Diversitate si dezbinare
Unul dintre idealurile lui Dumnezeu pentru Biserica Sa de pe pamant este unitatea – un ideal care razbate prin veacurile de istorie crestina si exprimat atat de emotionant in rugaciunea Domnului Christos, inaltata cu putin timp inainte de marea Sa jertfa:
“Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine si Eu in Tine, ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si noi suntem una. Eu in ei si Tu in Mine, pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine” ( Ioan 17, 21-23 ).
Este complet irational ca, atata vreme cat Biblia vorbeste despre “un singur Duh… o singura nadejde… un singur Domn, o singura credinta, un singur botez si un singur Dumnezeu si Tata al tuturor” ( Efeseni 4, 4-6; vezi si Deuteronomul 6,4; Marcu 12,32 ), noi sa promovam schisma, dezbinarea si sfasierea trupului lui Christos intr-o multime de franturi.
In mesajul adresat de episcopul anglican Tony Palmer liderilor charismatici din America ( Texas, 21 ianuarie 2014 ) din partea papei Francisc I, s-a facut o afirmatie perfect adevarata: “Diversitatea este divina; dezbinarea este diabolica.”
In acelasi mesaj, episcopul anglican, un promotor al miscarii ecumenice, afirma ca pana la marea schisma din anul 1054, cand s-au separat cele doua ramuri ale crestinismului ( rasariteana si apuseana ), a existat o singura biserica. Apoi, pana la Reforma din secolul al XVI-lea, au existat doua biserici. Dupa Reforma au aparut bisericile protestante, apoi cele neoprotestante, iar astazi exista nu mai putin de 33 000 de denominatiuni crestine.
Este oare placut lui Dumnezeu acest tablou al bisericii crestine divizate ? Categoric, nu ! Facand apel la textele din Ioan 17, 21-23, emisarul papal indemna crestinatatea la unitate, conform cuvintelor Mantuitorului: “Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu si va fi o turma si un Pastor” ( Ioan 10,16 ).
Scurt istoric al miscarii ecumenice
Termenul “ecumenism” ( “oikomene” ) provine din lumea greco-romana unde era folosit cu sensul de “casa” sau “a face o casa”. De cateva decenii se fac eforturi deosebite pentru ridicarea acestei “case” unice, astazi ajungandu-se, asa cum afirma Daniel Nitulescu intr-un editorial, la acoperis.
In general, se considera ca inceputurile miscarii ecumenice sunt legate de anul 1910, odata cu intalnirea reprezentantilor Comunitatilor bisericesti europene si nord-americane la Edinburgh, Anglia. Intalnirea a fost organizata pentru a rezolva ostilitatile existente intre diferitele comunitati crestine aflate in teritoriile de misiune. Conflictele intre crestinii aflati in teritorii misionare aruncau o umbra asupra crestinismului intre pagani.
In urma intalnirii de la Edinburgh s-au constituit mai multe organisme care sa rezolve diferendele, intre acestea numarandu-se si comisia „Credinta si Constitutie”, iar dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in 1948, Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Acesta din urma reuneste principalele biserici si comunitati crestine care-L recunosc pe Iisus Christos drept Domn si Mantuitor si invoca Trinitatea.
Biserica Catolica nu face parte in mod oficial din acest Consiliu, insa, incepand cu Conciliul Vatican II, ea este angajata pe calea dialogului cu celelalte biserici crestine. O serie de documente ale Conciliului, precum Lumen gentium si Unitatis redintegratio, Indrumatorul ecumenic (1993) si enciclica lui Ioan Paul al II-lea despre ecumenism „Ut unum sint” sunt expresii ale angajamentului ecumenic al Bisericii catolice.
Insusi papa Ioan Paul al II-lea declara in enciclica „Ut unum sint”: „calea ecumenismului este ireversibilă” (nr. 3; 99). Iar mai aproape de noi ( 21 ianuarie 2014 ), papa Francisc I a declarat in mesajul sau catre liderii charismatici americani ca „minunea unirii a inceput”.
In ultimii patruzeci de ani, Biserica Catolica a dialogat cu mai multe biserici crestine. Unul din cele mai semnificative documente semnate de ambele parti este Declaraţia comuna despre doctrina justificarii, semnata de Biserica Catolica si Federatia Luterana Mondiala pe 31 octombrie 1999 la Augsburg, in Germania (semnatarii au fost cardinalul Edward Cassidy si dr. Christian Krause).
