Au fost create stelele în ziua a patra a Creației?
Raportul biblic cu privire la ziua a patra a Creației ne spune că „Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminatorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, și luminatorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele” (Geneza 1,16). Citind acest raport, se naște în mod firesc o întrebare: Au fost stelele, pe care le vedem pe firmament, cu adevărat create în ziua a patra a săptămânii Creației?
Dacă lucrul acesta este adevărat, raportul biblic din Geneza ar veni în contradicție evidentă cu o altă afirmație pe care o găsim în Cartea lui Iov, unde Dumnezeu Însuși îl întreabă pe Iov: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” (Iov 38,4‑7).
Din relatarea Cărții lui Iov reiese că „stelele dimineții” existau deja în momentul creării pământului. Atunci cum putem înțelege raportul Genezei care afirmă că în ziua a patra Dumnezeu „a făcut și stelele”, dacă ele existau deja?
Dacă am admite că crearea stelelor a avut loc în ziua a patra a săptămânii Creației, ar trebui să admitem că atunci ar fi fost creat întregul Univers, sau cel puțin acea parte a lui care este vizibilă cu ochiul liber de un om care a trăit acum câteva mii de ani. Este cert că crearea lumii este relatată ca și cum evenimentele s-ar fi desfășurat înaintea unui observator aflat pe pământ, nu undeva în afara lui sau a sistemului solar.
Însă a admite că stelele, respectiv Universul, au fost create de abia în a patra zi ar ridica serioase probleme în legătură cu perspectiva pe care o avem cu privire la marea luptă dintre bine și rău, apariția răului în Univers, războiul din cer despre care vorbește Apocalipsa (vezi cap.12,7‑9) și aruncarea „balaurului” pe pământ.
Atunci de ce este făcută afirmația: „a făcut și stelele” în raportul Creației din ziua a patra? Într-un, articol intitulat „Ce a fost lumina creată în prima zi din săptămâna Creației?”, scris de Jiri Moskala, șef de catedră de Vechiul Testament la Universitatea Andrews, SUA, autorul afirmă:
„Cuvintele „El a făcut” și acel „și”din expresia „El a făcut și stelele” au fost adăugate de traducători. În textul ebraic, ele nu există. Versetul 16 ar putea fi tradus după cum urmează: „Și Dumnezeu a făcut două lumini mari: lumina cea mare să stăpânească ziua și lumina mai mică să stăpânească noaptea cu stelele.” Astfel, cerul înstelat ar fi putut să fi fost creat cu mult timp înainte de săptămână Creației” (1).
Ținând cont de acest lucru, afirmația din Iov 38,7, în care se spune că în momentul întemeierii pământului „stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și… toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie” este în perfectă armonie cu restul Scripturii.
Lori Balogh
Referințe:
(1) Jiri Moskala, articolul „Ce a fost lumina creată în prima zi a săptămânii Creației? „, publicat în vol. „Interpretarea Scripturii”, Institutul de Cercetări Biblice, Ed. Viață și Sănătate, București, 2012, p. 115
