Marea surpriza

Marea surpriza

     Apocalipsa este la ea acasa

Daca cu cateva decenii in urma cineva ar fi vorbit de sfarsitul lumii, el ar fi fost privit ca un alarmist care deranjeaza linistea confratilor sai, un ciudat care trebuie marginalizat si eliminat dintr-o societate care privea cu optimism in viitor.

Astazi lucrurile s-au schimbat radical. Apocalipsa e la ea acasa. Pe toate canalele mass-media ni se prezinta tot felul de scenarii, care mai de care mai infricosatoare, cu privire la un posibil sfarsit al istoriei lumii.

Clubul de la Roma, alcatuit din savanti preocupati de viitorul omenirii, ne prezinta periodic tot felul de scenarii posibile ale sfarsitului lumii. Folosind calculatoare deosebit de performante, in care sunt introduse date actualizate despre tendintele contemporane, acesti savanti lanseaza omenirii unele din cele mai grave avertismente: daca nu se iau masuri urgente, omenirea se va indrepta spre un dezastru iminent.

Pe de alta parte, politicienii si militarii vorbesc tot mai mult de noi forme ale razboiului ( climatic, economic, biologic, psihologic, etc. ), mult mai distrugatoare decat razboaiele obisnuite care folosesc armament conventional.

Observand tendintele in ceea ce priveste dinamica scoartei terestre, geologii si seismologii ne avertizeaza ca intr-un viitor apropiat planeta ar putea fi zguduita de un mare cutremur de pamant ( The Big One ) care ar transforma orasul Los Angeles intr-un morman de ruine, lasand in urma zeci de mii de morti.

Economistii, la randul lor, vorbesc despre o criza economica mondiala, ale carei inceputuri deja le traim cu totii, o criza in urma careia milioane de oameni vor ramane fara locuri de munca.

La randul lor, astronomii sondeaza cerul din apropierea planetei noastre, temandu-se de o ciocnire iminenta cu un asteroid care ar duce la disparitia vietii pe pamant. Este doar o problema de timp ca acest dezastru sa se produca, afirma ei.

Iubitorii de science-fiction au si ei varianta lor cu privire la un posibil dezastru mondial: o invazie a extraterestrilor, ipoteza intens promovata de cineastii de la Holywood. Si lista poate continua… Cu siguranta ca viitorul apropiat ne va aduce noi “surprize” neplacute in acest sens.

 

     Marea surpriza

Este instructiv sa cunoastem ce cred oamenii despre lumea de maine. Sau, mai bine zis, despre sfarsitul ei. Insa mai important decat sa cunoastem toate scenariile pe care si le imagineaza unii sau altii, mai mult sau mai putin avizati, este sa aflam ce ne descopera Dumnezeu in Cuvantul Sau in aceasta privinta.

Dintre numeroasele pasaje biblice care vorbesc despre timpul sfarsitului, l-am ales pe cel din 1 Tesaloniceni 5, 1-3. Motivul ? Pentru ca apostolul Pavel, vorbind in contextul evenimentelor care vor preceda revenirea in glorie a Domnului Christos, introduce un element important: surpriza.

     “Cat despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice: “Pace si liniste !” atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare” ( 1 Tesaloniceni 5, 1-3 ).

Faptul ca apostolul Pavel se refera la sfarsitul lumii si revenirea Domnului Christos este evident. La fel de evident este si elementul surpriza care va insoti acest eveniment. Pavel foloseste trei sintagme care accentueaza acest element surpriza care va marca atat revenirea Domnului Iisus, cat si sfarsitul lumii noastre: “ziua Domnului va veni ca un hot noaptea”, “o prapadenie neasteptata” si “ca durerile nasterii peste femeia insarcinata.”

Asadar, Biblia ne invata ca sfarsitul lumii noastre nu va veni prin ceva la care se asteapta oamenii ( razboaie mondiale, dezastre cosmice, invazii ale extraterestrilor, poluare, incalzire globala, etc ), ci printr-un eveniment care-i va surprinde pe toti ( mai putin pe cei care iau in serios Cuvantul lui Dumnezeu ): “o prapadenie ( nenorocire ) neasteptata”.

Ideea de surpriza apare si in alte profetii biblice referitoare la timpul sfarsitului:

     “Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal”, ne asigura Insusi Mantuitorul ( Matei 24, 36 ). Apoi, El exemplifica asemanand timpul sfarsitului cu perioada potopului, cand oamenii civilizatiei antediluviene “n-au stiut nimic pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti” ( vers. 39 ).

