“Sa nu vi se tulbure inima”

“Sa nu vi se tulbure inima”

     Regina perlelor

     Este greu de ales intre promisiunile Domnului Christos, indicand-o pe cea mai frumoasa si mai aproape de sufletul nostru. Daca am face un sondaj printre cititorii dedicati ai Bibliei, intrebandu-i care este, in opinia lor, cea mai impresionanta promisiune lasata de Mantuitorul nostru pe paginile Evangheliilor, cu siguranta ca raspunsurile ar diferi mult intre ele.

     In functie de starea de spirit, de imprejurarile vietii prin care trece si de nevoile sufletesti ale momentului, fiecare om ar indica o alta fagaduinta, aceea pe care o considera in acel moment cea mai apropiata de inima sa.

     Pentru unii, promisiunea: “Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara” ( Ioan 6,37 ) este cuvantul de care au cea mai mare nevoie intr-un anumit moment al vietii. Pentru altii, cuvintele de ramas bun rostite de Iisus in prezenta ucenicilor: “Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” ( Matei 28,20 ) au o valoare inestimabila. Iar pentru altii, cuvintele spuse de Mantuitorul lui Zacheu: “Astazi a intrat mantuirea in casa ta” ( Luca 19,9 ) sunt cele mai incurajatoare cuvinte ce se pot gasi pe paginile Scripturii.

     E greu, foarte greu de ales intre atatea promisiuni divine. De fapt, avem nevoie de toate fagaduintele lui Dumnezeu si toate ne apartin in egala masura. In diferitele momente ale vietii si ale experientei noastre cu Dumnezeu, sufletul nostru se sprijina cu toata greutatea pe una sau alta din din aceste perle ale Cuvantului lui Dumnezeu.

     Totusi, exista o regina a perlelor fagaduintelor lui Dumnezeu pe care o putem gasi in cuvintele de ramas bun rostite de Iisus cu putin timp inainte de patimile Sale:

     “Sa nu vi se tulbure inima ! Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi” ( Ioan 14, 1-3 ).

     Aceste cateva cuvinte reunesc ca intr-un buchet toate sperantele, asteptarile si nazuintele unui adevarat urmas al lui Iisus. De ce ? Pentru ca revenirea Mantuitorului va implini nu doar cele mai stringente nevoi ale fiintei umane, ci ea va fi garantia implinirii  celor mai nobile aspiratii ale omenirii. A trai vesnic in prezenta Fiintei Supreme, in armonia desavarsita a familiei ceresti si avand mereu noi perspective de dezvoltare intelectuala si spirituala, fara teama de moarte, ce poate fi mai de dorit decat aceasta ?

 

     La revedere, dragii Mei ucenici !

    “Sa nu vi se tulbure inima !” Cuvintele acestea fac parte din cuvantarea de ramas bun rostita de Iisus cu ocazia ultimului Paste serbat de El impreuna cu ucenicii Sai. Era seara zilei de joi, cu cateva ore inainte ca Domnul sa fie arestat, judecat si condamnat la moarte. Mantuitorul stia ce avea sa se intample peste doar cateva ceasuri; ucenicii insa nu stiau…

     Ei tot mai sperau sa se intample marea minune prin care El sa fie incoronat pe tronul lui David si sa fie instaurata Imparatia Mesianica. Si pentru ca mai era atat de putin timp pana in momentul jertfei Sale si al crizei lor, pentru ca ucenicii nu erau pregatiti sa suporte socul evenimentelor ce urmau sa se declanseze, Domnul a dorit mult sa petreaca aceste ultime ore de libertate cu ei, departe de multimile zgomotoase si de spionii trimisi de farisei si carturari.

     In acea noapte, dar si in zilele care urmau, credinta ucenicilor avea sa fie greu incercata, iar descurajarea urma sa-si arate coltii amenintatori. Domnul stia ca ucenicii nu vor intelege jertfa Sa, ca inimile lor se vor tulbura cu o tulburare de moarte si ca, pe fundalul acestei inimi tulburate, Diavolul va incerca sa nimiceasca tot ceea ce El cladise cu rabdare si dragoste timp de mai bine de trei ani.

