1 Petru 4:6: Evanghelia predicata celor morti
„Caci tocmai in vederea aceasta a fost vestita Evanghelia si celor morti, pentru ca sa fie judecati ca oameni in trup, dar sa traiasca dupa Dumnezeu, in duh.”
Aparent, acest text vine sa intareasca credinta in nemurirea sufletului, in continuarea unei existente constiente dupa moarte. Din moment ce Evanghelia poate fi predicata si celor morti, inseamna ca acestia sunt capabili sa o inteleaga, sa o primeasca sau sa o respinga.
Daca acesta ar fi sensul afirmatiei lui Petru, atunci el ar veni in contradictie cu zecile de referinte biblice, atat din Vechiul, cat si din Noul Testament, care ne invata ca in mormant nu exista viata constienta. Iata cateva dintre ele:
„Cei vii, in adevar macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor de mult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.” ( Eclesiastul 9, 5.6 ).
„Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta ! Caci in locuinta mortilor, in care mergi , nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.” ( Eclesiastul 9,10 )
„Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor ?”( Psalm 6, 5 )
„Nu mortii lauda pe Domnul si nici vreunul din cei care se pogoara in locul tacerii.” ( Psalm 115,17 ).
„Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste, si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta.” ( Isaia 38,18 )
„Oare pentru morti faci Tu minuni ? Sau se scoala mortii sa Te laude ? Se vorbeste de bunatatea Ta in Adanc ? Sunt cunoscute minunile Tale in intuneric si dreptatea Ta in tara uitarii ?” ( Psalm 88, 10-12 )
Acestea sunt doar cateva din textele biblice care ne arata ca in mormant nu exista o viata constienta. Si acum sa ne punem urmatoarea intrebare: Daca, potrivit celor afirmate de Scriptura, in mormant nu exista dragoste, ura, chibzuiala, stiinta, intelepciune, speranta si comunicare, adica tot ceea ce caracterizeaza o existenta constienta, cum ar putea Evanghelia sa fie predicata celor morti ? Cine ar intelege-o, daca in mormant nu exista intelepciune si stiinta ? Cine ar aprecia bunatatea lui Dumnezeu revelata In Evanghelie, daca mortii nu mai pot nadajdui in credinciosia lui Dumnezeu ?
Daca mortii „nu stiu nimic”, iar minunile si dreptatea lui Dumnezeu nu sunt cunoscute in locuinta mortilor, cine ar putea auzi acolo adevarul Evangheliei si ar putea sa se pocaiasca ? Putea oare apostolul Petru, printr-o simpla afirmatie, sa contrazica intreaga Scriptura si ratiunea insasi ?
Traducerea New International Version a Bibliei reda acest text cu o nuanta diferita: „For this is the reason the gospel was preached even to those who are now dead…” ( „Aceasta este ratiunea pentru care Evanghelia a fost predicata chiar si celor care acum sunt morti…” ). Diferenta de nuanta este evidenta: Evanghelia a fost predicata si „celor care acum sunt morti.” Predicarea a fost facuta in timp ce ei erau in viata si ei vor fi judecati dupa cum au trait „ca oameni in trup„, in timp ce erau inca vii.
Fara indoiala, Petru se refera aici la crestinii care murisera, nu la toti cei morti, deoarece el aminteste de trairea lor din nou „dupa Dumnezeu, in duh.” Cu alte cuvinte, ei vor primi nemurirea la inviere si vor avea viata care se masoara cu viata lui Dumnezeu. Expresia „in duh” nu trebuie sa ne duca la concluzia unei existente spirituale, despartite de un trup fizic, ci la faptul ca cei mantuiti vor primi trupuri nemuritoare, proslavite, asemenea trupului pe care l-a primit si Domnul Christos la inviere ( vezi 1 Corinteni 15, 42-54 ).
Din alte referinte biblice, apartinand Noului Testament, intelegem ca crestinii erau ingrijorati cu privire la situatia celor care murisera in credinta (vezi 1 Corinteni 15,12–14; 1 Tesaloniceni 4,13–17). Petru incearca sa-i linisteasca, asigurandu-i ca acesti „morti” auzisera si primisera Evanghelia in timpul vieţii, iar la judecata vor fi socotiti vrednici „sa traiasca dupa Dumnezeu, in duh”.
„Celor morţi”. „Probabil că aici este vorba despre creştinii morţi, aşa cum sugerează ultima parte a versetului. Contextul arată ca este improbabil ca Petru să fi vorbit aici la figurat, despre cei morţi spiritual, deşi sensul acesta este obişnuit în Scriptură (vezi comentariul de la Matei 8,22; Efeseni 2,1; Coloseni 2,13). „Morţii” din 1 Petru 4,5 sunt, evident, cei morţi fizic şi, deoarece în v. 5 şi 6 se vorbeşte despre „morţi” în legătură cu judecata, cel mai probabil este că cei „morţi” din v. 6 sunt, de asemenea, cei morţi fizic. Dacă ar fi o trecere de la sensul literal la cel figurat, lucrul acesta ar fi indicat de context. Totuşi, Scripturile susţin starea de inconştienţă a morţilor şi că timpul de har acordat omului se încheie la moarte (vezi comentariul de la cap. 3,19). Astfel, singura concluzie consecventă cu învăţăturile generale ale Bibliei este că cei care erau „morţi” în momentul când scria Petru auziseră Evanghelia înainte de a fi murit. Evanghelia le fusese predicată înainte ca ei să fi murit.” ( Comentarii Biblice AZS )
Lori Balogh
