„Războaie și vești de războaie”
„Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci” (Matei 24:6).
Comoara din casele noastre
Când Maria, regina Scoției, a fugit în Anglia în anul 1568, ea a luat cu sine un valoros colier de perle negre, primit de la un prieten. Câțiva ani mai târziu, Maria a fost executată prin decapitare. Regina Elisabeta I a Angliei a cerut agenților săi secreți să găsească acest colier prețios, însă funcționarii Muzeului Britanic, Scotland Yard-ul și toți detectivii particulari au încercat zadarnic să-l găsească. Timp de 350 de ani, locul în care se afla ascuns colierul reginei Maria a rămas o mare taină.
În 1920, două tinere americane care vizitau Anglia au intrat într-un magazin de vechituri, cerând negustorului ceva ieftin pentru a fi luat ca amintire. Proprietarul magazinului a luat un șirag de mărgele negre, atârnat într-un cui și prăfuit de vreme, și l-a vândut celor două tinere pentru un șiling.
Tinerele au dus șiragul de mărgele la un giuvaergiu din Londra pentru a-l curăța. A doua zi, când s-au dus să-și ridice suvenirul, tinerele au fost invitate în biroul administratorului Muzeului Britanic, unde un funcționar le-a oferit suma de 25 000 de lire pentru colier. După 350 de ani de căutări, fusese găsit colierul cu perle negre al reginei Maria a Scoției.
Oare cum s-a simțit proprietarul acelui magazin de vechituri când a aflat mai târziu că avusese în mână o comoară pe care o lăsase ani de zile să se prăfuiască într-un cui de pe peretele magazinului său? Probabil că nu și-a iertat niciodată neglijența de care a dat dovadă în toți acei ani, în care valorosul colier a stat în magazinul său fără ca el să știe acest lucru.
De aceeași neglijență, însă cu consecințe infinit mai grave, dau dovadă milioane de oameni atunci când se raportează la Biblie – cartea prăfuită din casele multora dintre noi, dar care conține comori inestimabile. Mulți o consideră o vechitură, o antichitate demnă de a fi găzduită doar de muzee, fiind total ignoranți cu privire la valoarea adevărurilor pe care le conține.
Oare ce simțăminte vor trăi în ziua cea mare a socotelilor toți acești oameni care au desconsiderat Cuvântul lui Dumnezeu, când vor realiza ce valoare imensă au avut în mâinile lor, în casele lor și în bisericile lor, dar ei n-au știut lucrul acesta?
Profeția biblică – o valoare pentru timpuri aparent fără valoare
Comorile pe care cerul le-a ascuns în Sfintele Scripturi și pe care le pune la dispoziția oricărui om care le dorește sunt nenumărate. Valori ca: adevărul, frumosul, binele, neprihănirea, dragostea, mântuirea și multe altele sunt valori veșnice de care avem nevoie cu toții, indiferent că recunoaștem sau nu acest lucru.
Pentru omul însetat de cunoaștere, profeția biblică deschide un câmp vast de studiu. Și aceasta pentru că Biblia, deși condamnă metodele și practicile oculte care se ocupă cu cunoașterea viitorului (vezi Deuteronomul 18:9‑14), are multe de spus cu privire la lumea de mâine.
După ce prezintă principiile după care acționează Dumnezeu în cazul judecății pe care o aduce asupra unui om, unui popor sau unei civilizații (Dumnezeu întâi avertizează, apoi acordă timp de har și de îndreptare, salvează tot ce se poate salva și abia la urmă aduce pedeapsa), Biblia ne prezintă câteva modele ale judecății lui Dumnezeu: Potopul, nimicirea Sodomei, distrugerea Ierusalimului etc.).
Profeția biblică poate fi încadrată la capitolul „Avertizări” cu privire la mersul lumii și evenimentele viitoare, iar semnele sfârșitului, atât de numeroase și prezente în profețiile cu caracter apocaliptic, ne arată că încă suntem în timp de har. Este un timp în care trebuie să profităm pentru a ne pregăti în vederea ultimei mari strâmtorări.
