Odata mantuit inseamna pentru totdeauna mantuit ?

Odata mantuit inseamna pentru totdeauna mantuit ?

     Una din cele mai frumoase promisiuni ale Domnului Christos este cea relatata in  Ioan 10, 27.28:  ” Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnică, în veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mâna Mea”.

     Ce poate fi mai frumos decat asigurarea data de Insusi Fiul lui Dumnezeu,Izvorul vietii, ca vom avea viata vesnica, vom fi scutiti de moartea a doua si vom fi ocrotiti de mana Sa ? Mai mult decat atat, fagaduinta vietii vesnice este facuta la prezent, nu la viitor: „Eu le dau viata vesnica”, nu „Eu le voi da viata vesnica”. Ceea ce inseamna ca darul vietii vesnice il putem avea chiar aici si acum.

     Unii comentatori, insa, au abuzat de sensul real al promisiunii Mantuitorului si au gasit in ultima parte a ei un temei pentru sustinearea unei doctrine foarte atragatoare, dar in acelasi timp nebiblica. Este vorba de invatatura conform careia cel care si-a consacrat odata viata lui Dumnezeu, incheind legamantul botezului, nu mai are cum sa se piarda, indiferent de cursul vietii lui. Sau, cu alte cuvinte: „Odata mantuit inseamna pentru totdeauna mantuit !?”

     Privita prin prisma intregii Scripturi, aceasta invatatura, care circula printre crestinii evanghelici, nu este altceva decat o „nadejde inselatoare” ( Ieremia 7,4 ), menita sa adoarma constiinta si vigilenta celui care este angrenat in teribila „lupta a credintei”, de care aminteste apostolul Pavel ( 1 Timotei 6,12 ).

     O regula elementara a interpretarii unui text biblic este aceea ca el trebuie inteles in contextul imediat si cel general al intregii Scripturi. Biblia nu se contrazice in afirmatiile ei. Daca exista aparente contraziceri, ele sunt doar in mintea celor care nu respecta aceasta regula elementara de interpretare.

     Revenind la promisiunea Domnului Christos: „Nimeni nu le va smulge din mana Mea” si la interpretarea data ei de unii comentatori, in sensul ca odata ce un om a fost mantuit, el nu-si va mai putea pierde niciodata aceasta mantuire, este important ce spune Biblia in alte pasaje ale ei. Dupa cum traseul corect pe un munte trebuie sa treaca prin toate marcajele, nu doar prin unele, la fel adevarul trebuie sa treaca, asemenea unui fir rosu, prin toate textele si pasajele biblice.

     Asadar, un om care si-a consacrat odata viata lui Dumnezeu si a incheiat legamantul botezului  se mai poate pierde ? Exista pentru un astfel de om riscul de a nu ajunge la tinta ? Este posibil ca el sa rateze mantuirea si viata vesnica promisa ? Ce spune Biblia in aceasta privinta ?

Raspunsul Scripturii la toate aceste intrebari este unul singur: Da ! Un om care si-a consacrat viata lui Dumnezeu poate rata mantuirea. Si aceasta nu din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza omului. Fisura care provoaca esecul mantuirii unor astfel de oameni nu se afla nici in Planul de Mantuire, nici in implinirea promisiunilor lui Dumnezeu, nici in puterea sau vointa lui Dumnezeu de a mantui, ci in propria vointa a omului care il conduce la alegeri gresite.

Voi prezenta mai jos cateva argumente biblice care contrazic doctrina mantuirii neconditionate:

1) In predica Mantuitorului redata de Matei in cap. 24, El afirma: ” Cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit” ( Mat. 24:13 ). Ce se subintelege din afirmatia Domnului ? Un fapt evident: Unii vor rabda pana la sfarsitul timpului de har si vor fi biruitori,  in timp ce altii nu vor rabda, pierzand lupta credintei si, in mod natural, si mantuirea.

Daca Mantuitorul ar fi spus: „Si cel care va rabda si cel care nu va putea sa rabde pana la sfarsit , toti vor fi mantuiti”, atunci intr-adevar, doctrina amintita mai sus ar avea temei. Insa Domnul a spus cu totul altceva, tragand prin aceasta un semnal de alarma cu privire la pericolul ca unii crestini sa-si piarda mantuirea, desi au avut cele mai sincere intentii.

2) Apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint: „Va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia pe care v-am propovaduit-o, pe care ati primit-o, in care ati ramas si prin care sunteti mantuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o; altfel, degeaba ati crezut.” ( 1 Corinteni 15,1.2 )

Se poate crede „degeaba” ? Se poate boteza cineva „degeaba” ? Din nefericire, se poate. Iar apostolul Pavel explica si de ce este posibil lucrul acesta: atunci cand invatatura Evangheliei nu este pastrata pana la sfarsit in toata curatia ei. Abaterea de la ceea ce odata am acceptat ca fiind adevarul lui Dumnezeu ne poate duce pe oricare dintre noi pe linia moarta a nemantuirii.