     In jurul cinei, dupa ce Iuda parasise incaperea pentru a definitiva tradarea, domneste o atmosfera apasatoare. Presimtiri sumbre plutesc in aer si nimeni nu si le poate explica. Cu cea mai mare tandrete, Domnul incepe sa-i pregateasca pentru iminenta despartire: “Copilasilor, mai sunt putin cu voi. Ma veti cauta si, cum am spus iudeilor ca unde Ma duc Eu ei nu pot veni, tot asa va spun si voua acum” ( Ioan 13,33 ).  

     Ucenicii sunt consternati. Nu inteleg nimic, dupa cum nu intelesesera nimic nici pana acum, ori de cate ori Mantuitorul le-a vorbit despre suferintele si moartea Sa. De aceea, El continua: “Peste putina vreme nu Ma veti mai vedea, pentru ca Ma duc la Tatal” ( Ioan 16,16 ).

     Cuvintele lui Iisus: “Ma duc la Tatal”, “peste putina vreme nu Ma veti mai vedea” si “acolo unde Ma duc voi nu puteti veni” cad ca niste lovituri de ciocan peste inimile lor tulburate. Pentru a-i ajuta sa treaca de acest moment critic, Mantuitorul Isi concentreaza toata dragostea si tandretea in aceste cateva cuvinte de ramas bun: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine…”

     Cata nevoie aveau ucenicii de aceste cuvinte de mangaiere in mijlocul evenimentelor prin care aveau sa treaca doar peste cateva clipe !

 

     Pescuitul in ape tulburi

     Oare de ce a inceput Iisus cu aceste cuvinte: “Sa nu vi se tulbure inima “? Pentru ca El stia ca vrajmasul sufletelor noastre, Diavolul, nu agreeaza “inotul” in ape limpezi. Nu-i asa ? Daca “apele” sunt limpezi, e usor sa-l vezi pe vrajmas apropiindu-se de tine si te vei pregati sa-l respingi. Dar daca “apele” sunt tulburi ?

     In acest caz, vrajmasul se poate apropia pe neobservate de inima omului, dandu-i lovitura fatala. Sa nu uitam niciodata acest adevar care ne va fi salvator in lupta credintei: Daca Satana va reusi sa tulbure, indiferent prin ce mijloace, apele limpezi ale inimii noastre, sa fim siguri ca el se afla pe undeva pe aproape, asteptand clipa propice ca sa ne doboare.

     “Sa nu vi se tulbure inima” este un indemn profilactic. In medicina se vorbeste mult despre profilaxie, despre acele masuri pe care le poate lua un om sanatos ( cu inima “limpede” ) pentru a preveni boala ( inima “tulbure” ). Cu totii stim ca profilaxia este mult mai usor de realizat si este mult mai ieftina decat tratamentul unei boli deja instalate.

     Dar care sunt acele mijloace pe care le foloseste Diavolul cu cea mai mare eficienta pentru a ne tulbura apele inimii ? Ele sunt nenumarate, insa doar doua din ele doresc sa le aduc acum in prim-planul atentiei noastre: ingrijorarile vietii si teama de razboi.

 

     Griji vs. ingrijorari

     “Luati seama la voi insiva ca nu cumva sa vi se ingreuneze inimile cu imbuibare cu mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra “ ( Luca 21, 34 ).

     “Ingrijorarile vietii acesteia” – Probabil ca aceasta este metoda universala, valabila pentru orice om, din orice popor, de pe orice continent, din orice cultura, de orice sex si rasa, pe care Diavolul o foloseste pentru a tulbura inimile oamenilor.

     Aici nu vorbim despre grijile inerente ale vietii si pe care orice om responsabil trebuie sa le rezolve, ci de ingrijorarile vietii, ceea ce este cu totul altceva. Mantuitorul trage un semnal de alarma nu cu privire la grijile obisnuite pe care le are orice om, ci cu privire la ingrijorarile de care unii oameni se lasa coplestiti, uneori pana la disperare.

    “Marto, Marto”, ii spune Iisus sorei Mariei si a lui Lazar, “pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu…” ( Luca 10, 41.42 ), iar in Predica de pe Munte, Mantuitorul foloseste de cinci ori indemnul “nu va ingrijorati” ( Matei 6,25.27.28.31.34 ).