Semnele vremii
Pasajul din Matei 24:3‑14 reprezintă un tablou al mai multor semne prevestitoare ale sfârșitului, semne aparținând diferitelor domenii ale vieții: religie, politică, viața socială, natură, sănătate etc. Cineva ar putea obiecta că toate aceste lucruri s-au întâmplat mereu în istoria omenirii, deci ele nu au nicio relevanță pentru timpul sfârșitului la care ne referim. Știați că și aceste obiecții au fost prevăzute în Cuvântul lui Dumnezeu?
„Înainte de toate să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri care vor trăi după poftele lor și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii” (2 Petru 3:3,4).
Răspunsul la această obiecție vine însă mai târziu: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet și trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul cu tot ce este pe el va arde” (vers. 9,10).
În ce măsură evenimentele enumerate în Matei 24 sunt semne ale sfârșitului? Am discutat cu un preot ortodox cu o vedere largă despre subiectul revenirii Mântuitorului și al semnelor care o vor precede. El a făcut următoarea afirmație: „Întotdeauna au fost războaie, dar niciodată ca astăzi; întotdeauna au fost cutremure, dar niciodată ca astăzi; întotdeauna au fost epidemii, foamete și proroci mincinoși, dar niciodată ca astăzi. Cred că revenirea Mântuitorului este foarte aproape.”
Observația preotului este corectă: Pe măsură ce ne apropiem de finalul de istorie, toate aceste semne se înmulțesc și devin mai evidente. Iar statisticile nu fac decât să confirme această realitate.
„Războaie și vești de războaie”
De când există omul pe pământ, de la Cain și Abel – primii oameni implicați într-un război nimicitor -, până astăzi, războaiele nu au contenit. Istoria însăși nu este altceva decât o succesiune de războaie, întrerupte doar de scurte perioade de pace. Indiferent cum s-au numit ele: războaie de cucerire, de apărare, de independență, de secesiune sau civile, acestea nu au lipsit din viața niciunei generații, fiind considerate ca fiind o adevărată capodoperă a Diavolului.
Violența, jaf, sărăcie, foamete, moarte, suferință, boală, violuri, nedreptate, minciună, crimă, toate acestea nu sunt decât detalii ale teribilului tablou al războiului în care Satana își găsește cea mai mare plăcere.
Există speranță că în zbuciumata istorie a lumii va fi un timp în care războaiele să devină istorie și că omenirea va învăța din lecțiile dure ale trecutului? Profeția biblică infirmă acest lucru. Venind la profetul Daniel pentru a-i aduce răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea sa, îngerul Gabriel îi spune acestuia, printre altele: „Este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile” (Daniel 9:26).
Ce anume face ca războaiele să fie un semn al sfârșitului, din moment ce întreaga istorie a umanității este marcată de prezența lor? Iată câteva argumente:
1) Niciodată până în secolul al XX-lea, omenirea nu a cunoscut ce înseamnă un război mondial. Întotdeauna au existat conflicte locale sau regionale, însă niciodată lumea nu a devenit în întregime un cazan clocotind de ură, violență și crimă ca în cazul celor două războaie mondiale.
2) Pe măsură ce trece timpul, războaiele (fie locale, fie mondiale) devin tot mai distrugătoare. Dacă Primul Război Mondial a fost unul al invalizilor, dat fiind faptul că armele nu erau atât de sofisticate ca astăzi, cel de-Al Doilea Război Mondial nu a lăsat atât de mulți invalizi, însă a făcut peste 50 de milioane de victime.
Odată cu trecerea vremii, nu doar violența omului a crescut, dar și tehnologiile de luptă s-au dezvoltat, sporind forța de distrugere a armelor din ce în ce mai sofisticate. Într-un singur război civil, în Indonezia, au căzut victime peste un milion de oameni (1975‑1998).
