Credință vs. superstiție
„Degeaba Mă cinstesc ei învățând ca învățături niște porunci omenești… Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină”
Matei 15:9,13
Superstiția noastră cea de toate zilele
Ce zi minunată este astăzi! Deschizi ochii și primele raze de soare îți inundă întreaga ființă, chemându-te la viață. La o viață trăită din plin… Dar, stai puțin! Ești cumva superstițios? Ei, atunci se schimbă lucrurile… Trebuie să fii atent la un milion și ceva de lucruri pentru ca în această zi, care se arată atât de frumoasă, să nu ai ghinion.
În primul rând, după ce deschizi ochii, fii atent dacă nu cumva ți se zbate vreunul. Dacă ți se zbate ochiul drept, trebuie să fie o naștere în familie; dacă ți se zbate ochiul stâng, e mare necaz: te așteaptă fie un deces în familie, fie o mare dezamăgire. Și dacă te mănâncă și nasul pe deasupra, lucrurile sunt cât se poate de clare: ziua asta frumoasă va fi cu ghinion…
Mare atenție când faci primul pas, căci dacă faci greșeala sa pășești cu stângul, va fi vai și-amar de tine, căci toată ziua îți va merge rău. Dacă totuși ai făcut această greșeală, ia măsuri urgente ca să scapi de ghinion: scuipă în sân și bate în lemn!
Când mergi la baie, să ai mare grijă să nu stai pe întuneric în fața oglinzii, că dai de bucluc. Iar dacă din neatenție spargi oglinda, e vai de tine! Te așteaptă șapte ani de ghinioane… Și încă ceva: Dacă ești binedispus, ai mare grijă să nu fluieri, căci și asta îți va aduce ghinion!
Când îți aranjezi părul, fii atent să nu scapi pieptenele pe jos! E semn rău… Iar când îți verifici unghiile dacă sunt tăiate, nu te uita prea mult la ele, căci asta înseamnă că cineva te vorbește de rău. Ți-au crescut unghiile și e vineri sau duminică? Să nu cumva să le tai, căci te paște un mare necaz!
Ești încă necăsătorit? Atunci ai grijă să nu te așezi pe colțul mesei când îți iei micul dejun, căci vei rămâne burlac și anul acesta. Dacă în timp ce mănânci o muscă îți cade în lapte, scoate-o și arunc-o încă o dată în lapte, ca să nu te îmbolnăvești. Iar după ce ai terminat micul dejun, ai mare grijă să nu ștergi masa cu mâna goală, căci e semn de ceartă. Șterge-o cu orice, dar nu cu mâna goală! Și ieși mai repede din casă, că altfel întârzii la serviciu!
Ai început să sughiți după masă? Să știi că cineva vorbește despre tine, iar dacă îți ard și obrajii pe deasupra, lucrurile sunt și mai clare… În sfârșit, după ce ți-ai terminat igiena personală și ai luat micul dejun, te poți pregăti de plecare. Vrei să te încalți, dar vai! Aseară, când te-ai descălțat, ai lăsat pantofii încrucișați. Semn rău! Rău de tot! Mai scuipă o dată în sân și mai bate o dată în lemn!
Dar unde o fi pălăria? Ah, iat-o pe masă. Dar stai puțin! Și ăsta e semn rău… Așa că mai scuipă o dată în sân și mai bate o dată în lemn ca să nu ai ghinion toată ziua! Coborând în grabă pe scări, începe să te mănânce palma stângă. Ce bine! Înseamnă că astăzi primești bani… Dar stai puțin! Azi e luni, iar patronul nu dă niciodată salariile luni, căci și el este superstițios.
Ajuns în fața blocului, te urci în mașină (desigur, tot cu dreptul, ca să-ți meargă bine) și, în sfârșit, pornești la drum. Mare atenție, însă! Să nu-ți taie calea vreo pisică neagră sau să te întâlnești cu vreun popă, căci vei avea ghinion. Dar dacă le întâlnești pe amândouă? Și dacă pisică neagră îi tăie calea și preotului… ? Și pentru că drumul tău trece pe lângă cimitir, ține-ți respirația, pentru ca nu cumva vreun spirit rău să-ți fure sufletul.
Ajuns la serviciu, ține minte un lucru: Dacă e marți, să nu cumva să începi vreun proiect nou, căci va fi vai și-amar! Dacă șeful tău totuși insistă să faci asta, mai scuipă o dată în sân și mai bate o dată în lemn, ca să scapi de ghinion.