In timpul rugaciunii Angelus din 31 octombrie 1999, papa Ioan Paul al II-lea a afirmat ca Declaratia comuna a celor doua biserici constituie „o piatra de hotar pe drumul nu intotdeauna usor al recompunerii unitatii depline dintre crestini.”
Un pas inainte facut de confesiunile crestine de pe batranul continent in directia ecumenismului a fost semnarea, pe data de 22 aprilie 2001, a documentului Charta oecumenica, de catre presedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) si Mitropolitul Patriarhatului de Constantinopol din acea vreme, Jeremie Caligiorgis. ( 1 )
De ce nu cred
1) Daca ecumenismul inseamna o „casa” comuna a tuturor confesiunilor crestine, ceea ce ma intereseaza in primul rand este temelia pe care este ridicata aceasta „casa”. In Pilda celor doua case ( Matei 7,24-27 ), Mantuitorul ne avertizeaza ca o casa durabila va fi construita intotdeauna pe temelia solida a adevarului si nu pe nisipul miscator al compromisurilor. Or miscarea ecumenica isi propune realizarea unitatii bisericii crestine prin compromis.
Strategia Consiliului Mondial al Bisericilor, in spatele caruia se afla Vaticanul, este urmatoarea: „Intai ne unim, iar diferentele le vom rezolva mai tarziu.” Cum se vor rezolva aceste diferente doctrinale ? Nu e greu de imaginat: confesiunea cea mai puternica isi va impune dogmele, in timp ce minoritarii vor trebui sa se supuna.
Aceasta inseamna compromis, iar compromisul, atunci cand e vorba de adevar, este nisip miscator. De aceea, eu nu cred ca o casa durabila poate fi construita pe o astfel de temelie.
2) In Decretul despre ecumenism – „Unitatis redintegratio”, n. 7- al Conciliului Vatican II se afirma ca „nu exista ecumenism adevarat fara convertire interioara”. Perfect adevarat ! Insa se ridica o intrebare: Ce intelege Vaticanul prin „convertire interioara” ? Nu cumva aceasta presupune intoarcerea celorlalte confesiuni crestine la dogmele si traditiile Bisericii Catolice ?
Cred ca un adevarat ecumenism se poate realiza doar printr-o convertire adevarata. Insa convertirea inseamna intoarcerea la adevarul Scripturii ( Sola Scriptura ), nu la dogmele si traditiile unei biserici sau alteia.
3) Cand Mantuitorul a spus: „Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta” ( Ioan 10,16 ), El S-a referit la „alte oi”, nu la „alte staule”. Cuvintele Lui nu ne lasa sa intelegem ca va veni un timp in care El va uni toate „staulele”, ci ca va veni un timp in care va aduce oi din diferite „staule” inapoi in staulul Sau. Ceea ce este cu totul altceva…
4) Domnul Christos vorbeste despre „staulul acesta” , nu despre un staul oarecare. Prin ce se deosebeste „staulul acesta” de alte „staule” ? Prin faptul ca El Insusi este „Pastorul si Episcopul sufletelor voastre” ( 1 Petru 2,25 ). Nici teologii, nici fetzele bisericesti, nici papa. „Staulul” pe care-l vizeaza miscarea ecumenica este altul, caci „pastorul” lui nu este Iisus, ci omul.
In aparenta, miscarea ecumenica are cele mai nobile idealuri. In subteran insa, ea nu este altceva decat o incercare de a uni lumea fara Christos, singurul care este „Calea, Adevarul si Viata” ( Ioan 14,6 ).
5) Nu cred in miscarea ecumenica pentru ca nu-mi pot imagina cum ar putea face casa comuna crestinii unitarieni cu cei trinitarieni, crestinii care se inchina la sfinti, Fecioara Maria si icoane cu cei care resping aceste practici pe baza cerintelor Poruncii a doua.
Nu-mi pot imagina cum pot face casa comuna crestinii care cred in nemurirea sufletului, in rai , purgatoriu si iad cu cei care cred, pe baza Scripturii, ca „mortii nu stiu nimic” ( Eclesiastul 9,5 ) si ca in mormant „nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune” ( Eclesiastul 9,10 ).
Nu-mi pot imagina cum pot face casa comuna crestinii care cred ca singurul vicar al Domnului Christos pe pamant este Duhul Sfant ( vezi Ioan cap. 14-16 ) cu cei care cred ca vicarul Mantuitorului pe pamant este papa ( Vicarius Filii Dei ).
Nu-mi pot imagina cum pot face casa comuna crestinii care se inchina in adevarata zi de odihna si inchinare lasata de Creator, conform Poruncii a patra ( sambata ), cu cei care se inchina in sabatul fals stabilit de oameni ( duminica ).
