Este Sabatul zilei a șaptea o „umbră a lucrurilor viitoare?”

Este Sabatul zilei a șaptea o „umbră a lucrurilor viitoare?” 

Pasajul biblic din Coloseni 2,16.17 a fost întotdeauna folosit de antisabatarieni ca fiind un argument împotriva obligativității creștinilor de a respecta Sabatul săptămânal:

„Nimeni dar să nu vă judece cu privire la o mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Christos.”

Parafrazând aceste două versete în lumina interpretării generale care li se dă, ele ar suna astfel: „Nimeni nu are dreptul să vă judece pe voi dacă mai respectați sau nu vechile legi cu privire la mâncăruri, sărbători sau sabate. Ele sunt doar „umbre”. Noi umblăm acum nu după „umbre”, ci după realități.” Oare aceasta a intenționat să ne transmită apostolul Pavel în cele două versete?

O primă idee care se desprinde din pasajul citat este legată de judecata omenească. „Nimeni să nu vă judece” este un apel la renunțarea tendinței de a ne judeca semenii în legătură cu probleme de conștiință. Pentru astfel de probleme există un singur judecător: Dumnezeu, singurul care cunoaște motivele ascunse ale inimii (vezi Psalmul 139,1‑6.23.24).

Noi, oamenii, ar trebui să renunțăm de a-i judeca pe semenii noștri, cel puțin din acest motiv: nu le putem cunoaște inima. De aceea, Domnul Christos ne îndemnă: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura” (Matei 7,1.2). Iar apostolul Pavel le scrie corintenilor că „omul duhovnicesc, el însuși nu poate fi judecat de nimeni” (1 Corinteni 2,15).

Așadar, dacă un om este convins în ființa lui lăuntrică de faptul că trebuie să țină anumite sărbători care țin de legea mozaică, e liber să o facă. Dacă el este convins că trebuie să respecte anumite reguli cu privire la mâncare și băutură, e liber să o facă. Dacă el este convins că trebuie să țină sabatele ceremoniale sau Sabatul zilei a șaptea, e liber să o facă. Oamenii nu au dreptul să intervină și să judece în problemele de conștiința ale semenilor lor. Doar Dumnezeu are acest drept.

Din acest punct de vedere este inexplicabilă și lipsită de orice fundament biblic ura și prigoana îndreptată de unii „creștini” împotriva altor creștini pe baza deosebirilor în ce privește modul în care au înțeles să se închine lui Dumnezeu.

În altă ordine de idei, este important să înțelegem la care legi face referire Pavel în enumerarea din pasajul din Coloseni 2,16.17. Este vorba de legile ceremoniale sau de Legea morală? Întrebarea este justificată datorită prezenței termenului „sabat” în această enumerare. Or știm că sabatele serbate de poporul evreu, conform reglementărilor din Pentateuh, erau de două feluri: sabate ceremoniale (șapte la număr, enumerate în Leviticul cap. 23) și Sabatele săptămânale (Sabatul zilei a șaptea, la care face referire Porunca a patra a Decalogului în Exodul 20,8‑11).

Antisabatarienii afirmă ca pasajul din Coloseni 2,16.17 se referă la Sabatul săptămânal, concluzia lor fiind evidenta: Sabatul zilei a șaptea nu mai trebuie ținut, fiind desființat prin jertfa lui Christos care „a șters zapisul cu poruncile Lui care stătea împotriva noastră și ne era protivnic, pironindu-l pe cruce” (Coloseni 2,14). Numai că toate argumentele lingvistice, precum și contextul imediat și general al Scripturii, dovedesc faptul că aici nu e vorba de Legea morală, ci de cea ceremonială.

Mulți comentatori au identificat „zapisul cu poruncile Lui care stătea împotriva noastră” cu cartea scrisă de Moise în care erau cuprinse toate prevederile legii ceremoniale. La baza acestei identificări se află pasajul din Deuteronomul care spune: „După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia, a dat următoarea poruncă leviților care duceau chivotul legământului Domnului: „Luați cartea aceasta a legii și puneți-o lângă chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta” (Deuteronomul 31,24‑26).

Așadar, este vorba de o „carte a legii” așezată lângă chivotul Legii și care stătea „împotriva noastră” (a celor care călcau reglementările ei). Pasajul din Deuteronomul vorbește despre două legi: una morală, scrisă de Dumnezeu Însuși pe cele două table de piatră și așezată în interiorul chivotului, și una ceremonială, scrisă de Moise într-o carte care a fost așezată lângă chivot.

Cele două legi cuprind reglementări cu privire la două feluri de sabate: cel săptămânal (Sabatul zilei a șaptea), care face obiectul Poruncii a patra din Decalog și sabatele ceremoniale, reglementate de legea mozaică.

Termenul „Sabat” („Shabbat” în ebraică și „sabbaton” în greacă) apare de 180 de ori în Biblie. În circa 85% dintre cazuri, termenul se referă la Sabatul săptămânal și doar în 15% din cazuri el se referă la sabatele ceremoniale anuale (Paștele, Rusaliile, Anul Nou, Ziua Ispășirii și Sărbătoarea Corturilor – vezi Leviticul cap. 23).

Enumerarea pe care o face apostolul Pavel în Coloseni 2,16.17 este o referire evidentă la prevederile legii mozaice, nu la Legea morală (Decalog). De aceea, consecvența ne obligă să interpretăm expresia „o zi de sabat” din această enumerare ca referindu-se nu la Sabatele săptămânale, ci la cele anuale, ceremoniale.

