Îi îndeamnă Biblia pe unii oameni să-și înece necazurile în alcool?
În Cartea Proverbelor există două texte care ne pun într-o mare dilemă, dacă le citim superficial și le scoatem din context: „Dați băuturi tari celui ce piere și vin celui cu sufletul amărât, ca să bea și să-și uite sărăcia și să nu-și mai aducă aminte de necazurile lui” (Proverbe 31,6.7)
Oare este vorba de un îndemn dat oamenilor de a-și îneca necazurile în băuturi alcoolice?
Înainte de a încerca să rezolvăm această dilemă, este necesară o precizare: Expresia „băuturi tari” („shekar”, ebr.) nu are nimic de-a face cu băuturile rafinate și cu un conținut mare de alcool etilic din zilele noastre. „Shekar” era o băutură alcoolică fabricată cel mai probabil din cereale, nu din struguri. „Shekar” era un fel de bere (traducerea New International Version folosește termenul „bere” în loc de „băuturi tari” pentru „shekar”) cu o concentrație relativ mică de alcool.
În istoria băuturilor alcoolice, distilarea a apărut relativ târziu, deci nu putem vorbi de băuturi alcoolice distilate pe vremea când au fost scrise „Proverbele”, cu circa trei milenii în urmă. Dar chiar și așa, cum poate Biblia să îndemne la consumarea unor astfel de băuturi, când știm îndemnurile la abstinență totală pe care le găsim pe paginile ei și când ea prezintă urmările nefaste ale consumului de alcool în viețile unor oameni care au trăit în timpurile biblice?
Un prim pas în rezolvarea dilemei este acela de a privi contextul imediat în care se află acest îndemn, respectiv cap. 31,1‑5. Aici este vorba de îndemnurile date de o mamă fiului său de viță regească. După ce își sfătuiește fiul să se ferească de destrăbălare, mama împăratului continuă: „Nu se cade împăraților, Lemuele, nu se cade împăraților să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari, ca nu cumva, bând, să uite legea și să calce drepturile tuturor celor nenorociți” (Proverbele 31,4.5).
Sfatul acesta este în perfectă armonie cu restul Scripturii, descurajând consumul băuturilor alcoolice. Vorbim aici de contextul general al Bibliei, de care trebuie să ținem seama atunci când dorim să pătrundem înțelesul unei anumite afirmații izolate, cum e cazul pasajului din Proverbele 31,6.7.
Iată câteva referințe biblice cu privire la consumul băuturilor alcoolice:
„Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înțelept” (Proverbele 20,1).
„Cine iubește petrecerile va duce lipsă și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește” (Proverbele 21,17).
„Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcește…” (Proverbele 23,21).
„Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roși? Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roșu și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc. Ochii ți se vor uita după femeile altora și inima îți va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg. „M-a lovit… dar nu mă doare! … M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” (Proverbele 23,29‑35)
„Bine este să nu mănânci carne și să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire” (Romani 14,21).
„Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh!” (Efeseni 5,18).
„Nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6,10).
Acesta este contextul general al Scripturii și el ne arată clar că Biblia nu promovează și nu încurajează niciodată consumul băuturilor alcoolice. Dacă la acestea adăugăm și exemplele negative cu urmările nefaste ale consumului de alcool (Noe – Geneza 9,20‑24; Lot – Geneza 19, 30‑38, etc.), precum și sfatul dat de mama împăratului în Proverbele 31,4.5, înțelegem că abstinența, nu temperanța, este cea mai bună atitudine vizavi de consumul băuturilor alcoolice.
Totuși, cum pot fi înțelese cuvintele mamei împăratului din versetele 6 și 7: „Dați băuturi tari celui ce piere și vin celui cu sufletul amărât”? Este demn de reținut că evreii au interpretat acest îndemn că referindu-se la condamnații care urmau să fie executați. Cei care erau conduși la locul de execuție primeau un pocal de vin amestecat cu tămâie, efectul fiind acela de anestezic pentru simțuri.
Totuși, având în vedere abstinența categorică pe care o recomandă mama fiului său de viță regească, este greu de crezut și de acceptat ideea că în versetele 6 și 7 ea îi îndeamnă pe cei necăjiți să-și înece necazurile în băutură.
O explicație plauzibilă a sensului pasajului pe care îl avem în atenție o oferă Samuele Bacchiocchi în volumul „Wine in the Bible” (1). El sugerează că sensul îndemnului mamei către fiul ei este condițional: „Dacă vei da băuturi tari cuiva, atunci dă băuturi tari celui ce piere.”
În cazul acesta, vers.6 devine o afirmație satirică și ironică. Avem aici o mostră de ironie prin care mama înțeleaptă a împăratului încearcă să-l convingă pe fiul ei să se țină departe de licorile care iau mințile oamenilor.
Această interpretare este în perfectă armonie atât cu contextul imediat, cât și cu cel general al Bibliei cu privire la consumul băuturilor alcoolice.
Lori Balogh
Referințe:
(1) Samuele Bacchiocchi, „Wine in the Biblie”, Berrien Springs, MI: Biblical Perspectives, 1989, p.235
