stie ce spui ? Negresit, tu multumesti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celalalt nu ramane zidit sufleteste” ( 1 Corinteni 14, 16.17 ).

     Darul vorbirii in limbi este dat Bisericii pentru implinirea misiunii de predicare a Evangheliei, iar limbile sunt un semn pentru necredinciosi, chemandu-i la pocainta. E greu de crezut ca predicarea Evanghelei intr-o limba extatica ar fi privita ca un semn pentru cei necredinciosi sau ca ea ar avea rezultatele impresionante pe care le descrie Fapte cap. 2.

     7) Darurile spirituale isi au izvorul in Duhul Sfant pentru binele tuturor: „Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora” ( 1 Corinteni 12,7 ). De aceea, folosirea lor doar pentru edificarea personala nu este in planul si intentia lui Dumnezeu.

     In concluzie, darul limbilor poate fi inteles cel mai corect si mai natural ca fiind acea abilitate de a vorbi in limbi straine reale, fara ca acestea sa fie invatate anterior. In Corint, darul limbilor era autentic, insa era folosit in mod gresit. De aceea, Pavel a instruit biserica din acea localitate sa revina la folosirea corecta a darurilor spirituale, asa incat acestea sa devina o binecuvantare si nu un impediment atat pentru credinciosi, cat si pentru necredinciosi.

Lori Balogh