3) Apostolul Petru ne invata ca intotdeauna este posibil sa ne intoarcem la vechea viata de pacat, fapt care va duce la stergerea numelui nostru din cartea vietii, fiind pierduti pentru vesnicie. Despre astfel de oameni, el scrie: „In adevar, daca dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Christos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta care le fusese data. Cu ei s-a intamplat ce spune zicala: „Cainele s-a intors la ce varsase” si „scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla.” ( 2 Petru 2, 20-22 )

4) In solia Martorului credincios catre Biserica din Sardes, exista o fagaduinta pretioasa: „Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.” ( Apocalipsa 3,5 )

Cartea vietii este raportul exact al numelor tuturor celor care au luat asupra lor Numele lui Christos si s-au consacrat in slujba Lui ( Luca 10,20; Exodul 32, 32.33 ). Care este semnificatia promisiunii Domnului: „Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii”? Aluzia este clara: unele nume vor fi sterse, chiar daca odata, candva, acei oameni s-au consacrat slujirii Mantuitorului si au intrat in legamant cu El.

5) Cu ocazia pacatuirii poporului care se inchinase vitelului de aur, Moise a mijlocit in rugaciune, cerandu-I lui Dumnezeu sa ierte poporl. Iata un fragment din dialogul dintre Moise si Dumnezeu, in care acesta cere: „Iarta-le acum pacatul ! Daca nu, atunci sterge-ma din cartea Ta pe care ai scris-o !” Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea, pe acela ii voi sterge din cartea Mea. ( Exodul 32,32.33 )

Scrierea numelui unei persoane in cartea vietii si ramanerea acelui nume in aceasta carte este echivalentul mantuirii. Insa aici nu vorbim despre lucruri ireversibile. Un nume scris in cartea vietii poate fi sters, daca cel in cauza alege un alt mod de viata, instrainandu-se de Dumnezeu. Iar stergerea unui nume nu inseamna altceva decat pierderea mantuirii. Este tragic, dar adevarat. Biblia nu ne maguleste lasandu-ne sa traim nutrind „nadejdi inselatoare”.

6) In prima sa Epistola catre corinteni, Pavel face o declaratie cu atat mai tulburatoare cu cat ea ii apartine celui mai eficient dintre apostolii Domnului: „Ci ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat” ( 1 Corinteni 9,27 ).

Este posibil ca cel mai mare dintre apostoli sa ia in calcul si posibilitatea lepadarii sale, a pierderii mantuirii ? Iata ca Pavel este cat se poate de realist. El a inteles ca mantuirea este un dar divin care se poate pierde. Si aceasta nu din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza inconsecventei omului. Cuvantul pe care il foloseste Pavel în 1 Cor. 9,27 pentru ” a fi lepădat ” este acelasi cu cel folosit in Ieremia 6,30 pentru aceia care vor avea parte de moartea a doua la sfarsitul acestei lumi.

7) Prin profetul Ezechiel, Dumnezeu Insusi ne transmite o avertizare solemna cu privire la falsa siguranta pe care o manifesta unii oameni in privinta mantuirii lor, indiferent de viata pe care o traiesc: „ Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit, daca se incrde in neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.” ( Ezechiel 33, 13 ). Fara comentarii…

8 ) Binecunoscutul pasaj biblic din Evrei 6,4-6, care a adus neliniste in sufletele multor crestini care au prieteni sau rude cazute de la credinta, este un alt argument ca, atata timp cat ne aflam in natura umana decazuta, mantuirea este un dar ce se poate pierde.

„Caci cei ce au fost luminati odata si au gustat darul ceresc si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit.”

9) In cele doua epistole pe care le-a trimis mai tanarului sau colaborator, Timotei, apostolul Pavel vorbeste despre „lupta credintei”.

„M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta” ( 2 Timotei 4,7 )

„Lupta-te lupta cea buna a credintei; apuca viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai facut acea frumoasa marturisire inaintea nultor martori” ( 1 Timotei 6, 12 )

Oare de ce foloseste apostolul expresia „lupta credintei” daca un om mantuit nu isi mai poate pierde niciodata mantuirea ? Orice lupta are doua alternative: biruinta sau infrangere. Pe plan spiritual, lupta credintei nu poate avea decat doua finaluri: ori mantuire pentru cei biruitori, ori nemantuire pentru cei infranti.

10) Cu putin timp inainte de rastignire, Mantuitorul i-a indemnat pe ucenicii Sai: „Vegheati si rugati-va , ca sa nu cadeti in ispita; duhul , in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa” ( Matei 2, 41 ). Ce rost ar fi avut acest indemn, daca mantuirea, odata primita, nu s-ar mai putea pierde niciodata ? Ce rost ar mai avea vegherea si rugaciunea in acest caz ?

Daca Insusi Domnul ii avertizeaza pe cei mai apropiati ucenici ai Sai de posibilitatea caderii in ispita, oare acest lucru nu ar trebui sa dea de gandit celor care sustin falsa doctrina a mantuirii neconditionate ?