     Exista vreo deosebire intre a te ingriji si a te ingrijora ? Da, e o mare deosebire. In timp ce grija este o atitudine normala fatza de viata si problemele ei, ducand la implinirea datoriilor pe care le avem fatza de Dumnezeu, familie, biserica si societate, ingrijorarea tine de domeniul anormalului. Ingrijorarea este o grija care trece limita, devenind obsedanta si inrobitoare. In esenta, ingrijorarea este o forma de necredinta, caci omul se framanta cu privire la un viitor pe care ar trebui sa-l predea in mainile lui Dumnezeu.

     Am auzit despre o mama care avea un baietel de cativa anisori. Se intampla pe vremea regimului comunist, cand armata era obligatorie, iar tinerii care doreau sa-i fie loiali lui Dumnezeu erau greu incercati in perioada satisfacerii stagiului militar. Desi mai erau multi ani pana ce fiul ei urma sa ajunga la varsta incorporarii in armata, femeia plangea si se framanta zi de zi: Oare cum se va descurca fiul ei in armata ? Oare ce va manca ? Oare va putea sa-si tina credinta in acel mediu ostil ? Oare nu i se va intampla nimic rau ?

     La astfel de ingrijorari face referire Domnul Iisus. Din nefericire, viata trepidanta si nesigura pe care o traim fiecare dintre noi ne ofera multe, mult prea multe prilejuri sa ne ingrijoram cu privire la ziua de maine, la sanatatea noastra sau a celor dragi, la siguranta locului de munca, la pacea din tara si din lume, la pericolele unei naturi dezlantuite si multe altele. De aceea, indemnul Mantuitorului: “Sa nu vi se tulbure inima” este o adevarata profilaxie a sufletului intr-un veac plin de anxietate si nevroze.

     Dar cum sa nu ti se tulbure inima cand nu stii ce vei pune maine pe masa copiilor, cand nu stii cu ce vei plati facturile curente sau costurile unui tratament medical scump ? Iisus ne ofera insa un remediu simplu si la indemana oricui: increderea in grija parinteasca a Celui ce are totul si poate totul in acest Univers: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra” ( Matei 6,33 ), “caci prea iubitilor Lui El le da painea ca in somn” ( Psalmul 127, 2 ).

     Cu alte cuvinte, Iisus vrea sa ne spuna: “Nu va lasati biruiti de ingrijorarile vietii. Nu lasati ca acestea sa devina obsesii, astfel incat sa nu mai aveti timp pentru sufletele voastre. Aveti incredere ca Tatal ceresc stie de ce aveti nevoie. Fiti linistiti, fiti increzatori si priviti cu seninatate la ziua de maine, oricat de intunecoasa ar parea. Ganditi pozitiv ! Fiti optimisti ! Aveti incredere in Mine !”

 

     Zgomot de arme

     Din multimea lucrurilor care ne pot produce insomnii, temeri si framantari pana la obsesii si nevroze, ma voi opri asupra unui alt motiv de teama: razboiul. Domnul Iisus stia prea bine ca aceasta teama va fi reala in toate generatiile de credinciosi care urmau sa traiasca pe pamant pana la revenirea Sa. De aceea, El ne-a avertizat: “Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie; vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample” ( Matei 24,6 ).

     Zgomotul de arme, fie ca e vorba de razboaie reale, fie de inarmare, violenta sau exacerbarea spiritului nationalist, reprezinta un alt mijloc prin care Diavolul incearca sa tulbure inimile oamenilor.

     Cand presedintele Reagan a ordonat bombardarea Libiei in 1986, partea egoista din noi a gandit: “E inca bine, caci e departe de noi.” Cand a inceput razboiul pentru eliberarea Kuweit-ului, in 1991, inima multora dintre noi a tremurat, asteptandu-ne la un conflict de proportii. Totusi, gandul ca e departe de noi ne-a adus putina usurare.

     Dar cand am aflat ca razboiul e chiar la granitele noastre (Transnistria, Yugoslavia ), tot asa de linistit am ramas ? Dar cand vedem in propria tara cum cresc tensiunile interetnice , alimentate de spiritul nationalist exacerbat, tot asa de linistiti suntem ?