În birou, uită-te dacă tabloul de pe perete e prins bine, căci dacă el cade, e semn rău: fie va muri o rudă, fie te vei îmbolnăvi grav, fie vei face un drum îndepărtat. E început de an și e prima ta zi de lucru? Ai grijă ca primul care intră la tine în birou să nu fie o femeie, căci tot anul îți va merge rău. Și, mai ales, ai grijă să nu intri în noul an cu datorii, căci vei fi dator tot anul…
Vă place o astfel de viață? Vă place o viață trăită cu tot felul de frici și angoase la tot pasul? Din nefericire, viața multor oameni (trist este ca între ei sunt și mulți creștini!) se desfășoară între reperele întunecate ale unor superstiții absurde și fără sens. Aproape că nu există gest sau eveniment al vieții de care să nu fie legată o superstiție oarecare. Totul, din orice domeniu al vieții, de când ne trezim și până ce ne culcăm, este bântuit de nălucile superstițiilor care ne fac viața un calvar. O viață în care omul pare să umble pe cioburi de sticlă…
Oare aceasta este voința Creatorului nostru? Nicidecum! Te-ai trezit dimineață și pleoapele îți sunt mângâiate de primele raze de soare? Lasă la o parte orice frică și orice angoasă și ascultă în tăcere glasul Duhului Sfânt care-ți spune: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine!” (Isaia 60:1,2).
Pagânismul la el acasă
În cartea „Credințe și superstiții românești”, scrisă de Artur Gorovei (folclorist) și Gh. F. Ciaușanu (preot și profesor), publicată la Editura Humanitas, sunt descrise aproape cinci mii de superstiții românești, care zugrăvesc o lume stranie, plină de îngeri, draci, vânt, cer, flori, păsări, comori, fluturi și încă o mulțime de alte lucruri.
Într-o statistică mondială, România ocupă unul dintre primele locuri la capitolul „superstiții”, deși poporul român și conducătorii săi religioși se laudă că suntem o națiune creștină de două milenii. Nefericită performanță!
Există superstiții legate de naștere, cununie, botez, afaceri, viața de cuplu și de familie, superstiții legate de viață și superstiții legate de moarte… Totul se desfășoară sub imperiul tiranic al superstițiilor. La fiecare pas, omul superstițios este pândit fie de noroc, fie, mai ales, de ghinion, întregul său comportament fiind marcat de credința în superstiții.
Conștient sau inconștient, cu toții suntem marcați mai mult sau mai puțin de superstiții. Poate că o bunică superstițioasă sau vreun vecin la fel de superstițios ne-a învățat încă din copilărie să ne ferim de pisicile negre sau preoții care ne taie calea, să batem în lemn ca să evităm un necaz sau să nu trecem cumva pe sub o scara rezemată de un perete. Toate aceste precauții și temeri au influențat inconștient viața noastră.
A sosit însă timpul eliberării de tenebrele superstițiilor. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât acestea nu au nimic de-a face cu credința adevărată, cu spiritul Cuvântului lui Dumnezeu și cu Dumnezeu Însuși.
Cercetătorii în domeniu recunosc un fapt cert: Superstițiile au origine păgână, trăgându-și seva din credințele ancestrale, din magie și animism. Practicile superstițioase, deși sunt numite și „credințe tradiționale” sau „credințe populare”, nu provin din creștinism, ci din păgânism.
În religiile păgâne, politeiste, fiecare fenomen al naturii era întruchipat de un zeu și se considera că fiecare lucru avea un spirit. Este firesc ca având o astfel de concepție despre viață, lumea să fie percepută ca fiind plină de spirite și de semne. Și la fel de firească este și consecința: Dacă vrei să supraviețuiești într-o astfel de lume, trebuie să decodifici aceste semne și să ții cont de ele la fiecare pas.
Din punct de vedere etimologic, termenul „superstiție” provine de la latinescul „superstitio”, care înseamnă „a sta deasupra”, „a supraviețui”. „Superstitianii” erau acei soldați romani care rămâneau în viață în urma unei lupte și care erau considerați ca aflându-se deasupra morților.
Psihologii definesc superstiția ca find o credință aflată deasupra rațiunii, o credință absurdă, o practică necerută de ritualul religios. În limba rusă, cuvântul „superstiție” înseamnă credință greșită, deșartă, inutilă, falsă.
Un lucru lesne de observat este acela că majoritatea superstițiilor sunt sumbre, cele mai multe dintre ele prevestind boală, ghinion, necaz și moarte. Există însă și unele practici superstițioase legate de noroc, de un trai bun (ce-i drept, mai puține!) cum ar fi aruncarea banilor într-o fântână, purtarea permanentă a unei monede în buzunar sau zbaterea ochiului drept.