3) Începând cu 6 august 1945, omenirea a intrat într-o nouă etapă: era atomică. Începând cu acel an, deasupra planetei noastre se adună, tot mai numeroși și mai întunecați, norii amenințători ai războiului nuclear.
Dacă prima bombă atomică, lansată asupra orașului Hiroshima în 6 august 1945, supranumită ironic „Little Boy” („Băiețașul”), a reușit cu o singură lovitură sa ucidă circa 66 000 de oameni și rănind alți 69 000 de oameni, oare ne putem imagina ce forță de distrugere au bombele nucleare de astăzi?
La doar unsprezece ani de la capitularea Japoniei, în 1956, arsenalul nuclear al lumii apusene deținea peste 50 000 de bombe mult mai nimicitoare decât nevinovatul „Băiețaș.” Practic, pe pământ sunt înmagazinate atâtea arme nucleare încât întregul glob pământesc ar putea fi distrus de câteva ori dacă toate ar exploda. Oare trebuie să ne mire faptul că, în planul Său de refacere a Creației, Dumnezeu va fi nevoit să nimicească prin foc bătrânul nostru pământ? Oare toate aceste arme de distrugere în masă nu trebuie să dispară pentru totdeauna, lăsând loc unui cer nou și unui pământ nou în care va locui neprihănirea?
4) Atunci când vorbește despre „războaie și vești de războaie”, Domnul Iisus se referă nu doar la conflictele propriu-zise, ci și la înarmarea popoarelor lumii. Alte traduceri ale Bibliei folosesc expresia „zgomot de războaie” (de ex. traducerea în limba franceză a abatelui Crampon), ceea ce înseamnă același lucru: înarmare fără precedent.
Astăzi, se poate observa că nu doar națiunile puternice sunt angrenate în cursa nebună a înarmării, ci și națiunile mici, cu economii slabe, cheltuiesc sume uriașe din bugetul lor pentru a se înarma. Dacă în 1945 exista o singură putere nucleară (SUA), în doar câțiva ani au apărut o mulțime de state care au devenit puteri nucleare: Franța, fosta URSS, Anglia, China, Pakistan, în timp ce alte state dețin această armă în secret sau fac mari eforturi pentru a o deține.
De ce, în ciuda tratatelor de neproliferare atomică, cursa înarmărilor continuă? Lucrul aceasta a fost profetizat nu pentru că Dumnezeu a hotărât acest lucru, ci pentru că El, în preștiință Sa, a prevăzut direcția în care se îndreaptă omenirea decăzută.
5) Pe zi ce trece, orice conflict local are tendința de a se globaliza. Dacă în trecut se luptau două popoare undeva pe glob, nu era cazul ca alte popoare să se neliniștească. Astăzi situația s-a schimbat radical: Orice război local are implicații mondiale, riscând să degenereze într-o nouă conflagrație mondială. Să ne reamintim doar de războiul din fosta Yugoslavie și de neliniștea globală pe care a produs-o acesta.
6) În cursa înarmărilor, omenirea folosește tot ce are mai bun în materie de tehnologie, materii prime și inovație. Ultimele descoperiri științifice sunt folosite cu prioritate în domeniul militar și abia mai târziu în alte domenii ca: sănătatea, industria civilă, transporturi etc. Cei mai eminenți savanți sunt atrași să lucreze în domeniul militar, apreciindu-se că circa 60% dintre oamenii de știință care trăiesc astăzi sunt folosiți în industria militară.
Se folosesc tot mai mulți roboți sofisticați pe considerentul că omul poate cădea sub influența unor emoții (empatie, milă), în timp ce un robot programat să ucidă nu va cunoaște niciodată astfel de sentimente.
Se apelează la parapsihologi, telepatie și tot felul de practici oculte, guvernele națiunilor puternice ale lumii alocând sume uriașe pentru cercetări în acest domeniu. De asemenea, ultimele descoperiri în domeniul spațial sunt folosite în același scop militar. Tot mai mulți sateliți spion supraveghează de sus fiecare centimetru pătrat al suprafeței terestre, sesizând orice eventuale mișcări de trupe.