Probabil ca oamenii din vremea lui Noe se asteptau la multe nenorociri. La mai mult de un mileniu si jumatate de la Creatiune si de la caderea omului, blestemul pacatului isi intinsese tentaculele in toate domeniile vietii, atragand asupra rasei umane diferite pericole. Poate ca si ei se asteptau la razboaie, la foamete, la dezastre naturale sau cosmice. Insa la un singur lucru nu se asteptau: la un potop universal. Desi Noe i-a avertizat cu privire la acest sfarsit al civilizatiei timp de decenii.

Acei oamenii il priveau pe Noe ca pe un om care si-a pierdut mintile, un batran sclerozat de care isi bateau joc, vazand cum isi cheltuieste intreaga avere pentru a construi uriasa corabie pe uscat, in mijlocul dealurilor inverzite si departe de mare.

Ce a fost potopul pentru intreaga civilizatie antediluviana, in ciuda avertismentelor date de Dumnezeu ? O “prapadenie neasteptata”, o surpriza uriasa, dar fatala.

Mergand pe aceeasi idee, evanghelistul Luca adauga exemplul civilizatiei din valea Iordanului, vorbind de atitudinea locuitorilor cetatilor Sodoma si Gomora din vremea lui Lot.

“Ce s-a intamplat in zilele lui Lot se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar in ziua cand a iesit Lot din Sodoma a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului” ( Luca 17, 28-30 ).

Probabil ca si locuitorii cetatilor prospere din manoasa vale a Iordanului se asteptau la unele nenorociri: razboaie, inundatii ( locuiau in valea unui rau ), cutremure, si altele pe care nu le stim. Insa nimeni nu s-a asteptat ca sfarsitul acestor cetati bogate sa vina ca un trasnet, pe neasteptate. Desi prezenta si cuvintele lui Lot ii avertizasera despre iminenta judecatilor lui Dumnezeu, “prapadenia” a fost neasteptata. A fost o mare surpriza… neplacuta si fatala.

 

     “O prapadenie neasteptata”

Lumea noastra se indreapta spre o criza fara precedent. Multi oameni lucizi observa acest lucru si trag un semnal de alarma. Dar cine ia seama la ele ? In cartea sa “Socul viitorului”, scriitorul Alvin Toffler aseamana omenirea cu un tren care se indreapta cu mare viteza spre o destinatie necunoscuta. Insa ceea ce este cel mai grav, adauga el, este faptul ca acarii sunt demoni.

Pasajul din 1 Tesaloniceni 5, 1-3 ne vorbeste despre “o prapadenie neasteptata” care va aduce sfarsitul acestei lumi, urmata de instaurarea Imparatiei lui Dumnezeu. Ce poate sa insemne aceasta sintagma ? Un nou razboi mondial in care se vor folosi arme nucleare ? Sau un cataclism cosmic ? Sau un dezastru ecologic cauzat de poluare si incalzirea globala ? La astfel de scenarii deja se gandesc multi oameni de cateva decenii. Atunci ce poate insemna “prapadenia neasteptata”?

Cu cateva decenii in urma, la Radio Europa Libera exista o emisiune intitulata “Lumea crestina”. Motto-ul ei era o afirmatie apartinand scriitorului si omului politic francez Andre Malraux: “Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc.”

Nu stim in ce masura Andre Malraux a cunoscut profetiile biblice, insa afirmatia sa corespunde celor descoperite in Cuvantul lui Dumnezeu despre timpul din imediata apropiere a revenirii Domnului Christos. El a intuit mersul istoriei, aratand ca omenirea se indreapta spre o Noua Ordine Mondiala la baza careia se va afla dictatura religioasa.

Parafrazand cuvintele lui Malraux in lumina profetiilor biblice apocaliptice, am putea spune: “Secolul al XXI-lea va fi la inceput religios, apoi nu va fi deloc.” Se asteapta oare omenirea la o astfel de nenorocire ? Cine se asteapta in era drepturilor omului si a democratiilor de tip occidental sa se ajunga la o dictatura mondiala ? Si inca una religioasa ?

De ce aceasta surpriza generala ? Iata cateva motive :

1) Secularismul. Omenirea devine din ce in ce tot mai preocupata de valorile materiale ale vietii, neglijandu-le pe cele spirituale. Fenomenul secularismului este o realitate recunoscuta de lumea crestina, iar statisticile arata ca doar aproximativ 10% dintre crestini mai frecventeaza biserica, manifestand preocupari spirituale. Insusi Mantuitorul, privind la timpul din imediata apropiere a revenirii Sale, se intreba profetic: “Dar cand va veni Fiul omului, va mai gasi El credinta pe pamant ?” ( Luca 18, 8 up. ).

     2) Miscarea drepturilor omului. Problema drepturilor omului este un subiect aflat mereu pe agenda politicienilor lumii. Se semneaza tratate, dar se duc si razboaie in numele lor. Iata de ce oamenii nu-si pot imagina ca va veni un timp in care, in numele religiei, va fi calcat in picioare unul din drepturile fundamentale ale omului: dreptul la libertatea de constiinta.