Dar indiferent dacă superstițiile privesc ghinionul sau norocul, rămâne o întrebare: Ce legătură au toate acestea cu „credința dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3), la care nu mai este nimic de adăugat și din care nu trebuie nimic îndepărtat? Îndemnul apostolului Pavel dat credincioșilor din Corint este valabil și astăzi, într-o lume bântuită de nălucile superstiției:
„Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Christos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic” (2 Corinteni 6:14‑18).
Un amalgam primejdios
Există un pericol real pentru credința creștină: acela al creștinării unor superstiții populare de origine păgână. Prin popularizarea lor, mass-media are un rol important în crearea acestui amestec între anumite sărbători creștine și superstițiile de origine păgână care sunt legate de acestea. Se ajunge astfel la situația în care omul de rând, de obicei nefamiliarizat cu Scripturile, ajunge să nu mai știe ce este superstiție și ce este religie adevărată.
Iată câteva exemple de sărbători aflate în calendarul Bisericii Ortodoxe și superstițiile care le însoțesc:
1) Pe 29 august, Biserica comemorează „Tăierea Capului lui Ioan Botezătorul”, ocazie în care credincioșilor ortodocși li se recomandă postul. Însă tradițiile populare sunt și ele prezente, îndemnându-i pe credincioși ca în această zi de sărbătoare să evite alimentele de culoare roșie sau fructele rotunde, care ar putea aduce aminte de tăierea capului lui Ioan Botezătorul: nucile, merele, perele, căpățânile de usturoi și prunele. De asemenea, în această zi nu se taie nimic cu cuțitul.
2) Pe 21 noiembrie, Biserica sărbătorește „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Conform credințelor populare, în ziua de Ovidenie, cum mai este numită această sărbătoare, se crede că cerurile se deschid, iar credincioșii pot înțelege graiul animalelor.
3) Pe 30 noiembrie, este sărbătorit Sfântul Andrei, considerat ocrotitorul românilor și apostolul care a creștinat poporul român acum două milenii. Nici această sărbătoare nu a scăpat de superstiții, căci credința populară spune că în această noapte fetele de măritat își pot vedea ursitul, spiritele morților bântuie în locurile în care au trăit, iar pentru a fi alungați strigoii, trebuie puse funii de usturoi la intrarea casei.
4) Pe 6 august, se sărbătorește „Schimbarea La Față a Domnului”. Conform credinței populare, în această zi nu trebuie să te cerți cu nimeni, căci altfel așa vei face tot anul. Este ziua în care se crede că nici iarba nu crește, iar fetele nu au voie să se pieptene în această zi, căci nu le va mai crește părul.
5) Pe 20 iulie, este sărbătorit Sfântul Ilie. Credința populară îi oprește pe superstițioși să muncească în această zi, pentru a nu-l mânia pe Sfântul Ilie, care le va trimite toate nenorocirile: tunete, trăsnete, ploi torențiale și incendii.
Exemplele pot continua… Dureros este faptul că în timp ce pentru unii aceste superstiții sunt simple fantezii, pentru alții ele sunt literă de lege, modificând nu doar comportamentul individual, ci și pe cel colectiv.
Ceea ce este lăudabil, cel puțin la nivel de declarații, este faptul că Biserica creștină în totalitatea ei, fie că vorbim de bisericile istorice (ortodoxă și catolică), fie că vorbim de bisericile protestante și neoprotestante, condamnă radical superstițiile, punându-le pe același plan cu vrăjitoria.
Conform învățăturii ortodoxe, superstiția este „o credință de prisos (falsă), prin care Dumnezeu este defăimat. Superstițiile sunt moștenite de la păgâni și s-au păstrat în popor de cei neștiutori. Cine crede în ele, săvârșește un păcat, căci prin ele se falsifică adevărul dumnezeiesc și se canonicesc ca și vrăjitoria” (1).
Astfel, Biserica Ortodoxă condamnă purtarea talismanelor, datul peste groapă a unui cocoș la înmormântare, spartul cănilor la înmormântare, cele 24 de opriri la înmormântări, aruncarea banilor în fântâni pentru împlinirea unor dorințe, aruncarea banilor pe drum sau în ape când se merge cu cortegiul mortuar, ghicitul în cafea, bătutul în lemn, credința în vise și multe altele.
