Deuteronomul 23,18: „Prețul unui câine”

Deuteronomul 23,18: „Prețul unui câine”

„Să n-aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău câștigul unei curve, nici prețul unui câine, ca împlinire a unei juruințe oarecare; căci și unul și altul sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”

Probabil că mulți oameni, citind acest text, se întreabă ce legătură au „câinii” cu „casa Domnului” și, mai ales, de ce există această poruncă pe paginile Bibliei. La prima vedere, este ciudată asocierea dintre femeile desfrânate și câini.

În țările Orientului, câinele este un simbol al necurăției și al celor respinși, dat fiind faptul că aceste animale sunt pe jumătate sălbăticite și rătăcesc încoace și încolo, înfometate, murdare și dezagreabile.

Un exemplu de modul în care era perceput acest animal în Orient este textul din 1 Împărați 14,11, în care există o profeție cu privire la casa lui Ieroboam: „Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam va fi mâncat de câini și cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit.”

În Vechiul Testament, cuvântul „câine” este folosit pentru a indica disprețul. Văzându-l pe tânărul David venind înaintea lui doar cu o praștie, Goliat îi reproșează acestuia: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege?” (1 Samuel 17,43).

Auzindu-l pe Șimei cum îl blestema pe David, „Abisai, fiul Teruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu împăratul?” (2 Samuel 16,9). Același sens în are cuvântul „câine” și în Isaia: „Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere; toți sunt niște câini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă.” (Isaia 56,10)

În Noul Testament, cuvântul „câine” este folosit adesea cu sensul de oameni necurați, proscriși, păcătoși, lepădați. Astfel, în Apocalipsa 22,15 există o listă a celor aflați în afara cetății sfinte (nemântuiți), primii amintiți fiind „câinii”: „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună!” Este evident că nu de câini este vorba aici, ci de oameni necurați și lepădați.

De asemenea, scriindu-le credincioșilor din Filipi, apostolul Pavel îi sfătuiește: „Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi…” (Filipeni 3,2). Și în acest caz este evident că nu la câini se referă Pavel, ci la o anumită categorie de oameni pe care creștinii trebuie să-i evite pentru a nu fi influențați în rău.

În contextul din Deuteronomul cap. 23, cuvântul „câine” este folosit cu privire la un bărbat prostituat, mai exact un „sodomit”. Versetul 17, aflat în contextul imediat, clarifică acest lucru: „Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel și să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.”

Expresia „prețul unui câine” se referă la plata pe care o primește „câinele” pentru faptele lui vrednice de dispreț. „Câștigul” sau „prețul” căpătat printr-o asemenea faptă ilicită (oprită de Lege) nu trebuia să fie dedicat lucrării lui Dumnezeu, căci tot ce este legat de Numele Lui este sfânt.

Lori Balogh