3) Planurile si manevrele secrete ale bisericii oficiale. Desi pe fatza se vorbeste despre dreptul fiecarui om de a se inchina lui Dumnezeu conform propriei constiinte, in ascuns se fac planuri pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale, in care omenirea va fi condusa de un guvern mondial, avand aceleasi legi si aceeasi religie. Nimeni nu banuieste ce aspiratii se ascund in spatele zidurilor impunatoare ale catedralelor lumii.

Desi la Conciliul Vatican II ( 11 octombrie 1962 – 8 decembrie 1965 ) a fost recunoscut dreptul oricarui om la libertate de constiinta, in realitate planurile merg in sensul anularii acestei libertati. Malachi Martin, un fost preot iezuit foarte popular in America, scrie in cartea sa “Keys of dis Blood” ( “Cheile acestui sange“ ) ca o guvernare mondiala este iminenta si ca papalitatea asteapta sa conduca aceasta Noua Ordine Mondiala.

Ce se va intampla cu cei care vor refuza, in numele libertatii de constiinta, sa se supuna dictaturii religioase ? Nu este greu de prevazut: persecutia. Exact asa cum s-a intamplat in intunecatul Ev Mediu, cand biserica oficiala a controlat toate parghiile societatii si cand milioane de oameni au devenit victime ale prigoanei.

Insa este posibil ca un lider crestin cu atata charisma si blandete in comportament ca cea a papei Ioan Paul al II-lea sau a papei Francisc I sa declanseze un val de persecutie impotriva unor frati crestini care au alte convingeri decat cele ale bisericii oficiale, decat cele ale majoritatii ?

Istoria ne arata ca nu doar tiranii, nu doar oamenii profund rai i-au persecutat pe cei mai buni decat ei. Persecutiile religioase au pornit adesea de la oameni devotati cauzei lui Dumnezeu, oameni care au avut intentii bune fatza de societate, oameni care au dorit cu orice pret sa-i faca si pe altii sa creada la fel ca ei, sa gandeasca la fel ca ei si sa se inchine la fel ca ei.

Daca privim in istoria papalitatii, vom observa ca multe evenimente majore din cuprinsul ei au fost neasteptate, surprinzandu-i pe oameni. Cine se astepta ca inima crestinismului oficial sa apara tocmai in Roma, centrul persecutiilor impotriva crestinilor din primele trei secole ? Cine se astepta ca episcopul Romei, devenit papa prin decretul lui Iustinian al Bizantului, sa devina atat de puternic incat sa conduca destinele intregii Europe pentru o perioada de mai bine de o mie de ani ?

Dupa ce a ajuns in culmea puterii politice si religioase in timpul Evului Mediu, cine se astepta ca papalitatea sa primeasca o lovitura mortala tocmai din partea Frantei, considerata fiica cea mare a Romei ( Revolutia Franceza ) ? In 1798, generalul Berthier, din ordinul lui Napoleon Bonaparte, l-a arestat pe papa Pius al VI-lea, l-a dus la Avignon, in Franta, unde papa a si murit in scurt timp. Statul papal a fost desfiintat, iar domeniile lui au fost confiscate. Cine se astepta la o asemenea lovitura mortala ?

Cine se astepta ca dupa lovitura de moarte data papalitatii, dintr-un stat desfiintat si un papa inchis si mort in prizonierat, Vaticanul sa renasca, devenind astazi o putere mondiala ? De aceea, evenimentele viitoare vor fi la fel de surprinzatoare, gasind lumea nepregatita.

Biblia ne ofera un exemplu edificator cu privire la faptul ca oameni devotati lui Dumnezeu, crezand ca fac o slujba pentru El, ajung sa calce drepturile semenilor lor si sa-i persecute. Apostolul Pavel este cel mai bun exemplu in acest sens. Iata ce marturiseste el cu privire la atitudinea sa gresita din trecut, inainte de a se intalni cu Domnul Christos:

     “Am prigonit pana la moarte aceasta Cale, am legat si am pus in temnita barbati si femei. Marele preot si tot soborul imi sunt martori. Am luat chiar si scrisori de la ei catre fratii din Damasc unde m-am dus sa aduc legati la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo ca sa fie pedepsiti” ( Fapte 22, 4.5 ).

Insusi Mantuitorul ne avertizeaza ca ”va veni vremea cand oricine va va ucide sa creada ca va aduce o slujba lui Dumnezeu” ( Ioan 16,2 ). Dar este posibil ca omenirea sa revina la anii intunecatului Ev Mediu ? Este posibil ca rugurile persecutiei sa fie din nou aprinse intr-un veac in care se bate atata moneda pe drepturile omului si pe libertatea de constiinta ?