     “Sa nu vi se tulbure inima” chiar cand auziti zgomotul de arme aproape. “Apele” inimii trebuie sa ramana limpezi, caci “al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc” ( Psalmul 24,1 ). Aceasta inseamna ca nimic din ceea ce se intampla pe pamant nu se afla in afara controlului lui Dumnezeu. Nici razboaiele, nici violentele, nici manifestarea spiritului nationalist. Nu Dumnezeu este autorul lor, dar El, ca Suveran al Universului, tine totul sub controlul Sau pentru ca raul sa nu ia amploarea planuita de Diavol.

     Imaginea celor patru ingeri din Apocalipsa 7 care tin vanturile razboaielor ne este lasata cu un scop precis: sa avem siguranta ca aceia care au devenit prin infiere copii ai lui Dumnezeu vor fi protejati. Iata trei exemple cu privire la controlul lui Dumnezeu asupra conflictelor si razboaielor care sfasie planeta noastra:

     1) Cu mai multi ani in urma, statiile radar ale armatei aeriene americane au semnalat apropierea unei formatii de bombardiere necunoscute, probabil cu incarcatura nucleara. Avand aceste informatii, generalul comandant al fortelor aeriene ar fi trebuit in mod firesc sa ordone un contraatac aerian.

     Totusi, generalul nu a ordonat acest lucru. Ulterior s-a constatat ca alarma fusese falsa, produsa de o defectiune tehnica. Cineva a vegheat asupra acestei situatii critice si a impiedicat o catastrofa nucleara ( din cartea “Pace sau razboi atomic” de Albert Schweitzer ).

     2) Scriind despre Primul Razboi Mondial, Dr. Helms isi intituleaza articolul astfel: “Sapte dovezi ale interventiei lui Dumnezeu in marele razboi.” In articolul amintit, autorul demonstreaza ca cele sapte victorii decisive ale Antantei impotriva germanilor nu s-au datorat strategiei militare, ci unor cauze naturale: furtuni, ploi torentiale, nori grosi, inundatii…

     Ideea care se desprinde din lucrarea amintita este aceea ca deasupra tuturor manevrelor omenesti statea Cineva care tinea totul sub control.

     3) Un alt exemplu tine de descoperirea bombei atomice. Timp de sapte ani, intre 1932 si sfarsitul anului 1938, savantii germani care lucraru in domeniul cercetarii fisiunii nucleare au fost orbiti cu privire la rezultatul cercetarilor lor. Desi aveau in mana secretul bombei atomice, ei nu realizau acest lucru. Nici ei, nici sefii lor militari.

     Ce s-ar fi intamplat daca prima reactie in lant a uraniului din 1934 ar fi fost interpretata exact si dirijata spre fabricarea bombei atomice ? Oare Hitler nu s-ar fi folosit de aceasta inventie diabolica ? Si in acest caz, Cineva a orbit mintile tuturor savantilor vremii pentru a impiedica o catastrofa mondiala. Mai tarziu, dupa ce razboiul s-a incheiat, un savant a recunoscut ca Dumnezeu a orbit o lume intreaga spre binele ei.

     Acestea sunt doar niste exemple generale. Insa sunt sute si mii de experiente  personale in care mana lui Dumnezeu i-a ocrotit pe copiii Sai, implinind promisiunile Psalmului 91, 5-7: “Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia”. 

 

     “O mie sa cada alaturi de tine…”

     Imi amintesc de clipele fierbinti ale asa-zisei revolutii din 1989. In orasul de la poalele Tampei se tragea din plin,  fapt pentru care serviciile divine au fost suspendate pentru un timp. Credinciosii au fost indemnati sa se adune pe la casele cunoscutilor si acolo sa se inchine lui Dumnezeu.

     Asa am facut si noi. Ne-am adunat cateva persoane in casa unor cunoscuti, iar acolo am tinut un serviciu divin nepretentios, dar plin de binecuvantari. La final, imi amintesc ca am citit Psalmul 91 in intregime si ne-am predat Domnului in rugaciune. Apoi, impreuna cu sotia si copilul nostru, ne-am indreptat spre gara pentru a lua un tren spre casa.

     Din cauza agitatiei generale, nu circula niciun mijloc de transport in comun. Eram nevoiti sa mergem pe jos pana la gara. Nu aveam de ales. Ne-am intalnit cu tot felul de grupuri de oameni agitati, am fost martori la perchezitiile facute unor masini, dar tinta noastra era sa ajungem la gara.

