Filipeni 1,21.23: „As dori sa ma mut…”
„Caci pentru mine a trai este Christos si a muri este un castig… Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Christos, caci ar fi cu mult mai bine.”
Biblia nu se contrazice pe sine. In aceste versete Pavel nu spune altceva decat ce le-a spus credinciosilor din Tesalonic ( 1 Tesaloniceni 4, 16.17 ), cand scrie despre revenirea Domnului si invierea celor drepti, urmata de rapirea in vazduh ( mutarea ), sau decat ce le-a scris corintenilor ( 1 Corinteni 15 ), cand vorbeste despre inviere si transformarea trupurilor muritoare in trupuri nemuritoare.
Foarte important pentru intelegerea sensului corect al pasajului amintit este un cuvant pe care apostolul Pavel i-l adreseaza lui Timotei: „M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da in ziua aceea Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” ( 2 Timotei 4,7.8 )
Este evident ca Pavel nu se astepta la o rasplata imediat dupa moarte, ci „in ziua aceea” pe care el o identifica cu ziua revenirii lui Christos. Moartea insemna pentru el o eliberare de suferintele fizice, de inchisoarea romana si de ispitirile lui Satana. Moartea insemna pentru el un castig, tinand seama ca in moarte nu exista timp, iar pana in clipa invierii nu mai era decat o clipa.
„ Pavel nu face aici o expunere doctrinală cu privire la ceea ce se întâmplă la moarte. El arată că „dorinţa” sa este să părăsească viaţa aceasta chinuită şi să fie unit cu Hristos, fără să facă referire la vreun interval de timp care ar putea avea loc între aceste două evenimente. Cu toată tăria firii sale înflăcărate, el dorea să trăiască împreună cu Acela pe care Îl servise atât de credincios. Nădejdea lui era părtăşia cu Isus de-a lungul vieţii viitoare. Creştinii zeloşi din toate veacurile au avut acelaşi dor, fără să aştepte neapărat să ajungă înaintea Mântuitorului îndată ce mureau. Aceste cuvintele ale lui Pavel trebuie înţelese împreună cu celelalte declaraţii asemănătoare, în care arată clar că moartea este ca un somn (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,51; 1 Tesaloniceni 4,13–15; vezi şi comentariul de la Marcu 5,29; Ioan 11,11). Deoarece morţii nu ştiu nimic şi nu îşi dau seama de trecerea timpului, cel decedat va avea impresia că dimineaţa învierii are loc imediat după moartea sa.” ( Comentarii biblice AZS )
Lori Balogh