Al șaselea Sinod Ecumenic de la Constantinopol (680‑681) a condamnat superstițiile pe un ton categoric: „Superstițiile sunt credințe și practici greșite, moștenite din lumea păgână care, necunoscând adevărul lui Dumnezeu și nici adevărurile științelor naturii și ale vieții, au rătăcit pe oameni în neștiința lor. Orice fel de credințe deșarte și superstițioase se canonicesc de Biserica ca și vrăjitoria” (VI, 61,65) (2).
Biserica catolică condamnă și ea superstițiile. În opinia ei, acestea conduc la neîncredere în Dumnezeu și călcarea Celor Zece Porunci. În ce privește Bisericile protestante și neoprotestante, respingerea fermă a superstițiilor rezultă clar din cele cinci principii fundamentale care au stat la baza apariției lor: „Sola Gratia” (numai prin har), „Sola Fide” (numai prin credință), „Sola Scriptura” (numai Scriptura), „Solus Christus” (numai prin Christos) și „Soli Deo Gloria” (gloria să fie doar a lui Dumnezeu). Este lesne de înțeles că între cele cinci „Sola” superstițiile nu își mai găsesc niciun loc.
Despre adevărata închinare și adevărații închinători, Mântuitorul spunea: „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl” (Ioan 4:23). Pot fi considerate superstițiile o închinare „în duh și în adevăr”? Greu de crezut!
Iraționalul superstiției
Dar de unde provin miile de superstiții care, vrând-nevrând, modelează comportamentul indivizilor și al colectivităților? Dacă vom merge pe firul problemei, spre izvoare, vom găsi că toate superstițiile izvorăsc din irațional. Iată câteva exemple:
– De ce superstițioșii bat în lemn ca să alunge ghinionul? Puțini știu de ce. Vechii greci credeau că arborii sunt însuflețiți și că, bătând lemnul, așa-zisul spirit al arborelui va veni în ajutorul celui ce cere, preluând el răul iminent și înlăturând ghinionul.
– De ce trebuie să-ți ții respirația când treci pe lângă un cimitir? Datorită credinței păgâne că, în preajma cimitirelor, sufletele oamenilor pot fi furate de spiritele rele pe căile respiratorii.
– De ce, dacă în timp ce mănânci supă, o muscă îți cade în farfurie, trebuie să o scoți și să o arunci din nou în farfurie? Superstiția provine din islam: potrivit credinței lui Mahomed, muscă poartă pe una dintre aripi boala, iar pe cealaltă aripă – leacul.
– De unde teama de ziua de vineri? Din credința (de altfel, fără niciun temei biblic!) că Adam și Eva au fost izgoniți din Eden într-o zi de vineri, că Potopul a început tot într-o zi de vineri, că Domnul Iisus a fost crucificat vinerea (singurul eveniment confirmat de Scriptură!) și că Dumnezeu a încurcat limbile la Turnul Babel tot într-o zi de vineri.
– De ce pisicile negre sunt considerate malefice? Superstiția își are originea în Egiptul antic, în care zeița Bast era reprezentată printr-o pisică neagră. Considerând că trebuie să rupă orice legătură cu păgânismul, unii preoți creștini i-au învățat pe credincioși să evite pisicile negre, acestea fiind considerate demonice.
– De unde credința că dacă spargi o oglindă, vei avea parte de șapte ani de ghinion? Când s-a început fabricarea primelor oglinzi, acestea erau atât de scumpe încât cel care spărgea din greșeală vreuna dintre ele, trebuia să slujească timp de șapte ani ca slugă la proprietarul oglinzii, pentru a-și ispăși greșeala.
– De unde obiceiul de a gratula cu „Noroc și sănătate!” pe cel ce strănută? În timpul unei molime care a lovit Europa în secolul al VII-lea, papa Grigore I cel Mare (sec. VI-VII) a poruncit supușilor să se gratuleze cu salutul „Noroc și sănătate!” atunci când cineva ar fi strănutat în prezența lor. Papa avea convingerea că în felul acesta va fi împiedicată răspândirea molimei.
– De unde temerea de a trece pe sub o scara rezemată de un perete? Dintr-o idee legată de doctrina Trinității. O scară rezemată de un perete face cu acel perete și cu pământul un triunghi, acesta fiind considerat un simbol al Sfintei Treimi. Pătrunderea în acest triunghi (pe sub scară) ar însemna o violare a Trinității, gestul atrăgând după sine o serie de necazuri.
– De ce numărul 13 este considerat că aduce ghinion? De la Cina cea de Taină la care au participat 12 apostoli plus Mântuitorul, deci 13 persoane. Or acea cină a fost urmată de răstignirea Domnului.