Nu-mi pot imagina cum pot face casa comuna crestinii care Il asteapta pe Mantuitorul sa revina curand, potrivit semnelor timpului si profetiilor apocaliptice, cu cei care cred ca Domnul Christos este deja pe pamant sau ca va reveni peste sute sau mii de ani.
Doctrina face parte din identitatea unei biserici. Cand o biserica renunta la doctrina ei, ea isi pierde identitatea, dizolvandu-se in doctrinele bisericii dominante. Si atunci, despre ce unitate vorbim: despre o unitate in diversitate sau despre o unitate prin asimilare si anihilare ?
6) Nu cred in miscarea ecumenica deoarece pare mai degraba o catolicizare a crestinilor altor denominatiuni, decat o uniune bazata pe egalitate in drepturi. Statistici recente cu privire la apartenenta religioasa a americanilor arata ca, in timp ce numarul total al crestinilor a fost de 145,8 milioane ( 2010 ), in scadere fatza de anul precedent, numarul credinciosilor catolici a crescut la 68,5 milioane ( 2).
Cand un catolic vrea sa se casatoreasca cu un crestin dintr-o alta confesiune, el primeste dezlegare, insa cu o conditie: copiii care vor rezulta din casatorie vor fi catolici. Un calcul simplu ne arata ca, mergand in aceasta directie, se va produce o catolicizare treptata a lumii crestine in detrimentul altor culte. Iar aceasta nu se intampla in urma unor evanghelizari sau campanii de convingere a oamenilor cu privire la corectitudinea doctrinei catolice, ci doar prin aplicarea unei simple reguli impuse oamenilor.
7) Nu cred in miscarea ecumenica asa cum si-au imaginat-o liderii religiosi ai lumii, dar cred intr-un ecumenism pe care-l va realiza Dumnezeu prin Duhul Sau cel Sfant.
„Dupa aceea, am vazut pogorandu-se din cer un alt inger care avea o mare putere; si pamantul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare si a zis: „A cazut, a cazut Babilonul cel mare ! A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate, pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei si imparatii pamantului au curvit cu ea si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei. Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei” ( Apocalipsa 18, 1-4 ).
In timp ce lumea devine pe zi ce trece un imens Babilon condus de forte oculte, Dumnezeu va realiza adevaratul ecumenism pe baza principiilor adevarului Scripturii. El Isi va aduna un popor ( „poporul Meu” ) in adevaratul „staul” al Bisericii Sale, al carui pastor nu este un om, ci Insusi Domnul Iisus Cristos, „Pastorul cel mare” care se va arata curand ( 1 Petru 5,4 ).
„Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta” ( Ioan 10, 16 ) , spunea Mantuitorul. Babilonul spiritual al zilelor noastre e plin de credinciosi sinceri care-L cauta cu toata inima pe Dumnezeu si mantuirea Lui. Cand acestia vor intelege voia Lui, vor fi gata sa sa-L urmeze pe singurul „Pastor al oilor” – Iisus Christos.
Aceste „oi” pretioase, raspandite pe toate meridianele pamantului si in toate confesiunile, vor auzi chemarea launtrica a Duhului Sfant si, la timpul potrivit, vor parasi Babilonul spiritual al zilelor din urma si se vor alatura „staulului” Bisericii Ramasitei – acea „turma mica” si dispretuita de lume, dar de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
Aceasta este adevarata miscare ecumenica in care cred si din care doresc sa fac parte. Tu ce decizie vei lua ?
Lori Balogh
Referinte
( 1 ) http://www.e-communio.ro/stire1112-un-bilant-ecumenic-lumini-si-umbre
( 2 ) http://www.catholica.ro/2011/02/16/mai-multi-catolici-in-sua-mai-multi-crestini-in-singapore/
„Nu există ecumenism adevărat fără convertire interioară”, afirmă Conciliul Vatican II în Decretul despre ecumenism „Unitatis redintegratio”, n. 7. Această convertire îşi are originea în primul rând în reînnoirea inimii şi a minţii creştinilor. De altfel, mişcarea ecumenică îşi are rădăcinile într-o experienţă spirituală şi intelectuală care influenţează în mod radical existenţa celui care se lasă condus de dorinţa pentru unitatea creştinilor. După cum declara acum douăzeci de ani Joseph Ratzinger, cardinal în acele vremuri, ecumenismul „este o atitudine fundamentală, un mod de a trăi creştinismul. Nu e un domeniu oarecare, alături de alte domenii. Dorinţa de unitate, îndatorirea faţă de unitate face parte chiar din structura actului de credinţă”.
