Lui Dumnezeu Ii pare rau si se razgandeste ?

Lui Dumnezeu Ii pare rau si se razgandeste ?

     In Biblie exista o multime de texte in care Dumnezeu , asemenea oamenilor, pare ca Se caieste de anumite lucruri, Ii pare rau, Se razgandeste si Isi schimba deciziile. Iata cateva din acestea:

“Si Domnul S-a lasat de raul pe care spusese ca vrea sa-l faca poporului Sau” ( Exodul 32, 14 ).

     “I-a parut rau lui Dumnezeu ca l-a facut pe om pe pamant” ( Geneza 6,6 ).

“Imi pare rau ca l-am pus pe Saul imparat” ( 1 Samuel 15,11 ).

     “Pe cand ingerul intindea mana peste Ierusalim ca sa-l nimiceasca, Domnul S-a cait de raul acela” ( 2 Samuel 24,16 ).

Toate aceste texte par sa arunce o umbra asupra imaginii pe care o avem despre Dumnezeu, ca Unul care este sfant, neschimbator si infailibil in hotararile si planurile Sale. Ele par sa vina in contradictie cu alte pasaje scripturistice in care se afirma cu claritate faptul ca Dumnezeu este vesnic si neschimbator, un Dumnezeu care ia decizii  pe care nu le regreta mai tarziu.

In ultima carte a Vechiului Testament ( Cartea profetului Maleahi ), Dumnezeu Insusi spune despre Sine, prin profetul Sau: ”Caci Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb…” ( Maleahi 3,6 ), iar apostolul Iacov afirma in epistola sa ca in “Tatal luminilor nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1,17 ).

Daca “Iisus Christos este Acelasi: ieri, azi si in veci” ( Evrei 13,8 ), cum se explica acele momente din istoria biblica in care Dumnezeu pare sa aiba ezitari, regrete si schimbari de atitudine ?

In Vechiul Testament, cuvantul ebraic “nacham”, care are sensul de razgandire a lui Dumnezeu, este intalnit de 31 de ori ( Geneza 6,6.7; Exodul 32,12.14; Numeri 23,19; Judecatori 2,18; 1 Samuel 15, 11.29 ( 2x ); 2 Samuel 24,16; 1 Cronici 21,15; Psalmul 106,45; 110,4; Ieremia 4,28; 15,6; 18,8.10; 20,16; 26,3.13.19; 42,10; Ezechiel 24,14; Ioel 2,13.14; Amos 7,3.6; Iona 3,9.10; 4,2; Zaharia 8,14 ).

De fiecare data atitudinea lui Dumnezeu se datoreaza actiunilor oamenilor, nu Lui ca Persoana. Daca exista pareri de rau, regrete si schimbari de decizii la Dumnezeu, acestea nu se datoreaza unor greseli sau ezitari, asa cum se intampla in cazul oamenilor. Noi regretam si ne caim de greselile pe care le facem noi insine, insa Dumnezeu regreta si Isi schimba deciziile nu datorita greselilor Lui, ci datorita greselilor noastre.

Este exact ceea ce se intampla in cazul unor parinti responsabili, care au facut tot ce se putea pentru a-i educa pe copiii lor dupa cele mai inalte standarde , dar care sunt nevoiti sa-si vada copiii alegand un stil de viata degradant. Acesti parinti regreta nu ceea ce au facut pentru educatia copiilor lor, ci mai degraba alegerea gresita pe care au facut-o acestia.

In cazul potopului, regretul lui Dumnezeu nu era legat de vreo lipsa in planurile pe care le avusese cu rasa umana, ci de rautatea crescanda si ajunsa la o culme, care caracteriza generatia din acea vreme.

In cazul vitelului de aur facut de israeliti imediat dupa iesirea lor din Egipt, Dumnezeu nu regreta ceea ce facuse pentru poporul Sau, eliberandu-i din robia egipteana prin minuni nemaiauzite, ci regreta atitudinea de necredinta acestui popor care, prin gestul inchinarii inaintea unui idol, se intorsese deja cu inima inapoi in Egiptul robiei lor.

In cazul imparatului Saul, Dumnezeu nu regreta faptul ca l-a ales imparat, ci faptul ca acesta nu a onorat alegerea sa in aceasta pozitie de raspundere.

Asadar, parerea de rau a lui Dumnezeu este intotdeauna legata de elementul uman, nestatornic si pacatos. Dar ce putem spune despre schimbarea deciziilor si planurilor lui Dumnezeu ?

Da, ele sunt o realitate. Dumnezeu Isi poate schimba deciziile, iar Biblia ne ofera o multime de exemple in acest sens:

– Imparatului Ezechia i s-a transmis din partea lui Dumnezeu sa se pregateasca de moarte. Totusi, ca urmare a rugaciunilor staruitoare ale imparatului, Dumnezeu a revenit asupra deciziei Sale si i-a prelungit viata cu inca cincisprezece ani ( Isaia 38, 1-8 ).

– Locuitorii din Ninive au fost avertizati de profetul Iona ca dupa patruzeci de zile cetatea va fi nimicita. Totusi, datorita pocaintei locuitorilor ei, cetatea a fost crutata si Dumnezeu i-a amanat sentinta ( Iona 3,9.10 ; 4,2 ).

