Dintre cugetările lui Costel Zăgan
(profesor de limba română, aforist, poet român: n.1958)
„Nu știu” nu-i o constatare, ci o amânare.”
„Numai copilăria știe adevărul pe de rost: însă, nu-l poate spune.”
„Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs.”
„Cu fiecare lacrimă mă îndepărtez de tine, copilărie!”
„Trupul este distanța cea mai scurtă dintre viață și moarte.”
„Inima: singura țintă ce poate deveni armă în pieptul îndrăgostiților!”
„Viața nu promite decât moarte. Și se ține de cuvânt!”
„Iubirea: o taină în duet.”
„Dumnezeu: singură taină ce ne cunoaște deplin.”
„Tainele sunt cărămizi în templul cunoașterii.”
„Tinerețea: pasărea Phoenix a timpului; renaște după ce… nu mai este.”
„Prin ochi, poți pătrunde în biblioteca sufletului.”
„Omul devine liber regretând!”
„Timpul e un adversar scump: ne costă viața.”
„Ca să fii fericit, n-ai nevoie decât de Dumnezeu!”
„Dumnezeu: Universul redus la esență.”
„Inteligența este analitică, intuiția – sintetică, ignoranța – omnipotentă.”
„Omul este cea mai originală ființă: a părăsit paradisul pentru o necunoscută.”
„Frumusețea ne include, urâtul ne exclude.”
„Fenomenal e nu că n-am murit, ci că… trăiesc!”
„Rugăciunea este gravitația îngerilor: ne (re)ține în preajma lui Dumnezeu.”
Culegere de Lori Balogh
Mulţumesc, Lory!