Daca asa stau lucrurile in privinta mantuirii, daca ea este un dar care se poate pierde pe parcursul vietii, atunci ce a vrut sa spuna Mantuitorul cand a afirmat: „Nimeni nu le va smulge din mana Mea” ? Raspunsul cel mai clar l-am gasit in Comentariile Biblice AZS:

„Nimeni”. [„Nici un om”, KJV]. Literal, „nimeni”, inclusiv Satana. Există numai o cale pe care oile pot fi smulse din mâna păstorului, şi anume prin propria lor alegere de bunăvoie. Când oile se depărtează, ele fac lucrul acesta de bunăvoie şi n-au de învinuit pe nimeni altul decât pe sine. Ele nu-l pot învinui pe Satana de dezertarea lor, căci deşi el poate ademeni, nu-i poate constrânge pe oameni să apostazieze . Versetul acesta nu dă suport presupunerii fatale că un om odată mântuit este cu neputinţă pentru el să fie pierdut. Nu există nimic care să împiedice oile să se răzleţească de sub grija păstorului dacă ele aleg să facă aşa ceva.”

„Astfel dar, prea iubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur…” ( Filipeni 2,12 )

Lori Balogh

This entry was posted in Subiecte controversate and tagged , . Bookmark the permalink.

11 Responses to Odata mantuit inseamna pentru totdeauna mantuit ?

  1. Vitalie says:

    Cred ca vă va ajuta si textul din Ezechiel 33 : 11-20. Dumnezeu sa va binecuvinteze

  2. Palade victor says:

    Mantuirea trebuie sa inceapa din momentul auzirii Cuvantului conf.fapte :2:37-38 si continuind lupta conf.2 Tim.4:7-8.Dumnezeu sa ne ajute sa ne ducem pocainta pana la sfarsitul alergarii noastre.Amin.

  3. Lori Balogh says:

    In afara de pocainta, nu cunosc o alta cale de a primi sau reprimi mantuirea. Domnul Christos ne promite: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara” ( Ioan 6,37 ). El nu fixeaza o limita a reprimirii mantuirii, dar pune o conditie:cel gresit sa vina la El, adica sa se pocaiasca cu adevarat.
    Lori B.

  4. Vio says:

    Daca se pierde, as dori sa-mi descrieti dovada biblica despre modul cum se poate reprimi mantuirea. Cum o primim stiu dar reprimi? Si de cate ori se poate reprimi?

  5. remus talpos says:

    Nu stiu.

  6. Lori Balogh says:

    Am scris: „Un om care a facut lucrarea celui rau, dar care se pocaieste, poate fi mantuit, insa rasplata lui se va pierde.” Dar daca acel om nu se pocaieste ? Oare nu-si pierde si mantuirea si rasplata ?

  7. remus talpos says:

    Aveti dreptate. Totusi textul pare a sustine idea ca mintuirea nu se pierde ci doar rasplata.

  8. Lori Balogh says:

    Inteleg umatoarele lucruri:
    – Mantuirea este un dar oferit tuturor celor ce cred si accepta jertfa lui Christos
    – Rasplata este altceva decat mantuirea. Desi vor fi mantuiti toti cei gasiti vrednici, nu toti vor primi aceeasi rasplata in viata vesnica.
    – Un om care a facut lucrarea celui rau, dar care se pocaieste, poate fi mantuit, insa rasplata lui se va pierde, adica va fi pe masura lucrarii pe care a facut-o.
    Aici e o discutie intreaga, dar spatiul nu-mi permite sa dezvolt ideea. Eu asa inteleg textul din 1 Corinteni 3,15

  9. remus talpos says:

    Cum intelegeti 1 Cor.3:15 -,,daca lucrarea lui va fi arsa isi va pierde rasplata .Cit despre el va fi mintuit dar ca prin foc ” ?

  10. Lori Balogh says:

    Dumnezeu nu ne leapada niciodata inainte de a-L lepada noi pe El. Istoria biblica este plina de cazuri in care unii oameni care au inceput bine, dar au sfarsit-o rau, pentru ca L-au lepadat pe Dumnezeu si adevarul Sau ( regele Saul, Iuda, Dima, etc. ). Privind mantuirea obiectiv, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ea este sigura. Privind insa mantuirea subiectiv, din punct de vedere omenesc, ea nu mai este atat de sigura, caci nimeni nu poate garanta ca maine va dori sa fie la fel de aproape de Dumnezeu ca astazi.
    Cu stima,
    Lori B.

  11. remus talpos says:

    Unul din lucrurile care ne da putere sa mergem pe calea credintei este convingerea ca Dumnezeu nu ne leapada niciodata (aceasta convingere nu ma motiveaza la pacat ci din contra iti da tarie sa faci voia Domnului)

Dă-i un răspuns lui Vitalie

Adresa ta de email nu va fi publicată.