Dacă acceptăm că sabatele la care face referire Pavel în Coloseni 2,16.17 sunt cele ceremoniale, se ridică întrebarea: în ce sens sunt ele „o umbră a lucrurilor viitoare”? Răspunsul se află în semnificația pe care o aveau marile sărbători anuale evreiești. O parte dintre ele simbolizau evenimente legate de prima venire a Domnului Christos (Paștele, snopul primelor roade, Rusaliile), în timp ce altele priveau în viitor, spre finalul Planului de Mântuire (Ziua Ispășirii, Anul Nou, Sărbătoarea Corturilor). Din acest punct de vedere, sabatele ceremoniale reprezentau o adevărată „umbră”, fiind niște simboluri sau tipuri ale unor anti-tipuri sau realități ce aparțin viitorului.

Dacă sabatele ceremoniale sunt „umbre” ale unor realități viitoare, Sabatul săptămânal poate fi considerat și el o astfel de „umbră”? Răspunsul poate fi și „Da” și „Nu”. Da, deoarece dacă Sabatul este sărbătorit în spiritul lui adevărat, conform planului și intenției Creatorului, atunci el poate fi o pregustare („umbră”) a odihnei mântuirii pe care o vor experimenta cei mântuiți, după cum este scris:

„Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nedându-te la flecarii, atunci te vei putea desfăta în Domnul și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58,13.14).

În sensul acesta, este de dorit ca Sabatul zilei a șaptea să fie „o umbră a lucrurilor viitoare”. Pe de altă parte, răspunsul la întrebarea de mai sus poate fi și „Nu”. Sabatul zilei a șaptea nu este „o umbră a lucrurilor viitoare”, ci un memorial al lucrurilor trecute: Memorialul Creației. Un memorial privește întotdeauna înapoi, nu înainte.

După cum ziua de naștere a unei persoane nu poate fi schimbată, fiind un memorial al unui eveniment aparținând trecutului, la fel nici Sabatul zilei a șaptea nu poate fi desființat, el reamintindu-ne permanent de actul unic și irepetabil al Creației, de originea noastră și a vieții pe pământ, de Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului.

Lori Balogh

 

 

 

This entry was posted in Dileme crestine, Ziua de odihna and tagged , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Este Sabatul zilei a șaptea o „umbră a lucrurilor viitoare?”

  1. Andreea says:

    Sărbătorile Domnului, daca la acestea te referi când folosești termenul de sabat ceremonial, sunt sărbătorile pe care le – a poruncit Dumnezeu sa fie tinute in cinstea Lui!
    Acestea erau plăcute înaintea Lui, sfințite prin jertfe.
    Nu spune nicăieri Dumnezeu ca aceste sărbători sa nu se mai tina, cu atât mai mult cu cat jertfele sunt împlinite prin Jertfa supremă.
    Toate aceste sărbători au o importanță covârșitoare!
    Ele se împlinesc spiritual in NL
    Pesahul:Jertfa, Iertarea, învierea, ( care cred eu ca a fost in Sabat, si nu duminică, deci tot intr-o zi sfanta, sărbătorită de credincioși)
    Cincizecimea, sărbătorită de credincioși, cand Duhul sfant a coborât peste ei-semnificatia ei: sarbatoarea primelor roade in VL
    Sukotul ( sarbatoarea Corturilor), nu este inca împlinită:sărbătoarea Strângerii recoltei. Aceasta sărbătoare amintește de ,faptul ca evreii au locuit in colibe înainte sa sjunga in tara promisă.
    Pe mine ma duce cu gândul la Împărăție , la revenirea lui Isus pentru a-si lua Acasă Mireasa ( recolta).
    Este posibil ca noi dacă nu mai respectam aceste sărbători ( in lumina lucrurilor viitoare adică având aceasta trecere înaintea lui Dumnezeu prin Jertfa Mantuitorului) sa intarziem revenirea Lui?
    Noi ca si creștini, copii ai lui Dumnezeu nu ar trebui sa ne bucurăm de aceste sărbători, cu atât mai mult cu cât Jertfa noastră este Isus?
    Doar sunt sărbătorile in cinstea Domnului!

  2. Radu says:

    Multumesc frumos pentru raspuns.
    Faceti o treaba extraordinara prin intermediul acestui blog!

  3. Lori Balogh says:

    Buna ziua,
    Nu, textul nu se refera la lista de alimente interzise din Leviticul 11, ci la darurile de mancare si de bautura aduse de evrei in cadrul legii ceremoniale. S-a tras in mod gresit concluzia ca Pavel ar desfiinta interdictia din Leviticul 11. Sunt necesare doua observatii:
    – Pavel spune despre mancare si bautura ca sunt o umbra a lucrurilor viitoare, (Coloseni 2,17), adica arata inainte spre jertfa si lucrarea lui Christos. Daca jertfele de mancare si bautura ceremoniale apartineau elementelor care aratau spre jertfa lui Christos, porunca cu privire la alimentele necurate nu facea acest lucru.
    – Interzicerea folosirii anumitor alimente exista si inaintea legii ceremoniale (vezi Geneza 7,2). Prin urmare, anumite animale trebuiau considerate necurate din alte motive decat cele ceremoniale. Apostolul nu le permite crestinilor coloseni sa manance si sa bea orice, ci vrea sa-i invete ca crestinii nu mai sunt obligati sa implineasca cererile legii ceremoniale. Jertfele de mancare si de bautura si-au gasit implinirea in Christos.
    Cu stima,
    Lori B.

  4. Radu says:

    Buna ziua,
    Foarte frumos acest comentariu pe l-ati acordat acestui verset din Coloseni(care este edificator pentru unii crestini).
    Insa am o intrebare, as dori sa aflu comentarul la o particica din verset, mai exact;”Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura…”, aici se refera la Lev.11 ?
    Va multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.