Acestea sunt doar câteva exemple de iraționalul care stă la baza superstițiilor noastre de fiecare zi. Paradoxul lumii în care trăim este acela că, deși trăim într-o lume super rațională, superstițiile, care sunt total iraționale, nu dispar. Dimpotrivă, ele sunt vehiculate și amplificate prin tehnologiile moderne.
Credința vs. superstiție
Un studiu făcut în Marea Britanie în anul 2003 arată că englezii sunt foarte superstițioși în proporție de 42 % (3). Coordonatorul studiului, profesorul Richard Wiseman, de la Universitatea din Hertfordshire, a făcut un portret-robot al omului superstițios. Iată câteva observații pe marginea acestui studiu:
– Oamenii care se îngrijorează mai des sunt mai superstițioși decât cei care nu-și fac prea multe griji.
– Cei obsedați să controleze totul în jurul lor au tendința să creadă în superstiții mai mult decât cei care nu simt această nevoie.
– Femeile sunt mai superstițioase decât bărbații.
– Oamenii din mediul rural sunt mai superstițioși decât cei din mediul urban.
– Vârstnicii sunt mai puțin superstițioși decât tinerii.
Nu este greu de observat că multe superstiții devin, odată cu trecerea vremii, adevărate reguli de comportament pe care indivizii și chiar colectivitățile le respectă în mod instinctiv. Unele superstiții se nasc la nivel personal. O elevă de gimnaziu, de exemplu, și-a creat propria sa superstiție legată de un pix albastru care o ajuta să ia note mari la teze. Însă la examenul de admitere în liceu, superstiția nu a mai funcționat, căci nota luată la examen a fost sub așteptări.
O privire de ansamblu asupra fenomenului superstițiilor ne arată că acestea au la bază în general frica de nenorociri, boli, accidente, divorțuri și moarte. Prin contrast, credința adevărată are la temelie nu frica, ci dragostea. Creștinul veritabil nu se teme de tot felul de nenorociri și ghinioane ce i se pot întâmpla din cauza unor forțe oculte, ci, bazându-se pe dragostea lui Dumnezeu, el înaintează prin furtunile vieții fără temeri, fără angoase, știind că se află în mâinile unui Tată iubitor.
„În dragoste nu este frică”, ne asigură apostolul iubirii – Ioan, „ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste” (1 Ioan 4:18).
De fapt, credința în superstiții este o reîntoarcere la vechile credințe păgâne, iraționale și demonice, în timp ce credința creștină este o întoarcere spre Creatorul tuturor lucrurilor, spre Dumnezeul cel viu și adevărat, Suveranul întregului Univers. Credința în superstiții este profund irațională. Spre deosebire de aceasta, credința adevărată este cât se poate de rațională, așezând toate lucrurile vieții într-o armonie desăvârșită.
În timp ce superstițiile intoxică mintea umană, programând viața în funcție de tot felul de nimicuri, credința adevărată ne eliberează de tot ceea ce ne poate robi, căci este scris:
„Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi… Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:32,36).
.
Acum două milenii, când Iisus a trăit ca Fiul al omului și Fiu al lui Dumnezeu printre noi, existau multe superstiții. Cu toate acestea, El nu a fost superstițios. Legătura Sa desăvârșită cu Tatăl L-a ferit de absurdul lor. Oare noi, care ne numim creștini (deci urmași ai Săi), nu trebuie să copiem Modelul? „Căci cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Iisus” (1 Ioan 2:6).
Așadar, dacă mâine dimineață te vei trezi mângâiat de primele raze de soare, bucură-te din plin de viața primită în dar de la Creator. Uită de bătutul în lemn, de pisicile negre, de cântecul cucuvelei, de pășitul cu stângul și de zbaterea ochiului. Nu te teme dacă te vei întâlni cu un preot și nu-ți ține respirația dacă vei trece pe lângă un cimitir. Nu băga în seamă dacă ți-ai uitat pantofii încrucișați aseară și nu-ți face griji dacă ai scăpat pieptenul pe jos sau ai așezat pălăria pe masă.
Uită de toate aceste frici inutile și angoase iraționale și trăiește-ți viața într-o credință simplă și curată în Iisus Christos, Domnul nostru, Cel care ne spune de nenumărate ori pe paginile Sfintelor Scripturi: „Nu te teme! Eu sunt cu tine!”
Lori Balogh
Referințe:
(1) http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/catehism/crestinul-superstitiile
(2) http://ortodoxia.md/pcatul-vrajitoriilor/3310-de-ce-este-pcat-s-credem-in-superstiii
Foarte frumoase toate articlolele , dar ce pacat, ca nu ajung acolo unde trebuie !
Dumnezeu sa va inmulteasca harul Duhului Sfant!