Stiam despre Tony Palmer si mesajul papei: „Minunea unirii a inceput.” Intre timp, Palmer a murit intr-un accident de motocicleta. Oricum, traim timpuri profetice si suntem o generatie privilegiata ca putem vedea lucrurile acestea. Vom vedea, prin harul Domnului, lucruri si mai mari.
https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/03/06/video-subtitrate-2-papa-francisc-prin-episcopul-anglican-tony-palmer-solicita-carismaticilor-si-penticostalilor-adunati-la-o-conferinta-a-kenneth-copeland-ministry-sa-se-uneasca-cu-biserica-mama/
Incercati sa cititi si comentariile de pe pagina plus mesajele video.
Chemarea la unitate a carismaticilor:
https://www.youtube.com/watch?t=74&v=vGLEFvgBV0c
Mesajul papei a inplinit profetia:
https://www.youtube.com/watch?t=310&v=H60m2lozEbQ
Sa fim toti binecuvantati cu forta Duhului de a ramane in harul adevarat pana la capat
Dragi crestini,
Cele pe care le-ati spus despre ecumenism par cumva infricosatoare, dar eu le vad intr-un mod mai …propriu.Nu stiu in ce mod se poate face unirea si ce va sa fie ea.Insa, cred, ca daca se va face vreo unire, asta nu va insemna ca turma trebuie sa debina mare si larga, pentru ca adevaratii crestini nu sunt aceia care se boteaza sau se declara crestini prin credinta, ci aceia care iau chipul si asemanarea Sfintei Treimi, iar acestia vor fi putini.
Daca ne gandim la Sfanta Treime, nu o vedem atinsa si framantata de dogme, de zile de odihna, sau de posturi si mancaruri, sau alte obiceiuri lumesti.Sfanta Treime este fara timp, este infinita si nelimitata,Ea este, pe scurt, iubire.Atunci cand omul traieste in iubire cu toti oamenii, fratii lui, intregul cer se afla in sufletul acelui om.Pe un astfel de om nimic nu-l poate atinge din tot ce este lumesc.Fericitul Augustin spunea asa:”Iubeste si fa ce vrei”.In sensul ca cel ce iubeste este liber,liber de rautate,liber a face doar binele.
Chipul acestei lumi va pieri si atunci unde vor fi deprinderile trupesti, despre care apostolul Pavel spunea ca „la putin lucru folosesc”?
In urma tuturor lucrurilor de pe acest pamant, ramane iubirea si numai iubirea.Cina a atins iubirea pana la iubirea de vrajmasi, acela se afla in adevar si a intrat in imparatie chiar din aceasta viata.
In crestinismul ortodox au fost schisme care i-au facut pe unii sa se desparta de ierarhi, chiar si de patriarh, ca dupa un timp sa-si dea seama cat de rau au facut, desi atunci cand erau in greseala Il iubeau la fel de mult pe Dumnezeu si aveau aceeasi evlavie in credinta.Si apostolul Pavel a fost candva intr-un intuneric in care Il prigonea pe Hristos, dupa care Hristos i-a aratat ca greseste.Poate ca si Biserica are nevoie de un timp. Sofronie Saharov si altii au facut afirmatia ca Biserica in nici un timp nu a practicat adevaratul crestinism, insa el s-a manifestat cu adevarat doar la sfinti, care cu cat erau mai sfinti, cu atat erau mai smeriti, cu atat se temeau sa mai faca afirmatii categorice de credinta si adevar, spunand doar :”Nu stiu”. Acestia erau printre putinii care-i iubeau pe toti oamenii la fel, fara nici o deosebire, fie pagani, fie atei, fier eretici.
Poate am mai spus-o de cand scriu si eu pe acest blog, dar imparatia, asa cum ne invata Hristos, este inlauntrul nostru, unde trebuie cautata, dincolo de acest chip trecator al lumii.
„Aceasta este adevarata miscare ecumenica in care cred si din care doresc sa fac parte. Tu ce decizie vei lua ?”
Raspund la intrebare :
„Turma mica” este alegerea mea, frate. Domnul Isus Hristos sa ajute tuturor cititorilor si comentatorilor acestui blog sa fim gasiti in turma mica, atunci cand El ne va cerceta.
Altfel, o mica si neinsemnata parere :
„Babilonul spiritual al zilelor noastre e plin de credinciosi sinceri care-L cauta cu toata inima pe Dumnezeu si mantuirea Lui.”
Cuvantul „plin” e un pic exagerat, cred, avand in vedere realitatea …