Filipeni 1,21.23: „Aș dori să mă mut…”
„Căci pentru mine a trăi este Christos și a muri este un câștig… Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Christos, căci ar fi cu mult mai bine.”
Biblia nu se contrazice pe sine. În aceste versete Pavel nu spune altceva decât ce le-a spus și credincioșilor din Tesalonic (vezi 1 Tesaloniceni 4, 16.17), când scrie despre revenirea Domnului și învierea celor drepți, urmată de răpirea în văzduh (mutarea), sau decât ce le-a scris corintenilor (vezi 1 Corinteni 15), când vorbește despre înviere și transformarea trupurilor muritoare în trupuri nemuritoare.
Foarte important pentru înțelegerea sensului corect al pasajului amintit este un cuvânt pe care apostolul Pavel îl adresează lui Timotei: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4,7.8)
Este evident că Pavel nu se aștepta la o răsplată imediat după moarte, ci „în ziua aceea,” pe care el o identifică cu ziua revenirii lui Christos. Moartea însemna pentru el o eliberare de suferințele fizice, de închisoarea romană și de ispitirile lui Satana. Moartea însemna pentru el un câștig, ținând seama că în moarte nu există timp, iar până în clipa învierii nu mai era decât o clipă.
„Pavel nu face aici o expunere doctrinală cu privire la ceea ce se întâmplă la moarte. El arată că „dorința” sa este să părăsească viața aceasta chinuită și să fie unit cu Hristos, fără să facă referire la vreun interval de timp care ar putea avea loc între aceste două evenimente. Cu toată tăria firii sale înflăcărate, el dorea să trăiască împreună cu Acela pe care Îl servise atât de credincios.
Nădejdea lui era părtășia cu Isus de-a lungul vieții viitoare. Creștinii zeloși din toate veacurile au avut același dor, fără să aștepte neapărat să ajungă înaintea Mântuitorului îndată ce mureau. Aceste cuvintele ale lui Pavel trebuie înțelese împreună cu celelalte declarații asemănătoare, în care arată clar că moartea este ca un somn (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,51; 1 Tesaloniceni 4,13‑15; vezi și comentariul de la Marcu 5,29; Ioan 11,11). Deoarece morții nu știu nimic și nu își dau seama de trecerea timpului, cel decedat va avea impresia că dimineața învierii are loc imediat după moartea sa.” (Comentarii biblice AZS)
Lori Balogh