     Cu putin inainte de aceasta, ne-am trezit dintr-o data singuri pe trotuar. Nu stiam de ce oamenii stateau ascunsi in scarile blocurilor si nimeni nu mai circula pe strada. Nu am apucat insa sa ne gandim prea mult la acest lucru, ca am inteles curand, pe propria noastra piele, motivul pentru care oamenii stateau adapostiti in scarile blocurilor.

     Pe neasteptate, doua suieraturi de glont ne-au trecut pe langa ureche. Ne-am uitat in jur… Nimeni nu mai era pe trotuar. Cineva a dorit sa ne trimita in lumea umbrelor…Dar nu a reusit. Mai tarziu, dupa ce a trecut emotia momentului si ne aflam in tren, am realizat ce se putea intampla. Dar ne-am reamintit in acelasi timp de promisiunea lui Dumnezeu pe care tocmai o citisem la plecare:

     “Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea inalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: “El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred…Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata ( glontul ! ) care zboara ziua…O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia…caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale…” ( Psalmul 91, 1.2.5.7.11 )

     Ce s-ar fi intamplat cu noi daca Dumnezeu nu ne-ar fi ocrotit in acele momente ? Nici nu vreau sa ma gandesc…

     Va veni o zi in care filmul vietii noastre se va derula prin fatza ochilor nostri, dezvaluindu-ne toate aspectele necunoscute noua astazi. Vom ramane uimiti de cate ori Dumnezeu ne-a salvat din primejdii pe care nici nu le banuiam. Si atunci, cu sufletele pline de recunostinta, vom canta versurile “cantarii lui Moise”:

     “Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne, Dumnezeule  Atotputernice! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor ! “ ( Apocalipsa 15, 3 )

 

     Concluzii

     Ne-am ocupat doar de doua mijloace pe care Satana le foloseste pentru a tulbura apele inimii omului, permitandu-i sa se apropie pe neobservate pentru a-i da lovitura fatala. Subiectul ramane deschis. Va invit sa cugetati si la alte asemenea mijloace folosite de Diavol cu acelasi scop: goana dupa placeri, moda, luxul, lacomia de orice fel, trairea in pacate cunoscute, amenintarea persecutiei si multe altele.

     In fatza tuturor acestor incercari pe care Diavolul le face pentru a ne tulbura, cuvintele Mantuitorului sunt atat de binevenite si incurajatoare: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi” ( Ioan 14, 1-3 ).

     Cand grijile vietii devin tot mai apasatoare, transformandu-se in ingrijorari si obsesii, sa nu ti se tulbure inima. El stie de ce ai nevoie si, ca un Tata iubitor, va implini toate nevoile tale.

     Cand auzi zgomotele armelor si vezi tensiuni intre popoare, sa nu ti se tulbure inima. Dumnezeu este Suveranul intregului Univers si nimic nu se va intampla fara voia Lui. El Isi va ocroti copiii tot asa cum pasarea isi aduna puii sub aripi.

     Cand lacomia da tarcoale sufletului tau, tulburand apele ratiunii, sa nu ti se tulbure inima. Nu te lasa atras in cursele celui rau si multumeste-te cu ce-ti va da Dumnezeu.

     Cand luxul, moda si placerile trecatoare tind sa-ti ocupe preocuparile, sa nu ti se tulbure inima. Ele iti pot umbri dorinta dupa cer si neprihanire.

     Cand traiesti intr-un pacat cunoscut pe care inca nu l-ai biruit, sa nu ti se tulbure inima. Rezolva cat mai repede problema pe calea cea mai sigura, pentru ca nu cumva maine sa nu mai fie cale de intoarcere.

     “Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Iisus Christos Cel neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai ale noastre, ci pentru ale intregii lumi” ( 1 Ioan 2,1.2 )

     Cand vanturile persecutiei din cauza credintei incep sa bata, intunecandu-ti viitorul, sa nu ti se tulbure inima. Nu uita ca nu norii sunt vesnici, ci soarele.

     Mantuitorul ne-a promis: “Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului” ( Matei 28,20 ). Putem sa ne dorim ceva mai mult decat atat ?

Lori Balogh