Ultimele descoperiri în domeniul chimiei sunt folosite la fabricarea armelor chimice, deși ele sunt interzise prin tratate internaționale. Ultimele descoperiri în domeniul biologiei sunt folosite la fabricarea armelor bacteriologice, deși și acestea sunt interzise prin aceleași tratate. Astăzi se vorbește tot mai mult de războaie ale mediului, războaie climatice, psihologice, economice etc.
Stocurile de arme nucleare sunt atât de mari încât în următoarele decenii ar putea zilnic să explodeze câte o bombă nucleară, fiecare dintre ele având o putere distrugătoare mai mare decât tot explozibilul folosit în cel de-Al Doilea Război Mondial.
În 1985, cheltuielile pentru înarmare ajunseseră la o mie de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă câte două milioane de dolari cheltuiți în fiecare minut, sau 30 000 de dolari cheltuiți în fiecare secundă. Lista poate continua…
Dacă la toate acestea adăugăm și exacerbarea spiritului naționalist („un neam se va scula împotriva altui neam”), apărut pe pământ de la încurcarea limbilor cu ocazia construirii Turnului Babel, tabloul devine complet.
Spiritul demonic al naționalismului bântuie lumea întreagă, făcând ca țări în care popoarele au trăit mult timp în pace și armonie să se confrunte cu secesiunea. Pe de altă parte, scenariile făcute de savanți cu privire la eventualitatea izbucnirii unui Al Treilea Război Mondial sunt cât se poate de sumbre, ducând la concluzia că viața ar dispărea complet de pe frumoasa noastră „planetă albastră”.
Doar prin explozia a 1% din întregul arsenal nuclear, s-ar produce atâtea modificări geo-climaterice încât viața ar deveni imposibilă prin: dispariția luminii solare timp de câteva luni, scăderea temperaturii până la -20* C, înghețarea râurilor și lacurilor, creșterea radiațiilor nocive de circa 4‑5 ori, ceea ce ar însemna moartea tuturor speciilor de animale Poate exista un scenariu mai sumbru decât acesta?
„Vedeți să nu vă înspăimântați!”
Dacă ne-am opri doar la aceste informații, care sunt mereu depășite de la o zi la alta, de la un an la altul, sufletele noastre ar trebui să se umple de groază. De aceea, prevăzând acest lucru, Mântuitorul a adăugat câteva cuvinte care au menirea să ne aducă optimismul și încrederea:
„Vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci” (Matei 24:6). Versetul 8 continuă: „Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.”
Dacă istoria acestui pământ s-ar desfășura la întâmplare, la voia forțelor răului, atunci am avea motive de îngrijorare. Însă Mântuitorul ne asigură că deasupra evenimentelor și istoriei există un Dumnezeu Atotputernic care ține totul sub controlul Său.
În Apocalipsa 7:1‑3, avem tabloul impresionant al unor îngeri puternici care controlează „vânturile” războaielor, pentru ca ele să nu izbucnească și să nimicească fără limite. Dumnezeu are o lucrare de încheiat pe pământ și, în mila și dreptatea Sa, El nu va îngădui forțelor răului să distrugă lumea până ce nu vor fi epuizate toate mijloacele de salvare. Nici Diavolul, nici militarii, nici politicienii lumii nu vor stabili când să se sfârșească istoria lumii, ci Creatorul tuturor lucrurilor va hotărî acest lucru.
„Vedeți să nu vă înspăimântați!” – îi îndeamnă Domnul pe urmașii Săi. Biblia este plină de făgăduințe pentru cei care se încred în Dumnezeu, fie la bine, fie la rău. Unele dintre cele mai mișcătoare promisiuni divine sunt cele din Psalmul 91:1‑12:
„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi.
Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge și nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să te lovești cu piciorul de vreo piatră.”
Promisiunile lui Dumnezeu sunt minunate, încurajatoare și aparțin tuturor. Însă doar cei care se pun la adăpostul credinței și al ascultării de voința Lui vor beneficia de ele.
Lori Balogh