– Cu ocazia inchinarii la vitelul de aur, Dumnezeu a hotarat sa-i nimiceasca pe toti cei ce au recazut in idolatrie, in ciuda minunilor evidente la care fusesera martori cu ocazia Exodului. Totusi, datorita mijlocirii lui Moise, Dumnezeu Si-a schimbat decizia si a iertat poporul ( Exodul 32, 7-14 ).

Din toate aceste exemple biblice, precum si din multe altele, putem desprinde cel putin doua situatii in care Dumnezeu Isi schimba deciziile si planurile:

1) Cand omul se caieste de pacatele sale si doreste sa inceapa o viata noua. Putem afirma cu toata convingerea ca in astfel de situatii Dumnezeu de abia asteapta sa-Si schimbe decizia. Daca este adevarat ca “plata pacatului este moartea” ( Romani 6,23 ), la fel de adevarat este si ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, dupa cum El Insusi afirma: “Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca ?” ( Ezechiel 18,23 ).

Cand omul pacatos se caieste de pacatele lui, intevine harul lui Dumnezeu: “Dimpotriva, cand zic celui rau: “Vei muri !” – daca se intoarce de la pacatul lui si face ce este bine si placut… va trai negresit si nu va muri” ( Ezechiel 33,14.15 ).

In toate cazurile in care omul pacatos regreta faptele lui, Dumnezeu nu numai ca schimba sentinta impotriva lui, dar chiar Ii face placere sa ierte si sa acorde har celui pacatos.

2) A doua situatie in care Dumnezeu Isi poate schimba deciziile este aceea in care intre El si om intervine un mijlocitor care mediaza in favoarea omului pacatos. Principiul mijlocirii intre Dumnezeu si om apare exemplificat in cazul mijlocirii lui Moise pentru poporul Israel, care pacatuise cu ocazia inchinarii inaintea vitelului de aur ( Exodul 32, 7-14 ).

Acest principiu este sugestiv redat in cuvantarea lui Elihu, unul din prietenii lui Iov. Dupa ce aminteste de suferintele prin care trece omul pacatos, toate culminand cu moartea ( Iov 33, 14-21 ), Elihu aduce in discutie marele principiu divin al mijlocirii pentru cel gresit: “Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: “Izbaveste-l, ca sa nu se pogoare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el” ( Iov 33, 23.24 ).

Principiul mijlocirii il gasim insa ilustrat in mod desavarsit in lucrarea de mare preot a Domnului Christos, despre care apostolul Pavel afirma: “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Christos” ( 1 Timotei 2,5 ).

Atunci cand studiem texte ca cele amintite la inceputul acestui articol, trebuie sa tinem seama de cateva elemente deosebit de importante:

1) Judecatile lui Dumnezeu, asemenea promisiunilor Sale, sunt conditionate de alegerile si atitudinea oamenilor. Acest adevar este bine ilustrat in cartea profetului Ieremia: “Deodata zic despre un neam, despre o imparatie, ca-l voi smulge, ca-l voi surpa si ca-l voi nimici. Dar daca neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se intoarce de la rautatea lui, atunci si Mie Imi pare rau de raul pe care Imi pusesem in gand sa i-l fac. Tot asa insa, deodata zic despre un neam sau despre o imparatie ca-l voi zidi sau ca-l voi sadi. Dar daca neamul acesta face ce este rau inaintea Mea si n-asculta glasul Meu, atunci Imi pare rau si de binele pe care aveam de gand sa i-l fac” ( Ieremia 18, 7-10 ).

Ce s-ar fi intamplat daca Dumnezeu ar fi fost de neclintit in deciziile Sale privitoare la noi ? Nu am fi avut nicio sansa la mantuire. Dar tocmai pentru faptul ca atitudinea si judecatile Sale, cat si promisiunile Sale, sunt conditionate, avem sansa sa ne alegem singuri destinul: fie viata vesnica, fie moartea vesnica.

2) Exista o diferenta majora intre cainta oamenilor si cainta lui Dumnezeu. In timp ce pocainta omului apare intotdeauna ca urmare a pacatului sau, parerea de rau a lui Dumnezeu apare nu datorita greselilor Lui, ci datorita greselilor oamenilor.

Daca pocainta omului implica schimbarea mintii lui, razgandirea lui Dumnezeu implica schimbarea circumstantelor si a relatiilor. Ceea ce ne creeaza unele dificultati in intelegerea unor pasaje biblice este limbajul omenesc, plin de limite si neajunsuri, in care este scrisa Biblia. Dumnezeu este descris adesea in termeni antropomorfi, folosindu-se cuvinte omenesti imperfecte.

Unui om ii poate parea rau ca a luat o anumita decizie in viata, insa lui Dumnezeu nu-i poate parea rau pentru o anumita hotarare, deoarece El este atotstiutor. Daca Ii pare rau pentru ceva, atunci regretul Sau se refera la atitudinea omului care, prin staruinta in pacat se priveaza pe sine de binecuvantarile pe care ar fi dorit sa i le ofere Dumnezeu.

Daca pocainta omului este urmata in mod firesc de schimbarea caracterului sau, razgandirea lui Dumnezeu este urmata de reintegrarea omului in planul Sau de mantuire. Caci “Dumnezeu nu este un om ca sa minta, nici fiu al omului ca sa_i para rau” ( Numeri 23,19 ).

Lori Balogh