Recomanda apostolul Pavel celibatul tuturor crestinilor ?

Recomanda apostolul Pavel celibatul tuturor crestinilor ?

     Capitolul 7 al primei Epistole catre Corinteni ridica o problema delicata pentru viata Bisericii lui Christos. Raspunzand unor intrebari puse de credinciosii din Corint, Pavel face cateva afirmatii legate de casatorie si celibat care au fost interpretate si intelese diferit de crestini:

“Cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie… Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul intr-un fel, altul intr-altul. Celor neinsurati si vaduvelor le spun ca este bine pentru ei sa ramana ca mine” ( 1 Corinteni 7, 1.7.8 ).

Extrase din context, aceste afirmatii ar putea fi interpretate ca un indemn dat de Pavel tuturor crestinilor din toate veacurile de a opta pentru celibat in locul casatoriei. Contextul insa ne prezinta cateva detalii care ne ajuta sa intelegem de ce apostolul Pavel a facut aceste afirmatii. Iata cateva observatii pe marginea capitolului 7 din 1 Corinteni:

1) Desi el a optat pentru celibat ( vers. 7 ), Pavel nu este impotriva casatoriei. Dimpotriva, el considera institutia casatoriei ca fiind sacra si demna de tot respectul, asa cum reiese din cele scrise in Epistola catre Evrei: “Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari” ( Evrei 13,4 ).

2) Pavel este cat se poate de realist cu privire la sexualitatea umana si rolul ei in viata oamenilor. De aceea, el ii sfatuieste pe crestini: “Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti, decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, apoi sa va impreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana din pricina nestapanirii voastre”  ( vers.5 ).

Apostolul este constient ca datorita puternicului instinct sexual, pentru multi nu este recomandat celibatul. Pe acestia, Pavel ii sfatuieste mai bine sa se casatoreasca decat sa ramana necasatoriti, dar sa “arda de pofta”: “Dar daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca, pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda” ( vers. 9 )

3) Mai mult decat atat, Pavel spune explicit ca nu este pacat ca cineva sa se casatoreasca: “Daca te insori, nu pacatuiesti” ( vers. 36 ), iar parintii care isi insoara copiii fac bine, in conceptia apostolului     ( vers. 36 ).

Cei care insa opteaza pentru casatorie trebuie sa respecte acest legamant: “Celor casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat… Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta” ( vers. 10.11 ).

Indemnul lui Pavel de a pastra legamantul casatoriei se extinde si asupra cazurilor in care unul din cei doi soti este crestin, in timp ce celalalt este necredincios. Chiar si in astfel de situatii divortul nu trebuie initiat de partea credincioasa ( vers. 12-16 ).

In concluzie, institutia casatoriei este un lucru sacru pentru Pavel, un legamant care trebuie respectat de catre crestini, chiar daca lumea apeleaza atat de usor la divort. Daca asa stau lucrurile, de ce atunci Pavel ii sfatuieste pe cei necasatoriti sa ramana in aceasta stare si sa nu se casatoreasca ? Care sunt motivele care l-au determinat pe apostol sa dea un astfel de indemn din partea lui personal, si nu ca o porunca a lui Dumnezeu ?

Este evident ca motivele trebuie sa fi fost foarte practice, motive pe care Pavel le expune in a doua parte a capitolului 7: “Iata dar ce cred eu ca este bine, avand in vedere stramtorarea de acum: este bine pentru fiecare sa ramana asa cum este. Esti legat de o nevasta ? Nu cauta sa fii dezlegat. Nu esti legat de o nevasta ? Nu cauta nevasta” ( vers. 26.27 ).

Apoi apostolul continua: “Daca te insori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste. Dar fiintele acestea vor avea necazuri pamantesti si eu as vrea sa vi le crut” ( vers. 28 ).

Vorbind despre “necazuri pamantesti” aparute datorita “stramtorarii de acum”, reiese ca sfatul lui Pavel nu este pentru totdeauna si pentru toti crestinii, ci el este legat de o anumita conjunctura. Este adevarat ca orice cuplu casatorit are niste griji suplimentare in comparatie cu cei necasatoriti: asigurarea unui camin, a resurselor financiare necesare hranei, imbracamintei, educatiei copiilor, etc. Acestea au fost griji din totdeauna ale celor casatoriti. Insa pe vremea lui Pavel, la mijlocul primului secol d.Chr., existau niste probleme pe care cuplurile de astazi nu le au.

Daca astazi cuplurile casatorite pot decide sa aiba sau nu copii, cand sa-i aiba si in ce numar, nu la fel stateau lucrurile in primul secol. In cele mai multe cazuri, copiii apareau foarte curand si in numar mare, inmultind grijile parintilor cu privire la castigarea existentei si asigurarea unei educatii adecvate.

Insa cea mai mare problema pentru crestinii care au trait in primele doua secole a fost persecutia. Daca astazi a fi crestin nu implica niciun risc intr-o mare parte a lumii, pe vremea lui Pavel crestinismul era o religie persecutata atat de evrei, cat si de pagani. La cateva decenii distanta de momentul scrierii celor doua Epistole catre Corinteni, era suficient sa fii crestin pentru a avea moartea garantata.

Sa ne imaginam cata suferinta in plus exista in familiile in care unul sau ambii parinti erau martirizati pentru credinta lor. Cei casatoriti isi lasau copiii fara niciun sprijin in cazul in care erau ucisi in timpul valurilor de persecutie care s-au abatut asupra crestinilor in primele secole, pana la urcarea pe tronul Imperiului Roman a lui Constantin cel Mare. Tinand cont de vremurile nesigure si tulburi pe care le traiau, crestinii trebuiau sa se gandeasca bine inainte de a se casatori.

Daca Pavel ar trai in vremurile noastre, oare ce sfat ar da celor necasatoriti ? Cu siguranta ca sfatul ar fi fi acelasi: sa se gandeasca bine inainte de a lua aceasta decizie si sa tina cont de circumstante. Daca aceastea sunt favorabile, Pavel nu ar ezita sa-i incurajeze pe cei necasatoriti sa intre in legamantul casatoriei. Iar odata intrati in acest legamant, sa respecte institutia casatoriei ca pe un legamant sfant, facut in prezenta lui Dumnezeu, Tatal nostru al tuturor.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Dileme crestine și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free