Profetiile biblice escatologice ne arata ca acest lucru nu numai ca va fi posibil, dar el va fi o realitate in zilele care vor precede sfarsitul acestei lumi. Adresandu-se Bisericii Sale, Mantuitorul ne avertizeaza:

Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni… Au sa va dea afara din sinagogi, ba inca, va veni vremea cand oricine va va ucide sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu. Si se vor purta astfel cu voi pentru ca n-au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine. V-am spus aceste lucruri pentru ca atunci cand le va veni ceasul sa se implineasca, sa va aduceti aminte ca vi le-am spus” ( Ioan 15,20; 16, 2-4 ).

Profetia din Apocalipsa cap. 13 descrie pe larg acest climat de dictatura religioasa care va exista pe pamant inainte ca Dumnezeu sa puna capat istoriei lumii. Cele doua fiare: cea care se ridica din mare si cea care apare din pamant vor colabora strans in ultima parte a istoriei pentru a impune tuturor locuitorilor pamantului un sistem de inchinare strain de vointa lui Dumnezeu. Cei ce se vor opune dictaturii religioase vor fi persecutati, unii suportand chiar moartea de martir.

“I s-a dat putere ( fiarei din pamant ) sa dea suflare icoanei fiarei ( fiara din mare ) ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei” ( Apocalipsa 13, 15 ).

Poate observa cineva in acest verset profetic vreo urma de tolernata religioasa ? Se vorbeste aici despre drepturile fundamentale ale omului ? Se mai tine seama de dreptul fiecarei fiinte umane de a se inchina lui Dumnezeu potrivit propriei constiinte ?

Cand “icoana fiarei” va incepe sa “vorbeasca”, aceasta inseamna emiterea de legi. Iar legile acestea vor constringe libertatile omului, in mod deosebit libertatea de constiinta.

 

     Ce asteapta oamenii de la viitor ?

“Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc” ? Potrivit Scripturii, intai va fi religios, apoi el nu va mai fi deloc. De ce ? Pentru ca dupa ce se vor derula ultimele scene ale luptei dintre bine si rau, scene care stau sa se implineasca din clipa in clipa, va veni vesnicia.

“Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie”, spunea Mantuitorul ( Luca 21, 25-28 ).

In ciuda marei stramtorari care sta inaintea intregii omeniri ( vezi Daniel 12, 1 ), Dumnezeu nu vrea ca noi sa ne speriem. El nu are nevoie de oameni speriati, ingroziti in Imparatia Sa, ci de oameni cuprinsi de bucuria mantuirii, bucuria ca in curand aceasta drama a pacatului, suferintei si mortii se va incheia pentru totdeauna.

Este adevarat, copiii lui Dumnezeu, devotati Lui si Legii Sale, vor avea de suferit in acest ultim act al dramei pacatului. Dar cand nu au suferit ei in istoria acestei lumi ? Si oare Domnul lor nu a suferit cel mai mult dintre ei ?

Copiii lui Dumnezeu isi vor pierde probabil casele, avutiile, locurile de munca in aceasta ultima zvacnire de ura a vrajmasului. Dar ce conteaza ? Pe ei ii asteapta comorile ceresti pe care “ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit” ( 1 Corinteni 2,9 ).

Copiii lui Dumnezeu vor fi probabil lipsiti de libertate, vor fi arestati, batuti, inchisi si batjocoriti. Dar ce conteaza ? In curand, Domnul lor le va aduce eliberarea vesnica. Copiii lui Dumnezeu vor suferi probabil moartea de martir pentru convingerile lor si pentru loialitatea lor fatza de Legea lui Dumnezeu. Dar ce conteaza ? Viata lor este ascunsa cu Christos in Dumnezeu. Si viata lor va fi atat de lunga cat viata Domnului lor, cat viata Dumnezeului pe care L-au slujit, o viata imbelsugata si plina de impliniri.

Orologiul istoriei ne arata ca traim ultimele clipe ale dramei pacatului. Uitandu-ne la piatra kilometrica la care ne aflam, pe ea gasim scris: “Inca putina, foarte putina vreme si Cel ce vine va veni si nu va zabovi” ( Evrei 10, 37 ).

Revenirea Mantuitorului va fi surpriza cea mare. Atat pentru lumea secularizata, cat si pentru crestinii cu numele. Insa ea va fi o surpriza si pentru adevaratii asteptatori ai Imparatiei lui Dumnezeu. Insa pentru primii, ea va fi o surpriza neplacuta, in timp ce pentru ultimii ea va fi cea mai placuta surpriza de care au avut parte vreodata. Pentru tine, ce fel de surpriza va fi ?

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Semnele timpului și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Marea surpriza

  1. eugen dutu spune:

    Amin !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free